Materialul mărunt de cale reprezintă piesele componente necesare legării
şinelor între ele la capete, prindrii şinelor de traverse, precum şi dispozitivele contra fugirii şinelor în lungul căii şi contra deripării căii, inclusiv plăcuţele din cauciuc sau alte materiale.
1. PRINDEREA ŞINELOR DE TRAVERSE
1.1. Generalităţi. Clasificarea prinderilor. Condiţii de alcătuire a
prinderilor.
Criterii de clasificare a prinderilor:
1. După sistemul constructiv: prinderi simple (fără plăci), directe, semidirecte (mixte) sau indirecte; 2. După felul traverselor: prinderi pentru traverse din lemn, beton şi/sau metal. Deoarece traversele metalice nu sunt utilizate pe reţeaua feroviară din România, fiind utilizate în special la realizarea liniilor industriale, feroviare sau pentru marile şantiere de construcţii sau mari exploataţii miniere, dar care toate au principala caracteristică că sunt provizorii, fiind necesare dese schimbări ale amplasamentului pe perioada de exploatare care de regulă este relativ scurtă; 3. După modul în care prinderile se opun deplasărilor relative ale şinei faţă de traversă: rigide sau elastice; 4. Funcţie de tipul şinei la care se folosesc, realizarea constructivă şi dimensiunile materialului mărunt, numele elementelor de prindere este asociat de regulă cu tipul şinei la cere sunt folosite (ex. Placă tip 45).
La alcătuirea unei prinderi se iau în considerare solicitările şinelor şi
caracteristicile materialelor din care sunt confecţionate traversele. Având în vedere cele de mai sus, sunt în general următoarele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească prinderile şinelor de traverse: - să reziste la acţiunea forţelor orizontale transversale care tind să deplaseze şina din poziţia în care a fost fixată, asigurând ecartamentul impus atât în aliniament cât şi în curbe şi menţinându-l în cadrul toleranţelor admise; - să reziste la acţiunea forţelor verticale rezultate din circulaţia vehiculelor, asigurând repartizarea în bune condiţii a presiunilor pe faţa superioară a traversei; - să reziste la acţiunea forţelor longitudinale, împiedecând pe cât posibil fugirea ţinelor;