UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICA

Departamentul Autovehicule și Transporturi

PROIECT DE AN LA DISCIPLINA
UTILAJE PENTRU INFRASTRUCTURA RUTIERA

Autor: TOFĂLEANU Cristian

Programul de studii: ZI

Grupa 1882, An IV

Coordonator: Prof. dr. ing. LEAHU Cristian

2021-2022
 Utilaje pentru infrastructura rutiera

1. Lucrări ce se pot executa în cadrul realizării și reparării infrastructurii

rutiere
Structura rutieră este elementul de rezistenţă al drumului, prevăzută şi realizată pe
partea carosabilă şi pe benzile de încadrare, alcătuită dintr-un ansamblu de straturi executate
din materiale pietroase, stabilizate sau nu cu lianţi, după tehnologii adecvate. Aceste straturi
sunt dimensionate conform anumitor norme, având în ansamblu o capacitate portantă stabilită,
în principal, în funcţie de intensitatea traficului greu. Structura rutieră se construieşte pe o
fundaţie formată din: - terasamente, în care se include, după caz, stratul de formă; - terenul
natural.
Ţinând seama de modul de alcătuire şi de comportare în exploatare, s-a ajuns la
următoarea clasificare a structurilor rutiere:
- structura rutieră suplă este alcătuită dintr-un ansamblu de straturi realizate din
materiale necoezive, stabilizate mecanic sau/şi cu lianţi hidrocarbonaţi, îmbrăcămintea
stratului de bază fiind realizată din mixturi asfaltice sau, în mod excepţional, din macadam
bituminos sau din macadam (pietruire);
- structura rutieră rigidă este alcătuită dintr-un ansamblu de straturi stabilizate cu lianţi,
peste care se realizează o îmbrăcăminte din beton de ciment;
- structura rutieră mixtă este constituită din straturi din agregate naturale stabilizate
mecanic şi cu lianţi, în care apar în timp fisuri din contracţie, iar îmbrăcămintea şi eventual
stratul de bază sunt straturi bituminoase.
Stratul rutier din agregate naturale stabilizate cu ciment sau cu lianţi poate fi strat de
fundaţie sau/şi strat de bază. S-a propus ca straturile rutiere care alcătuiesc structurile rutiere
să aibă următoarele denumiri:
- îmbrăcămintea rutieră (strat de uzură şi strat de legătură, pentru structurile rutiere
suple şi mixte, respectiv strat de uzură şi strat de rezistenţă, pentru structurile rutiere rigide); -
stratul de bază (pentru structurile rutiere suple şi mixte);
- stratul (sau straturile) de fundaţie, care s-ar putea denumi strat de rezistenţă pentru
structurile rutiere suple şi mixte;
 - stratul (sau straturile) de fundaţie, care s-ar putea denumi strat portant pentru
structurile rutiere rigide;
- stratul (sau straturile) de protecţie. Din alcătuirea structurilor rutiere poate să
lipsească unul sau mai multe straturi. Complexul rutier poate fi definit ca o construcţie
alcătuită din fundaţie (terasamente şi teren natural) şi structura rutieră, cu scopul de a servi, în
bune condiţii şi în siguranță, circulaţia rutieră

Structuri rutiere suple

Structurile rutiere suple clasice au, în general, o îmbrăcăminte bituminoasă cu grosime
redusă. Câteva din concluziile materializate în urma observaţiilor efectuate asupra unor astfel
de structuri rutiere sunt următoarele: - în peste 40 % din cazuri, grosimea totală a straturilor
rutiere este de 40 ... 60 cm; - suprafaţa îmbrăcăminții rutiere prezintă deformaţii permanente
(65 % din cazuri) şi este fisurată (60 % din cazuri), cu toate că în peste 50 % din cazuri,
ultimul strat bituminos nu este mai vechi de 3 ... 5 ani.
Structuri rutiere mixte
În cazul structurilor rutiere mixte, se pot distinge două cazuri: - structuri rutiere mixte
cu îmbrăcăminte subţire; - structuri rutiere mixte cu straturi bituminoase a căror grosime este
mare: HMA/HSR > 1/3, unde HMA este grosimea straturilor bituminoase şi HSR este
grosimea totală a structurii rutiere).
Rolurile straturilor rutiere
Principalele tipuri de straturi rutiere care pot alcătui o structură rutieră se pot
caracteriza prin anumite particularităţi care trebuie să le permită îndeplinirea rolurilor
specifice. Îmbrăcămintea rutieră este situată la partea superioară a structurii rutiere şi poate fi
alcătuită din unul sau două straturi care suportă direct acţiunea traficului rutier şi a factorilor
climatici.
Tipurile de îmbrăcăminţi rutiere moderne sunt: îmbrăcăminţi rutiere bituminoase,
îmbrăcăminţi rutiere din beton de ciment şi îmbrăcăminţi rutiere din piatră fasonată.
Îmbrăcămintea rutieră bituminoasă în două straturi este alcătuită din stratul de uzură şi din
stratul de legătură; îmbrăcămintea rutieră din beton de ciment în două straturi are în alcătuire
stratul de uzură şi stratul de rezistenţă. În ambele cazuri, dacă îmbrăcămintea este executată
într-un singur strat, acesta va avea caracteristicile stratului superior şi se va numi strat de
uzură.
În general, îmbrăcămintea din beton de ciment se execută într-un singur strat. Stratul
de uzură este stratul superior al structurii rutiere, menit să reziste acţiunilor tangenţiale date de
trafic şi la acţiunea factorilor climatici. Stratul de uzură trebuie să aibă în plus o rugozitate
corespunzătoare, să asigure o bună drenare a apelor din precipitaţii şi să împiedice
pătrunderea acestora în corpul drumului. Stratul de legătură este stratul inferior al
îmbrăcămintei bituminoase în două straturi, care face legătura dintre stratul de uzură şi stratul
de bază sau stratul superior de fundaţie al structurii rutiere.
Principalele roluri ale stratului de legătură sunt de a prelua o parte din eforturile
unitare tangenţiale şi de a repartiza pe suprafeţe mai mari eforturile unitare verticale datorate
traficului. Stratul de bază este situat între îmbrăcămintea bituminoasă şi stratul (straturile) de
fundaţie. Acesta are rolul de a prelua încărcările date de trafic, în special eforturile unitare
tangenţiale şi de întindere, şi de a repartiza eforturile unitare verticale pe suprafeţe mai mari,
predându-le apoi stratului inferior în limita capacităţii portante a acestuia.
Tipul clasic de strat de bază, preferat, care îndeplineşte aceste condiţii, este cel realizat
din anrobate bituminoase. Stratul (straturile) de fundaţie este situat între stratul de bază sau
îmbrăcămintea rutieră şi terenul de fundare, având următorul rol: de rezistenţă, preia eforturile
unitare verticale de la stratul rutier superior, le repartizează pe suprafeţe mai mari şi le transmite
stratului imediat inferior sau terenului de fundare, în limita capacităţii portante a acestora; în
acest scop, straturile de fundaţie trebuie să fie alcătuite astfel încât sarcinile statice sau dinamice
din trafic să fie preluate în aşa măsură încât terenul de fundare să nu fie solicitat peste limitele
admisibile. Straturile de fundaţie trebuie să aibă o rezistenţă stabilă şi o grosime suficientă pentru
a repartiza cât mai uniform eforturile unitare verticale, pe terenul de fundare.
Deformabilitatea acestor straturi trebuie să fie cât mai mică, cu atât mai mult cu cât
straturile superioare sunt mai subţiri şi cu capacitate portantă mai redusă. În general, din acest
punct de vedere, o compactare ridicată a stratului de fundaţie este garanţia unei bune
comportări în exploatare a structurii rutiere.
2. Studiul general şi clasificarea utilajelor principale utilizate la realizarea
şi repararea infrastructurii rutiere
Utilaje de forare.

Utilajele de foraj Bauer din seria BG sunt executate in doua game de fabricatie: ”Value
Line” si ”Premium Line”.
Masinile din gama ”Value Line” sunt destinate in exclusivitate forajului rotativ pentru
piloti cu bara telescopica tip Kelly. Sunt construite cu masturi inalte, de mare rezistenta si capete
de rotire cu momente marite. Pot lucra la diametre mari, cu sau fara oscilator.
Masinile din gama ”Premium Line”, sunt multifunctionale, putand executa foraje pentru
piloti atat in sistemul standard cu bara Kelly, cat si in alte tehnologii, precum: CFA (Foraj cu
burghiu cu elice continua), FDP (Foraj cu deplasarea materialului dislocat in peretii gaurii
forate), SMW/CSM (Foraj cu trei prajini secante / unitati de freze, care realizeaza un perete de
ecranare amestecand materialul forat cu betonul lichid injectat pe parcursul forarii), FOW ( Foraj
tubat, cu cap dublu de rotire, special construit pentru a putea fora foarte aproape de un perete
invecinat), TR ( Foraj pentru piloti de balast, cu ajutorul unui vibrator de mare adancime, ce
lucreaza in tandem cu sistemul de alimentare cu pietris).
 CLASIFICAREA SISTEMELOR DE FORARE
Clasificarea sistemelor de forare se poate face după mai multe criterii. Între acestea, cele mai
importante sunt:
1) După scop:
a) foraj de cercetare geologică: de prospecţiune; de referinţă; de exploatare.
b) foraje de exploatare;
c) foraje pentru injecţie.
2) După energia utilizată la dislocarea rocii:
a) foraje cu dislocare mecanică;
b) foraje cu dislocare hidromecanică;
c) foraje cu dislocare termică.
3) După modul de acţionare asupra rocii:
a) foraj percutant;
b) foraj rotativ;
c) foraj percutant-rotativ.
Cilindrii compactori (compresoare)

Un compactor este un utilaj, o mașină sau o instalație de comprimare pe verticală a

terenului în vederea măririi rezistenței acestuia la presiunea clădirilor, instalațiilor sau
materialelor ce stau pe el.
Categorii de compactoare
1. După gradul de complexitate, compactoarele pot fi:
a) simple
b) complexe.
Compactoare simple nu necesită personal special calificat, acestea fiind maiuri mecanice
sau plăci vibratoare.
Compactoarele complexe necesită personal calificat pentru conducere directă sau pentru
conducerea tractoarelor de remorcare. Compactoare complexe sunt de exemplu rulourile
compactoare metalice, rulourile pe pneuri și compactoarele vibratoare.

2. După procedeul de compactare utilajele respective se clasifică după metoda de lucru

folosită
a) Compactoare cu acțiune statică
b) Compactoare cu acțiune dinamică
c) Compactoare prin vibrare
d) Compactoare cu acțiune combinată.

3. După modul de deplasare se construiesc mașini de compactare:

a) remorcate
b) cu autopropulsie.
Compactoarele cu autopropulsie pot fi cu mobilitate mare cum sunt compactoarele cu
rulouri de toate categoriile sau cu mobilitate redusă cum sunt plăcile vibratoare, maiurile
mecanice, plăcile compactoare cu acțiune dinamică.
Compactarea prin cilindrare se realizează prin rostogolirea unui cilindru sau a unei roţi,
înainte şi înapoi, pe suprafaţa materialului.

La prima trecere cilindrul pătrunde mai mult în pământ, suprafaţa de sprijin a acestuia
este mai mare, deci presiunile unitare care se transmit materialului sunt mai mici. În timpul
următoarelor treceri, cilindrul pătrunde din ce în ce mai puţin în pământ şi ca urmare şi presiunile
unitare cresc în mod corespunzător. La cilindrii compactori cu roţi pe pneuri are loc şi în acelaşi
timp şi deformarea anvelopei, ceea ce asigură o repartiţie mai uniformă a presiunilor. Cilindrii cu
pneuri realizează o compactare optimă după un număr mai mic de treceri decât cei metalici.
Prin cilindrare se asigură compactarea unor straturi de pământ de grosimi maxime de
20…40 cm pentru pământuri, de 8…cm pentru piatră spartă şi 4…8 cm pentru betoane asfaltice.
Compactarea prin batere se realizează cu ajutorul unei greutăţi, care ridicată periodic la o
anumită înălţime este lăsată să cadă liber asupra stratului de material.

Compactarea prin vibrare se realizează cu ajutorul unor vibratoare de suprafaţă sau de

adâncime, care transmit oscilaţiile masei de material învecinate. Particulele de material sunt
supuse acţiunii unor forţe de inerţie a căror mărime este proporţionaă cu masa acestora.
Maşinile de compactat prin batere poartă de numirea de maiuri.

Automacarale

Automacaralele sunt masini de lucru destinate sa ridice si transporte sarcini pe distante

relativ mici, in incinta atelierelor de productie, depozite de marfuri sau pe santierele de
constructii. Ele inlocuiesc partial sau total munca fizica a muncitorului si nu modifica forma
obiectului sau a materialului deplasat.
 Grupele de autorizare ale macaragiilor
Functie de complexitatea deservirii si de gradul de pericol ce-l prezinta in exploatare,
luand ca baza prevederile prescriptiilor tehnice pentru autorizarea personalului de deservire a
instalatiilor mecanice sub presiune si instalatiilor de ridicat, autorizarile macaragiilor se impart
dupa cum urmeaza:
a) macaragii autorizati pentru comanda din cabina:

GRUPA A - manevreaza macaralele deplasabile pe cai fara sina de rulare si cele montate
pe sina de cale ferata. Cele mai reprezentative sunt: automacaralele, automacaralele pe senile,
macaralele autopropulsate pe pneuri si macarale montate pe vagoane de cale ferata, macarale
remorcate.
GRUPA B - manevreaza macarale deplasabile pe cai de rulare avand brat si platforma
rotitoare (macarale turn, macarale portic si similare) si macarale Derrick.
GRUPA C - manevreaza macarale deplasabile pe cai cu sine de rulare (poduri rulante de
constructie obisnuita, poduri rulante tehnologice de turnar, sarjare,stripaj, forjare si similare;
monoraiuri; macarale portal si semiportal; grinzi rulante suspendare; transbordoare).
GRUPA D - manevreaza macarale de tip special, care nu se include in grupeleanterioare
(macara pe cablu, macarale foarfece etc.).

b) macaragii autorizati pentru comanda de la sol:

GRUPA E - manevreaza de la sol prin cutie cu butoane, comanda radio si

infrarosu orice tip de macara.
NOTA: Echivalenta intre grupele de autorizare din vechea prescriptie tehnica
CR5-2000 si gruparea actuala este urmatoarea:

GRUPA I = GRUPA - A
GRUPA II = GRUPA - B
GRUPA III = GRUPA - C
GRUPA V = GRUPA - D
Grupele I, II, III, V, comanda de la sol = GRUPA - E
Carnetele de autorizare eliberate pana la data aparitiei prescriptiei tehnice PT R1- 2003 raman
valabile respectand echialenta prezentata mai sus.

Actionare manuala
Acest sistem este utilizat la macaralele si mecanismele cu functionare
independenta in situatiile in care macaraua sau mecanismul respectiv estefolosit rar sau pentru
sarcini mici. Se intrebuinteaza numai pentru sarcini mici sila mecanisme de ridicat care lucreaza
numai ocazional ca de exemplu in operatiide montaj si reparatii. Actionarea manuala se
realizeaza prin intermediulmanivelelor cu clichet, al rotilor de lant.

Actionarea electrica
Acest sistem este cel mai des intalnit datorita avantajelor pe care le prezinta.
Majoritatea instalatiilor de ridicat, cu exceptia macaralelor deplasabile pe cai fara sine de
rulare si a celor montate pe platforme CF, sunt astfel actionate. Chiar si la acestea din urma se
foloseste uneori acest sistem.
Pentru instalatiile de comanda in situatia in care comanda se face de la sol, se utilizeaza
tensiuni de 24, 40 sau 65V. Admiterea detensiuni mai mari (220V sau 380V) se admite numai
daca carcasa dispozitivului (cutie cu butoane) de comanda este executata, in exterior, complet
din material electroizolant si rezistent la lovituri.
In functie de tipul macaralelor, echipamentul electric se compune in general din:
- echipamentul electric de alimentare si de racordare la sursa de curent
- echipamentul de actionare a mecanismelor
- echipamentul electric de comanda
- echipamentul pentru iluminat, semnalizare, de incalzire si ventilati
 Utilaje de montat stălpi (pentru parapeți metalici)

Instalatie de batut stalpi pentru parapeti Gayk model ABL, cu ciocan hidraulic tip PB 310
in vederea montarii pe bratul buldoexcavatoarelor, cu alimentare hidraulica din instalatia
buldoexcavatorului – Batatoare stalpi cu montaj pe brat buldoexcavator GAYK.
Batatorul de stalpi complet hidraulic HRE este montat pe un sasiu cu senile din cauciuc
care asigura independenta deplasarii in santier.
Este posibila de asemenea extragerea stalpilor si relizarea gaurilor, cu echipament optional.
Modificarea echipamentului pentru extragere consta in doua bare de extragere, blocare
ciocan, cleme de fixare precum si unitatea de retinere cu gheare.
Timpul de modificare este de aprox. 15 min.
Dupa modificare o singura persoana poate extrage stalpi repede, in siguranta si fara
probleme nefiind necesar vreun camion cu macara sau extractor. Avand o lungime de 1,9 m intre
marginea din fata a lantului pana la centrul ciocanului si o inaltime de 3 m pana si stalpii mari
pot fi usor batuti.
 Miniexcavatoare

Un miniexcavator are capacități similare cu un excavator, cu avantajul de a putea lucra în

spații mici. Miniexcavatorul din punct de vedere al componentelor este asemanator cu un
excavator.

Categorii de Miniexcavatoare
1. Excavatorul ocupat cu lingură (cupă) dreaptă – sapă deasupra nivelului de staţionare
(registru pozitiv).
2. Excavatorul echipat cu lingura (cupa) inversa – sapă sub nivelul de staţionare (registru
negativ). Este utilizat îndeosebi pentru executarea debleelor, a gropilor de fundaţie, a danturilor
pt conducte, a canalelor etc.
3. Excavatorul echipat cu draglină – sapă sub nivelul de staţionare . Draglina sapa in
teren uscat sau sub apa. Prezintă avantajul unei lungimi mari a braţului, corespunzătoare unei
raze de săpare si de descărcare mare.
 4. Excavatorul echipat cu graifer – sapă sub acţiunea greutăţii proprii si a socului produs
la căderea cupei cu fălcile deschise. Este indicat pentru săparea gropilor de adâncime mare şi
suprafaţă relativ redusă, pentru aşezarea pamantului în straturi la lucrările de umplutura etc.
Cele mai multe miniexcavatoare sunt utilizate pentru demolări ușoare, manipulare de
materiale, îndepărtarea radacinilor, proiecte de construcții sau amenajare, saparea de santuri
pentru irigarea terenurilor.

Acestea includ:
• Instalarea piscinelor
• Demolarea clădirilor mici
• Repararea liniilor de canalizare
• Îndepărtarea copacilor
• Săpături de morminte
• Renovări
• Proiecte de amenajare a teritoriului
• Aplicații rutiere
• Proiecte generale de săpare

Incărcătoare frontal
 Un incarcator frontal este, in general, o unitate de antrenare pe patru roti, cu o cupa la
capatul frontal al masinii si o contragreutate in partea din spate a masinii, acest lucru permite un
echilibru atunci cand cupa este incarcata si cand incarcatorul arunca o cupa de material.

Clasificare
După modul de lucru, distingem încărcătoare cu acțiune continuă și încărcătoare cu
acțiune ciclică.

Încărcătoare cu acțiune continuă

Execută preluarea materialului transportul și descărcarea lui în mijlocul de transport fără
întreruperi și într-un singur sens.
Încărcător specializat pentru buşteni
Încărcătorul cu acțiune continuă poate fi:
• Încărcător continuu cu bandă
• Încărcător continuu cu cupe.

Încărcătoare cu acțiune ciclică

Efectuează încărcarea intercalată cu operații de deplasare, revenire, manevre suplimentare în
funcție de condițiile de lucru. În această categorie există:
• Încărcător cu cupă
• Încărcător cu furcă.
Așa cum le spune și numele, aceste utilaje sunt cel mai des folosite la încărcarea diferitelor
materiale, dar și la activități municipale (deszăpezire, îndreptat suprafețe, curățat drumuri),
construcții (malaxare, mixare) sau încărcare bușteni.
 Excavatoare

Un excavator este un utilaj de săpat pământ și de extragere a balastului, nisipului, pietrei

sparte sau altor materiale din cariere sau locuri greu accesibile. Excavatorul efectuează
secundar sau implicit și operația de încărcare a materialului excavat sau extras.
Clasificare
Excavatoarele hidraulice cu o cupa sunt echipamente tehnologice prevazute cu
organ activ tip cupa destinate saparii pamanturilor. Ele pot fi clasificate dupa urmatoarele
criterii:

Dupa modul de deplasare:

a.) excavatoare pe roti cu pneuri;
b.) excavatoare pe senile;
c.) excavatoare pasitoare;
Dupa tipul actionarii:
a.) excavatoare cu actionare hidraulica;
b.) excavatoare cu actionare electromecanica;
c.) excavatoare cu actionare hidrostatica;
Excavatoarele cu actionare electromecanica sunt utilaje de mare capacitate cu
sistem de rulare pe senile sau pasitoare si folosesc ca sursa de energie reteaua electrica.
Excavatoarele cu actionare mecanica nu mai sunt fabricate.
 Cea mai utilizate este cu actionare hidrostatica care poate fi intalnita de la
excavatoare cele mai mici (compacte) pana la excavatoarele gigant destinate lucrarilor in
cariera.
Dupa tipul echipamentului de lucru excavatoarele pot fi:
a.) cu echipament cupa intoarsa;
b.) cu echipament cupa dreapta;
c.) cu echipament de draglina;
d.) cu echipament telescopic;
Dupa gradul de universalitate:
a.) universale prevazute cu un numar de la 10 la 15 echipamente;
b.) semiuniversale prevazute cu un numar de la 5 la 7 echipamente;
c.) specializate prevazute cu un singur echipament de lucru, ele sunt
utilizate in special la volum de lucru mare motiv pentru care aceste
utilaje sunt automatizate;
Dupa masa caracteristica:
a.) mici (mulitfunctionale) care au masa intre 0.5 t si 10 t;
b.) medii care au masa intre 11 t si 17 t;
c.) mari care au masa intre 18 t si 28 t;
d.) foarte grele care au masa intre 28 t si 528 t;
Excavatoarele cu cupa intoarsa sunt destinate lucrarilor de sapare sub nivelul de
sprijin al masinii motiv pentru care i se mai spune excavator cu cupa de adancime.

Un excavator este un utilaj de săpat pământ și de extragere a balastului,

nisipului, pietrei sparte sau altor materiale din cariere sau locuri greu accesibile.
Excavatorul efectuează secundar sau implicit și operația de încărcare a materialului
excavat sau extras.
Organul de lucru pentru săpare a excavatorului are formă de cupă, având pe
muchia de tăiere montați un număr de 4 până la 6 dinți care asigură înfigerea cupei în
pământ.

Buldozere
 Buldozerul este o mașină de lucru, folosită în construcții și drumuri la lucrări de
terasamente pentru săparea și nivelarea terenurilor, pentru transportarea pe distanțe mici a
pământului, deszăpezirea șoselelor etc. Buldozerul este constituit dintr-un tractor pe șenile, care
are montată în fața sa o lamă puternică de oțel; cu ajutorul acesteia, buldozerul taie straturi de
pământ până la 20 cm grosime, pe care îl și împinge pe o anumită distanță, putând realiza astfel
și o nivelare a terenului.
Clasificarea buldozerelor
După puterea motorului, greutatea mașinii și forța tracțiunii se disting:
-buldozere ușoare având o putere de până la 55 kW și o forță de tracțiune de 135 kN,
-buldozere mijlocii, având puterea cuprinsă între 56 kW și 120 kW și forța de tracțiune
între 135 și 200 kN,
-buldozere grele, având puterea cuprinsă între 121 kW și 250 kW și forța de tracțiune
între 200 kN și 300 kN.
După sistemul de acționare al comenzilor se deosebesc buldozere cu acționare hidraulică
și buldozere cu acționare mecanică ( prin cabluri).
După poziția lamei față de direcția de înaintare a tractorului există:
-bulozere cu lamă fixă;
-buldozere cu lamă orientabilă în plan orizontal;
-buldozere cu lamă orintabilă în plan orizontal și vertical.
 Buldoexcavatore

Buldoexcavatoarele sunt mai mici decât excavatoarele. Buldoexcavatorul este format din
șasiu, cabină, braț de excavare și un încărcător frontal. Spre deosebire de excavatoare,
buldoexcavatoarele au o rotație maximă de 200 grade spre părțile laterale.
Avantajul buldoexcavatorului este distanța la care poate lucra – Având un braț mult mai
mare față de un mini excavator, buldoexcavatorul, ajunge cu o cupă de excavare la distanțe mult
mai mari, putând să sape la o adâncime mai mare.

Buldoexcavatoarele mai au avantajul ca atat pe bratul din spate cat si incarcatorul frontal pot fi
schimbate cu alte echipamente cum ar fi cele de incarcare a balotilor, de spargere a pietrelor, etc.
 Studiul transportului utilajelor lente.
3.1. Definiția vehiculelor lente (din surse oficiale: legislație, RAR, ARR, UNTRR).
Un vehicul rutier lent este “vehiculul antrenat de un motor încorporat și care, constructiv,
nu se poate deplasa cu o viteză mai mare de 25 km/h”. Un alt aspect pe care îl îndeplinesc clasa
de vehicule lente este acela că întrebuințările lor sunt utilizate doar cu scop lucrativ. Plaja de
vehicule rutiere lente cuprinde: utilaje agricole, utilaje de construcții, utilaje cu scop de
manipulare a mărfurilor, utilaje pentru dezăpezirea parții carosabile, etc.
Vehiculele lente, din cauza vitezei mici de deplasare pe care din condițiile constructive
nu o pot depăși, incomodează traficul rutier și participanții la trafic. Locul cel mai des unde sunt
întâlnite
acest tip de vehicule, este zona special amenajată construcțiilor sau zone agricole
Deplasarea lor din locații diferite poate fi realizată astfel:
• Transportul în regim propriu, cu ajutorul sistemului de propulsie.
• Transportul echipamentelor pe semiremorci cu ajutorul camioanelor.
Luând în considerare necesitatea vehiculelor lente de a parcurge distanțe mici pe căile
rutiere publice, acestea trebuie să fie semnalizate într-un mod distinctiv pentru a atenționă ceilalți
participant la trafic. Semnul reprezentativ este un triunghi roșu cu interior portocaliu, acesta fiind
amplasat pe partea posterioară, stânga sau în ambele părți ale vehiculului. Semnul reprezentativ
trebuie să fie vizibil și ușor de identificat.

Figura 3.1.: Exemplu de vehicul lent transportat pe semiremorcă

 Figura 3.2.: Exemplu de semioremorcă de transport utilaje
3.2. Elemente și modalități de prindere (ancorare) a utilajului transportat pe
semiremorcă
În timpul transportului, toate elementele încărcăturii trebuie protejate împotriva
alunecării, basculării, rostogolirii, deplasării sau deformării semnificative, precum și a rotirii în
orice direcție prin metode precum zăvorârea, blocarea, ancorarea sau prin-o combinație a
acestor metode. Aceste măsuri trebuie luate pentru a proteja persoanele implicate în încărcarea,
descărcarea și conducerea vehiculului, precum și pe ceilalți participanți la trafic, pietonii,
încărcătura propriu-zisă și vehiculul.
Încărcătura trebuie plasată pe semiremorca astfel încât să nu pună în pericol persoanele
sau mărfurile și să nu se deplaseze sau să cadă din vehicul. În cazul transportului rutier, cel mai
frecvent se folosesc chingile de ancorare sau lanțurile de ancorare. Cablurile de oțel prezintă
anumite avantaje pentru anumite tipuri de încărcături.
Toate aceste tipuri de ancorări pot transfera numai forțe de tracțiune. Forța de tracțiune
maxima permisă este exprimată drept capacitate LC, mai precis drept capacitate de ancorare.
Aceasta reprezintă o parte din rezistența la rupere și este exprimată în unități de forță, mai precis
în kilonewtoni (kN) sau decanewtoni (daN)
 Figura 3.3. Chingile de ancorare - exemplificare
Standardul European EN 12195-2 descrie chingile de ancorare din fibre sintetice. Acestea
pot fi construite dintr-una sau din două bucăți. De cele mai multe ori, acestea au un sistem cu
clichet pentru a tensiona sistemul de ancorare, fie prin tragerea, fie prin apăsarea mânerului
clichetului. Clichetul trebuie să rămână întotdeauna blocat pe durata transportului.
Pentru realizarea ancorării vehiculelor lente care prezinta părți rigide în construcția lor, se
vă folosi ancorarea pe diagonala. Unitățile de încărcătură care au puncte de ancorare rigide pot fi
asigurate cu ajutorul a patru sisteme de ancorare directe. Fiecare sistem de ancorare conectează
un punct de ancorare de pe încărcătură cu un punct de ancorare de pe vehicul, aproximativ în
direcția diagonalelor platformei de încărcare. În cazul celor patru sisteme de ancorare, acestea
nu trebuie să fie paralele cu planul vertical de pe direcția de mers, nici cu planul vertical de pe
direcția transversală.

Figura 3.4: Exemplu modalitate de prindere vehicul lent

 3.3. Analiza unei deplasări din punct de vedere al timpului de deplasare și al
caracteristicilor traseului
Pentru analiza deplasării cu toate punctele de rigoare luate în considerare, traseul este
factorul principal care va influența toate deciziile care trebuie să fie luate în realizarea deplasării.
Traseul ales pentru realizarea deplasării vehiculului lent , de la locul de încărcare până la
locul de descărcare, are o distanța de 131 km. Această ruta vă străbate diferite tronsoane de drum
public care necesită respectarea regulilor de circulație aferente pe fiecare.
• Punctul de plecare: transportul va pleca din Constanta.
• Zona intermediară: Utilajul vă străbate porțiuni de drumuri Județene (DN22),Drumuri
Europene (E87) .
• Punctul de final: Utilajul vă ajunge în localitatea Tulcea.
Deoarece distanța de deplasare, pe care utilajul agricol trebuie să-l parcurgă, este una
relativ mare pentru a putea fii realizată pe roțile proprii cu ajutorul sistemului de
propulsie din dotare, transportul se va realiza cu ajutorul unei semiremorci.

Figura 3.5: Imagine din Google maps cu ruta de deplasare

Exemplu de analiză :
Drumul pe care ansamblul îl străbate este Drumul EuropeanE87 cu o
lungime de 131 km .
 Luand in considerare o viteza constantă a camionului de 70 Km/h, timpul necesar străbaterii
celor 131 km de drum este de aproximativ 150 min. Acest timp este un reper pentru un mers
aproape uniform, accelerările și decelerările care vor avea loc datorită urcarilor si coborarilor, si
al curbelor stranse din Padurea Babadag E87 poate să scadă sau să crească numărul de minute
necesare îndeplinirii sarcinii.

În concluzie autogrederul trebuie deplasat pe distante mai mari cu ajutorul semiremorcii

deorece timpul de deplasare ar fi mai mic, fiind un utilaj greu si lent, ar fi incurcat ceilalti
participanti la traffic , determinand deteriorarea infrastructurii rutiere.
 4.Descrierea detaliată a utilajului care face obiectul proiectului
4.1. Denumirea modelului existent, firma producătoare, perioada de
fabricare.
Model: 140 GC/ 140 GC AWD, Producator: CAT

4.2. Definiţia şi rolul utilajului.

Autogrederul 140 GC/ 140 GC AWD este utilizat pentru a efectua lucrari de excavare in
constructia de drumuri. Grederele sunt, de asemenea, utilizate pe scara larga în domeniul feroviar,
aeroporturi, nivelare de terenuri, irigare si constructii.
Autogrederele se folosessc la lucrari de amploare mare, la lucrari de nivelare in conditii
grele,pe suprafete mari, ca de exemplu:
-Constructii si reparatii de drumuri pietruite;
- Mutarea solului în rambleu;
- Nivelarea de suprafata;
- Deplasarea de materiale inerte, cu aditivi de stabilizare si amestecarea ei pe drum;
4.3. Clasificare.
Clasificarea:
1. După numărul de punţi şi destinaţia lor se face pe baza unui mod convenţional de
notare, sub forma produsului A x B x C,unde:
A este numărul de punţi de direcţie;
B - numărul de punţi motoare;
C - numărul total de punţi al autogrederului.
Astfel, pot exista:
• Autogredere cu două punţi, din care una este de direcţie, iar cealaltă motoare (1 x 1 x 2) sau
ambele punţi motoare şi de direcţie (2 x 2 x 2).
• Autogrederele cu trei punţi pot avea o punte de direcţie şi două motoare
(1 x 2 x 3), o punte de direcţie şi toate trei motoare (1 x 3 x 3) sau toate punţile motoare şi de
direcţie (3 x 3 x 3).

2. După masa și puterea instalată:

 TIPUL
AUTOGREDERE
LOR

FOARTE
USOR MEDIU GREU
GREU

MASA MASINII MASA MASINII MASA MASINII MASA MASINII

7....9 tone 9....12 tone 12....18 tone 18 tone

Puterea instalată în Puterea instalată în

Puterea instalată în
Puterea instalată în kW(CP) kW(CP)
kW(CP)
kW(CP) 73.....150 (100- 150 (>200)
46.....73 (63-100)
46 (63) 200)

3. După sistemul de acționare a echipamentului de lucru

-cu acționare mecanică
-cu acționare hidraulică

4.4. Descriere constructivă – imagini din timpul lucrului

Principalele părți componente ale unui autogreder sunt:cadrul principal,cadrul de
tracțiune,echipamentul de greder,cabina și echipamentul de scarificator atașat la partea posterioară a
mașinii de bază.
 Lama reprezintă organul de lucru principal al echipamentului de lucru, fiind o construcţie
metalică asemănătoare lamei de buldozer. Lama este prevăzută cu un cuţit principal lung şi două
cuţite laterale scurte. Pentru lucrări speciale (profilarea şanţurilor de formă triunghiulară sau
trapezoidală, taluzarea debleelor etc.) lamei i se pot ataşa cuţite prelungitoare. Prin intermediul
consolelor 3, de construcţie specială, lama 1 este prinsă la cercul de rotire 2. Cercul de rotire este fixat
de cadrul de tracţiune şi are posibilitatea de a se roti în plan orizontal. La rândul său şi cadrul de
tracţiune este fixat de cadrul principal. Unghiul de săpare al lamei poate fi modificat cu ajutorul
plăcilor 4.
 Schema constructivă a unui autogreder 1×2×3:
a) – vedere generală;
b) – schema rotirii lamei în plan;
c) – schema înclinării laterale a roţilor;
d) – schema deplasării laterale a lamei.
1 – scarificator;
2 – cilindru hidraulic;
3 – motor;
4 – cabina;
5 - cilindru hidraulic pentru deplasarea laterală a lamei;
6 - cilindrii hidraulici pentru ridicarea şi coborârea lamei autogrederului (în poziţie de lucru sau de
transport);
7 – cadru de tracţiune;
8 – cadru principal (cu secţiune chesonată);
9 – cilindru hidraulic pentru manevrarea lamei de buldozer;
10 – lamă de buldozer;
11 – roţi directoare;
12 – cercul de rotire a lamei în plan cu 360°;
13 – lamă cu două cuţite de schimb ( şi cuţite de prelungire a lamei);
14 - cilindru hidraulic pentru modificarea unghiului de tăiere a lamei în funcţie de categoria solului;
15 – punte motoare 44 cu suspensie elastică longitudinală cu balansier;
16 – roţi motoare

4.5. Scheme sau imagini cu poziţile intermediare de lucru ale utilajului:

 4.6. Descrierea succintă şi imagini cu mecanismele utilajului: mecanism de
deplasare (transmisie); mecanism de direcție (rotire); mecanismul de lucru
(braţele), mecanismul hidraulic de ridicare a brațelor; mecanismul de calare
(sprijin) a utilajului (dacă este cazul).
Mecanism de deplasare (transmisie)
Mecanismul de deplasare asigură vitezele de deplasare ale maşinii atât în timpul lucrului (3 -
15 km/h), cât şi între diferitele puncte de lucru (25 - 45 km/h). Pentru autogrederele echipate cu
scarificator asigură şi viteze mai reduse, şi anume de 0,4 - 1,0 km/h. Mecanismele de deplasare pot fi
mecanice, hidromecanice şi hidrostatice. Acţionarea hidromecanică asigură schimbarea vitezelor sub
sarcină şi este alcătuită din convertizor hidraulic de cuplu şi cutie de viteze „power shift”. Tendinţa
actuală este de a se realiza autogredere acţionate total hidrostatic, cu roţi motoare care au înglobate
motoare hidrostatice lente (cu pistoane radiale). Această soluţie este mai simplă decât celelalte şi
necesită cheltuieli de fabricaţie şi de mentenanţă mai mici.
Mecanism de direcție (rotire)
Prin cresterea numarului de punti de directie se obtine o mai buna manevrabilitate autilajului
si implicit realizarea virajelor cu raze mult mai mici. In schimb, cresterea numarului de punti motoare
duce la realizarea unei forte de tractiune marita la rotile masinii.
Prin cresterea numarului de punti de directie se obtine o mai buna manevrabilitate a
utilajului si implicit realizarea virajelor cu raze mult mai mici. In schimb, cresterea numarului
de punti motoare duce la realizarea unei forte de tractiune marita la rotile masinii.
Gradul de manevrabilitate al acestor utilaje se poate observa in figura urmatoare:
 Echipamentul de lucru se compune din echipamentul principal, format din cadrul de tracţiune,
cercul de rotire şi lamă, precum şi din echipamentul secundar, care este, de cele mai multe ori, format
dintr-un scarificator. Acesta poate fi montat fie la partea din faţă a maşinii, fie între puntea din faţă şi
ansamblul de rulare din spate, fie la partea din spate a maşinii, în ultimele două cazuri permiţându-se
prinderea la partea din faţă a unei lame auxiliare de buldozer.

Mecanismul de lucru (braţele)

Mecanismul de acţionare pe verticală a echipamentului de lucru este alcătuit din cilindrii 1
şi 2. Corpul cilindrilor este prins la cadrul principal 5 prin intermediul articulaţiilor 3 şi 4, care permit
rotirea acestora în două plane. Extremităţile tijelor celor doi cilindri sunt prinse prin articulaţii
sferice de cadrul de tracţiune 7.
 4.7. Echipamente de lucru optionale.
-Sistem central de lubrifiere
-Contragreutate fata,spate (RD130, RD200C/H)
-Structura FOPS
-Lama fata 2500 mm
-Lama unghiulara frontala 3080 mm
-Scarificator frontal 9-11 dinti
-Sistem de control pozitionare lama 3D GPS
-Sistem de control pozitionare lama 2D Laser
-Sistem de control pozitionare lama 3D LPS
-Cabina ROPS deschisa
-Scarificator-ripper cu 5 dinti (RD165)
-Scarificator-ripper cu 6 dinti (RD130)
-Scarificator-ripper Heavy Duty (RD200)
-Sistem de control pozitionare lama 2D Sonic
-Roata de rezerva
-Suport roata de rezerva

4.8. Caracteristici tehnice ale utilajului.

DATE TEHNICE TEHNICAL SPECIFICATIONS
Clasa 130
Motor Cat 7.1
Puterea motorului 147 kW
Transmisia Transmision
Tip Mecanica
Nr.de viteze:
6
In fata
In spate 2

Viteza Km/h 0-40

Tractiunea 1x2x3
Lama mediana Moldboard
Lungimea. mm 3700
Inaltimea lama mediana 610
Coborarea lamei 152
Unghiul de intoarcere a lamei 0-90
Masa kg. 18365
Dimensiuni gabarit General dimension
Lungimea mm 10322
Latimea mm 2523
Inaltimea (lampa de avertizare) 3363

4.9. Tipurile de motoare care echipează utilajul (variante de motorizare).

Motor Cat 7.1

Motoarele Cat 7.1

Tip Motor Cat 7.1
Numar Timpi 4
Pozitionare cilindri motor 6-in linie
Ordinea aprinderii cilindrilor 1-5-3-6-2-4
Alezaj cilindru, mm 105
Cursa, mm 135
Capacitatea cilindrica , L 16,5-0,5
Compresie Injectie directa
Metoda realizarii amestecului Natural
5. Prezentarea detaliată a unui sistem al utilajului: sistem hidraulic de acţionare a
echipamentelor de lucru. (rolul sistemului, schema, descrierea fiecărui component
reprezentat în schemă, caracteristici tehnice ale componentelor existente).
Sistemul de acționare hidraulică este un sistem fizic de acționare compus din generator
(pompă), motor și instalații anexe. Generatorul (adică pompa hidraulică) are rolul de a produce
energia hidraulică. Motorul primește energia sub forma unei mase de lichid puse în mișcare de
generator și o transformă în energie mecanică. Instalațiile anexe sunt elemente secundare care ajută
procesul principal de transformare a energiei hidraulice în energie mecanică. Ele pot fi: manometre de
control, racorduri, conducte rigide și flexibile, supape, filtre, radiatoare, rezervor presurizat, orificii de
ungere și scurgere, prize de legătură. Energia mecanică rezultată este destinată punerii în mișcare a
unui dispozitiv final.

(1) Supapă combinată

(2) Supapă de eliberare a direcției
(3) Implementați supapa de siguranță
(4) Supapă de eliberare a semnalului
(5) Supapă de rezolvare a semnalului
(6) Supapă de purjare a semnalului
Supapa combinată (1) conține supapa de prioritate a direcției. Supapa de prioritate a direcției
direcționează uleiul de la pompa hidraulică și de direcție către pompa de dozare a direcției și către
supapele de control al utilajului. Când pompa de dozare a direcției este în poziția HOLD, uleiul de la
pompa hidraulică și de la pompa de direcție este direcționat către circuitul utilajului. Pe măsură ce
pompa de dozare a direcției este rotită, uleiul de la pompa hidraulică și de la pompa de direcție este
direcționat către circuitul de direcție. Supapa de siguranță a direcției (2) protejează circuitul de
direcție. Supapa de siguranță a utilajului (3) protejează pompa hidraulică și de direcție împotriva
presiunii excesive. Supapa de limitare a semnalului (4) limitează presiunea semnalului în circuitul
utilajului. Supapa de purjare de semnal (6) este utilizată pentru a elibera presiunea semnalului
utilajului atunci când supapele de control a utilajului sunt mutate în poziția HOLD. Supapa de
rezoluție a semnalului (5) direcționează cea mai mare presiune de semnal fie de la circuitul de
direcție, fie de la circuitele utilajului către supapa de compensare a presiunii și a debitului pompei
hidraulice și de direcție.

(2) Supapa de limitare a direcției

(3) Implementați supapa de siguranță
(4) Supapă de limitare a semnalului
(5) Rezolvare de semnal
(6) Supapă de purjare de semnal
(7) Port de la pompa secundară de direcție
(8) Supapă de reținere pentru circuitul de direcție
(9) Linia de presiune de semnal de la supapele de control a utilajului
(10) Linia de presiune de semnal către pompa de dozare a direcției
(11) Linia de presiune de semnal către pompa hidraulică și de direcție
(12) Orificii pentru implementarea supapelor de control
(13) Port pentru ieșirea pompei hidraulice
(14) Conductă la rezervorul hidraulic
(15) Port de alimentare pentru direcție
(16) Supapa de prioritate a direcției
Când supapa combinată este în starea de așteptare la presiune joasă, uleiul de alimentare al
pompei intră în supapa combinată prin orificiul (13). Uleiul care curge către supapa de control a
utilajului prin orificiul (12) pentru utilaj este blocat la supapa de control a utilajului. Presiunea din
orificiul de alimentare (15) este transferată prin trecerea din centrul supapei prioritare către camera
arcului de la capătul drept al supapei prioritare. Uleiul din această cameră este folosit ca ulei de
semnal. Acest ulei de semnal curge prin conducta (10) către pompa de dozare a direcției. Uleiul de
semnal curge printr-un orificiu intern din pompa de dozare a direcției și înapoi în rezervorul hidraulic.
Uleiul de alimentare al pompei nu este niciodată blocat complet la orificiul de alimentare (15),
datorită designului supapei de prioritate a direcției (16).
De asemenea, uleiul de semnal curge prin conducta (11) către supapa de comandă a pompei
care este montată pe pompa hidraulică și de direcție. Combinația dintre presiunea semnalului de ulei,
presiunea arcului supapei compensatoare de debit și presiunea de ieșire a pompei face ca pompa
hidraulică și de direcție să se miște spre unghiul minim. Standby la presiune joasă este de 3300 kPa
(480 psi).
Uleiul de alimentare al pompei este de aproximativ 1900 kPa (275 psi) datorită presiunii
arcului de 1030 kPa (150 psi) și presiunii uleiului de semnal de 850 kPa (125 psi).

Pompa hidraulica
Pompele hidraulice sunt dispozitive mecanice utilizate pentru transformarea energiei
mecanice în energie hidraulică. Pompa este proiectata pentru generarea unui flux care sa
creeze putere suficientă pentru a depăși presiunile plasate împotriva ei de greutate/ sarcină. De
exemplu, la camioanele cu basculante, miscarea hidraulica trebuie să creeze suficientă energie
pentru a fi în măsură să ridice corpul basculantei și orice sarcină care ar putea fi în ea.
O pompă hidraulică este proiectată pentru a efectua două funcții specifice. Prima este aceea de
tragere a lichidului din rezervor, prin crearea unui vacuum. A doua funcție este de a forța lichidul în
sistemul hidraulic prin orificiul de evacuare a pompei. Este important de menționat aceste tipuri de
pompe nu generează sau creează presiune. Mai degrabă, ele produc flux de lichid și/ sau mișcare
pentru a genera presiunea necesară ca urmare a rezistenței introduse pe sistemul de sarcină.

Acest principiu de bază poate fi aplicată la o gamă largă de pompe, care includ:
1. pompe cu roti dintate externe
2. pompe cu roti dintate interne
3. pompe cu vane(palete)
4. pompe cu piston
Filtrul de ulei
Filtrul de ulei are rolul de a tine departe impuritatile de uleiul de motor, pentru o perioada cat
mai indelungata de timp. Cu cat uleiul de motor elimina o cantitate mai mare de impuritati (cu
ajutorul filtrului de ulei), cu atat rolul sau in lubrifierea pieselor auto este unul mai important. La
exterior, filtrul de ulei dispune de o cutie din metal cu o garnitura de etansare, care permite fixarea
stransa pe blocul motor. Atunci cand pompa de ulei impinge uleiul de motor direct in filtru, acest
lichid este impins cu presiune prin materialul filtrant ( realizat dinfibre sintetice ). Dupa procesul de
filtrare, uleiul este recirculat catre piesele componente ale motorului, supuse frecarii.

Distribuitorul hidraulic
Distribuitorul hidraulic este un aparat care dirijeaza debitul de ulei intr-o instalatie sau il
opreste avand ca efect deplasarea sau oprirea unui organ de lucru actionat de un cilindru liniar sau
motor rotativ. Atunci cand uleiul traverseaza distribuitorul si patrunde in consumator, de regula,
lichidul este sub presiune iar atunci cand circula spre bazin ( tanc ) are presiune redusa, maxim 10
bar.

Din punct de vedere constructiv distribuitoarele se clasifica in:

- distribuitoare cu sertar
-distribuitoare cu supape
 -distribuitoare cu came
-distribuitoare cu scaun ( cu inchidere etansa)
In functie de utilajul pe care se utilizeaza distribuitoarele se clasifica astfel:
-distribuitoare pentru utilaje fixe
-distribuitoare pentru utilaje mobile

Distribuitoarele cu sertar circular de translație sunt cele mai raspandite, datorita urmatoarelor
avantaje:
-echilibrare hidrostatica axiala și radiala totala;
-tehnologicitate ridicata;
-simplitate constructiva;
-cost redus.
Principiul constructiv și funcțional al distribuitoarelor cu sertar, precum și simbolurile convenționale
sunt:

Distribuitoarele cu supape au muchiile active, inlocuite cu supape de sens comandate.

 Unul dintre cele mai simple distribuitoare care se gasesc pe piata este cel care are
incluse doua pozitii, dar si doua racorduri. De fapt, acestea sunt drosele, ce sunt intrebuintate
pentru a intrerupe circuitele hidraulice sau in calitate de element pentru reglarea debitelor.
Exista si distribuitoare cu trei cai. Acestea sunt folosite atunci cand se doreste
comanda unor motoare hidraulice unidirectionale si cu simplu efect. In ceea ce priveste
revenirea acestora, aceasta se face fie gravitational, fie sub actiunea fortelor elastice. Mai mult
decat atat, distribuitoarele de acest tip pot sa comande si motoarele hidraulice de tip linear, ce
au dublu efect si sunt diferentiale. In cazul acestora, pistoanele au ariile utile dispuse inegal.
6.Calculul unor parametri specifici sistemului, impusi de cracteristicile si rolul
utilajului ales.
Plecând de la valoarea cunoscută a presiunii pompei hidraulice (Pp) și ținând cont de sarcina maximă
de ridicat sau de sarcina maximă pe lamă, se calculează diametrul pistonului. În cadrul calculelor se
va ține cont de randamentul global (volumic) și de randamentul mecanic al instalației hidraulice.
Sarcina maximă care este capabil s-o ridice, de exemplu, un încărcător hidraulic, la lungimea
maximă, este Gmax=45000 N. La această valoare se adaugă greutatea suplimentară a brațelor și a
echipamentului de lucru, Gsup=20000 N, astfel că greutatea totală pe care trebuie să o ridice cilindrul
brațului principal este Gtmax=65000 N. La autogredere, sarcina maximă pe lamă valoarea de 12354
kg.
Presiunea dezvoltată de pompa hidraulică, conform datelor tehnice ale utilajului de Pp=180 bar.
Diametrul pistonului se calculează cu ajutorul relației:

unde:
Ape reprezintă aria de lucru a pistonului pe cursa de extragere, egală cu
𝜂𝑚𝑒𝑐 – randamentul mecanic al cilindrului, egal cu 0.9 (valoare adoptată din literatura de specialitate,
intervalul de referință 0,85…0,92);
Dp – diametrul pistonului.
Dacă sunt doi cilindri ce lucrează în paralel, atunci Gtmax se împarte la 2, rezultând astfel sarcina
maximă repartizată pe un singur cilindru. Se calculează doar un cilindru, ei fiind identici.
de unde rezultă că:

Aria de lucru a cilindrului pentru cursa de extragere este egală cu:

Pe baza cilindrilor existenți se adoptă diametrul tijei, dt= 40 mm, și lt=900 mm.
Aria de lucru a cilindrului pentru cursa de retragere (Apr) este egală cu:
Principala solicitare a tijei cilindrului este aceea de flambaj. Calculul de verificare la solicitarea de
flambaj se realizează astfel:
Forța critică (Fcr) la care apare flambajul se calculează cu relația:

unde:
E= 2,1 107 N/cm2 reprezintă valoarea considerate a modulul de elasticitate a tijei din oțel.

lf – lungimea de flambaj, care ținând cont că cilindrul se montează articulat (Fig.1), se consideră că
este egală cu 0,7 din lungimea tijei (lt).

În continuare se determină coeficientul de siguranță la flambaj în domeniul elastic, care trebuie să se

încadreze în intervalul c= 8 … 12.

Odată cu diametrul și lungimea tijei adoptate pe baza cilindrilor existenți se alege și cursa pistonului
astfel încât să se asigure funcționare corectă a brațului ceea ce presupune retragerea completă a
brațului dar și întinderea lui la un nivel ce să asigure ridicarea sarcinii la înălțimea dorită. Astfel se
adoptă cursa cp=80 cm.
Odată ce s-au stabilit dimensiunile cilindrului, se pot calcula vitezele pistonului în cursa de extragere,
respectiv retragere.
Debitul pompei (Qp), conform datelor tehnice ale utilajului, este egal cu 70 l/min.
Ca ipoteză de calcul, se consideră că în instalația hidraulică de la pompă la cilindru nu au loc pierderi
de debit prin neetanseități. Ceea ce înseamnă că cilindrii sunt alimentați cu un debit (Qc) egal cu cel
al pompei (Qp). Însă, se consideră pierderile de debit în zona de etanșare dintre piston și cilindru,
astfel că se consideră randamentul volumic al cilindrului 𝜂𝑣 = 0,97

Debitul necesar cursei de ridicare a brațului (cursei de extindere) se calculează cu relația:

Debitul necesar cursei de coborare a brațului (cursei de retragere) se calculează cu relația:

Durata curselor de extragere/retragere ale cilindrului principal este egală cu:

 7. Soluții de modificare (utilizarea unor componente alternative la cele utilizate
în sistemul studiat) sau de îmbunătățire a sistemului.
In momentul actual la sistemul studiat, nu pot preciza modificari sau imbunatatiri ale sistemului,
deoarece el este optimizat bine si nu necesita aceste lucruri.
Daca ar fi nevoie de imbunatatiri acestea ar fi facute in functie de utilizarea acestuia. Spre exemplu
daca sarcina efectuata este peste limitele acestuia, atunci se va face o mica schimbare asupra
sistemului, pentru a nu fi necesara inlocuirea lui cu unul mai nou, ceea ce va reduce costurile.
8. Concluzii generale
Inginerii constructori trebuie să aibă încredere în utilaje de construcții foarte precise și să cunoască
modul corect de manipulare a acestora. Fără tehnologia și starea celor mai avansate echipamente de
construcții, structurile pe care le construiesc nu ar fi la fel de sigure. Inginerii se bazează pe o serie de
instrumente pentru ca munca lor să fie mai ușoară și mai eficientă.

Unul din utilajele folosite în construcții este autogrederul. Este o mașină autopropulsată folosită în
șantierele de construcții pentru a efectua tot felul de lucrări de terasament. Acestea sunt utilizate
pentru nivelarea gradienților în lucrări liniare sau în orice tip de gradare. În acest fel, se obține un
grad uniform fără goluri, caneluri sau ondulații. În continuare, veți afla la ce tipuri de lucrări puteți
folosi autogredere.

Datorită sistemului de lame reglabile, grederul este foarte potrivit pentru diferite domenii:

1. Este un element esențial în construcția de drumuri. În afară de nivelarea terenului, acesta oferă
posibilitatea de a forma pante tăiate, de a modela șanțuri și de a regla diferitele straturi ale drumului.

2. Este un vehicul foarte util pentru a înlătura zăpada de pe drum.

3. În cariere și operațiuni miniere, utilizarea sa este esențială pentru a aduna și a muta cantități mari
de pământ.

4. De asemenea, îl puteți folosi pentru a nivela terenul fermelor mari.

În primul rând, trebuie să știți că este echipat cu o cabină periferică cu sticlă de protecție care vă
permite să obțineți o largă vizibilitate. Scheletul său este similar cu cel al unui tractor cu motor diesel
în spate. Pentru a obține o stabilitate mare, are 4 roți din spate și 2 roți din față. Cu toate acestea, cel
mai important lucru sunt lamele. În funcție de lucrări, acestea pot fi montate pe față, lateral sau spate.
De regulă, sunt concavi. În acest fel, pot muta mai bine materialele. În plus, ele sunt de obicei
articulate pentru a oferi mașinii o funcționalitate mai mare.

De reținut este că pot fi adăugate mai multe echipamente complementare, cum ar fi extensii de lamă,
sistem de împrăștiere, un router sau scarificator, amortizoare sau o cameră de recul.
Pentru a nivela solul, autogrederul se deplasează cu viteze foarte limitate. Lamele sale sunt folosite
pentru tăierea sau răzuirea solului, procedând astfel la nivelarea acestuia. În timp ce îndeplinesc
această funcție, acestea acumulează și mută materialul în altă direcție. Pentru a muta utilajul dintr-un
loc în altul, pur și simplu ridicați-i lamele.

Nu uitați că sistemul de articulare al anvelopelor sale și posibilitatea de a adăuga lame laterale le fac
destul de funcționale în acele terenuri cu pante abrupte, putându-se deplasa orizontal sau vertical în
direcția înclinației.

În concluzie, un autogreder este vehiculul industrial perfect din categoria utilaje de construcții, dacă
trebuie să efectuați o lucrare pe scară largă sau să nivelați orice alt teren.