PARTILE CONSTRUCTIVE ALE DRUMULUI

PUBLIC
Elaborat:Mosneaga Marin
Gr:ET-182
 ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE
DRUMULUI PUBLIC
• Din punct de vedere constructiv, orice drum este alcatuit din infrastructura
si suprastructura.
• Suprastructura drumului, numita si sistem rutier, cuprinde totalitatea elementelor
constructive care alcatuiesc corpul propriu-zis al drumului. Ea este compusa din mai multe
straturi suprapuse, avand compozitii si tehnologii adecvate importantei si destinatiei
drumului
 SUPRASTRUCTURA DRUMURILOR MODERNE ESTE ALCATUITA
DIN 3 PANA LA 5 STRATURI. UN SISTEM RUTIER SE POATE
COMPUNE DIN:

• • substrat, pentru o mai buna legatura cu partea superioara a infrastructurii, numita si patul
drumului (din nisip, cu o grosime mica, de 5 – 10 cm);

• • fundatie, care suporta stratul de baza si imbracamintea (din balast – pietris si nisip de rau,
cu o grosime de 30 – 50 cm);

• • stratul de baza, de 20 – 30 cm, constituit din macadam (piatra sparta). Este de remarcat ca
termenul macadam provine de la numele inginerului scotian Mc Adam care a folosit pentru
prima data aceasta compozitie.

• • imbracamintea drumului, care suporta direct circulatia rutiera, formata din doua straturi:

• - stratul de rezistenta, numit si strat de legatura (fie din beton de ciment sau macadam
cimentat, fie din mixturi bituminoase, de 20 – 30 cm grosime);
• stratul de uzura, care este stratul de la suprafata aflat in contact direct cu rotile vehiculelor (din mixturi
asfaltice cu nisip, filer si bitum, cu o grosime de 5 – 10 cm).
 INFRASTRUCTURA DRUMULUI
• Infrastructura drumului inglobeaza totalitatea elementelor constructive care sustin suprastructura, o racordeaza la teren si
transmite acestuia eforturile statice si dinamice preluate de la suprastructura.
• Infrastructura drumului cuprinde:

• terasamentele (lucrarile de pamant);

• • lucrarile de arta: poduri si podete pentru scurgerea apelor, viaducte pentru supratraversarea vailor,
tunele pentru subtraversarea zonelor inalte, ziduri de sprijin, etc;
• • lucrarile accesorii - elemente care asigura orientarea, siguranta si estetica drumului: stalpii de ghidaj,
bornele kilometrice si hectometrice, parapetele, indicatoarele si marcajele de circulatie, locurile de
parcare si stationare adiacente, etc
• Rolul terasamentelor este de a asigura continuitatea si stabilitatea caii rutiere la solicitarile prescrise (viteze si
incarcaturi). Exploatarea drumului la capacitatea de transport proiectata depinde in primul rand de comportarea in
timp a terasamentelor.

• Zona activa a terasamentelor din patul drumului pana la limita unde se resimt sarcinile rutiere se numeste complex
rutier.
 DRUMURILE
• Drumurile se pot clasifica in functie de compozitia platformei, in special a partii
carosabile:
• - sisteme rutiere usoare (capabile sa reziste unui trafic de 1.000 …1.500 t/zi);
• - sisteme rutiere mijlocii (pentru un trafic de 2.000 …2.500 t/zi);
• - sisteme rutiere grele (pentru un trafic de peste 2.500 t/zi);

• Din punctul de vedere al compozitiei materialelor din care se executa imbracamintea (parte
a sistemului rutier), se deosebesc
• - sisteme rutiere rigide (contin, intre altele, un strat de beton de ciment sau macadam asfaltat, pentru a
evita orice deformatie a drumului sub actiunea vehiculelor);
• - sisteme rutiere nerigide (admit deformatia drumului sub actiunea vehiculelor si revenirea in starea
initiala dupa trecerea acestora);
• - sisteme rutiere semirigide (admit doar partial, mai mult sau mai putin, deformatia imbracamintei sub
actiunea vehiculelor);
 ORGANIZAREA PARTII CAROSABILE A DRUMULUI PUBLIC

• Drumurile au, in general, doua sensuri de circulatie, separate intre ele de axa
drumului.

• Sensul de circulatie este partea drumului public pe care toate vehiculele circula in
acelasi sens, fara sa fie necesara o semnalizare specifica sensurilor.

• Se impune a nu se confunda axa drumului cu axa de simetrie (geometrica)

a drumului cu care, intr-adevar, coincide in majoritatea cazurilor, pentru
ca exista si cazuri in care sensurile de circulatie sunt inegale (atunci cand
exista un numar impar de benzi de circulatie, cand se creeaza – in rampa -
o banda destinata circulatiei lente, in cazul aparitiei unei benzi de
preselectare) sau chiar nu exista decat un singur sens de circulatie – in
cazul drumului cu sens unic.

• Drumul cu sens unic este un caz special de organizare a partii carosabile.

Pentru buna desfasurare a circulatiei pe anumite portiuni ale drumului
public se stabileste ca circulatia sa se desfasoare intr-un singur sens,
drumul fiind semnalizat ca atare: la intrare, indicatorul “Sens unic”, iar la
iesire – indicatorul “Accesul interzis”.
• Desfasurarea in conditii cat mai bune a circulatiei vehiculelor si
pietonilor implica si realizarea unor amenajari ale drumului
rutier.
• Astfel, drumurile intens circulate care se intersecteaza se largesc
cu putin inainte de confluenta lor, pentru a se crea benzile de
preselectare a traficului pentru virajul la stanga si la dreapta.
• Pentru drumuri foarte intens circulate, intersectia lor se poate
amenaja denivelat, astfel ca cele doua fluxuri rutiere sa nu se
intersecteze. Daca nu se asigura inaltimea necesara pentru
trecerea oricarui vehicul (4,0 m), atunci se instaleaza un
indicator prin care se precizeaza limitarea inaltimii vehiculelor
care vor trece pe dedesubt (nr. 75).
• Reglementarea circulatiei in intersectiile rutiere poate fi realizata
prin indicatoare de reglementare a prioritatii sau prin semafoare
de dirijare a circulatiei (v. Semafoare pentru dirijarea circulatiei,
pentru vehicule).