CARACTERISTICILE GEOMETRICE ALE ARTERELOR RUTIERE

La proiectarea, executarea şi întreţinerea drumurilor trebuie să se aibă în vedere, în primul

rând, principiul satisfacerii, cu costuri minime, a necesităţilor de transport viitoare, atât din
punct de vedere cantitativ – în ceea ce priveşte volumul şi compoziţia traficului – cât şi
calitativ – în cu privire la condiţiile de siguranţă şi confort, precum şi circulaţia cu viteze
ridicate.
Sistematizarea circulaţiei rutiere cuprinde, în general, trei faze:
1. Consolidarea sau intarirea retelei de baza
2. Amplificarea sau marirea retelei
3. Extinderea si sistematizarea completa
Clasificarea căilor rutiere:

 Tipuri de drumuri
- drumuri nationale
- drumrui judetene
- Drumuri comunale
- strazi in localitati urbane si rurale

 Clasa drumului în funcţie de viteză.

Clasa drumului I II III IV V

Viteza, km/h 100 80 60 40 25

Dacă se consideră o secţiune verticală printr-un drum, verticala care trece prin mijlocul
drumului se numeşte axa drumului în plan transversal. Linia continuă care rezultă din
intersecţia planului generat de aceste verticale cu suprafaţa drumului formează axa drumului,
iar linia terenului, traseul drumului. Axa drumului se prezintă ca o succesiune de curbe în
spaţiu.
Porţiunile orizontale se numesc paliere, iar porţiunile înclinate se numesc declivităţi.
Declivitatea se denumeşte rampă sau pantă după cum drumul urcă sau coboară.
Lungimea de vizibilitate. Drumurile sigure trebuie să fie proiectate astfel încât să ofere
conducătorilor lungimea de vizibilitate pentru a evita apariţia pe neaşteptate a unui obstacol şi
să poată depăşi vehiculele lente fără pericol.
1. Distanţa de vizibilitate de siguranţă la frânare este egală cu distanţa minimă
necesară conducătorului auto, la viteza de proiectare sau o viteză apreciată, de a opri
automobilul fără a sesiza curba verticală ca pe un obstacol.
2. Depăşirea în condiţii de deplină siguranţă. Un număr mare de străzi au doar două
benzi de circulaţie, pentru mişcarea fluxurilor de trafic în sensuri opuse. În această
situaţie, este necesar ca în cazul depăşirilor să se folosească banda opusă de circulaţie.
Într-un profil transversal se observă porţiuni orizontale sau aproape orizontale numite
banchete şi porţiuni înclinate, taluzuri.
 Bancheta cea mai importantă este platforma drumului, care cuprinde:
• partea centrală, consolidată în vederea circulaţiei numită parte carosabilă sau cale;
• acostamentele, de o parte şi cealaltă a căii, fâşii cuprinse între marginile căii şi muchiile
platformei.

În mod obişnuit, o parte din acostament care încadrează calea este consolidată şi se
numeşte bandă de încadrare şi face parte din lăţimea acostamentului. Rolul acesteia este de a
mări lăţimea utilă pe care se poate efectua circulaţia, în special în cazul întâlnirilor şi
depăşirilor de autovehicule.
Infrastructura drumului
Cuprinde terasamentele (lucrările de pământ), podurile şi podeţele (lucrări de artă) şi
lucrările de consolidare, protecţie sau asanare (ziduri de sprijin, ziduri de căptuşire, drenuri
etc.)
Suprastructura care cuprinde corpul şoselei, figura 4.2.12.
Partea centrală, consolidată, în vederea înlesnirii circulaţiei, formează corpul şoselei.
Sistemul folosit în mod obişnuit la construcţia căii este aşa numitul sistem roman care
constă din executarea, corpului şoselei, de straturi. Pachetul de straturi ce formează corpul
şoselei se numeşte sistem rutier.
Stratul sau straturile de la suprafaţă care suportă direct acţiunea traficului se numeşte
îmbrăcăminte rutieră.