Asistenţa socială: funcţii şi caracteristici

Sistemul naţional de asistenţă socială reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul,
prin autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, colectivitatealocală şi societatea civilă
intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea
efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sauexcluziun
ea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor.Asistenţa socială, componenta a
sistemului naţional de protecţie socială,
cuprindeserviciile sociale şi prestaţiile sociale acordate în vederea dezvoltării capacităţilor indivi
duale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii vieţii şi promovarea
principiilor de coeziune şi incluziune socială (Legea nr. 47 din 08 martie2006 privind sistemul
naţional de asistenţă socială)
Menirea asistenţei sociale este de a asigura accesul acelor persoane care nu se pot adapta prin
forţe proprii la societatea în care trăiesc, cei care nu se pot bucura dedrepturile fundamentale şi
elementare precum cel de a beneficia de o alimentaţiecorespunzătoare, de un adăpost decent, de
servicii de îngrijire a sănătăţii, igienă,educaţie, de o sursă stabilă de venit şi de posibilităţi
de autorealizare.Procesul prin care cetăţenii beneficiază de măsuri de protecţie socială şi
ajutor profesionist în vederea satisfacerii nevoilor lor şi a unei bune integrări în
societateconstituie asistenţa
socială.Altfel spus ansamblul activităţilor profesionale prin care persoanele pot beneficia de
procesul de asistare în vederea rezolvării sau ameliorării situaţiei lor
este procesul de asistare socială