Etnie – totalitatea oamenilor care vorbesc aceeași limbă și au o cultură comună.

Etnocultură – cultură proprie unei comunități etnice.

Structura etnică a Republicii Moldova
Băștinași declarați Moldoveni (69.62%)
Ucraineni (11.23%)
Ruși (9.39%)
Găgăuzi (3.85%)
Bulgari (2.02%)
Băștinași declarați Români (1.87%)
Romi (0.32%)
Alte etnii (1.69%)
 Republica Moldova din punct de vedere etnic este un stat multinațional. Potrivit recensământului din 2004,
principala comuniatate etnicăeste aceea a băștinașilor (71,49% din populație), care conform legii se pot declara fie
« moldoveni » (69,62%), fie « români » (1,87%). Celelalte comunități etnice sunt minoritare și constituie 17.9%
din totalul populației (potrivit aceluiași recensământ din 2014).
 Regiunile cu cea mai mare diversitate etnică din republică sunt nordul (ucraineni, ruși, romi), sud-estul
(găgăuzi și bulgari) și estul țării (ruși, ucraineni, etc).
 Mărțișorul se poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii
 Republica Moldova este o țară europeană cu o îndelungată istorie în cadrul statului românesc (medieval și
pre-modern) Moldova, populată preponderent de moldoveni (români), dar și de
diverse etnii precum ucraineni,bulgari, găgăuzi,ruși, evrei,germani, cehi etc. Aici s-au păstrat multe tradiții
multiseculare care se regăsesc și în jumătatea vestică a Moldovei și în restul României, cu elemente comune
popoarelor creștine din estul Europei.
 Multe evenimente tradiționale moldovenești reprezintă un amalgam de elemente caracteristice calendarului
agricol, păstoresc, religios și civil, amestec, care în Moldova s-a transformat într-un permanent izvor de bunavoință,
căldură și ospitalitate. Oaspeții Moldovei în timpul sărbătorilor pot participa la un șir de evenimente culturale:
concerte („Mărțișor”, „Cireșar”, „Invită Maria Bieșu” etc.), teatre („Bitei” etc.), parade și manifestări de masa de
Ziua Independenței, „Limba Noastră”, hramurile orașelor și satelor etc. Zilele roadei sunt marcate în orasele și
satele noastre prin iarmaroace tradiționale. În timpul acestor evenimente turiștii străini pot cunoaște îndeaproape
folclorul, costumele tradiționale, piesele de artizanat, etc. Apar multe tradiții cu caracter familiar: cumetriile,
nunțile, petrecerile etc., care în sate s-au transformat în adevărate spectacole cu mulți oaspeti și daruri. Tradiționale
în Moldova sunt șezătorile în zilele de iarnă cu cântece de lăutari și dansuri. În mare parte, sărbătorile din
Republica Moldova și cele din România, sunt identice.
 Ucrainenii reprezintă cea mai numeroasă minoritate etnică din Republica Moldova. La recensământul
populației din 2004 au fost înregistrați în Republică 442.475 etnici ucraineni sau 11,23% din populația țării (dintre
care 282.406 persoane (8,34%) în dreapta Nistrului și 160.069 de persoane (28,82%) în Transnistria).
  Ucrainenii locuiesc preponderent în nordul și estul țării (raioanele Rîșcani, Glodeni, Edineț, Briceni, Ocnița,
Drochia, Camenca, Rîbnița), dar și în orașele mari (Chișinău, Bălți, Tiraspol și Bender).În unele regiuni, ucrainenii
dețin un nume alternativ: "haholi" (mai ales în nordul țării).
 Majoritatea sărbătorilor de iarnă la ucrainenii din Moldova s-au întreţesut cu tradiţiile populare
moldoveneşti. Spre exemplu, sînt asemănătoare colindele de iarnă, precum şi umblatul cu Malanca. Toate
sărbătorile de iarnă la ucrainenii din Moldova, ca şi la cei din Ucraina şi din alte ţări, încep cu Sfîntul Nicolae care
se sărbătoreşte pe data de 19 decembrie. În această zi oamenii cu o deosebită plăcere şi căldură împart cadouri.
Primii care se bucură de cadouri sînt copiii. Părinţii ascund dulciurile într-o cizmuliţă special împodobită pentru
această ocazie, sau în încălţămintea obişnuită a copiilor.Pentru această sărbătoare se împodobeşte un pom. Este una
din cele mai preferate tradiţii care s-a păstrat pînă în prezent. În această zi nu doar copiii, dar şi maturii cred în
minuni, cred că toate visele lor se vor împlini. Ei cred că Sf. Nicolae care este venerat în toată lumea ortodoxă îi va
ajuta să-şi realizeze aceste vis. De Anul Nou (noaptea de 31 decembrie) ucrainenii din Moldova umblă cu colinda,
merg în ospeţie unii la alţii, dăruiesc dulciuri copiilor şi maturilor.
O altă sărbătoare tradiţională este Seara Sfîntă (i se mai spune „şedvivka”, de la cuvîntul „şedrîi” – generos) care se
sărbătoreşte pe data de 6 ianuarie. La ruşi această sărbătoare se numeşte Socelnik, adică ajunul Crăciunului. În
această seară sînt interpretate colinde prin care oamenii îşi manifestă bucuria pentru că pe pămînt a venit Isus
Hristos.La masa din Seara Sfîntă trebuie să fie 12 feluri de mîncăruri de post, tot atîtea cîţi apostoli a avut Isus
Hristos. Pe masă se aşterne cea mai frumoasă faţă de masă, iar sub ea se pune fîn. În alte case fînul se aşterne sub
masă. Este un simbol că Isus Hristos s-a născut în iesle.Oaspeţii sînt serviţi, în primul rînd, cu colţunaşi cu varză şi
cartofi. În unele sate ucrainene colţunaşii sînt umpluţi cu mac, ceea ce simbolizează cerul paşnic. Printre felurile de
mîncare se numără fasole făcăluite, bob făcăluit, turte cu mac, peşte înăbuşit, colivă. Pe înserate se umblă cu
pomana. Finii se duc cu cadouri pe la naşii lor pentru a le arăta respect. Un atribut obligatoriu al acestor daruri sînt
chibriturile şi lumînările. După 9-10 seara se încep cîntările de sărbătoare. După miezul nopţii şi pînă la răsăritul
soarelui are loc un ritual străvechi - umblatul cu Malanca. Cete de oameni mascaţi umblă din casă în casă,
interpretînd colinde, iar stăpînii le dau daruri şi dulciuri. Se consideră că cei mai stimaţi sînt oamenii în a căror casă
au fost cei mai mulţi colindători. Cetele de colindători umblă cu capra sau cu steaua împodobită cu panglici
colorate. De multe ori colindătorii sînt deghizaţi în soldaţi.
Populația rusă și ucraineană este concentrată în mediul urban, în special în municipiile Chișinău și Bălți, și în
regiunea transnistreană. Ucrainenii sunt majoritari în unele sate din nordul țării. Numărul rușilor a scăzut în 15 ani
cu 171.412 persoane sau cu 30,4%.
 Tradiţia sărbătorilor de Crăciun la ruşi este foarte veche, datînd cel puţin de pe vremea kneazului Vladimir,
din secolul al X-lea. Obiceiurile lor însă diferă de ale noastre. Colindele sunt mai rare, dar, în schimb, se
organizează coruri cu cîntece tradiţionale, în aer liber. Un spectacol la care vine cine vrea şi rămîne cine rabdă de
frig. Au însă cîteva obiceiuri care îi caracterizează. În Rusia, ca şi în alte părţi, este răspîndită superstiţia conform
căreia potcoava aduce noroc. Ca urmare, fierarii din toată ţara trudesc din timp, ca să fabrice cît mai multe
potcoave, pe care amatorii de noroc le cumpără şi le asează în pragul casei.
Comerţul cu potcoave este şi astăzi înfloritor, mai ales în mediul rural.
Se pare că ruşii sunt tradiţionalişti, aşa că încercarea unor întreprinzători de a pune pe piaţă potcoave de plastic,
ornate şi fumos colorate, n-are succes.
Succes are potcoava originală, bătută cu ciocanul pe nicovală sau, şi mai bine, una folosită care i-a căzut calului din
copită. Dar unde mai găseşti astăzi cal şi unde găseşti copita?
Un alt obicei spune că atunci cînd în dimineaţa de Crăciun primul intrat în casă este un barbat, se va revărsa
belşugul aspra casei. Dacă, dimpotrivă, primul intrat este o femeie, casa va fi lovită de nenorociri. Ca urmare, în
dimineaţa de Crăciun femeile stau toate acasă, ca să nu-i nenorocească pe alţii.
 Găgăuzii sunt o populație minoritară din Republica Moldova (în provincia Găgăuzia) și în sudul Basarabiei
(Bugeac), în număr de aproximativ 250.000 de locuitori, precum și în Dobrogea (vezi articolul Găgăuzii din
România), estul Bulgariei și alte zone din Balcani. Se presupune că găgăuzii fac parte din grupul turcilor oguzi.
Împreună cu ciuvașii, un alt popor vorbitor de limbă turcică, găgăuzii sunt printre puținele grupuri etnice de limbă
turcică de religie creștină (ambele populații sunt de rit ortodox).
 Cântecele populare, bucatele tradiţionale, vinul aromat, dar şi costumele naţionale, brodate iscusit cu
ornamente specifice sunt mândria găgăuzilor, stabiliţi în regiunea de sud a Moldovei. Mărturii ale spiritualităţii
acestui popor de origine turcică pot fi găsite în singurul muzeu de Istorie şi Etnografie a găgăuzilor din satul
Beşalma. Mesele de sărbătoare ale găgăuzilor sunt doldora de bucate tradiţionale. Nelipsite sunt plăcintele cu
diverse umpluturi, numite "câvârma". "Aluatul se pregăteşte din făină şi apă. Apoi adăugăm brânză de vaci. Sunt
foarte gustoase. În perioada postului, le umplem cu bostan. Copiii le adoră", spune o femeie.Iar cântecele populare
găgăuze, un fel de strigătură cântată, se numesc "mani". Găgăuzii sunt şi dansatori iscusiţi. Un loc aparte în cultura
găgăuză îl ocupă ţesutul covoarelor şi brodatul costumelor naţionale. Fiecare ornament îşi are sensul. "Poporul
nostru întotdeauna a avut un sentiment de admiraţie faţă de păsări şi animale. Cocoşul este pasărea care s-a bucurat
mereu de un respect deosebit. Acesta poate fi întâlnit pe covoare sau prosoape. El simbolizează prietenia şi unitatea
familiei. Nu se folosesc nuanţele aprinse, toate culorile sunt naturale", susţine directorul muzeului din satul
Beşalma, Ludmila Marin.În unele familii se mai păstrează covoare, ţesute acum un secol. Costumul popular pentru
bărbaţi este compus din pălărie, cămaşă, vestă şi pantaloni - toate din ţesături naturale. Femeile poartă rochie, şorţ
şi batic, iar drept accesorii - mărgele şi flori naturale."Fiecare fată creştea acasă flori de muşcată. Când planta
înflorea, fata îşi prindea muşcata uite-aici şi ieşea în centrul satului. Floarea de muşcată simbolizează frumuseţe şi
puritate", susţine o femeie. Principalele sărbători ale găgăuzilor sunt "Hederlez", marcată primăvara, de ziua
Sfântului Gheorghe, şi "Câsâm", care este sărbătorită toamna şi coincide cu ziua Sfântului Dumitru. Acestea
semnifică începutul şi sfârşitul sezonului agricol din regiune, când animalele sunt scoase la păşune.
 Bulgarii sunt al cincilea grup etnic minoritar din Republica Moldova, numărând 79.520 de persoane conform
recensământului din 2004, adică 2,02% din totalul populației. Bulgarii trăiesc în mare parte în sudul țării, cu
preponderență în raionul Taraclia aici constituind 65,56% din populația regiunii, dar și în Găgăuzia precum și-n
raioanele Slobozia, Cahul, Leova, Cantemir, Basarabeasca, Cimișlia și Căușeni. Sărbătoarea cea mai spectaculoasă
din calendarul popular bulgăresc este Baba Marta, care, ca şi Baba Dochia, personifică primăvara. La sfârşitul lui
februarie, bulgarii fac curăţenie generală în case, deoarece se spune că Baba Marta nu vizitează decât casele
îngrijite. Bătrânii nu trebuie să iasă prea devreme din casă, pentru că bătrâna doreşte să întâlnească doar fete tinere
şi femei. În ultima zi a lunii februarie, copiii din mediul rural aprind un foc cât se poate de mare. Ei strigă: Baba
Marta, eu te încălzesc pe tine azi, iar tu să mă încălzeşti pe mine mâine! şi se adună în jurul focului, cu diverse
strigături, iar când focul se stinge, sar peste el. Focul trebuie să ardă cât mai mult şi cât mai sus ca să o încălzească
pe Baba Marta, care personifică şi soarele care poate să ardă feţele oamenilor. „Ladouvane” este numai un
exemplu. Acest obicei se ţine în ziua dinaintea Anului Nou, a zilei de Sfântul Gheorghe sau de Sfântul Lazăr,
înseamnă „cântecul inelelor” şi presupune un ritual pe care îl execută fetele dornice de măritat. Dimineaţa, acestea
îşi pun inelele într-o căldare cu apă proaspătă, împreună cu un buchet de ovăz şi alte plante cu încărcătură
simbolică: iederă, busuioc, etc. Căldarea se lasă peste noapte sub cerul liber, ca să o vadă stelele, iar fetele dansează
în jurul ei cântând descântece.Trifon Zarezan este la rândul său o tradiţie locală, un festival antic al viticultorilor.
Se ţine la data de 14 februarie a fiecărui an şi are menirea de a aduce binecuvântare viilor, care, în acest scop, sunt
stropite cu vin şi curăţate. Bulgarii poartă mărţişoarele întreaga lună martie, fie la reverul hainei, fie prinse la
încheietura mâinii, existând şi particularităţi de ordin social: fetele nemăritate în partea stângă a rochiei, fetele
bătrâne la degetul mic al mâinii stângi, iar bărbaţii căsătoriţi la şoşeta dreaptă. Scoaterea mărţişoarelor a fost legată
de practicile de previziune a vremii, fiind agăţate în copacii care urmează să înflorească. Este marcată astfel
tranziţia între iarnă şi primăvară şi credinţa fiecăruia că toate vor fi mai bune în anul ce incepe. În ceea ce priveşte
obiceiurile bulgarilor ele sunt legate, aproape în întregime, de riturile bisericii romano-catolice şi de sfintele
sărbători şi corespund, aproape integral.
 În Moldova locuiesc cca. 12,300 de cetățeni romi (2004), reprezentând 0,4% din populație. Conform unor
surse populația romă ar fi mai numeroasă de la 15,000 până la 20,040 sau chiar 25,0000 (circa 7% din populație),
precum susțin unii lideri ai comunității rome. În același timp, nu există date exacte care să confirme faptul că
numărul populației roma este mai mare decât cel prezentat în datele oficiale.
 Tradițiile sunt o parte esențială a vieți pentru romi. Acest grup etnic a păstrat multe din tradițiile lor de când
erau sclavi. Cel mai decorat și important eveniment din tradiția lor este "nunta țigănească". Ca la cele mai multe
culturi din lume nunta la romi este foarte decorată și strălucitoare. Există mult dans și multă muzică. Una din
tradițiile care iese la iveala astăzi este tradiția de "căsătorie minoră". Vârsta medie la căsătorie pentru fete este
nouăsprezece ani[2]. Aceasta este o vârstă foarte fragedă în comparație cu alte culturi ale lumii moderne. Romii de
multe ori au un respect mai mare pentru tradiția și obiceiurile lor decât față de legile țării în care trăiesc. În cazul
căsătoriei minore acest respect al tradiției este motivul multor conflicte între romi și instituțiile de protecție a
copilului și Uniunea Europeană. Romii fierari fabricau toată gama de produse din fier necesare într-o gospodărie
ţărănească sau la o curte boierească, cum ar fi, unelte pentru agricultori, arme şi armuri, cuţite, ace, foarfeci,
potcoave, diferite alte tipuri de instrumente şi unelte. Astăzi,există foarte mulţi romi care au învăţat să cînte la
diferite instrumente.Aceştia se numesc lăutari. Tradiţia spune că o femeie măritată trebuie să poarte un batic pe
cap pentru a arăta acest lucru. Pentru bărbati nu a existat de obicei o îmbrăcăminte tradiţională. Unii poartă pălării
sau mustăţi mari. La ocazii deosebite, bărbaţii romi poartă un costum bun, deseori viu colorat. Pentru femeile lor
însă, lucrurile sunt total diferite. Romanca (ţiganca) tipică poartă fustă lungă, din mai multe straturi şi bogat
colorată, cercei mari, părul lung, împletit şi uneori o floare în par. Tradiţia romă spune că picioarele unei femei nu
trebuie să se vadă. De altfel, întreaga parte inferioară a corpului unei femei este considerată impură. Încălcarea
acestui principiu este foarte gravă, deci fustele lungi trebuie purtate întotdeauna.