Titlul temei: Antreprenoriatul clasic vs antreprenoriatul social

Cuprins
Capitolul 1 Antreprenoriatul clasic
1.1. Antreprenoriat clasic – concept si evolutie
1.2.Plusuri si minusuri ale antreprenoriatului clasic
Capitolul 2 Antreprenoriatul social
1.1.Antreprenoriatul social - concept si evolutie
1.2.Plusuri si minusuri ale antreprenoriatului social
Capitolul 3. Modele de antreprenoriat – clasic si social
Capitolul 4 Concluzii si propuneri

Economia socială şi antreprenoriatul social în România se află încă într-un stadiu incipient,
procentul persoanelor care lucrează în întreprinderi sociale reprezentând mai puţin de 2% din
totalul populaţiei ocupate, faţă de 6,5%, la nivelul UE.1 Deşi în prezent nu există un cadru
legislativ care să reglementeze funcţionarea economiei sociale şi a antreprenoriatului social,
un proiect de lege a fost propus şi aşteaptă să fie adoptat de Parlamentul României. Potrivit
acestui proiect de lege, întreprinderile sociale cuprind societăţi cooperative, asociaţii şi
fundaţii, precum şi case de ajutor reciproc pentru angajaţi şi pensionari. Acelaşi proiect de
lege introduce şi termenul de „întreprinderi de inserţie socială”, definite drept întreprinderi
sociale al căror personal cuprinde cel puţin 30% persoane care aparţin unor grupuri
vulnerabile sau care reinvestesc cel puţin 50% din profitul lor anual.2 Potrivit Atlasului de
Economie Socială sectorul economiei sociale este format din asociaţii şi fundaţii,
cooperative, case de ajutor reciproc şi societăţi comerciale deţinute de organizaţii de
economie socială.

Tabel nr. 1
Dimensiunea economiei sociale în România în anul 2012
2012 Număr Active Venituri Numărul
organizaţii imobilizate (lei) (mii lei) angajaţilor
active
Asociaţii şi 33.670 719.8847 7.742.043 76.902
fundaţii
Cooperative 2.228 1.122.805 1.764.363 31.428
Case de ajutor 2.767 3.624.190 589.143 5.403
reciproc
Societăţi 682 1.971.666 2.202.562 17.394
comerciale

1
European Commission, 2013
2
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, 2010
 deţinute de
organizaţii de
economie socială
Total 39.347 13.917.508 12.298.111 131.127
Sursa: Barna, 2014, p.17 (pe baza datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, 2012 şi a altor date secundare prelucrate de
Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile – FDSC şi Institutul de Economie Socială - IES)
Potrivit ultimelor date statistice disponibile cu privire la dimensiunea
economiei sociale în 2012 în România erau active 39.347 de organizaţii (care au depus
bilanţul la finalul anului fiscal), ce aveau active imobilizate în valoare de 13.917.505.000 lei,
venituri de 12.298.111.000 lei şi aveau angajate 131.127 de persoane. Sectorul economiei
sociale din România este format, în mare parte, din asociaţii şi fundaţii, care reprezintă
85,57% din numărul total al organizaţiilor active, fiind urmate de casele de ajutor reciproc,
care reprezintă 7,03%. De asemenea, asociaţiile şi fundaţiile au angajată majoritatea
persoanelor implicate într-o întreprindere socială activă (58,65%), în timp ce cooperativele
deţin 23,97% din persoanele angajate în acest sector. Potrivit Atlasului de Economie Socială
publicat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, întreprinderile sociale sunt active în
toate regiunile de dezvoltare din România.
Tabel
nr. 2 Distribuţia principalilor indicatori ai economiei sociale în regiunile de
dezvoltare din România în 2012
Regiune Nr intreprinderilor Venituri totale Nr. De angajati
sociale active (mii lei)
Nord Est 4.493 1.138.374 13.941
Sus Est 3.449 959.240 11.531
Sud 3.749 1.156.547 11.778
Bucureşti Ilfov 6.275 2.722.183 23.732
Sud Vest 2.986 613.601 7.798
Centru 7.254 1.333.341 16.558
Vest 3.723 910.362 11.533
Nord Vest 6.736 1.261.874 16.862
Sursa: Barna, 2014, p. 24 (pe baza datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, 2012 şi a altor date secundare prelucrate de FDSC
- IES)

În anul 2012 majoritatea întreprinderilor sociale au fost active în regiunea Centru

(18,76%) şi de Nord Vest (17,42%) a României, în timp ce în regiunea Bucureşti Ilfov au fost
înregistrate 16,23% din totalul organizaţiilor sociale active din ţară. Regiunile cu cel mai mic
număr de întreprinderi sociale active au fost Sud Vest şi Sud Est, acestea fiind şi regiunile cu
cel mai mic număr de persoane angajate în organizaţii de economie socială. Deşi regiunea
Bucureşti Ilfov nu a avut cel mai mare număr de întreprinderi sociale active din ţară, a avut
cel mai mare număr de persoane angajate (20,87% din numărul total de persoane care au
lucrat într-o organizaţie de economie socială activă), fiind urmată de regiunea de Nord Vest şi
Centru a României, unde au fost angajate 14,83%, respectiv 14,56% din numărul total de
indivizi care au lucrat în întreprinderi sociale. Dintre principalele forme de întreprindere
socială, asociaţiile şi fundaţiile sunt active în mai multe domenii Majoritatea asociaţiilor şi
fundaţiilor din România activează în sectorul social sau de caritate (28,64%) şi în sport
(16,39%). De asemenea, un număr semnificativ de asociaţii şi fundaţii sunt active în cultură
(9,16%) şi în educaţie (8,16%), în timp ce domeniile cu cea mai mică reprezentare sunt mediu
(2,35%) şi agricultură (3,29%).
Importanţa economiei sociale începe să fie pusă în evidenţă, având în vedere că în
2012 Institutul de Economie Socială (ISE – parte a Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii
Civile – FDSC) a dezvoltat proiectul “Pentru ca economia socială din România să devină
vizibilă”. Una din principalele realizări ale acestui proiect l-a reprezentat faptul că, în
colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi
Institutul Naţional de Pregătire în Statistică, au fost determinate conturile satelit privind
economia socială în România, în 2011 şi 2012. Iniţiativa a fost extrem de valoroasă, având în
vedere că a indicat că Valoarea Adăugată Brută a economiei sociale în total economie
naţională a fost de 1,9% în 2012, cu 46,15% mai mare decât în 2011.