Reguli deducție naturală – logica predicatelor

1. Introducerea ∃:

a1…an (j) Φt

a1…an (k) (∃v)Φv j I∃

 Substituția lui t cu v se face în CEL PUȚIN o ocurență. (posibil toate)

2. Eliminarea ∀:

a1…an (j) (∀v)Φv

a1…an (k) Φt j E∀

 Substituția lui v cu t se face în TOATE ocurențele.

3. Introducerea ∀:

a1…an (j) Φt

a1…an (k) (∀v)Φv j I∀

 Substituția lui t cu v se face în TOATE ocurențele.

 t ∉ a1…an (constanta din formula care urmează să fie cuantificată universal nu se regăsește în
rândurile pe care se bazează rândul j- rândul la care este formula care urmează să fie cuantificată
universal)
 v ∉ Φt (variabila care înlocuiește constanta formulei inițiale, nu se regăsește în formula inițială-
necuantificată) (ex: nu este posibil din (∀x)(Fx &Ga) să se ajungă la (∀x)( ∀x)(Fx&Gx) )

4. Eliminarea ∃:

a1…an (i) (∃v)Φv

k (j) Φt Asumpție

b1…bn(k) Ψ

a1…an,(l) Ψ i,j,k E∃

b1…bn/j

 t∉ (∃v)Φv (constanta utilizată în instanțierea formulei cuantificate existențial, nu trebuie să se

regăsească în formula inițială)
 t∉Ψ (constanta utilizată în instanțierea formulei cuantificate existențial nu trebuie să se
regăsească în formula țintă)
 t∉ b1…bn/j (constanta utilizată în instanțierea formulei cuantificate existențial nu trebuie să se
regăsească în formulele din rândurile pe care se beazează formula țintă, cu excepția asumpției)