Centenarul dadaismului se suprapune unui alt centenar, al intrării noastre în Primul

Război Mondial; iar o lume a conflictelor, a iraţionalului poate avea un singur adversar:
arta. Grupul lui Tristan Tzara, stabilit în Zürich-ul lui 1916, a demonstrat că este posibil,
Stop-cadru făcând chiar din esenţa războiului, iraţionalul, un principiu absolut al artei.
Foto: 2015 Artists Rights Society (ARS) – New York, Universitatea Iowa – departamentul
de Dan Gulea
Colecțiilor Speciale, Arhivele Zürich, Guliver/AFP, revista „Arta” (nr. 12 / 1984), w1.bnr.fr

Toamna-iarna 1915

Samuel Rosenstock sosește cu trenul la Zürich. E întâmpinat de bunul

său prieten, Marcel Iancu, deja cunoscut sub numele de Janco – împreună
editaseră la București o revistă, „Simbolul”, când se aflau în ultimul an de li-
ceu; aici, viitorul Tzara își exersase un pseudonim: Samyro.

Noi prieteni: Hugo Ball, poet și impresar artistic, cu o carieră în urmă,

la München, dar și cu o fișă la poliţie pentru „poezie subversivă”, împreu-
nă cu iubita sa, Emmy Hennings („Căluţul meu de mare”), artistă de caba-
ret, poetă, condamnată pentru furt; Hans / Jean Arp, artist plastic; Richard
Huelsenbeck, poet și medicinist, viitor psihanalist.

5 februarie 1916, Spiegelgasse nr. 1 sau Cabaret Voltaire

Samuel Rosenstock/Samyro se schimbă, devine Tzara, Tristan Tzara. Are

loc prima reprezentaţie la Cabaret „Voltaire” – nume ales tocmai pentru lip-
sa de identitate naţională sau cosmopolitismul absolut necesare în plin răz-
boi al naţiunilor. Dar un nume scandalos pentru un cabaret.

Arp își amintește: „Pe o scenă a unei taverne dubioase și pestriţe, supraa-
glomerată, au urcat câteva figuri ciudate, cu totul speciale: Tzara, Janco, Ball,
Mască Tristan Tzara, Huelsenbeck, Madam Hennings și umilul dvs. servitor. Pandemoniu total.
realizată în 1919 Oamenii din jurul nostru strigau, râdeau, gesticulau, replicile noastre erau
de Marcel Iancu suspine de amor, vocale din sughiţuri, poeme, mugete și miorlăituri ale me-
(Marcel Janco; 1895, dievalilor bruitiști. Tzara își hâţâna dosul ca buricul unei dansatoare orienta-
București-1984, Ein le. Iancu cânta la o vioară invizibilă, aplecându-se și scărpinându-se. Madam
Hod, Israel) Hennings, cu o faţă de Madonă, făcea spagate. Huelsenbeck bătea înconti-

38 historia iulie 2016

 nuu la toba mare, în timp ce Ball îl acompania la pian, palid ca o
stafie de cretă. Ni s-a dat titlul onorific de Nihiliști”.

Și Ball are varianta sa: „Localul era plin-ochi; mulţi rămăseseră

fără locuri. Către ora șase seara, în timp ce, foarte ocupaţi, noi mai
băteam ici-colo cuie și agăţam afișe futuriste, sosi o delegaţie de pa-
tru omuleţi cu aspect oriental, cu braţele încărcate de mape și ta-
blouri; după ce au executat un număr de reverenţe, se prezentară:
Marcel Janco, pictor, Tristan Tzara, Georges Janco și un al patru-
lea, căruia nu i-am reţinut numele. Din întâmplare, Arp era și el de
faţă și ne-am înţeles fără prea multe discuţii. În curând, somptuoșii
Arhangheli ai lui Janco figurau printre celelalte lucruri frumoase”.

Tzara însuși este mai liric: „Pe strada cea mai obscură, la umbra
coastelor arhitecturale, unde se pot găsi detectivi discreţi printre
felinare roșii – NAȘTERE – nașterea CABARETULUI VOLTAIRE
– afiș de Slodky, gravuri, femei & Cie, mușchii inimii CABARET
Voltaire și direri. Felinare roșii, uvertură pian, Ball citește Tipperay,
pian «sous les ponts de Paris», Tzara traduce la repezeală câte-
va poeme pentru a le citi, dna Hennings – liniște, muzică – de-
claraţie – Final. Pe pereţi: Van Rees și Arp, Picasso și Eggeling,
Segal și Janco, Slodky, Nadelmann, culori hârtii, ascendent ART „Cabaret Voltaire”, afişul reprezentaţiei din
NOUVEAU, artă abstractă și hărţi-poeme geografice futuriste: 5 februarie 1916, realizat de Marcel Slodki
Marinetti, Cangiullo, Buzzi”. (1892, Lodz-1943, Auschwitz)

În spatele acestui tip de spectacol se află un alt spectacol, al

identităţilor naţionale. În calitate de participanţi direcţi sau doar
de participanţi prin operele lor, se descoperă un adevărat con-
tinent, continentul Cabaret Voltaire: Guillaume Apollinaire și
Marcel Slodki (cel care a conceput afișele primelor reprezentaţii)
aveau origini poloneze – Polonia, o ţară inexistentă tot timpul vieţii
lui Apollinaire (1880-1918); Hans / Jean Arp – născut la Strasbourg,
care aparţinea atunci (1886) Germaniei; războiul mondial aflat în
desfășurare schimbă locul natal (naţionalitatea) lui Arp; Hugo
Ball, german, născut la graniţa cu Franţa (cu Alsacia și Lorena),
în orășelul Pirmasens; Blaise Cendrars, elveţian naturalizat fran-
Coperta I a volumului de debut al cez chiar în februarie 1916, un globe-trotter – vizitase deja stepele
lui Tzara, La première aventure Rusiei, dar și lumea new-yorkeză; combatant în Legiunea france-
celeste du M. Antipyrine, ză; Emy Hennings, născută într-un orășel din nordul Germaniei,
28 iulie 1916 cu cea mai mare minoritate daneză din ţară. Evrei: Tzara, Marcel
Janco, Arthur Segal (născuţi în România), Jacob von Hoddis, L.
Modegliani. Rus: Wassily Kandinsky – pe cale de a deveni sovie-
tic. Spaniol: Picasso. Italieni: F.T. Marinetti, Francesco Cangiullo.
Germani: Richard Huelsenbeck, Otto van Rees. Vienezul Max Sediul Cabaret Voltaire, Spiegelgasse
Oppenheimer. nr. 1, „la olandezul Meierei”

8 sau 26 februarie 1916, Café de la Térasse

Tzara găsește cuvântul DADA, iar prietenii lui sunt entuzias-

maţi. Conform propriilor declaraţii, a răsfoit Dicţionarul Larousse
și o „mână verde” i-a indicat cuvântul DADA (= căluţ de lemn, în
limba franceză).
Reprezentaţiile continuă cu poemele simultane (rostite în
același timp, în mai multe limbi), serile tematice (franţuzești,
rusești, românești etc.), cu muzică. Primul poem simultan cunos-
cut, „Amiralul caută o casă de închiriat”, este recitat simultan în
trei limbi: Tzara, în franceză, Janco, în engleză și Huelsenbeck în
germană. Românul este memorabil: „Când recita, cu tandră me-
lancolie: Adieu ma mère, adieu mon père, silabele sunau așa de
emoţionant și definitiv încât toată lumea se îndrăgostea de el”,
își amintește poetul Hugo Ball. „Tzara a citit poeme vechi pe care, „Cabaret Voltaire”
Gravură de Marcel într-un fel destul de simpatic, le pescuia de pe fundul buzunare- (1916), ulei pe pânză de
Janco, din volumul lor sale”. Marcel Janco (lucrare
amintit mai sus Se cântă Listz, dar și Arnold Schönberg, Eric Satie, Stravinsky. actualmente dispărută)

iulie 2016 historia 39

 Stop-cadru

12 februarie 1916, Spiegelgasse nr. 1 sau 23 iunie 1916, Spiegelgasse nr. 1 sau
Cabaret Voltaire Cabaret Voltaire

La iniţiativa „cântecelor negre” ale lui Hugo Ball brevetează „poemul fără cu-
Richard Huelsenbeck, Tzara exprimă di- vinte” sau „poezia fonetică”: „Karavane” sau
mensiunea primitivă a artei moderne, un „Caravana de elefanţi” este cel mai cunoscut,
produs artistic inspirat în special din cultu- alcătuit în întregime din onomatopee ce suge-
ra (limba, muzica) africană și din Oceania; rează zgomotul unei turme de elefanţi. Redăm
în spectacolele dadaiste își vor face loc, de primele două versuri: „Jolifanto bambia o falli
acum înainte, momente „negre” speciale. bambia / grossiga m’pfa habla horem”.
Pasiunea lui Tzara pentru arta neagră a fost
constantă de-a lungul vieţii sale, colecţia sa 14 iulie 1916, Zunfthaus zur Waag
de artefacte primitive fiind una dintre cele
mai redutabile. Ziua Franţei a fost aleasă în mod special,
în acest loc nou, pentru prima Serată Dada,
21 februarie 1916, Spiegelgasse nr. 14 spectacol complex, ce arată utilizarea pro-
gramatică a acestui termen nou inventat. Se
Lenin sosește la Zürich și se stabilește verificau vechile procedee artistice: muzică
pe aceeași stradă cu Cabaretul Voltaire. neagră, poeme simultane, costume și măști
Va fi participat la vreo reprezentaţie de-a speciale, de tip carnavalesc – de data asta sub
Cabaretului? semnul unei atitudini conceptuale.
O speculaţie interesantă o realizea-
ză dramaturgul de renume internaţional
Tristan Tzara (1896, Matei Vișniec, stabilit de mulţi ani la Paris.
Moineşti-1963, Paris) În piesa sa, „Cabaretul Dada (piesă în vrac și
în lucru permanent)”, din 2014, scrisă spe-
cial pentru acest centenar, personajul Tzara
își amintește: „Lenin a venit la noi pentru
că am organizat, prin martie, cred, o seară
rusă. Cu cântece ruseşti, cu poeme recitate
anapoda… Toată lumea a început să danse-
ze… şi atunci l‑am văzut pe Lenin cum s‑a
aprins. Era la masă cu Krupskaia şi cu încă
doi ruşi. Lenin s‑a ridicat şi a început şi el să
danseze din buric. Merita să‑l fi văzut. Băuse
două halbe de bere şi atmosfera îi plăcea…
Hugo Ball cânta la pian… Fiecare dintre noi,
Marcel Iancu, Hans Arp, Huelsenbek, ne
agitam în draci, cântam cu onomatopee… şi „Autoportret” (ulei pe pânză, 1908) al lui Arthur Segal
atunci Lenin a început şi el să‑şi onduleze (1875, Iași-1944, Londra)
burta şi să strige în ritm «Da, da… da, da…
da, da…»”.
Dincolo de această imagine, reţinem o
etimologie alternativă a termenului Dada:
universala afirmaţie a universului slav, pe
Hans Richter care Tzara o purta cu el.
(1888, Berlin -
1976, Elveția), Mai-iunie 1916, imprimeria J. Heuberger,
fotografie din Weinbergstrasse nr. 25
1918
Apare numărul unic al revistei „Cabaret
Voltaire”, ce reunește operele și relatări-
le performance-urilor de până acum, pre-
cum și reproduceri ale operelor plastice ex-
puse în localul Cabaretului: Apollinaire,
Cendras, Cangiullo, Marinetti, Modigliani,
Picasso, Janco, Tzara, Arp, Van Hoddis,
Huelsenbeck, Van Rees, Oppenheimer,
Slodki, Kandinsky, Hennings. Precizarea na- Emmy Hennings (1885, Flensburg, Imperiul
ţionalităţilor fiecărui reprezentant arată in- German-1948, Elveția), cu o păpușă dada, fotografie
tenţiile pacifiste, nonpartinice ale mișcării. din primăvara lui 1917

40 historia iulie 2016

 28 iulie 1916, imprimeria J.
Hugo Ball (1886, Pirmasens, Heuberger, Weinbergstrasse
Imperiul German-1927, Elveția) în nr. 25
costum de episcop, creat de Marcel
Janco pentru reprezentațiile de la Apare Prima Aventură celes-
Cabaret Voltaire, 1916 tă a domnului Antipirină, primul
text al lui Tzara ce va fi publicat se-
parat (de fapt, debutul său editorial).
Textul fusese reprezentat la Prima
Serată Dada. Gravuri colorate de
Marcel Janco. Lucrarea are 16 pagini,
iar pe 6 dintre ele sunt inserate gravuri-
le bunului său prieten. Dintre persona-
je: Tristan Tzara însuși, Dl. Bleubleu, Dl.
Cricri, Pipi sau Dl. Boumboum. Personaj
principal: Dl. Antipirină.

August 1916

Deși dadaismul atrage noi membri

(Hans Richter, Sophie Taueber, Ludwig
Neitzel, Otto Flake, în special la Café
Odéon, vizavi de Café de la Térasse), se-
diul Cabaretului Voltaire trebuie abandonat:
olandezul Meierei, proprietar al localului din
Spiegelgasse nr. 1, vrea să închidă afacerea care
aproape l-a „ruinat”. Tzara începe să se gân-
dească serios la o continuare a revistei „Cabaret
Voltaire”. Va găsi soluţia în primăvara anului ur-
mător, când va apărea primul număr din revista
„DADA”. Aventura internaţională începea.

Bibliografie:
François Buot, Tristan Tzara: Omul care a inventat revoluţia
Dada, traducere de Alexandru și Magdalena Boiangiu,
Editura Compania, București, 2003;
Marius Hentea, TaTa / Dada. The Real Life and Celestial
Adventures of Tristan Tzara, MIT Press, Cambridge, Mas-
sachusetts, 2014;
Petre Răileanu, Dada în direct, Editura Tracus Arte, București,
2016;
Matei Vișniec, „Cabaretul Dada (piesă în vrac și în lucru perma-
nent)”, în volumul Omul din care a fost extras răul, Editura Cartea
Românească, București, 2014.

Hans/Jean Arp (1886,

Strasbourg, Imperiul
German-1966, Elveția),
fotografie din anii 1920

iulie 2016 historia 41