10 / 9

Antologia Cenaclului „Atitudini” al Casei de Cultură

„Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploiești
alcătuită de Dan Gulea

2018
Antologia Cenaclului „Atitudini”
al Casei de Cultură „Ion Luca Caragiale” a Municipiului Ploiești
alcătuită de Dan Gulea
Apare ca supliment al revistei „Atitudini”

Director: prof. Gelu Nicolae Ionescu

Coordonator: Ștefania Popișteanu
Layout & DTP: Adriana Nicoleta Zamfir
Concepție grafică copertă: Adriana Nicoleta Zamfir

ISSN: 1584-0832

Tipărit la ................
 10 / 9

Mișcarea literară ploieșteană datorează nu puțin lucru unor

antologii precum cea de față, pentru că ele constituie o
bază importantă pentru difuzarea literaturii, pentru răspân-
direa dincolo de conformismul instituțional. Aflată la a noua
apariție, antologia Atitudini a cuprins în ultimii nouă ani tot
ceea ce este mai reprezentativ pe plan local, de la poeți din
generația anilor 1970-1980 la experimentele actuale.
Selecția de față include numele celor 10 care au frecventat
cenaclul Casei de Cultură „I.L. Caragiale” din Ploiești în anul
acesta, urmărind în primul rând afinitățile structurale ale
celor ce scriu; dincolo de reprezentarea istorică a curen-
telor literare, există – și o astfel de antologie este terenul
predilect de ilustrare – o reprezentare existențială, struc-
tural-psihologică. Se poate astfel vorbi de personalități ro-
mantice sau moderne, de atitudini realiste sau postmoder-
ne; acesta este înțelesul calificativelor de teorie literară din
caracterizările de mai jos.

Emilia Dragomir performează cu ajutorul unui personaj ce

conduce textul spre literatura pentru copii, iar scopul mora-
lizator al textelor este evident;
Pentru Iulia Dragomir, autoarea volumului de poezii Tu,
care știi că te iubesc (2015), poezia se află în vechea școală a
metaforei, a retorismului ce ilustrează, în fond, un roman-
tism structural;
4 10/9

Rodica Ilie scrie atentă la semnele pe care le transmite lu-

mea, pas cu pas;
Adrian Iliescu este conștient de situarea în lume, de trans-
miterea de mesaje din orașul lui Nichita Stănescu;
Pe Gelu Nicolae Ionescu l-am întâlnit în 2010, cu volumul Alo
bună seara, Șeherezada e-acasă?, o serie de analize ale incer-
titudinilor și ale subiectivităților; au trecut 8 ani și regăsesc
aceleași expresivități stilistice (preocuparea pentru nega-
ție, întrebarea retorică) și tematice (simbolurile cromatice)
ce îi confirmă constanța și atitudinea. În fond, Gelu Nicolae
Ionescu este fondatorul unei reviste culturale, Atitudini, ce
apare neîntrerupt din 2003, conducătorul cenaclului (ajuns
acum la cea de-a noua antologie), investind un soi de ener-
gie în exprimare de care nu oricine este capabil;
Daniel Mihu surprinde o realitate dezolantă în fragmentul
de roman „Satu și răposatu”, înregistrând fapte și persona-
je cu aparenta indiferență a unei camere de filmat; proza sa
frustră devine astfel o „pată de culoare” în textele poetice
ale colegilor de „atitudini”.
Maria Monica Mocanu dovedește o ingenuitate performa-
tivă, expresivități combinatorii la nivel lexical, ce pot atinge
temele fundamentale, așa cum o fac unele experimente su-
prarealiste.
Ema Petrescu se încadrează în aceeași școală a romantis-
mului ce descoperă tehnologia;
Stoica Patricia Elena explorează spații fizice și, în aceleași
timp, poetice;
Ana Zett, permutări sintactice și semantice care pot condu-
ce către rezultate interesante, cu condiția să fie dublate de
o explorare continuă a teritoriilor poetice semnificative.

Dan Gulea
Emilia Dragomir

Mă numesc Emilia Dragomir, m-am născut și locuiesc

în comuna Rîfov, satul Mălăiești, județul Prahova.
Am urmat cursurile Liceului Pedagogic Ploiești, apoi
am obținut licența în psihologie. Sunt profesor în
învățământul preșcolar, la Grădinița cu Program
Normal Moara-Domnească, Rîfov. Scriu, în special,
poezie pentru copii. Unele dintre ele au apărut în revista
„Cuvântul educatoarelor”, în revista „Luminița”, în
Antologia „Uitare de sine” ( editura Armonii culturale)
și o creație în proză, în revista Atitudini a Casei de
Cultură „I.L.Caragiale”a Municipiului Ploiești. M-am
înscris la un concurs de creații literare ale educatoarelor,
„Educatoarea cea mai dragă”, obținând locul I pe
țară. Sunt membră a Cenaclului „Atitudini” al Casei de
Cultură a Municipiului Ploiești.
6 10/9

EXPERIENȚĂ UITATĂ
Tot într-un adânc de noapte,
Cu vorbele spuse-n șoapte,
Veni Ezu-n dormitor
Cu-al lui dor de călător.
– Of, măi Gică, ce mai stai?
Ia-ți prietenii și hai!
Nava e deja pornită,
De plecare-i pregătită.
Ștefan, Filip, Edișor,
Gică și cu-al lui odor
Se-mbarcară-ntr-un minut
Și în zare-au dispărut.
Ruta este stabilită:
E Thailanda cea vestită.

Cum trec de stânci de granit,

Nu știu în ce lume-au venit!
Culori, miros, peisaj,
Nisip fin alb și miraj,
Soare, Lună ireale,
Temperaturi tropicale,
Oglinzi de ape turcoaz,
Cer senin ca un obraz,
Păduri de cocotieri,
Briza cu dulci adieri,
Hibiscuși scăldați în focuri,
Săgeți de aripi în jocuri
Realitatea sfidează –
Cei șase profund oftează.
Puricel prinde curaj
Și se-aruncă, zău, ca-n iaz,
În oceanul Pacific.
Nu-i e frică de nimic!
Emilia Dragomir 7

Ceilalți îl urmează-n grup

Și înoată de se rup.
Dau din mâini și din picioare,
Râd în hohote-n plin soare,
Strălucirea-i invadează,
Chipurile luminează
De zâmbete-nfloritoare,
Într-o viață călătoare.

S-au distrat, s-au tot distrat,

Cu pești mii au înotat,
Dar Ezu-i scoase îndată
Din această ilustrată.
Pe creier aveau o ceață,
Nu știau că-i dimineață,
Seară ori o neagră noapte!
Ei doreau să mai înoate!
E real sau este vis?!
Bine e în Paradis!

Ozenistul, grijuliu,
Îi duse-ntr-un mod hazliu
La navă și le șterse tot în glumă
Amintirile cu-o... gumă!
Ei dormiră făr` habar
Somnul greu ca de mortar,
Iar spre prânz, când se sculară,
De-ntâlnire toți uitară...
Și de zbor și de Thailanda –
Totuși, le-a rămas ghirlanda
De hibiscuși roșii ca focul!
Cumva, le-a zâmbit norocul?!
8 10/9

RELAXARE

Gică urcă în tramvai,

Vede o scenă de...”vai!”:
Un tânăr `năltuț, frumos,
Stă pe-o bancă tacticos.
Navigând pe internet,
Pare că este absent.
Lângă el, o bătrânică
Tremură, biata, de frică...
Chiar la curba următoare,
Va face șpagatul mare.
Gică își propune-n gând:
„– Relaxează-te, curând!
Nu te lua de tinerel
Căci și-așa e vai de el!”

Merge-ntins la cinema,
Film de Oscar va vedea.
Acțiunea e în toi,
Dar Gică stă în gunoi.
Vecinii, cu nonșalanță,
Dau de zor din a lor clanță,
Devorând sămânța tare,
Din pungile foșnitoare.
„– Doamne, să mă relaxez,
Altfel, cred c-am să turbez!”

„– Hai să mă-ndulcesc nițel,

Să servesc un bun ștrudel...”
Savurează liniștit.
Prăjitura și-a plătit.
Vrea să plece, dar nu poate...
Scaunu-i lipit de spate.
Trage de el furios,
Emilia Dragomir 9

Se trezește, pleosc, pe jos.

O gumă de mestecat
L-a ținut pe loc, fixat.
„– Numără până la zece;
Relaxează-te, îți trece!”
Stând civilizat la casă,
Să plătească ce-avea-n plasă,
Vine un nene grăbit
Și pe Gică l-a-mbrâncit.
Băiatul, băiat stilat,
În seamă nu l-a băgat
Pe cel fără maniere.
Atât știe, n-ai ce-i cere!

Puștiul precizează-ndată:
Atmosfera încordată
Va fi iute relaxată.
Trebuie să lupți cu tine,
Să-ți creezi starea de bine!
Iulia Dragomir

Sunt creștin ortodoxă, iubesc oamenii și frumosul,

locuiesc în Blejoi, județul Prahova, lucrez în învățământ
de 22 de ani, (învățător titular la Școala cu clasele I-VIII
din Blejoi între 1 septembrie 1996 și 1 septembrie 2002,
profesor titular de limba și literatura română la ,,Grup
Școlar Industrial Petrol Teleajen’’ între 1 septembrie
2002 și 1 septembrie 2007 și la Colegiul Economic „Virgil
Madgearu’’ Municipiul Ploiești de la 1 septembrie 2007
până în prezent.)
Sunt membră a cenaclului literar „Atitudini’’ al Casei
de Cultură ,,I.L. Caragiale” a Municipiului Ploiești din
mai 2014, coordonat de d-l Gelu N. Ionescu, membră a
cenaclului literar „Literatura de Azi’’ al revistei online
cu același nume, coordonată de d-l Daniel Cristea-
Enache - (publicare online), din septembrie 2017.
Am publicat volumele de poezii: Tu, care știi ca te iubesc,
Karta Graphic, 2015, Poliești, Cea mai frumoasă parte
din mine, poezii, Editura A.T.U,2018, Sibiu, și versuri în
antologiile: Atitudini, antologie de poezie realizată de
Eugen Simion, Ploiești, Voci feminine antologiile Editurii
Inspirescu, nr 9, Satu Mare 2015, Cuplul în căutarea
paradisului pierdut, Edit. Karta Graphic, Ploiești, 2016,
12 10/9

Șapte bilete, antologie de poezie alcătuită de Paul

Cernat, editura Karta Graphic, mai 2016, Certitudini și
posibile promisiuni – Antologia Cenaclului ,,Atitudini’’
al Casei de Cultură ,,Ion Luca Caragiale a Municipiului
Ploiești, alcătuită de Ion Bălu, Antologia 2016-2017
,,Romeo si Julieta’’ de la Mizil, Ediția a X-a, Antologie
de poezie și epigramă, Editura Karta-Graphic, Ploiești
Public săptămânal poezii pe:
http://confluente.org/articole/iulia_dragomir.
Am publicat versuri si pe
https://parnas21.blogspot.com/2017/11/iulia-dragomir-
tu-care-stii-ca-te-iubesc.html,
https://parnas21.blogspot.com/2018/03/iulia-dragomir-
cea-mai-frumoasa-parte.html
Iulia Dragomir 13

Pete de culoare
La un moment dat te înveți cu golul, înveți să calci pe
lespezi reci,
să te afunzi în lutul moale cu ochi înțelegători.
La un moment dat, înveți să taci,
să nu mai crezi în întâmpinările surâzătoare ale zilei,
te pregătești pentru înfruntarea imaginilor.
În negru ți se taie respirația, ți se blochează brațele,
pictezi cu ochii închipuite tablouri de evadare.
În roșu ți se dezlănțuie sinele îndrăgostit de zâmbetul
inimii.
În galben se recompun pașii.
În albastru plutești spre înalt, în verde renaști din
propria orbire.
La un moment dat te lovești de distanța orelor care se
dilată peste suflet,
abia mai reusești să le porți în brațe,
le simți apăsarea dogoritoare, gata de abandon.
La un moment dat, în curcubeul clipelor, te ridici pes-
te toate.
Doar dragostea e capabilă de astfel de împingeri.

Recurență
Și iar mă gândesc la tine de parcă tot cuprinsul inimii
se-nvârte într-un punct de jar.
Palatul de cleștar, în centrul sufletului, ca pe-un prinț
te ține.
Și iar plutesc între magie și întins de dor,
și iar mi-ești singurul tărâm de nesfârșit fior.
Și iar opresc torentul care-mi curge-n vene
în așteptarea năvălirii de poeme dinspre ochii tăi
în pași, în întâmplări, în tremurări de gene.
14 10/9

Așteptare
Am așteptat așa cum aștept o vacanță.
mi s-au alungit orele culcate la marginea viselor.
Treceau zilele sărutate de vânt,
le urmăream cu ochii pierduți în depărtări de parfum,
și muzica mi se prelingea pe oase, pe firul de nisip, pe
lungul privirii.
Încă aștept, poate ca o insulă, poate ca un val, poate
ca o ancoră.
Mi s-au spălat gândurile în baia înnoptării.
Ni s-au întâlnit sufletele, 
eu eram pe o bancă de stele în mijlocul mării, 
tu pe un țărm portocaliu, înghițit de gândul soarelui.
Am întins o mână și am mângâiat raza.
Am strâns în brațe lumina și timpul a rămas nemișcat.

Până vii, mă retrag pe o dună de tăcere.

Poate că de aici mă voi apropia mai bine de ore
cu urechile ciulite, să îți aud respirația.
Mă armonizez cu universul. 
Încă aud vuietul apei. (20 august 2016)

Drumul mântuirii
Sentimentele se nasc în dogoarea sufletului,
speranță pentru eternitate.
În dragostea reciprocă, se potrivesc de minune
nevoile 
din care ni se hrănește timpul. 
Se întâmpină vestitorii de bucurie cu lumină și har.
Dragostea este absolută în fericirea întâlnirii.
În interesul pentru înălțări, ea nu cunoaște compromisul.
Colorează cerul cu zâmbetul zilelor.
Zidește continuu pe drumul mântuirii.(15 oct 2016)
Iulia Dragomir 15

Revărsare
S-au topit nămeții în care mi se înzăpeziseră visele.
Am decis să particip la evenimentele decisive ale
primăverii,
Am răspuns invitației stelare și mi-am revărsat gândul
pe țărmul poeziei,
albatros lunatic, îndrăgostit de lună în anotimpul
renașterii.
M-am revărsat în poeme. (5 aprilie 2016)

Conectare
Sunt vas comunicant între amiază și seară,
între flăcări tulburate de fluvii, de nesomnul
gândurilor,
între vara și iarna duminicilor răsfirate în zodia
contratimpului.
Alunecă prin mine cuvintele dintr-o parte în alta a
văzduhului
până la zvâcnirea păsării maiestre 
înspre derdelușul sau piscul trăirii.
Și sentimentele se avântă încolonate,
când la stânga, când la dreapta,
când înspre dimineață, când înspre înnoptare,
gustând din aroma atracțiilor solare, selenare.
Sunt vas comunicant între subiect și predicat, 
atribut și complement,
în fraza sufletului însetat de atingerea sensului.
Sunt conectată la viață.(6 aprilie 2016)
16 10/9

Dilemă
Când câmpul este plin de maci,abia pășești,
nici nu mai știi unde să calci, să nu rănești împurpurat
pământ,
dacă să treci, să te oprești trandafiriu în lan,
să te retragi, să fii privire-mbujorată, să fii vânt.
Când câmpul e hrănit de soare, cresc florile spre cer
surâzătoare. (11 mai 2016)

Amprenta Lui Dumnezeu

Îmi cunosc locul.
Primesc zilnic indicații pentru poziționare în raport cu
inima lucrurilor.
Sunt de nevăzut pentru înstrăinări de lumină,
sunt de neauzit pentru călătoriile în afara muzicalității.
E spațiul acela liber pe care îl zăresc preț de un suflet.
Mă cheamă, mă caută, mă atrage, mă invită, mă
așteaptă,
tânjește să îi ating așezarea,
e locul în care timpul mi se dăruiește.
Îmi vorbesc despre el plecările și venirile,
tăcerile și rostirile, apropierile și depărtările,
Îmi vorbesc cerul și pământul, odihna și vegherea,
îl zăresc în temperatura clipelor,
în încremeniri sau în rotația universului.
Îmi cunosc locul. Poartă în el amprenta Lui
Dumnezeu.
Acasă mă iubește văzduhul. Acasă mi-ești și tu. ( 9
august 2016)
Iulia Dragomir 17

Peronul vieții
Privesc direct în ochi fața zilelor. Sunt aici, la peronul
vieții.
Privesc spre ce se înclină pantoful , observ în ce di-
recție se aud căutările.
Urmăresc trenul orelor.Și chiar de nu e vizibilă fiecare
oprire,
îi observ trecerea.Nu există ambiguități pentru gară.
Șinele nu confundă apropierea cu depărtarea.
Dragostea își face simțită cumva prezența.
Rodica ilie

Rodica Ilie s-a născut în Ploiești, pe 28 octombrie 1982

și a absolvit Facultatea de Administrație Publică a
Universității Spiru Haret.
Este membră a Cenaclului „Atitudini” din martie 2018
20 10/9

Inima
De ce mă întrebi, inimă, de ieri?
De azi, apus în zori îi dau trecutului
și miros de uitare îi dau!
Ai simțit bătăile vieții toate: iubiri dulci, iubiri
apăsătoare,
iubiri ce au rămas trecut de pană-n linia unui început!
De azi, inimă, ai voie să bați viața!
Să n-o mai lași în casa ta cu bocancii înnoroiți!
De azi, ai voie să-i dai prezentului plouat de gri inima
curcubeului!

Noi doi, călători

De azi, călătorim printre noi și printre inimi..
printre străzi cu soare și cărți povestite de vânt și zori,
printre nori așezați de tunetele gândurilor
printre pași străini și culori.
De azi, vom fi cer și pământ,
sunet și tăcere,
întuneric și lumina de stele!
De azi, călătorim printre noi,
noi doi, călători
printre gările inimii,
prin suflet,
peron de amintiri și dor.
Adrian iliescu

M-am născut pe 16 iunie 1954, în Ploiești. Am copilărit

în Cartierul Sfântul Vasile, numit astfel după biserica
cu același nume.
Școala primară am făcut-o până în clasa a 3-a (primul
trimestru) la Școala generală nr. 14, unde a învățat
și mama mea, apoi am continuat la Liceul nr. 3
Mihai Viteazul (actualul Grup Școlar Administrativ
și Servicii „Victor Slavescu”), unde am absolvit în
1973, după care am intrat la Școala Postliceală de
Electronică UCECOM-București. După terminarea
acestei școli, am lucrat din 1978 până în 1993 la
Cooperativa „Teleprecizia”, ca tehnician electronist
până la pensionarea mea în 2002. Nu am scris nici
proză și nici poezii până în 2013.
După această dată, am simțit nevoia de a scrie (exact
așa cum am simțit, fără a cunoaște sau a urma niște
reguli) despre amintirile mele legate de Ploieștiul
meu drag, de iubiri trecute, de Bulevardul Castanilor
și de toate locurile din Ploiești, pe unde am fost
cândva și care au însemnat ceva pentru mine.
Din luna Ianuarie 2018, am fost primit în Cenaclul
ATITUDINI al Casei de Cultură „Ion Luca Caragiale”.
Deși am scris aproximativ 60 de poezii, având ca
temă principală iubirea, încă nu au fost publicate.
22 10/9

RESPIRA, NICHITA

Respirând Primăvara,
ai venit printre noi
adus de Îngeri,
hrănind caii nărăvaşi
ai sufletelor noastre
cu jăratecul Iubirii
care mişcă Pământul.

Într-o Clipă a venit Ziua,

când ai obosit să respiri
această Lume im-perfectă.
De Dor de tine,
te rog din suflet...
Respiră, Nichita!
Respiră cu noi!
Gelu Nicolae Ionescu

Ionescu Gelu Nicolae (25.VIII.1978, Ploieşti), poet, filo-

log, publicist. Este absolvent al C.N. „Al. I. Cuza” din
Ploieşti (1997) şi al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Stră-
ine a Universităţii „Spiru Haret” Bucureşti.
Studii post-universitare: master – Modernitate în cul-
tura europeană, cursul pentru organizatori de specta-
cole, organizat de Ministerul Culturii.
Predă limba şi literatura română şi Limba şi literatura
franceză în licee din Buşteni şi Ploieşti – Grup Şcolar
„Kalinderu” Buşteni (2002-2003), Liceul Economic
„Mihail Manoilescu” (2006-2009), Colegiul Tehnic „1
Mai” (2011-2012), Grup Şcolar de Arte şi Meserii „Spiru
Haret” (2002-2003) Ploieşti.
Este referent al Casei de Cultură „I.L. Caragiale” a
Municipiului Ploieşti; aici fondează alături de poetul
Ion Stratan şi de un grup de tineri (decembrie 2003)
revista Atitudini (al cărei redactor coordonator este)
devenită cea mai longevivă revistă din istoria cultu-
rală prahoveană; tot aici fondează, în 2003, cenaclul
24 10/9

Atitudini, care funcţionează şi azi, sub conducerea

sa. Au fost editate, în coordonarea sa, până în prezent,
opt antologii ale cenaclului Atitudini, în intervalul 2010 –
2017: Melancolie diesel, Ed. Karta Graphic, Ploieşti, 2010,
antologator: Ioan Vintilă Fintiş, Prefaţă de Constantin
Hârlav, Daimon din reflex, Ed. Prahova, Ploieşti, 2011,
antologator şi Prefaţă de: Ion Bălu, natură în mişcare
cu infantă/ flamingo şi fără măr, Ed. Premier, Ploieşti,
2012, antologator şi Prefaţă: Ieronim Tătaru, şi Din pana
egretei, Ed. Prahova, Ploieşti, 2013, antologie, selecţie,
structurare şi aparat critic: Gabriela Teodorescu, Nimic
despre ceaiul de muşeţel, antologie realizată de Alex.
Ştefănescu, Ed. Prahova, Ploieşti, 2014, Atitudini, anto-
logie realizată de Eugen Simion, Ed. Prahova, Ploiești,
2015, Șase bilete, antologie realizată de Paul Cernat, Edi-
tura Karta Graphic, Ploiești 2016, Certitudini și posibile
promisiuni, antologie realizată de Ion Bălu, Editura Ver-
tical Edificia, Baia Mare, 2017.
Scrieri: Debutează cu poezii în revista C.N. „Al. I. Cuza”
Ploieşti, Ramuri, în 1995, şi, în acelaşi an, debutează şi
în volum cu Adio, tinereţe necurată, Ed. Eurasia, Bu-
cureşti, 1995 (cu un cuvânt la debut de Fănuş Neagu şi
postfaţă de Gabriela Teodorescu). Urmează alte patru
volumele de poezii: Ai călătorit vreodată cu tăcerea?,
Ed. Viitorul Românesc, Bucureşti, 2005, 111 fotografii
poetice, Ed. Semne, Bucureşti, 2006 (Prefaţă de An-
drei Milca), Alo, bună seara, Sheherezada e-acasă?, Ed.
Karta-Graphic, Ploieşti, 2010 (Prefaţă de Dan Gulea),
Înnoptare în sensuri, Ed. EditArt, Ploieşti, 2012 (Prefa-
ţă de Gabriela Teodorescu), Jurnal de timp prea aproa-
pe, Editura Tracus Arte, București, 2016.
A colaborat la: Literatorul, Tribuna învăţământului, Axio-
ma, Ziua, Telegraful de Prahova.
Gelu Nicolae Ionescu 25

Referinţe critice: Fănuş Neagu, Grigore Traian Pop, Ion

Stratan, Alex. Ştefănescu, Ion Bălu, Ieronim Tătaru,
Gabriela Teodorescu, Andrei Milca, Dan Gulea, Minel Ghi-
ţă Mateucă, Eugen Florescu, Nicolae Dumitrescu.
Este fondatorul trupei independente de teatru amator
Atitudini, în 2010, ea funcționând până azi, o perioadă des-
fășurându-și activitatea sub egida Casei de Cultură „I.L. Ca-
ragiale” a Municipiului Ploieşti. Este actor și regizor amator.
26 10/9

Poem cu mare
și, dacă are să vină ploaia,
unde-ai să te mai adăpostești?
pe dinlăuntru ploaie de sensuri,
afară ploaie și frig ca de toamnă,
piele și ochi în aer cu gheare...
și, dacă plâng,
ploaia asta a mea pe cine udă?
unde-aș putea să mă adăpostesc
de ploaia aceasta a ochilor mei?
Sau e o mare a obrajilor? Aș!
Ce? Mi-e așa de dor de mare, încât
Am început să fiu apă?
Pare că
Circuitul apei în natură
în ochi mi s-a oprit mie!
Soldat dezarmat
azi
Trag doar concluzii
și alea oarbe
neatingând adevărul cel mare
ce încă mi se pare rău
Priviri de copil
mi-au rămas
ca niște abțibilduri
lipite pe mare
mi-ar plăcea să cred că soarele
tocmai răsărit azi la marginea mării
a sărit gardul spiritului tău, vine din tine
din vara sângelui tău
pentru frumos, pentru bine
m-ai întrebat
– tu fugi de lucruri, de sentimente, ca să uit de starea
de prizonier
Gelu Nicolae Ionescu 27

al unui timp, al unui spațiu, al unor vise, idei...

și nu ți-am răspuns...
– dar suntem acești prizonieri
Gardianul șef timpul nu-ți dă voie la eternitate
Nici măcar o dată pe zi!
mi-ai spus
(va urma)

Mărturisire

În ultima vreme,
Mi se-ntâmplă ceva…
Jur că trăiesc zile
Ce mi-au rămas netrăite
Din copilărie!

Văd lumina
cum învăță lucrurile
Odată cu mine,
Ca și cum până azi nu
Nu le-am știut.

Seara
E puloverul albastru
croșetat de bunica
și ninsoarea
e prima cămașă albă
dăruită de mama.
28 10/9

amiezele au inimă
În pieptul lor de aer
și respiră cu clocot de mare
obosite de-atâta alergat cu ploaia.

M-am mutat
Într-o îmbrățișare fină,
Ca de petale de trandafir,
și am pe buze roua dimineții care îmi este Ea…

Scriu poeme-pasul ștrengarului,

Încercând să fug
Dar ceva mă oprește
O tainică mână
Caldă ca soarele verii,
O privire ruptă din alt orizont
Adâncă fântână
Din care vreau să beau
Să mă-mbăt de răcoare.

Am încercat să o uit
Închizându-mi ochii
să o strivesc între pleoape
Doamne cât am mai fugit.

Și m-au urât și atacat și…ah!

cât pe ce să-mi cer iertare că, iubind-o,
Am supărat pe alții.
Iertare că iubesc… Și poate-ar trebui să-mi cer…
și-mi cer!
Gelu Nicolae Ionescu 29

Pe ceilalți fericiți am încercat să-i fac

Din inimă-ncercând s-o scot
și predici nebunești am ascultat!
ce simplu ar fi fost…
dar n-am putut!

și ea, de s-a îndepărtat, ah! Ce durere

eu n-am putut

Poem vesperal (fiindcă adorrr serile!)

Să fie albastru!
Palton de-ar fi fost,
Seara asta aș fi cumpărat-o
s-o îmbrac
de venit la tine.

Să fie albastru!
Ca pasul pontic
Scrântit ușor
Pe scoica aceea mare și alunecoasă
Care m-a făcut să ajung
La tine
Într-un de-a berbeleacul
Cum numai timpul știe
Să rostogolească.

Să fie albastru!
Ca un trăznet
30 10/9

În aripile porumbeilor albi!

Să fie albastru!
Ca o fundă de rochie de aer!

Să fie albastru!
De scris destinul!

Să fie albastru!
infinit
și tot nu mă mai satur de seara asta
în pasul-ștrengarului
tot mai înalt

să fie albastru!
Ca un zbor
Al culorii și vieții în același stol
Către țări fără ferestre
Dinspre acum

Să fie albastru!
Vituperând albul!

Să fie albastru!
Ca o viperă nesfârșită
încolăcindu-se printre
blocurile din cartier!

Să fie albastru!
Atât de voios
Încât să-mi facă ochiul să râdă!

Vreau să strig
Să fie albastru
Până văd reacție
Gelu Nicolae Ionescu 31

La păsările ce zboară
și cumva s-or albăstri
și ele
încolăcindu-și zborul
cu cel al culorii.

Să fie albastru!
Ca un bețiv
Împleticindu-se printre pomii parcului
Trist
Pustiu
Buf!

Să fie albastru!
Ca un sărut!
Amețitor
Plutitor
Pe o mare
Pe care
Doar ei sunt îndrăgostiții

Corăbii
Corăbii
Corăbii

Seara
Lumea pare o corabie cu pânze albastre
Spre ce plutim?
Unde-am plecat?
Unde-ați plecat?
De unde-am
De unde-ați venit?

Toate pânzele albastre sus!

32 10/9

Despre cum zidesc eu catedrala

miracolelor, iarnă de iarnă…

Bucurați-vă!
În curând,
Am să-ncep, iarăși,
construirea catedralei miracolelor!

Am, cum am avut și-n celelalte dăți,

Gata pregătit materialul de construcție:
Fundația va fi din pasul întoarcerii
În ținutul în care am copilărit
și în care am iubit
plus piruete ale gândului pe-un picior de plai
cu gleznă sărutată de mare
și genunchi lipit în rugăciune
pe omăt de liniște de altar.

Zidurile ridica-le-voi din priviri așteptând ninsoarea,

din zborul porumbeilor albi,
din admirarea pietrelor de râu,
din strălucirea marmurei,
din apusuri fericite făcute bulgări
din tristeți făcute să râdă
în hohotele tăcerilor.

Materialul adeziv
au să fie clipirile mele
bătăile inimii mele
(deși inima mea mai mult
Îmi zboară prin piept
Decât să bată!)
și așteptarea fără de sfârșit a Anei.
Gelu Nicolae Ionescu 33

Când au să apară să-i hrănesc

Cu firimiturile viselor mele pierdute
Porumbeii albi, de apă, înghețați
Ai ninsorii
Am să fac din zborul lor
Arcade.
Deasupra tocurilor ferestrelor
Făcute din cumpenele balerinelor amatoare,
(ființe care îmi par a avea umbre albe!)

Evident,
Construcția n-o voi termina niciodată!
Miracolele au nevoie de infinit
E aerul lor infinitul

A spune albastru…
Poemul ăsta e un avion de hârtie
Pe care-l trimit înspre tine,
Care va zbura o singură dată
Și se va prăbuși, poate, înainte să te atingă.

În noaptea asta nebună,

Parcă ninge pe lună!
La râu, cerbii se-adapă
Din căușul luminii ei parcă…

Un chicot ca un clopoțel al sufletului

Un zâmbet strălucind din corniza stelelor
Magnolii tactile înflorind la-ncheieturi hai-hui
Zbor de porumbei în șoaptele cui?
34 10/9

Și nu mai știu unde sunt eu, copilul

Care-nălța zmeiele albastre ale-nserărilor!
Și nu mai știu prea ce am în față drept:
E un poet în ninsoare sau o ninsoare într-un poet?

Ce păcat că nu putem citi cu voce tare

Scrisul ninsorii pe coala de zare!
Că cerbii stelelor magnolii au dispărut demult
Și că tăcerea prea rar înmugurește în goruni!

În noaptea asta nebună,

Când, parcă, ninge pe lună
Și, pe stâncile ca niște nori eterni,
Cad avalanșe de lumină albă-portocalie,
Visul vieții se-ntâmplă
Neînțelept,
Pe durata unui zbor de avion de hârtie…

Și nu vom putea niciodată-mblânzi

Ploaia-n galop
Mustang de apă cu potcoava mării.

Ci doar vom vedea, din timp în timp

Neningândul alb de șoaptă și de porumbel al păcii
și de mână sărutată cu buze-meduze.
Gelu Nicolae Ionescu 35

Invitație la plimbare-n neștiut

Noi
Scriseserăm o poezie
Cărora ceilalți
Îi tot puneau
titluri
era mingea de safir
a gândului lor…
pe care-o băteau
mai ceva ca ăi mici
pe iarbă de lumină
și o loveau cu șuturi fierăstraie
și o prindeau cu ochi
în patru
în zece
în câte raze de soare…
și deodată ne-am trezit din cuvinte
în așternuturile liniștii
și-ale primăverii
și-am vrut, în loc să zicem,
să-nflorim…
să ne cercelim
și deodată ne-am trezit din cuvinte
în hohote de râs
de dragon
de minge
de safir
de fierăstrău de ce nu?
Mihu Marius Daniel

Membru al cenaclului „Atitudini” din noiembrie 2013

Locul şi data naşterii: 8.08.1969
Studii: Liceul „I.L. Caragiale” Ploieşti, Institutul de
Petrol şi Gaze Ploieşti – 1989-1994 inginer, post
universitare: Master; Extracţia Petrol şi Gaze, 1996-
Master; Inginerie de Zăcământ, 1995
Ocupaţie: Muzeul de Ştiinţele Naturii Prahova, inginer,
muzeograf
Debut: „Spaţiu de lumină”, poezii, Editura Prometeu,
Chişinău, 2008
Activitate publicistică: Cărţi publicate: „Istoria
jurnalisticii prahovene” în monografia „Ploieşti-
Orizonturi Culturale”, de Nicolae Dumitrescu; „Spaţiu
de lumină” – poezii, Chişinău 2008, Editura Prometeu,
prefaţă acad. Vasile Tărâţeanu, acad. Vasile Cimpoi;
„Moarte şi iubire”, – poezii, Ploieşti 2008, Editura
„Karta Graphic”; „ContrAAtac de cord” – poezii,
Ploieşti 2010, Editura „Karta Graphic”; „Idei în marşuri”
– poezii, Ploieşti 2013, Editura „Karta Graphic”, prefaţă
acad. Vasile Tărâţeanu.
38 10/9

„Serviciile secrete... ale memoriei”, poezii, Ploieşti

2017, Editura „Karta Graphic”, prefaţă Nicolae Băciuț,
Ioan Deaconescu.
A fost redactor la „Informaţia Prahovei” și „Jurnalul
de Prahova”, din 1995; colaborator la „Telegraful de
Prahova”; colaborator-redactor la „Flacăra” lui Adrian
Păunescu, din 2004;
Premii: Cupa presei la Tir, etapa naţională, la fiecare
participare; Premiul doi pentru cel mai bun reportaj
–Bucureşti – 7 august 1999; Premiul întâi pentru cel
mai bun reportaj – Bucureşti – 18 august 2001; Premiul
special pentru cel mai bun reportaj – Bucureşti – 4
august 2002; Premiul întâi pentru cel mai bun reportaj
– Bucureşti - 8 august 2003.
Referinţe critice: acad. Vasile Tărâţeanu (Cernăuţi),
acad. Vasile Cimpoi, (Chişinău), prof. Ioan Deaconescu
(Craiova), Constantin Barbu (Craiova), Ioan Suciu
(Braşov), Nicolae Dumitrescu (Ploieşti), Răzvan Ducan
(Târgu Mureş).
Prezent în antologiile cenaclului din 2014, 2015, 2016,
2017.
Mihu Marius Daniel 39

„Încă micaţii!”
Capitol din romanul „Satu şi răposatu”

Pur şi simplu Sile nu o găsea pe aia mică. Sile

Talapă. Era luna mai şi chiar se gândea că „lună mai
bună ca luna mai nu se poate, doar înviase toată
verdeaţa, fericirea vacii lui, deşi mai era şi problema de
care se lovea frecvent, mai ales când venea de la birt,
aceea că unii săteni îi păreau bătuţi în cap cu... maiul!”.
După ce a mers în control prin locurile ei de joacă,
cum ar fi copacul din curte de care atârna leagănul,
şi-a adus aminte că ar trebui să intre şi în hambar,
unde ţinea vaca, deşi rumegătoarea, Prinţesa, cum îi
spunea cu neabătut alint, era atunci pe islaz, cu alte
vaci şi probabil, boi. Acolo le ducea zilnic, mai ales vara,
„plimbătorul de vaci” MarinU, considerat un fel de
cioban al satului.
Din toate locurile posibil de inspectat simţea tot
mai accentuat că trebuie să verifice şi hambarul, chiar
dacă avea o reţinere din acea dimineaţă, de vreo două
ore, de când îl numise un consătean „bou!” şi asta
„în mod evoluat, şi evaluat” cum spusese cineva din
asistenţă, că erau într-un context public! Venea pe
uliţă unde o predase pe preaiubita lui vacă, Prinţesa,
lui MarinU care îl întrebase dacă văzuse pe unde sunt
boii lui nea Alambic cu Puţu Mic. Era foarte aproape
de casa lui când, subit, s-a întâlnit cu un consătean
40 10/9

care mergea băţos, cu Elegantu’ Gogu, cum îi ziceau

ei, sătenii. În actele care atestau că e patron, adică
e un mic „propritar de turmiţă de oi”, cum suna în
descrierea sătenilor, complet, îl chema Gogu Ion.
L-a întrebat, după un scurt salut, cu o grăbită
curiozitate, dar şi cu mult sarcasm:
– Auzi, patroane? Nu ai văzut cumva o turmă de
boi trecând pe aici?
Gogu, care era mereu prompt în replici, l-a întrebat
şi el foarte ironic:
– Da’ de ce, mă băule? Te-ai rătăcit?
Atunci Sile l-a bombănit în gând, cu început
comunist şi continuat cu eleganţă sătească, adică ceva
de genul „chiabur cu băţ înfipt în cur...te”, şi a venit
acasă.
Înţelesese din exprimarea cam devocalizată a lui
Gogu că ăla i-a zis „mă boule”... dar nu asta îl deranjase,
chit că „bou” trebuia să fie o ofensă, ci doar intenţia
jignitoare a consăteanului! Mai ales că vecinul lui, Ghiţă
Adam, aflat la câţiva metri de ei, în trecere spre birt
probabil, auzise schimbul lor de replici.
Sile chiar avea dreptate în privinţa atitudinii lui
Gogu, deşi nu ştia clar asta.
Puţin mai devreme, adică cu vreo 200 de metri
în urmă, că ei şi timpul îl măsurau frecvent în... metri
parcurşi, în special când erau băuţi, Gogu se întâlnise
cu Pintilie, un tip uscăţiv, înalt, de vreo 1,85 metri, care
mergea, evident, spre birt. Erau cunoştinţe foarte
vechi, de vreo 40 de ani, poate mai mult, dar, în afară
de salut, nu prea comunicau, fiind foarte diferiţi, nu
doar fizic. Gogu, născut în 1945, era mai „tinerel cu o
deca ca mini” cum zicea Pintilie, avea o faţă rotofeie,
Mihu Marius Daniel 41

fiind şi destul de micuţ de înălţime. Dimensiunea

lui maximă, cum reieşise din măsurătorile făcute în
armată, fusese de 1,70 metri. Ca să evite să aibă vreo
frustrare, devenise foarte mândru de părul lui foarte
des şi negru, acesta fiind şi elementul principal în
alegerea meseriei în tinereţe. Plus o atracţie de neoprit
pentru estetic! Acum fostul frizer se concentra pe tot
ce apărea nou în modă şi afla de la teve, ca să aibă ce
comenta cât mai nuanţat, când mergea la un prieten la
oraş. Măcar de două ori pe săptămână! Asta îi mai dilua
amarul pe care îl trăia, că devenise chel. Nu mult, doar
un cerculeţ în creştetul capului care, înconjurat de
părul lui încă negru prin care erau rătăcite doar câteva
fire albe, ieşea imediat în evidenţă.
Cu Adiţă Pintile nu se mai întâlnise de vreo şase
ani, deşi erau din acelaşi sat. Imediat cum s-au salutat
Pintilie, care era un om tare de treabă, amabil şi naiv,
calităţi depăşite doar de pasiunea pentru ţuică, s-a
gândit să îşi flateze consăteanul de care ştia de foarte
multă vreme, că era afectat de „piticenia lui”. Fără
să piardă timpul, doar erau în trecere unul pe lângă
celălalt, Pintilie i-a zis subit:
– Bă Gogule, di când nu ti-am mai zărit, văz că ai
crescut!
Foarte surprins, mai ales că nu auzise ca Pintilie
să flateze pe cineva, nu că n-ar fi vrut ci pentru că nu
ştia cum să o facă, Gogu s-a grăbit să ceară lămuriri.
Dacă ceea ce ştia că e imposibil se întâmplase şi el
nu a remarcat!!! Iar cum ştia tot satul, Pintilie era un
om foarte sincer, frecvent calitatea aceasta fiindu-i
combinată cu prostia, de care era la fel de celebru. Să
42 10/9

nu rateze bucuria pe care i-o putea genera consăteanul,

Gogu s-a grăbit să întrebe:
– Cum aşa nea Pintilie, eu nu am remarcat? Din
contră, cred că, cu vârsta, am mai pierdut vreo doi-trei
centimetri.
– Nu Gogule, se viede clar, ai mai crescut: ţi-a işit
capul prin păr!
După ce s-au despărţit Gogu era perplex, dar
şi amuzat şi condescendent în privinţa lui Pintilie.
Imediat a devenit indignat şi şi-a îndreptat spatele să
mai câştige un centimetru în înălţime, să nu i se mai
remarce aşa uşor chelia. Când a ajuns în dreptul lui Sile
era chiar nervos! De aceea, chiar nedrept, fusese ironic
cu ultimul sătean întâlnit în drumul lui. Cu toate acestea
a remarcat că Sile părea un om destul de îngrijorat.
Nu a mai aflat motivul, nu conta, trebuia să ajungă
acasă la el că, de când avea cablu, se putea delecta
cu emisiunile de pe postul lui preferat, „Fashion Tv”.
În scurt timp începeau prezentările ultimelor realizări
de la Casa de Modă „Armani”, febleţea lui. Să mai
vorbească despre asta era extrem de periculos pentru
bunăstarea lui interioară, a fost suficient să se laude
cu ce post îi vine prin cablu şi, la scurt timp, a auzit
prin sat că el, Elegantu’ Gogu, se uită cu pasiune la
ultimul tip de emisiune teve care, de mult, se chema
„Viaţa Satului”! Adică, după cum bârfeau sătencele,
acum, modern, din ce înţeleseseră ele, aşa se numesc
emisiunile cu şi despre ţărani: „Fă şi Ion Tv”... Unele
chiar ziceau că e ceva şi despre Gogu Ion şi nevastă-sa,
Sevila, deşi femeia lui chiar era o adevărată doamnă,
nu îi spuse nimeni „fă”, în faţă. A grăbit paşii văzând că
asta făcea şi ultimul lui interlocutor, Sile.
Mihu Marius Daniel 43

Acesta era tot mai preocupat de găsirea fiicei, cea

mai mică dintre copiii lui, cel mare, Ionel, fiind atunci
elev în clasa a II-a. Când era preşcolar îi spuseseră
Văetuş, că, de câte ori avea ocazia - inclusiv când nu
o avea, ca să atragă atenţia – se văita din orice. Acum,
de vreo doi ani, era cel mai tăcut copil. Nu îşi explicau
transformarea, ăi din sat bârfeau că „băiatu’ lu’ Sile
e cam greu de limbă”. Iar când erau supăraţi pe Sile
ziceau că „e greu de cap, ca tac-su”. Lucru era total
eronat, cel puţin în privinţa copilului care, în clasa întâi,
avusese numai note de 10. La fel se întâmpla şi în clasa
a doua, mai avea puţin să o termine, şi tot nu avea o
notă mai mică de nota maximă. În schimb, la fel, dacă
nu era întrebat de învăţătoare nu vorbea decât foarte
greu. Sile s-a gândit că oricum nu avea rost să-l întrebe
pe Ionel dacă ştie pe unde e soră-sa. Dacă fata nu era
prin casă, curte, sau „mestecată cu alte acareturi”, că
aia mică, chiar şi târâş, bântuia peste tot, era foarte
posibil să fie în hambar.
Şi-a amintit că o găsise acolo pe fiică-sa, pe Zuza,
când o mai rătăcise aproape de începutul primăverii.
Atunci puştoaica stătea ca sub o umbrelă sub vaca lor,
se agita între picioarele Prinţesei, îi bălăngănea ugerul
în toate direcţiile. De fapt, a vrut să-i prindă o beteală
rămasă de la pomul de iarnă, pe care îl aruncase de
curând, să-i împodobească ţâţele. Adică dacă bradul
a avut zorzoane, ţâţele Prinţesei, deşi stăteau invers
ca bradul, atârnau, cum e normal, în jos, de ce n-ar fi
cu ceva îmbunătăţiri colorate? Oricum, Prinţesa stătea
cuminte, privea cu îngăduinţă şi atenţie spre gâlma
zvăpăiată de copil de sub ugerul ei. Iar Zuza - pe care,
în acte, o chema Maricica – era mare amatoare de
44 10/9

lapte, se gândise să facă şi ea un lucru bun pentru prea

blânda văcuţă, înfrumuseţând-o cu beteală.
Când a găsit-o Sile unde bănuise că e, dincolo
de panica iniţială, atenuată doar de încrederea în
„calmitatea” vacii, în stare opusă cu calamitatea de
copil, nu a mai reuşit să o certe, cum intenţiona, pentru
că acesta a reacţionat primul: „Tactule, nu prinde
beleala, dă blecurile!”
Din limbajul ei a înţeles că piticania vroia să-i pună şi
instalaţia electrică pe uger vacii, să arate şi ea luminos!
Să aibă, cum i-a explicat Zuza: „Apte bubină”.
Sile a început să râdă, şi-a adus aminte că vorbeau
nişte „oameni ştiinţifici” într-un documentar, la
televizor, comentând o imagine în care se vedea raza
unei stele, de care spuneau că se află la „ani lumină”, în
„Calea Laptelui”. Dacă o mai lăsa pe Zuza cu Prinţesa,
ar fi avut prima vacă din univers care dădea „lapte
lumină”, cum încercase să îl lămurească Zuzania lui,
aflată lângă el atunci când se uitase la emisiune. Brusc,
s-a mai bucurat suplimentar că aia mică nu venise cu
instalaţia de pom, dacă se curenta şi ea şi vaca, doar
era priză în hambar şi copila ajungea uşor la ea şi ştia
cum să umble cu ştecherul.
Acum, aproape din reflex, a intrat în şubreda
încăpere pe care îşi programase să o mai peticească
atunci când se va mai scumpi berea. Şi va avea mai mult
timp liber, că de lemne nu ducea lipsă... Şi a înţepenit!
Zuza era pe un maldăr de fân şi ţinea în mâini un
şarpe.
Un şarpe real, nu din ăla de lemn cum văzuse pe
la bâlciuri. Iniţial spaima l-a paralizat, deşi a înţeles
instantaneu că era un şarpe de apă şi nu unul veninos.
Mihu Marius Daniel 45

Până să apuce să mai spună ceva, în timp ce Zuza

sporovăia fără întrerupere, ţinând şarpele aproape de
cap, i s-a făcut instantaneu, brusc şi nelămurit, milă.
De şarpe!
Zuza, în faţa căreia era o cană de tablă, gen
gamelă, plină cu pâine înmuiată în lapte, luată cel mai
probabil, după cum arăta, din bucătărie, de la pisica
lor, se străduia să îi dea şarpelui să mănânce. Foarte
indignată de îndărătnicia reptilei, îl băga cu capul în
lapte strigând răspicat la el: „Încă micăţii!”
Adică, aşa cum ştia tot din bucătăria lor, când Zuza
refuza să mănânce şi altceva în afară de porţia de lapte,
era îndemnată de nevastă-sa:
– Mănâncă dumicaţii!
Copila care făcuse doi ani de câteva luni, reţinuse
mesajul mamei sale şi îl reproducea conform limbajului
ei. Trebuie precizat că Zuza, care avea o pelticenie
datorată, în principal, vârstei ei, încă nu reuşise să
pronunţe litera „z”. De aceea nu o prea strigau pe
nume, Maricica adică, şi îi ziceau Zuza pentru că, auzind
două „z”-uri într-un cuvânt, sperau să reuşească să îl
pronunţe mai repede. Acum, ca mămică de ocazie a
şarpelui, încerca să-l convingă să îşi ia porţia de lapte
dar şi cu pâine, să „înce micaţii”.
Dar bietul şarpe refuza.
Privit de aproape de Sile, era clar că şarpele nu
reuşise să refuze meniul mereu. Avea ochii bulbucaţi
- cel mai probabil de spaimă, şi micul lui trup era pe
alocuri umflat ca un buhai. De fapt, era foarte clar că
şarpele nu avea burtă în mod rotund, asta era estetica
lui Sile, mare iubitor de bere. Depăşindu-şi spaima,
s-a dus la Zuza şi aproape i-a smuls şarpele din mână,
46 10/9

în timp ce aia mică zicea continuu şarpelui, chiar cu

mâinile goale: „Încă micaţii, încă micaţii...!”
Impulsul următor al lui Sile a fost să pocnească
reptila cu toporul aflat în staul, cam la un metru de el,
dar lui, care omorâse atâţia şerpi, care era, mai ales
de Ignat, parlagiul satului, transformatorul de porci în
bucăţi şi bucate, i s-a făcut o şi mai copleşitoare milă
de şarpe... Mai ales că părea că se înţelege foarte bine
cu aia mică, amândoi erau, de fapt, doi sâsâiţi, el firesc,
natural, ea doar atunci când avea de pronunţat cuvinte
cu litera „z”.
Şi nu l-a mai omorât.
Periculoasă i se părea Zuza, văzuse el la un
documentar la televizor pe unul Hercul, cam de vârsta
copilului său, cum omorâse ştrangulând doi şerpi. Iar de
buhaiul de şarpe din mâinile Zuzei chiar îi era multă milă,
de care nu ştia că e în stare, mai ales faţă de animale.
Evident, cu o excepţie, adorata lui vacă, Prinţesa.
Şarpele cu burta umflată i-a amintit şi de el, din
urmă cu o duminică, atunci când făcuse un pariu că
bea zece halbe de bere. Fusese la bar, la birt, cum
îi spuneau ei, unde se contrazisese cu Pintilie şi,
să-i facă pagubă, i-a spus că bea berile respective în
cinşpe minute, mai ales că o lăudase consăteanul.
Iar dacă reuşeşte le achită Pintilie... La a şasea bere,
cu burta în mare duşmănie cu cureaua de la nădragi,
Sile simţi o admiraţie profundă pentru Mirel, vecinul
primarului, care vara lucra la mare ca salvamar.
Meseria de „salvabar” nu auzise să se fi inventat,
dar aşa şi-l imagina el pe Mirel, salvându-l cumva din
bar! Nu găsea nici o altă soluţie să iasă din pariu fără
a pierde, fără a râde Pintilie de el. Aşa că a luat un
Mihu Marius Daniel 47

gât de ulei, ştia el de la subinginerul de foraj, căruia

îi spuneau Conductel, că se formează, după cum
a înţeles, o „imulsie” şi mai poate bea. Şi a băut şi
berea zece! Victorios, roşu la faţă şi cu burta umflată
ca roata din spate a unui tractor, a mai apucat să le
spună colegilor de beţie: „La reve...bere! Hâc!”
Şi a ieşit.
Încântat că îşi găsise copilul nevătămat dar şi
încântat de perspectiva berilor care îl aşteptau mai
târziu la birt, a luat şarpele şi l-a pus într-o traistă de
pânză găurită în multe locuri, a aşezat-o cu toartele pe
umăr şi a ieşit din hambar. I-a mai spus Zuzei că se duce
să mai ia o pâine şi se întoarce repede. După doi paşi
a luat la piept traista cu buhaiul de şarpe şi a plecat
spre pădure. Înduioşarea iniţială pentru şarpe i se
accentuase, mai ales că în traista în care îl ţinea, reptila
sâsâia cam cum îl uimise Zuza prima oară când i-a zis „
tactule, esti un săpăcit”. După vreo doi kilometri prin
sat, fără să se mai întâlnească cu cineva, a lăsat şarpele
pe coastă, pe unde, mult mai jos, „curgeau denivelarea
de şosea şi pârâul care era mai mereu secat şi de aceea
îi spuneau „Uscăţel”. Aşa i s-a părut corect şi din
Biblie, doar Eva era din coasta lui Adam şi probabil de
acolo, de pe vreo coastă din rai, era şi „şarpili biblic”.
Mereu se întrebase de unde apăruse ăla în copac, dar
nu l-a lămurit nici un popă, deşi pusese întrebarea în
gând şi ăluia care îi mai pica în cărţi când juca „popa
prostu, să am slujba de pomenire în mâinile mele, încă
mişcătoare”.
După ce s-a uitat după şarpe care, cam greoi, a
început să se târâie paralel...ca un beţiv spre pârâu,
Sile a plecat grăbit, fără să mai ia o pâine, spre casă
48 10/9

cu scopul principal de a-i spune Zuzaniei lui că „i-a

găsit celuilalt mic sâsâit un loc în care „micaţii” nu e
obligatorii”. Era chiar mulţumit de el, tratase şarpele
într-un mod foarte corect, chiar din perspective
religioase. În plus, în drumul spre casă, s-a gândit că e
o satisfacţie că îl cheamă Sile şi nu îi zice nici un bâlbâit
SSSile. De curiozitate va vedea el ce se va întâmpla cu
vecinul lui, Adam, un „neînsurat” care avea vreo 50 de
ani, că tot avea acesta un măr plantat în curte. Până la
toamnă, când se coc merele, era destul timp...
Şi destule Eve.
Mai ales prin satul vecin...
Maria Monica mocanu

Elevă în clasa a VII-a la Colegiul de Artă

„Carmen Sylva”, secțiunea Artă Plastică,
membră a cenaclului „Atitudini” al Casei de
Cultură I.L. Caragiale din martie 2018
50 10/9

Ceva ca oarecare
Într-o seară oarecare, mergeam drumul meu,
pe o potecă fără culoare, dar la capăt, zăream un
curcubeu.
Ceva îmi șoptea mereu:nu o lua pe poteca fără cu-
loare,
e lipsită de Dumnezeu.
Îi răspundeam: ce rost mai are?
Oricum, era goală mereu.
Vedeam ceva luminat, ceva mirific, ceva palpitant,
ca spuma unui bulgăr de zăpadă ce venea spre capul
meu.
Era sigur ceva magic, asta știam eu.
Venea repede ca un fluturaș, dar, de fapt, era un
îngeraș care voia să-mi spună
Hei, nu o iei pe calea cea bună! Întoarce-te imediat!
Vei întâlni un om ciudat care are să-ți dăruiască
dintr-o ciocolată jumătate,
dar nu îmi va da a mai bună parte până nu mă va ve-
dea pe moarte.
Eu îl crezui și i-am spus panicat: vreau să plec de aici
imediat.
Dar în spatele meu, mergea un om ciudat care zâm-
bea mereu
și alarmată m-am urcat în copac, atunci îngerul spre
cer s-a înălțat și de acolo spre viitor am plecat.
Ema Petrescu

Motto: ,,Trăiește aici și acum, fă din fiecare mo-

ment al vieții tale un prilej de sărbătoare!”
S-a născut în Oltenița, Județul Călărași, la data
de 7 august 1974. Locuiește în prezent în Plo-
iești, Jud. Prahova. A studiat la Facultatea de
Inginerie Mecanică și Electrică, Secția Automa-
tizări Industriale din cadrul Universității Petrol și
Gaze din Ploiești și la Facultatea de Psihologie și
Științele Educației, Specializarea Psihologie din
cadrul Universității București.
Studiul psihologiei, pasiunea pentru natura
umană, precum și anumite evenimente din viața
personală au adus-o pe tărâmul scrisului și ast-
fel, debutează în anul 2012, cu nuvela ,,Călătorie
printre stele” la Editura Haniel, București. Aceas-
tă nuvelă primeşte o Menţiune la Concursul
UNIFERO ,,Diamante Spirituale’’, 2015. Tot din
2012 activează în cadrul Cenaclului ,,Atitudini” al
Casei de Cultură ,,I.L. Caragiale” a Municipiului
Ploiești. Publică poezii și proză în cadrul Anto-
52 10/9

logiilor Casei de Cultură ,,I.L. Caragiale” după

cum urmează: în Antologia ,,Din Pana Egretei”,
2013, considerente critice Dna. Prof. Gabriela Te-
odorescu și în Antologia ,,Nimic despre ceaiul de
mușețel”, 2014, considerente critice Dl. Critic și
Istoric Literar Alex Ștefănescu. În 2015 publică
poezii în Antologia ,,Voci feminine”, apărută la
Editura Inspirescu, Satu Mare. Totodată apare
volumul propriu ,,Poezii și Povești – Mozaic de
emoții” la Editura Karta-Graphic Ploiești. Volu-
mul beneficiază de o prefață semnată de Dna.
Prof. Gabriela Teodorescu, precum și de o post-
față semnată de Dl. Acad. Mircea Coloșenco,
acesta prezentându-i creația ca pe ,,o scriere a
feminității”. În 2018 publică povestirea ,,Pe tă-
râmul florilor fermecate’’ în Revista ,,Atitudini’’
a Casei de Cultură ,,I.L.Caragiale” a Municipiului
Ploiești.
Ema Petrescu 53

Războaiele de azi
În alte vremuri ai fost un rege crud,
Supușii tremurau când te vedeau,
Moscheea te îmblânzea atunci
Și marea te calma, iar eu eram regina ta.
Regină îți sunt și acum,
În epoca modernă, când porți războaie doar online,
Cuvintele sunt arme, iar cruzimea este acum subtilă,
Ca un fir de praf ascuns în scoică,
Se face perlă
Și mulțimea doar te aplaudă acum!
Patricia Elena Stoica

Data şi locul naşterii: 3 august 1999; Ploieşti, judeţul

Prahova
Activităţi literare/culturale: Membră a Cenaclului
„Atitudini”, mai 2016, a Cenaclului pentru copii si tineret
„Orfeu”, octombrie 2015 și a Cenaclului „Gândeşti?“,
octombrie 2016
Apariții în: revista Colegiului Naţional „Ion Luca Caragiale“
cu haiku-uri în limba franceză, 2015 – debutul, revista
„Atitudini“ cu poeme și proză, anii 2016, 2017, „Revista
Bibliotecarilor Prahoveni”, 2016, Antologia Cenaclului
„Atitudini“, „Certitudini și promisiuni“, Casa de Cultură
„I.L. Caragiale“, Ploiești.
Premii: Marele premiu la Concursul Național de Poezie
„Iulia Hașdeu“, anii 2016, 2017, premiul al II-lea la
Olimpiada de lectură „Lectura ca abilitate de viaţă“, etapa
judeţeană, 2014, mențiune la Concursul Național de Proză
Scurtă în cadrul Festivalului Național „I.L. Caragiale“, anii
2016, 2017, premii în cadrul concursurilor de recitare: „Ca
un luceafăr am trecut prin lume“, „Ocrotiți de Eminescu“,
„Sub aripa lui Nichita“, 2018, premii în cadrul Concursului
Național „Lecții cu Nichita“, secțiunea TRADUCERE
56 10/9

FRANCEZĂ-SENIORI, Festivalul Internațional de Poezie

„Nichita Stănescu“, anii 2016, 2017, 2018, premii în cadrul
Concursului Național de Poezie „Ocrotiți de Eminescu”,
secțiunea CREAȚIE, anii 2017, 2018, premiul al III-lea în
cadrul concursului «Lire en Fête», secțiunea Compoziție-
Text descriptiv, 2017
Patricia Elena Stoica 57

Aluzie la iluzii

Mi se pare că sunt la castelul Iuliei Hașdeu

și că o ascult pe poetă
cum îmi cântă fantomatic
sonete la pian ;
și acum mi se pare că versurile pe care tocmai le scriu
mânate sunt de un stilou al unui fiu din viitor
venit acum s ă mă descopere,
să mă tulbure...

Mi se pare c ă sunt la Sighișoara

și înaintea ochilor mei
îngropat în flăcări este Turnul cu ceas ca-n 1676
și timpul a rde odată cu el
și acum încă.

Îmi plac mistreții

că-s porci sălbatici,
fioros de liberi, sănătoși-
e ca și un om
descătușat
de teama de a lua de mână absolutul ;
și parcă mi se pare că-l văd hoinând
cu frenezia unui călăreț fără cap
pe câmpiile ciclam-astrale,
pe care negrul a născut lumina
și din lumină a apărut Dumnezeul,
și Dumnezeul s-a mai născut de câteva ori -
de 7 miliarde de ori, mai exact,
ca să fiu de ultima oră !

Parcă mă teleportez
dintr-un vis în alt vis,
58 10/9

dintr-un coșmar în altul, hipnotic,

Transcendând păcatul,
transcendând mântuirea.

Mi se pare ba că poezia explodează din mine,

ba mi se pare că eu mă explodez prin poezie ;
Mă rog doar să nu se producă prea mari daune în juru-
mi
Și niciun suflet să nu fie mistuit
cu flăcări, ci... cu întreg focul !

Toarce, toarce, blestematule,

până ai să te-nțepi în ac !
Iar torsul mâței întoarse să răsune de sub pat !
Ana Zett

Elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Mihai Viteazul”

Ploiești, membră al trupei de teatru amator „Atitudini”
Ploiești.
Premii: Premiul I la Concursul „Lecții cu Nichita” –
Secțiunea Desen – 2017, Premiul I Concursul de Teatru /
Secțiunea gimnaziu („Iona” de Marin Sorescu), Premiul
II la Concursul Județean „Public Speaking” – 2017,
Mențiune la secțiunea avansați − Concursul Național „Sub
aripa lui Nichita” – 2017, Mențiune la Olimpiada Județeană
de Limba Română − 2017
Activități preferate: Lectură, Mers pe munte, Pictură
Limbi străine: engleză (avansat), franceză (începător)
60 10/9

CROCHIU
Nu te cred că dacă sunt
îmi vei fi.
Dacă tu, atunci înmulteşte-mi sufletul în
cazanele tale cu lacrimi.
Dacă tu, strecoară-mi pe sub brațe
buchete de seringi cu adrenalina ultimului sărut.
Dacă tu, calcă-mi mâinile în săli de operă
şi încleştează-ți pumnul când
numeri coaste de iubită ană.
Dacă tu, atunci io dintr-o mare de plete blonde,
dacă tu, n umai ,,tu-strigăt“ pe gură
şi io, a nă, în apropiere
de chiuveta în
care ne
scăldam cănd eram ieri
mici.
 Publicaţii apărute sub egida Casei
de Cultură „Ion Luca Caragiale”
a Municipiului Ploieşti,
în coordonarea prof. Gelu Nicolae Ionescu

2009–2017 – (apariție anuală) Evenimente culturale. Calendar selectiv,

realizat de: Marian Chirulescu

2009
1. L. Caragiale – Portrete, stenahorii, vorbe..., antologie alcătuită de Nicolae
Boaru, Editura Cuvântul Info, Ploieşti, decembrie 2009.
2. Antologia tinerilor poeţi prahoveni, coordonator: Gelu Nicolae Ionescu,
Editura Cuvântul Info, Ploieşti, decembrie 2009.
3. Album de artă Uriaşu, album apărut la un an de la moartea artistului
plastic Gheorghiţă Ghinea Uriaşu, editat în colaborare cu revista Altphel,
Ploieşti 2009
4. Catalog de artă – Salonul de primăvară, în colaborare cu U.A.P. Ploieşti
şi cu Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus”, Editura
Edit Art
5. Catalog de artă – Salonul de toamnă, în colaborare cu U.A.P. Ploieşti şi
cu Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus”, Editura Edit
Art, Ploieşti, noiembrie 2009.
6. Catalog de Artă Valter Paraschivescu, editat la împlinirea a 50 de ani de
viaţă, în colaborare cu Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu
Quintus”, Editura Edit Art, Ploieşti, noiembrie 2009
7. Revista ATITUDINI, apariţie trimestrială.

2010
1. Indice Epoca literară (15 aprilie – 17 iunie 1896), Marian Chirulescu,
Editura Cuvântul Info, mai 2010. Prefaţă Marian Chirulescu, Postfaţă:
Gelu Nicolae Ionescu. Carte ilustrată cu caricaturi din colecţia domnului
Nicolae Ioniţă.
2. Catalog de artă – Salonul de primăvară, editat în colaborare cu U.A.P.
Ploieşti şi cu Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus”,
Editura Edit Art Ploieşti, aprilei 2010
3. Asasinul lui Kirkegaard, Grigore Traian Pop, roman; în colaborare cu
Editura Semne, iunie 2010
4. Album de artă Vitalie Butescu, în colaborare cu Muzeul Judeţean de Artă
Prahova „Ion Ionescu Quintus”, Editura Edit Art, Ploieşti, mai 2010
5. Catalog de artă Esenţe, în colaborare cu Liceul de Artă „Camen Sylva”
Ploieşti şi cu Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”,
Editura Edit Art, mai 2010
6. Catalog de artă – Salonul de toamnă, editat în colaborare cu U.A.P.
Ploieşti şi cu Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus”,
Editura Edit Art Ploieşti, noiembrie 2010
7. Melancolie diesel – Antologia Cenaclului ATITUDINI al Casei de Cultură „I.
L. Caragiale” a Municipiului Ploieşti, redactor Ion Vintilă Fintiş, Prefaţă:
Constantin Hârlav
8. Despre Caragiale – Încercări de precizie... istorico-literară, Constantin
Hârlav, Editura Karta Graphic, Ploieşti, decembrie 2010
9. Mari autori pe scenă, Mircea Ghiţulescu, în colaborare cu S.C. World
Mediagraph SRL – Editura Tracus Arte, Bucureşti, decembrie 2010
10. Revista ATITUDINI, apariţie lunară, 24 pagini, an VIII. Redactor
coordonator: Gelu Nicolae Ionescu

2011
1. Contrarii spirale, Horia Bodnărescu, Editura Prahova, Ploieşti, 2011;
Cuvânt înainte: Ion Bălu, Notă asupra ediţiei şi Repere biografice:
Alexandru Popa
2. Tot mai puţine trestii, tot mai puţin gânditoare, antologie de articole ale
lui Geo Bogza apărute în România literară. Ediţie îngrijită şi prefaţată de
Nicolae Boaru.
3. Un destin asumat – Corneliu Şerban, autor: Nicolae Dumitrescu, Editura
Karta Graphic, Ploieşti 2011
4. Daimon din reflex, Antologia Cenaclului ATITUDINI, Editura Prahova,
Ploieşti, 2011, selecţie şi Prefaţă Ion Bălu, Ilustrată cu portrete realizate
de Anda Ştefan
5. Revista ATITUDINI, apariţie lunară, 24 pagini, an IX. Redactor coordonator:
Gelu Nicolae Ionescu

2012
1. I.L. Caragiale – un omagiu planetar, album de artă cu desene şi caricaturi
ale artiştilor din ţară şi străinătate, alcătuit de Nicolae Ioniţă, Editura
Karta Graphic, Ploieşti
2. I.L. Caragiale – Exerciţiu de admiraţie, Gabriela Teodorescu, Nicolae Du-
mitrescu, eseuri critice, cronici, Editura Karta Graphic, Ploieşti
3. Alexandrina I.L. Caragiale, Ecaterina Logadi-Caragiale, Interviuri, amintiri
şi corespondenţe despre I.L. Caragiale, Antologie, îngrijirea textului,
prefaţă, notă asupra ediţiei, note şi comentarii de Constantin Hârlav,
Editura Karta Graphic, Ploieşti
4. Mariu-Chicoş Rostogan, viaţa şi operele, ediţie îngrijită, studiu, note de
Nicolae Bârna şi Constantin Hârlav, Editura Karta Graphic, Ploieşti
5. Plagiatorul plagiat. 110 ani de la Proces. Procesul Caragiale – Caion, antologie şi
prefaţă de Mircea Coloşenco, Editura Karta Graphic, Ploieşti
6. Caragiale şi istoria, Chipul lui Caragiale, „Întâlnire” cu Caragiale, Paul D.
Popescu, Editura Prahova
7. Natură în mişcare cu infantă/ flamingo şi fără măr, antologia de poezie a
cenaclului Atitudini al Casei de Cultură „I.L. Caragiale” a Municipiului Ploieşti,
pe anul 2012, prefaţă şi selecţie de Ieronim Tătaru
8. Revista ATITUDINI, apariţie lunară, 24 pagini, an X. Redactor coordonator:
Gelu Nicolae Ionescu

2013
1. Nichita Stănescu şi câţiva din ai săi prieteni, antologie de caricaturi şi de
poezii de Nicolae Ioniţă, Editura Karta Graphic, Ploieşti, 2013
2. Nichita Stănescu – Aurel Covaci, Destinul unei prietenii, Stela Covaci,
Editura Premier, Ploieşti, 2013
3. Viaţa şi opera lui Nichita Stănescu – repertoar bio-bibliografic, Mircea
Coloşenco, Editura Premier, Ploieşti, 2013
4. Din pana egretei, antologia Cenaclului „ATITUDINI”,antologie, selecţie,
structurare şi aparat critic Gabriela Teodorescu, 2013, Editura Prahova, 2013
5. „Atitudini” – Prezentare monografică şi indicele analitic, Marian
Chirulescu, Editura Prahova, Ploieşti, 2013
6. Societatea Literar-Ştiinţifică „Tinerimea română” (1877-1948), Constan­tin
Dobrescu şi Carmen Băjenaru, Editura Premier, Ploieşti, 2013
7. Revista ATITUDINI, apariţie lunară, 32 pagini, an XI. Redactor coordonator:
Gelu Nicolae Ionescu
8. Paul Constantinescu necunoscut. Restituiri, antologie, note şi comnetarii:
Sanda Hârlav Maistorovici, Ed. Prahova, Ploieşti, 2013

2014
1. Petrol, cultură, politică la Ploiești, autori: prof. Carmen Băjenaru și prof.
dr. Constantin Dobrescu, Editura Prahova, 2014
2. „Nimic despre ceaiul de muşeţel” – Antologia Cenaclului „Atitudini” al
Casei de Cultură „I.L. Caragiale” a Municipiului Ploieşti”, realizată de
Alex. Ștefănescu, Editura Prahova, 2014
3. Revista ATITUDINI, apariţie lunară, 32 pagini, an XII. Redactor
coordonator: Gelu Nicolae Ionescu

2015
1. Atitudini, antologia Cenaclului „ATITUDINI”, antologie realizată de acad.
Eugen Simion, Editura Prahova, 2015
2. Revista ATITUDINI, apariţie lunară, 36 pagini, an XIII. Redactor
coordonator: Gelu Nicolae Ionescu

2016
1. 7 bilete, Antologia Cenaclului „Atitudini” al Casei de Cultură „I.L.
Caragiale” a Municipiului Ploieşti”, realizată de Paul Cernat
2. Revista ATITUDINI, apariţie lunară, 32 pagini, an XIV. Redactor
coordonator: Gelu Nicolae Ionescu
3. I.Academicienii Prahovei, Ion Șt. Baicu, Editura Atu Sibiu

2017
1. Certitudini și posibile promisiuni, Antologia Cenaclului „Atitudini” al Casei
de Cultură „I.L. Caragiale” a Municipiului Ploieşti”, realizată de Ion Bălu
2. Revista ATITUDINI, apariţie lunară, 36 pagini, an XVI. Redactor
coordonator: Gelu Nicolae Ionescu
 CUPRINS

10/9...........................................................................................3

1. EMILIA DRAGOMIR...............................................................5

2. IULIA DRAGOMIR.................................................................11

3. RODICA ILIE.......................................................................... 19

4. ADRIAN ILIESCU.................................................................. 21

5. GELU NICOLAE IONESCU .................................................. 23

6. MARIUS DANIEL MIHU.......................................................37

7. MARIA MONICA MOCANU................................................ 49

8. EMA PETRESCU.................................................................... 51

9. PATRICIA ELENA STOICA ...................................................55

10. ANA ZETT .............................................................................59