Poezia filozoficã nu apartine unei anumite perioade de creatie.

Cercatãtorii operei eminesciene au ajuns la concluzia cã majoritatea

poeziilor lui Eminescu au un substrat filozofic. Poetul si-a pus de timpuriu
întrebãri asupra existentei, încercând sã dea si rãspunsurile la aceste
întrebãri, fiind unul dintre aceia care resimt din plin distanta între
aspiratiile lor si realitatea înconjurãtoare.

Motivele cele mai des întalnite în opera filozoficã sunt: timpul

(Glossã, Scrisoarea I), geneza si stingerea universului(Scrisoarea I,
Rugãciunea unui dac), geniul si singurãtatea lui (Luceafãrul), cunoasterea
prin contemplare(Glossã), moartea.

Scrisoarea I este un poem filozofic cu o structurã romanticã. El

abordeazã în cadrul mai larg al relatiei omului de geniu cu timpul si
societatea omeneascã în genere, tema nasterii, evolutiei si a unei
previzibile stingeri a sistemului cosmic.

Apare si aici problema geniului. Pentru a demonstra aceastã

uriasã fortã de gândire, Eminescu proiecteazã o superbã imagine poeticã a
cosmosului, a nasterii si stingerii universale, care devine apoi pretext al
unei satire sarcastice împotriva societãtii mediocre, incapabilã sã sesizeze,
sã promoveze si sã sustinã valoarea adevãratã. Tabloul cosmogonic, care
asimileazã si retopeste, într-o viziune proprie, idei si motive din vechile
scrieri indiene (Rig-Veda), din miturile grecesti si crestine, din Kant si
Schopenhauer, are trei secvente distincte, configurând haosul geneza si
moartea unversalã.

Haosul este sugerat prin împerecherea fantasticã a absentelor

"La-nceput, pe când fiintã nu era, nici nefiintã..", realizatã stilistic prin
alãturarea antiteticã a materiei verbale: fiintã-nefiintã; nu se ascundea
nimica-totul era ascuns; pãtruns-nepãtruns; lume priceputã-minte s-o
priceapã. Haosul în viziunea lui Eminescu este indefinit(prapastie, genune,
noian întins de apã), invizibil ("cãci era un întuneric ca o mare fãr-o
razã"), lipsit de viatã si vointã, fãrã constiintã de sine ("n-a fost lume
priceputa si nici minte s-o priceapã"), dominat de nemiscare absolutã: "si
în sine împãcatã stãpânea eterna pace".

Glossã este o meditatie pe tema timpului si a conditiei omului în

univers si societate. Eminescu scoate din contemplarea spectacolului pe
care-l oferã evolutia societãtii umane concluzia scepticã a zãdãrniciei
oricãrui efort activ de ameliorare a unei lumi prinse iremediabil în jocul
tragic al vointei de a trãi si al dorintei de mãrire si putere. Recunoastem
aici idee schopenhauerianã a identitãtii oamenilor între ei si a reluãrii în
aparentã schimbatã a istoriei( Roata istoriei se învârte mereu la fel).
 Iubirea se situeaza in toposul naturii paradiziace, in mijlocul careia,
elementele sale dobandesc starea de primordialitate.

In « Luceafarul » spre exemplu, este ilustrata tema iubirii imposibile

dintre o fiinta pamanteana si o entitate eterna, sub semnul cosmosului,
principalele motive fiind : visul, dorinta, destinul, magicul (1).-versuri

In poezia « Floare albastra » tema Erosului se axeaza pe aspiratia

catre o iubire ideala, ramasa neimplinita, careia ise subordoneaza motive
precum : implinirea iubirii, ludicul, moartea simbolica (2).-versuri

O altă temă din lirica eminesciană este istoria.

Aceasta se regăsește in „Scrisoarea III”, „Impărat și proletar” de exemplu.

Istoria, tema specifica romanticilor, sursa de inspiratie inscrisa in

directiile trasate de "Dacia literara" in epoca pasoptista, presupune -in
principal - doua atitudini: militanta, cu scopul de a trezi constiinta
nationala si folclorica, imbinand elementele reale cu cele mitologice si de
legenda.

Eminescu continua traditia, evocand trecutul glorios al neamului romanesc

in antiteza cit prezentul decazut in "Scrisoarea III", imbinand armonios
oda inaltatoare cu satira virulenta:

"De-asa vremi se-nvrednicira cronicarii si rapsozii;

Veacul nostru ni-l umplura saltimbancii si irozii" in alte poezii,

Eminescu ilustreaza istoria romanilor in stransa legatura cu tema timpului,
fiind evocata printr-o succesiune de civilizatii surpate sub nisipul trecerii,
un document de zadarnicie, o adevarata "panorama a desertaciunilor".
"Memento mori" a fost scrisa in 1872, in perioada studiilor la Viena si
Berlin sub influenta scepticismului filozofului german Schopenhauer si
contine 1300 de versuri. Poemul ilustreaza ideea ca raul e atotputernic in
lume si ca, oricate culmi ar fi atins omenirea in evolutia ei, a urmat
prabusirea in neant. invierea civilizatiilor, incepe din preistorie si trece prin
Babilon, Asiria, Palestina, Egipt, Grecia, Roma, Dacia, epoca navalirilor
barbare, revolutia franceza pana la Napoleon I. Dacia este un tinut
fabulos, tutelat de zana Dochia, imaginea fiind construita din elemente
mitice si legende populare creand un adevarat rai, un loc rasfatat de zei si
astre:"Sori si luna repezite printr-a norilor dumbrave
Ard albastrele armure ale zeilor romani" Elementele romantice sunt
prezente prin conceptia poetului despre timp si istorie, prin astri,
personaje mitice, eroi populari, "paduri de basme", toate compunand o
imagine luminoasa, stralucitoare a Daciei cu "sufletele mari, viteze-ale
eroilor" din care s-a ivit natia romana. Istoria apare in poezia eminesciana
identificata total cu patriotismul cel mai profund si adevarat exprimat
vreodata in simtirea lirica romaneasca, asa cum afirma Ioan Slavici in
amintirile sale despre Eminescu, uimit ca acesta era "stapanit () de gandul
unitatii nationale si de pornirea de a se da intreg pentru ridicarea
neamului romanesc".

Folclorul.
În poezia „Revedere”, padurea apare ca un mit, ca si cand prin vesnicia
sa, ar fi o zeitate.
Poemele „Calin(file din poveste)” si „Luceafarul” au la baza mitul
Zburatorului. Cele doua poeme au elemente comune: dragostea
nefireasca dintre o pamanteanca si o fiinta nemuritoare se termina in vis
si este proiectata in basm; fata isi cheama iubitul pe pamant(dar singura
care se supune dorintei acestuia -;„Iar tu sa-mi fii mireasa” -;este fata de
crai -;„Calin…”). Numai in poemul „Calin(file din poveste)”are loc nunta ca
mijloc de integrare in armonia cosmica; faptul ca arborii capata stralucire
argintie datorita luminii lunii, iarba care „pare de omat” si albastrul florilor
inzestreaza nunta cu acea puritate caracteristica inceputurilor.

Citate

„Eminescu stăpânea cu desăvârșire cunoștința trecutului românesc și era

perfect inițiat în istoria universală,nimeni din generația lui n-a avut în
acest grad instinctul adevărului înțeles al istoriei și determinant al întregii
judecăți”( Nicolae Iorga)

”Prin ignorarea laturii educative a școlii, a bisericii, a vieții de stat, am

ajuns a face dintr-o țară înzestrată cu atât de multe condiții de dezvoltare
sănătoasă, această Americă dunăreană, o țară în care totul e atins de
morbiditate.” (Mihai Eminescu)