Brâncoveanu Constantin

de Alexandru Popă
student : Marinescu Sabina Gabriela,
Producție Media.

Spectacolul pe care îl propun urmărește povestea lui Constantin Brâncoveanu dincolo

de mit, încercând să îl descopere că pe un om care încearcă să supraviețuiască unor contexte
politice nefavorabile. Vă invit să asistați la o pendulare continuă între tragedia omului și
comicul moravurilor, între atunci și acum - două perioade în care redefinirea valorilor are o
importanță majoră, între lumea materială și cea spirituală “, este mesajul transmis de
regizorul Tudor Lucanu.
Un spectacol plin de intrigă, de mister cu un impact emoţional, a debutat la Târgu
Mureş, la Teatrul Naţional în regia lui Tudor Luncanu. Povestea lui Brâncoveanu Constantin
interpretat de actorul Nicu Mihoc, ne dezvăluie printr-un decor minimalist dar plin de
încărcătură emoţională, povestea controversată a omului Constantin Brâncoveanu.
Un spectacol cu care a debutat în data de 20 decembrie 2019 pe scena săli mici al
teatrului naţional cu o durată de o oră şi 50 de min.
Am să încep să vă povestesc despre acest spectacol prin orchii şi vizunea soţiei lui
Constantin Brâncoveanu şi anume Marica Brâncoveanu interpretată de actriţă Monica Ristea.
Viziunea dânsei este o viziune puternică deoarece este soţia lui Brâncoveanu şi este omul din
spatele lui Brâncoveanu şi deasemenea este şi cea care a repatriat corpurile de la Istanbul şi
le-a adus în România. O femeie în spatele unui domnitor trebuie să fie o femeie puternică
pentru că automat era şi domnitorul, se spune că o femeie puternică stă în spatele unui bărbat
puternic.
Este dificil pentru doamna Brâncoveanu să aibă o familie atât de numeroasă, au fost 11 copii.
Este greu să ți o asemenea casă, o asemenea responsabilitate și să și pierzi totul, deoarece
piesa din aceasta seară începe cu pregătirea unui nunți imediat după decesul unei fiice. Este
dificil de gestionat toate problemele și să le realizezi într-un mod în care nu îţi este simţită
prezența.
Personajul Maricăi putea și cred că şi-ar fi avut rostul mai ales în final, pentru că și ea a fost
dusă la Instambul și a fost închisă, dar cred că prezența ei în momentul uciderii copiilor ar fi
avut un impact și l-ar fi ajutat foarte multe și pe Constantin în momentul acela, cred că și el
şi-ar fi dorit să aibă un suflet alături în acele momente.
Un personaj destul de mult menţionat în acest spectacol, un nume care creează teama
și frică este prezența Sultanului Ahmed al III – lea, interpretat de actorul Csaba Ciugulitu.
Personajul este prezentat ca un om îngâmfat, un copil care... el se mai crede copil deoarece
din tinereţe a fost pus deoparte și marginalizat de către familie și oameni. Era pasionat de
poezie, ceea ce spune și în spectacol. De-al lungul spectacolului, Ahmed îl vine ideea de
“cum ar fi să cuceresc eu lumea din înăuntru, pentru că fraţii mei au făcut ceea ce au făcut”.
El dorea să cucerească lumea dinăuntru prin metoda de a i se oferi credinţa, fără sânge, fără
război, îi dăruieşti credinţa ta, te converteşti la credinţa lui și aşa duci credinţa și în familie și
totuşi nu a reuşit să facă nimic din ceea ce și-a propus, dar prin idea lui s-a întins și imperiul
Otoman.
Actorul Csaba Ciugulitu ne destăinuie că este un spectacol reuşit, dar în viziunea acestuia l-ar
fi văzut realizat la scena mare, în schimb îi place foarte mult scenografia realizată de Cristina
Milea și anume masa cu lalele luminate, felul în care dintr-o simplă masă schimbi decorul,
lanţurile care cad din tavan în momentul capturării copiilor pentru spectator sunt nişte
elemente surpriză la care nu se aşteaptă nimeni, iar video protecţia care îşi are rostul bine
realizat, atrage spectatorul și mai mult în poveste și este motivant, cine ştie putina istorie ştie
cine a fost Sultanul și cine au fost Constantin Brâncoveanu si Cantacuzinii, dar în acest
spectacol s-a ales păstrarea și povestirea lor de viaţă de zi cu zi, spectatorul nu e prost și
prinde repede.
Probabil cel mai controversat și cu un impact emoţional cel mai mare îl are Constantin
Brâncoveanu, interpretat de actorul Nici Mihoc, care îl descoperă pe omul Constantin
Brâncoveanu care a fost și este în continuare o descoperire dificilă, deoarece nu poate face un
glisaj între om, domnitor toate la un loc și totuşi acesta îl vede ca pe un om simplu, ca un om
normal, ca pe un om care îl cunoaşte înainte să ajungă la putere, care părea normal dar
inevitabil puterea îl schimbă.
În cadrul spectacolului, actorul s-a regăsit cel mai mult în momentele cu copii, deoarece
având 4 copii îi este uşor să creadă că dacă ai 11 este la fel de complicat sau nu, nu este uşor
să îţi pierzi copii, faci orice pentru copii, dai totul pănă la ultima consecinţă când nu mai ai ce
să dai, trebuie să te dăruieşti cu totul și este un lucru dificil.
Am încercat să aflu o părere sincera și per ansamblu despre întregul spectacol, iar domnul
Mihoc ne-a relatat faptul că îi este dificil, fiind din interior, îi este dificil să aibă o viziune ca
din perspectiva unui spectator fie el de profesie actor sau un om obişnuit. Acesta ne explica
că în teatru este dificil să lucrezi ca o echipa când nu este o legătură emoţională, nu eşti
focusat pe tine, eşti concentrat pe coleg sau pe colegi, apoi revi la momentul în care e timpul
să te concentrezi pe ce ai tu de făcut, actori sunt legaţi unul de altul și dacă nu au o conexiune
bine pusă la punct, spectacolul nu va fi dus la bun sfârşit, la aşteptările și dorinţele acestora,
doarece împreună pot simţi ce nu este în regulă și pot face un upgrade dar nici de cum să
schimbe ceva legat de personaje sau de poveste acesta fiind deja create pe un fir puternic de
legături emoţionale.