Ministerul Educaţiei Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Tehnologia Alimentelor

Departamentul Alimentație și Nutriție

Lucrare individuală
La disciplina ,,Toxicologia și siguranța alimentelor"
Tema : Encefalopatie spongiforma bovină sau boala vacii turbate ESB.

Chișinău 2019
Ce este ESB?
Encefalopatia spongiformă bovină (ESB), cunoscută ca boala vacii nebune este o boală
mortală, cu acțiune neurodegenerativă la bovine, care provoacă o degenerare spongioasă în
interiorul creierului și măduvei spinării și provocând ochi roșii. BVB are o lungă perioadă de
incubație, cam 4 ani, afectând de obicei bovinele adulte cu vârsta între patru-cinci ani, toate
rasele fiind la fel de sensibile. În Regatul Unit, țara cea mai grav afectată, mai mult de 179000 de
bovine au fost infectate și 4,4 milioane de sacrificate în timpul programului de eradicare.

Agentul infecțios al ESB este considerat a fi un tip de proteină numit prion. Acestea poartă boala
printre indivizi, cauzând deteriorări ale creierului. ESB este un tip al encefalopatiei spongiforme
transmisibile(EST).
Acesta deriva dintr-o proteina celulara normala (PrPc) care brusc, printr-un mecanism post-
transcriptional, sufera modificari de conformatie ce vor determina aparitia unor noi proprietati:
infectiozitate si rezistenta. Forma patologica este denumita PrPSc, iar prin acumularea ei la
nivelul sistemului nervos central produce (dupa mai multi ani) disfunctii neuronale si aparitia de
leziuni specifice.
Principalele proprietati biologice ale prionilor sunt:
-nu produc in organism procese inflamatorii
-produc in SNC leziuni histologice caracteristice
-nu prezinta proprietati antigenice in stare nativa
-nu produc in organism interferoni, reactii imune si autoimune
-nu produc efect citopatic pe culturile celulare
- se multiplica in SNC si splina
-nu modifica functiile limfocitelor T si B
Encefalopatiile spongiforme afecteaza bovinele (boala vacilor nebune), ovinele si vizonii. La
om, ele cuprind doua tipuri de boala: boala lui Creutzfeldt-Jacob si Kuru. Nu se stie cu
certitudine inca daca omul poate fi contaminat prin consumul de carne infectata. In schimb,
transmiterea s-a putut face prin intermediul tesuturilor grefate si al medicamentelor provenind de
la animale vii sau moarte (grefa de cornee, injectarea de hormoni de crestere). Encefalopatiile
spongiforme se caracterizeaza printr-o dementa grava, cu evolutie subacuta (intinzandu-se pe
mai multe luni). Confirmarea diagnosticului nu este posibila decat dupa moarte si presupune
examinarea la microscop a creierului, ale carui regiuni au aspectul unui burete - de unde si
denumirea afectiunii.

Celulele animale contin in mod normal niste proteine numite prioni. Cercetatorii considera ca
boala vacii nebune este cauzata de o modificare a acestor proteine, cu toate ca nu este limpede ce
efecte au aceste modificari. La vacile afectate proteinele anormale sunt detectate in creier,
maduva spinarii si intestinul subtire. Nu exista dovezi care sa ateste faptul ca aceste proteine
anormale se gasesc in muschi sau lapte.
Cand o vaca este taiata, anumite componente din ea se utilizeaza pentru producerea alimentelor
destinate omului si altele sunt procesate pentru hranirea altor animale. Daca o vaca este taiata si
tesutul ei nervos este utilizat pentru hranirea vitelor, alte vaci se pot infecta.

Despre infecția și dezvoltarea bolii

Se crede că prioni, o dată în corpul unei vaci, sunt întâlnite întâi în organele limfatice, cum ar fi
splina. Apoi intrați în creier. Prioni modifică forma moleculelor de proteine obișnuite care sunt
inserate în membrana celulară a neuronilor cerebrali, conducând la sinteza prionilor patogeni.
Ele nu sunt absorbite de organism și duc la distrugerea neuronilor.

Când se întâmplă acest lucru, se produce o vacuolizare a țesuturilor cerebelului și a trunchiului

cerebral, numită encefalopatie. Vacuolii au o formă rotundă sau ovală, mai puțin adesea
neregulată. Țesuturile creierului devin ca un burete, care a provocat o astfel de denumire a bolii.
În același timp, nu există inflamație a creierului în cazul encefalopatiei la o vacă.
 Cum se manifestă boala?
Boala debutează de cele mai multe ori cu tulburări de comportament şi hiperchinezii. Animalul
devine neliniştit, evită să treacă prin porţi, are un facies timorat, ţine capul ridicat, mişcă
continuu urechile, îşi linge frecvent botul şi flancurile, prezintă bruxism şi loveşte cu piciorul la
muls. Ulterior apar simptome de hiperestezie şi tremurături musculare. Animalul tresare violent
la atingerea unor zone cutanate: laturile gâtului şi toracelui, crupa, extremităţile membrelor.
Aceeaşi reacţie se produce la un zgomot brusc sau la aprinderea luminii într-o încăpere
întunecată şi este însoţită de tremurături musculare şi salivaţie abundentă. Mai târziu, mersul
devine ataxic, la început în momentul întoarcerii, ulterior şi la mersul în linie dreaptă. Animalul
cade frecvent şi se ridică cu greutate, pentru ca în final să rămână în decubit. Circa 80% din
animale pierd în greutate iar la 60% scade producţia de lapte. Animalele bolnave rumegă mai
puţin, desi apetitul este păstrat aproape pe toată durata evoluţiei clinice.

Prionii modifică forma moleculelor de proteine, blochează procesele metabolice, activează

excesul de substanțe active, iar celula se distruge. Odată ajuns în creier, prionii vacuolează
citoplasma neuronilor. Cu boala, este posibilă doar tratamentul simptomatic, rata mortalității la
pacienți este foarte mare.

Semnele clinice posibile ale ESB sunt:

- modificarea comportamentului;

- teamă sau nervozitate (neliniște);

- reacții repetate, exagerate la atingere sau sunete;

- slăbiciune a membrelor , în special a membrelor posterioare.

- refuză trecerea unor șanturi sau printre garduri sau ieșirea/intrarea prin ușă sau mulsul;

- ocazional, agresivitate față de alte vaci sau oameni;

- lovește necontrolat cu picioarele când este mulsă;

- capul este ținut în jos, sfios.

- dificultăți în ridicare , evoluează către decubit;

- tremurături;

- scăderea greutății corporale și a producției de lapte;

- lingere excesivă a nasului și salivație abundentă.

Surse de infecție
Sursele principale de infecţie sunt reprezentate de furajele de origine animală (făinuri de carne şi
oase, sânge, grăsimi), obţinute din deşeuri şi confiscate de abator, provenind de la animale
sacrificate în stadia preclinice şi/sau clinice de boală. De 5 asemenea, animalele aparent
sănătoase dar purtătoare a agentului Scrapiei constituie surse sigure de transmitere a bolii în
efective, în special de la mamă la făt. Învelitorile şi lichidele fetale pot constitui surse de
contaminare a solului şi utilităţilor din incinta exploataţiilor sau a păşunilor, atunci când fătările
se produc pe păşune fără a fi aplicate măsuri de prevenire a transmiterii bolii pe aceste căi.
Rezistenţa agenţilor EST este deosebit de crescută la căldură, îngheţ, raze ultraviolete, radiaţii
ionizante, dezifectanți şi alte produse chimice decontaminante. Aceştia rămân cu putere
infectantă apreciabilă în sol chiar după 3 ani. Perioada de incubaţie este aproape întotdeauna mai
mare de un an şi poate depăşi uneori ciclul normal de viaţă. Majoritatea cazurilor apar la vârsta
de 2 - 5 ani şi semnele clinice apar numai dacă infecţia afectează SNC.

Căile de transmisie și riscurile pentru alte animale și oameni.

ESB este recunoscută ca fiind o zoonoză. Modul de transmitere la om nu este cunoscut pe deplin,
dar studiile au arătat că, experimental, ESB se transmite uşor pe cale orală atât la bovine cât şi la
ovine, ceea ce duce la concluzia că este posibil ca şi contaminarea umană să se realizeze pe
această cale, ţinând cont şi de faptul că, un mare număr de bovine, posibil aflate în faza de
incubaţie a bolii au fost tăiate pentru consum uman.

Riscul de contaminare a omului este posibil prin:

 contactul direct cu animalele bolnave sau purtătoare de germeni;

 manipularea inadecvată a produselor sau subproduselor provenite de la animale bolnave

(carcasele, sângele, pieile, cadavrele, lâna, etc);

 contactul cu obiecte contaminate de animalele bolnave;

 alimentele provenite de la animale bolnave;

 consumul alimentelor de origine animală, neexaminate de medicul veterinar, sau incorect
preparate termic;

 nerespectarea normelor generale de igienă și profilactice.

Modalități de evitare a apariției bolii

Un rol important pentru prevenirea si combaterea bolii, revine autoritatiile locale, crescătorii de
animale, operatorii din domeniul alimentar și nu în ultimul rând populației, avand obligații în
implementarea acțiunilor de protejarea a sănătății animalelor prin măsuri de profilaxie generală,
de profilaxie specifică, de proceduri și mecanisme tehnologice specifice care să asigure ca riscul
contaminării este redus la minim, responsabilități care se refera la:

 modernizarea creșterii animalelor în exploatații comerciale (ferme) care să asigure cerințelor

optime de biosecuritate, igienă, protecție și bunastare;

 colaborarea cu medicii veterinari, arondați, pentru identificarea și înregistrarea la timp a

animalelor;

 să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor

 să respecte dispozițiile autorității veterinare privind izolarea și eliminarea din efectiv a

animalelor diagnosticate cu boli transmisibile;

 să asigure norme de protecție și bunăstare a animalelor.

Generalităţi referitoare la uciderea animalelor

Având în vedere că, în cazul unui focar de ESB, nu este necesară uciderea rapidă şi simultană a
unui număr mare de animale, se vor ucide doar animalele din cireadă. În condiţii normale,
animalele pot fi dirijate pentru sacrificare într-un abator autorizat. În cazul în care acest lucru nu
este posibil, se va apela la uciderea în exploataţie. Luând în considerare natura ESB şi căile de
transmitere, regulile uciderii în condiţii de securitate şi ecarisarea sunt diferite de cele aplicabile
în bolile majore, în sensul că nu este necesară elaborarea unui plan de acţiune, înainte de
desfăşurarea activităţii de ucidere. Uciderea animalelor are loc cu supervizarea unui medic
veterinar oficial sau de liberă practică împuternicit, asigurând controlul corespunzător al metodei
şi modului de ucidere, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Uciderea animalelor poate fi
executată în adăpost, ori afară, în funcţie de decizia medicului veterinar oficial. Este însă
important ca uciderea să aibă loc pe o suprafaţă impermeabilă, care să poate fi dezinfectată
ulterior în condiţii de biosecuritate. Veterinarul implicat trebuie să dea instrucţiuni clare asupra
metodei de ucidere care va fi folosită, astfel încât protecţia celui care execută uciderea să fie
asigurată, având in vedere că ESB este o zoonoză. Purtarea echipamentului de protecţie în
această activitate, mai ales în cazurile suspecte, este obligatorie. Un medic veterinar va superviza
maximum trei operatori, pentru a putea fi present la fiecare punct de ucidere. Înainte de ucidere,
se va face evaluarea animalului, în vederea compensării despăgubirilor. Echipamentul de ucidere
să fie menţinut în bune condiţii şi va fi asigurat de STSA. Metoda aleasă trebuie să asigure că va
rămâne integru sistemul nervos central. După operaţia de ucidere şi transmiterea animalelor spre
o unitate de ecarisare autorizată, medical veterinar oficial va emite un raport care cuprinde nr.
animalelor, metoda de ucidere, ora transmiterii carcaselor la unitatea de ecarisare şi îl va preda
STSA, pentru a fi adăugat dosarului pentru compensarea animalelor ucise.

Autorizaţia de ucidere .
Uciderea animalelor va fi autorizată de către medicul veterinar oficial, pe baza confirmării
oficiale a bolii. Medicul veterinar oficial identifică cireada sau progeniturile anumalului afectat,
pe baza investigaţiei epidemiologice. Medicul veterinar oficial supervizează, în continuare,
activitatea de ucidere, aşa cum s-a 35 specificat anterior. În cazul uciderii unui număr mai mare
de animale, uciderea va fi efectuată de operatori special instruiţi, sub supravegherea şi la
comanda medicului veterinar official.

Eliminarea şi distrugerea carcaselor de animale moarte

Carcasele animalelor ucise în cursul măsurilor de eradicare pentru ESB trebuie îndreptate spre o
unitate de procesare de categoria I, unde urmează să fie incinerate. Vor fi luate măsuri stricte de
precauţie pentru evitarea oricărei contaminări cu agentul infecţios al ESB.

Echipament de protecţie
Persoanele se ocupă de eliminarea carcaselor animalelor moarte sau amnipulează în orice fel
aceste materiale de risc trebuie sa poarte echipament de protecţie de unică folosinţă, sau care să
poată fi dezinfectat corespunzător. La locul de distrugere al carcaselor animalelor moarte, trebuie
să existe facilităţi de dezinfecţie a persoanelor, uneltelor şi al vehiculelor folosite.

RECOMANDĂRI PENTRU PĂSTRAREA SĂNĂTĂȚII OAMENILOR ȘI A

ANIMALELOR:
 este OBLIGATORIE prin lege anunțarea de către proprietar a oricrei suspiciuni de ESB sau
a morții animalelor aflate în îngrijirea detinătorilor de animale.

 este INTERZISĂ prin lege abandonarea animalelor .

 se INTERZICE PRIN LEGE administrarea proteinelor animale procesate în hrana

animalelor de fermă.

 este INTERZISĂ prin lege sacrificarea bovinelor în ferme/gospodării, acest lucru se poate
face la abatoarele autorizate sanitare-veterinar, cu excepția situațiilor de urgență, cauzate de
diferite incidente. Doar în situații de urgență, animalul este sacrificat la fermă, sub
supravegherea medicului veterinar și transmis imediat la abator în vederea eliminării
materialului de risc și recoltării de probe de laborator .

CE ESTE EST/SCRAPIA? (Encefalopatie spongiformă transmisibilă la ovine /caprine).

Scrapia este o boala degenerativa si fatala, care afecteaza sistemul nervos central al oilor si
caprelor. Boala este asociata cu prezenta unor proteine anormale, denumite prioni si face parte
dintr-un grup de afectiuni neurologice cunoscute sub denumirea de encefalopatii spongiforme
transmisibile. SURSE DE INFECTIE: Boala este produsa de un agent infectios care pare ca se
transmite de la oaie la miel si de la capra la ied, precum si la alte oi sau capre. Modul in care se
transmite de la o oaie sau capra la o alta oaie sau capra nu este cunoscut pe deplin, dar lichidele
fetale, placenta sau alte tesuturi probabil ca raspandesc agentul pe pasuni sau in exploatatie in
timpul fatarii. Dupa fatare, mancarea placentei de catre oaie sau capra nu trebuie permisa. Boala
poate sa apara si in urma consumului accidental de fainuri proteice de origine animala de catre
ovine si caprine – suplimentele furajere contaminate, mineralele proteice de origine animala,
faina de carne, oase, sânge, organe rezultate în urma prelucrarii cadavrelor, produselor si
subproduselor de bovine, ovine, caprine infectate.

CUM SE SUSPECTEAZĂ?

Poate fi suspectat cu EST/scarpie orice animal viu sau sacrificat sau mort care prezintă sau a
prezentat tulburări nervoase sau de comportament sau o deteriorare progresivă a stării generale
asociată cu o degradare a sistemului nervos central ‫ڍ‬i pentru care informa‫ڏ‬iile adunate pe baza
examinării clinice, a răspunsului la tratament, a examinării post-mortem sau a analizelor de
laborator ante-mortem sau post-mortem nu permit stabilirea unui diagnostic alternativ. Exista
adeseori o schimbare a temperamentului sau comportamentului animalului cu cateva saptamani
inaintea aparitiei semnelor clinice specifice. In majoritatea cazurilor, animalele vor prezenta o
combinatie de semne, dar nici un semn nu poate fi privit ca o indicatie sigura a prezentei
scrapiei. Scrapia poate fi suspectata la orice oaie sau capra care prezinta semne nervoase si
modificari in comportament. Daca nu cunoasteti cauza modificarii starii de sanatate a animalului
si aveti indoieli, trebuie anuntat imediat medicul veterinar de libera practica imputernicit, care isi
desfasoara activitatea in raza dumneavostra pentru continuarea investigatiilor. Medicul veterinar
de libera practica imputernicit va va vizita imediat pentru a confirma sau a elimina suspiciunea
de scarpie.

Semne clinice posibile ale scrapiei sunt:

· Nervozitate, Iritare tradusa prin : a) Frecare repetata a flancurilor si a mebrelor posterioare

de obiecte precum garduri, stalpi, iesle. b) Scarpinare repetata a flancurilor c) Scrasiniri din dinti
atunci cand se scarpina sau sunt scarpinate puternic pe spate. d) Scarpinarea continua a umarului
sau a urechilor cu membrele posterioare e) Comportamnent anormal prin muscatul membrelor
sau altor parti ale corpului f) Pierdere excesiva a lanii sau leziuni ale pielii.

· Modificari de comportament: a) Urechi lasate b) Agitatie c) Agresivitate d) Cresterea

nervozitatii sau frica e) Ramane in urma turmei f) Stare de abatere

· Schimbari de postura si miscare: a) Tremurat ( in principal al capului ) b) Mers la trap cu

pasi marunti c) Incoordonare severa d) Stationare si mentinerea echilibrului cu greutate e)
slabiciunea membrelor posterioare f) impiedicare, impleticire a mebrelor g) imposibilitatea
mentinerii pozitiei patrupedale ( nu mai poate sta in picioare)

· Semne clinice tardive: a) Scadere in greutate b) moarte

Un caz de encefalopatie spongiforma bovina la o ferma de vaci din regiunea Oderland,
localitatea Pradikow din Germania (in nord-estul tarii, in apropierea granitei cu Polonia).
Din totalul de 714 animale susceptibile, prionii au fost descoperiti la un singur animal. Problema
a fost descoperita la abatorizarea animalului, multumita programului specific pentru depistarea
encefalopatiei in Germania. Testele au relevat prezenta encefalopatiei atipice de tip H, o forma
rara a bolii care nu este asociata cu furajare.
Animalul a fost sacrificat pe 30 ianuarie 2014, la varsta de 11 ani si patru luni, timp in care a fost
asimptomatic. Carcasa animalului a fost distrusa, nefiind posibila intrarea carnii animalului in
lantul alimentar, nu reprezinta nici un fel de risc asupra sanatatii consumatorilor.
Investigatiile epidemologice au descoperit ca animalul infectat a avut opt progenituri, dintre care
trei au fost deja sacrificati, unul a murit si patru au fost valorificate catre un alt stat membru UE.
De asemenea, specialistii au urmarit toate bovinele nascute la ferma implicata in ultimul an – au
identificat 371 bovine, din care 177 au fost sacrificate, 63 au murit, 3 au fost comercializate pe
teritoriul Germaniei, 127 au fost valorificate intracomunitar si unul a fost distrus.

Boala vacii nebune ne-a amenintat in trecut, insa ar putea reveni. Lumea s-a confruntat
intotdeauna cu amenintarile unor virusuri mortale care, raspandite, pot reduce drastic
populatia planetei. "Prionii" sunt ceva mai putin decat virusurile, insa mai periculosi.

Un profesor de la Universitatea Harvard, Steven C. Scholzman, descrie un astfel de virus drept

unul care ar putea opri anumite parti ale creierului. Drept urmare, oamenii ar fi asemenea unor
zombi, pe jumatate vii, scrie revista Popular Science.

In cazul unui virus de un asemenea tip, functiile motorii ar ramane intacte. Cei bolnavi ar putea
sa nu mai aiba conceptul moralitatii si sa nu isi mai poata reprima actiunile violente. Acestea ar
fi cauzate de afectarea lobului frontal al creierului.
Ceea ce ar putea determina o situatie care doar in filmele horror a mai fost vazuta, se numeste
"prion". Acesta este mai putin decat un virus, fiind o particula infectioasa. Prionii au natura
proteica, insa nu au acid nucleic. Ei provoaca "boli prionice", transmisibile de la animal la om.
Cateva exemple de boli care ii afecteaza pe oameni sunt boala Creutzfeldt-Jacob, insomnia fatala
familiala si boala Kuru.

Pentru bolile provocate de prioni nu exista vindecare. Prima epidemie prionica a aparut in 1950,
in Papua Noua Guinee, in cadrul tribului Fore. La inceput, acestia tremurau inexplicabil, apoi
izbuceau, la fel de inexplicabil, in ras.

Boala a fost denumita "Kuru". Oamenii de stiinta au afirmat ca ea se tragea din practicile rituale
de inmormantare ale canibalilor. Era inclusa in acestea mancarea creierului. In anii 1990, acesti
agenti infectiosi prionici au adus "encefalopatia spongiforma bovina", adica "boala vacii
nebune". Ea provoaca aparitia unor adevarate "gauri" in creierul celor afectati de un agent
prionic.

Bibliografie
 1 . http://www.ansvsa.ro/download/ghiduri_-
_toate/ghid_sanatate_animala/Animale-GHID-practic-pentru-fermieri-detinatori-
de-bovine-si-medici-veterinari-Encefalopatia-Spongiforma-Bovina-ESB.pdf

 2.https://ro.wikipedia.org/wiki/Encefalopatia_spongiform%C4%83_bovin%C4%83

 3.http://publications.europa.eu/resource/cellar/7b816545-31d8-4819-8151-
2f1e1dd4a1b7.0014.02/DOC_5

 4,http://www.ansa.gov.md/uploads/files/Sanitar-Veterinar/Planuri-
Manuale/2_%20Manual%20operational%20ESB%20%20Ultimul.pdf

 5.https://moldova.europalibera.org/a/1401639.html