Radioterapia

Radioterapia se referă la direcționarea controlată a radiației (de obicei radiații

Gamma sau, radiații X) către o anumită parte a corpului unui pacient pentru a trata
cancerul sau alte boli.

RADIOTERAPIA (RT) este metoda fizica de tratament a bolii canceroase constand

in administrarea.unei cantitati de energie radianta unui volum tinta definit,
concomitent cu protejarea tesuturilor sanatoase invecinate. RT ca metoda de
tratament cu radiatii ionizante (RI), trebuie justificata prin analiza critica a raportului
dintre beneficiile individuale sau sociale si detrimentul pe care il poate cauza
utilizarea radiatiilor.
Scopul tratamentului este administrarea in volumul tinta definit a unei doze
prestabilite de radiatii ionizante cu efecte secundare minime pentru tesuturile
sanatoase din jur, avand ca rezultat: – distrugerea celulelor tumorale – mai buna
calitate a vietii pacientului – cresterea duratei de supravietuire – tratament paliativ
eficient – ameliorarea si prevenirea aparitiei simptomelor date de boala neoplazica
Scopul poate fi: CURATIV cand exista probabilitatea unei supravietuiri pe termen
lung dupa aplicarea tratamentului PALIATIV cand speranta de viata este redusa; se
utilizeaza in scopul ameliorarii simptomatologiei si imbunatatirii calitatii vietii

Iradierea poate fi urmata de moarte celulara imediata, lucru ce se produce in general

la doze extrem de ridicate, superioare celor utilizate in mod curent in radioterapie.
Celula lezata prin iradiere isi pierde integritatea reproductiva. In timpul diviziunii
celula lezata poate urma mai multe cai:

• poate muri in timpul incercarilor de diviziune

• poate produce forme neobisnuite ca rezultat al incercarilor aberante de diviziune

poate ramane incapabila de diviziune dar functionala pe perioada lunga de timp

• se poate divide dand nastere uneia sau mai multor generatii de celule fiice, inainte
ca unele sau chiar toate sa devina sterile
• alterari minore

In mod obisnuit, o anumita intarziere in diviziune se poate produce si la celulele care

nu sunt lezate letal. Se poate defini moartea celulara intarziata ca fiind pierderea
capacitatii de multiplicare cvasiindefinita si are mai multe consecinte cinice: viteza de
regresie a unei tumori dupa iradiere reprezinta durata necesara pentru atingerea
mortii efective a descendentilor celulari si este in mod esential legata de activitatea
mitotica a tumorii pentru tesuturile sanatoase faptul ca disparitia celulara este
intarziata prin moarte tardiva evita o depletie celulara brusca. Se considera
supravietuitoare, celulele iradiate a caror descendenta a depasit net a 5-a generatie
(ceea ce nu exclude prezenta anomaliilor cromozomiale compatibile cu
supravietuirea). Apoptoza (moartea celulara programata) este recunoscuta ca un
raspuns important la actiunea radiatiei ionizante asupra celulei. Proportia relativa de
celule care merg pe calea apoptozei poate fi un determinant important al curabilitatii
tumorii.

Radiologia

Radiologia este specialitatea medicală ce utilizează imagistica atât in diagnosticarea,

cât și în tratamentul bolii vizualizate în corpul uman. Radiologii utilizează o serie de
tehnologii imagistice (precum ultrasonografia, tomografia computerizată (CT),
medicina nucleară, tomografia prin emisie de pozitroni (PET, positron emission
tomography) și rezonanța magnetică nucleară (RMN)) pentru a diagnostica sau trata
boli. Radiologia intervențională reprezintă efectuarea de proceduri medicale (de
regulă minim invazive) folosind pentru orientare tehnologii imagistice. Achiziția
imaginilor medicale este efectuată de obicei de către radiolog sau tehnicianul de
radiologie.

Radiografia de proiectie (simpla)

Radiografiile (sau roentgenografiile, dupa numele descoperitorului razelor X,

Wilhelm Conrad Roentgen) sunt produse prin transmiterea de raze X printr-un
pacient catre un dispozitiv de captare, apoi convertite intr-o imagine pentru
diagnostic. Imagistica originala si inca larg utilizata produce filme prin impregnare
argentica. In radiografia Film-Ecran un tub de raze X genereaza un fascicul de raze X
care este indreptat catre pacient. Razele X ce trec prin pacient sunt filtrate pentru a
reduce imprastierea si zgomotul, apoi lovesc un film nedevelopat strans legat de un
ecran de fosfori emitatori de lumina intr-o caseta fotosigilata. Filmul este apoi
developat chimic si o imagine apare pe film. Inlocuind acum radiografia Film-Ecran
este Radiografia Digitala, RD, in care razele X lovesc o placa de senzori care apoi
converteste semnalele generate in informatie digitala si o imagine pe ecranul
computerului. Radiografia simpla a fost singura modalitate imagistica disponibila de-
a lungul primilor 50 de ani de radiologie. Inca este primul studiu cerut in evaluarea
plamanilor, inimii si scheletului datorita disponibilitatii sale largi, vitezei si costului
relativ scazut.

Fluoroscopia
Fluoroscopia si angiografia sunt tehnici speciale de imagistica folosind raze X in care
un ecran fluorescent si tub intensificator al imaginii este conectat la un sistem de
televiziune in circuit inchis. Aceasta permite vizualizarea in timp real a structurilor in
miscare sau augumentate cu un agent de radiocontrast. Agentii de radiocontrast sunt
administrati, adesea oral sau injectati in corpul pacientului, pentru a contura
anatomia si functionarea vaselor de sange, sistemului genitourinar sau tractului
gastrointestinal. In uzul curent se afla 2 agenti de radiocontrast. Bariul (BaSO4) poate
fi dat oral sau rectal pentru evaluarea tractului gastrointestinal. Iodul, sub forma a
multiple preparate, poate fi dat pe cale orala, rectala, intraarteriala sau intravenoasa.
Acesti agenti de radiocontrast absorb sau imprastie puternic radiatia X, si folosite
impreuna cu imagistica in timp real permit demonstrarea de procese dinamice,
precum peristaltismul la nivelul tractului GI sau fluxul sangvin in artere si vene.
Iodurile se pot concentra in regiunile anormale mai mult sau mai putin decat in
tesuturile normale si fac anomaliile (tumori, chiste, inflamatie) mai evidente. Mai
mult, in circumstante specifice aerul poate fi folosit drept agent de contrast in
sistemul venos; in aceste cazuri, agentul de contrast atenueaza radiatia X mai putin
decat tesuturile inconjuratoare.