Sunteți pe pagina 1din 9

Mitropolitul Antim Ivireanul.

Context istoric.

- Domnia lui C-tin Brancoveanu a fost una dintre cele mai infloritoare pentru cultura romaneasca;
- La curte se incrucisau doua curente cultural diferite:
 cel italian, venit din Occident:
 Anton Maria del Chiaro – secretarul lui Brancoveanu pentru limbile occidentale,
autorul unei lucrari despre T.R., tiparita la Venetia – 1718;
 Doctoral grec Iacob Pylarino – autorul unei lucrari medicale;
 Predicatorii greci Gheorghe Maiota (studii la Roma si Venetia) si Ioan Avramios
(fostul paroh al coloniei grecesti din Venetia);
 cel grecesc, venit din sud-estul orthodox:
 patr. Dositei si Hrisant Notaras ai Ierusalimului;
 patr. Gherasim Paladas al Alexandriei;
 patr. Atanasie Dabbas al Antiohiei; (toti 4 au trait ani de zile la curtea lui C.B.);
 profesori de la Academia domneasca de la Sf. Sava din Bucuresti + alti carturari:
Sevastos Chimenitul (Kimenitis) din Trapezunt, Ioan Cariofil, Ioan Comnen (studii la
Padova), Marcu Porfiropol, Gheorghe Hrisogon …;
- oameni de carte romani din vremea lui C.B.:
 stolnicul C-tin Cantacuzino, fratii Radu si Serban Greceanu, cronicarul Radu Popescu,
episcopii Mitrofan si Damaschin de la Buzau;
- intr-un astfel de mediu propice pentru cultura romaneasca si-a desfasurat activitatea Antim
Ivireanul, care, din smerit calugar-tipograf, a ajuns sa detina cele mai insemnate rosturi in viata
cultural-bisericeasca a Tarii Romanesti;

Viata.

- 1650 – se naste in Iviria (Georgia sau Gruzia de azi);


- Parintii – Ioan si Maria;
- Primeste la botez numele de Andrei;
- Originea sa georgiana o arata el insusi in majoritatea cartilor tiparite sau traduse de el, numindu-se
Antim Ivireanul / Antim, georgian de neam / Antim ieromonahul, tipograful din Iviria;
- Din informatiile florentinului Anton Maria del Chiaro:
 a cazut rob de tanar (probabil la turci, care invadau adeseori Georgia) si a fost dus la
Constantinopol;
 nu se stie cat timp a stat in robie;
 eliberat fie datorita talentelor deosebite, fie rascumparat de Patr. Ec. Sau a unor georgieni
aflati sub stapanire turceasca;
 a trait in preajma Patriarhiei, unde a invatat sculptura in lemn, caligrafia, pictura si
broderia;
 a invatat limbile greaca, araba si turca;
 probabil a urmat si cursurile unei scoli grecesti de pe langa Patriarhie, intrucat lucrarile
sale originale il arata ca pe un om cu multa invatatura, pe care nu si-o putea insusi ca
autodidact;
 a sosit in T.R probabil prin anii 1689-1690, adus de C.B., care avea nevoie de un om
inzestrat pentru realizarea planurilor sale cultural;
 cei mai multi istorici socotesc ca Antim a venit la noi ca mirean si numai aici a fost
calugarit si hirotonit preot;

Antim Ivireanul tipograf.

- Ajuns in T.R., Antim a invatat temeinic limba romana, lucru de-l desprindem din lucrarile sale
romanesti, dar si limba slavona – care inca se folosea in slujba noastra bisericeasca;
- A invatat mestesugul tiparului in tipografia domneasca din Bucuresti, aflata sub conducerea
fostului episcop de Husi, Mitrofan;
- 1691, 10 iunie – Mitrofan este ales episcop de Buzau;
 Se incredinteaza ieromonahului Antim conducerea tipografiei bucurestene;
- 1691, octombrie – scoate de sub tipar prima sa carte: Invataturile lui Vasile Macedoneanul catre
fiul sau Leon, tradusa in greaca de Hrisant Notaras (arhimandrit);
- 1692 – Slujba Sf. Paraschiva si a Sf. Grigorie Decapolitul, in greceste;
- 1693 – Evanghelia Greco-romana – lucrare de seama, cu gravure, postfata scrisa de el;
- 1694 – Psaltire romaneasca cu prefata catre C.B.;
- 1694 – activitatea tipografica din Bucuresti se intrerupe;
- Se pare ca din acest an, Antim este trimis la Snagov cu o parte din utilajul de la Bucuresti;
- Documentele vremii il arata si ca egumen al manastirii Snagov;
- In aceasta veche asezare monahala a luat nastere un nou centru tipografic, cu posibilitati de
imprimare in mai multe limbi, in vederea ajutorarii crestinilor ortodocsi aflati sub stapanire
turceasca;
- 1696-1701 – a imprimat 15 carti:
 7 grecesti:
 1697 - Antologhionul – carte masiva, 2100 pagini, extrase din Mineie + Psaltirea,
Ceaslovul, Octoihul, Triodul, Penticostarul, Liturghierul;
 1697 - Manual despre cateva nedumeriri si solutiuni ale lui Ioan Cariofil – cu
probleme teologice controversate, scrisa la cererea stolnicului C-tin Cantacuzino;
 1699 - Marturisirea ortodoxa a lui Petru Movila – cu prefata a patr. Dositei;
 1701 - Eortologhionul (Indreptarul) lui Sevastos Chimenitul – manual de cronologie
pentru elevii Academiei de la Sf. Sava;
 1701 - Proschinitarul Sf. Munte Athos al lui Ioan Comnen;
 5 romanesti:
 1697 – Evanghelia;
 1698 – Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu;
 1699 – Carte sau lumina cu drepte dovediri din dogmele Bisericii Rasaritului asupra
dejginarii papistasilor – lucrarea polemica a lui Maxim Peloponezianul in care se
combateau cele patru puncte Florentine, staruind asupra primatului papal;
 1700 – Invataturi crestinesti – imprimata de ucenicul sau, Gheorghe Radovici, lucrare
cu character didactic-moralizator;
 1701 – Floarea darurilor – lucrare cu continut moralizator, scrisa in Italia, care a avut
o larga circulatie in limba romana;
 Una slavona:
 1697 – Gramatica slavona – singura carte slavona tiparita de Antim, a lui Meletie
Smotritki, necesara elevilor care se pregateau in scoala de slavonie de la Bucuresti;
 Una greco-araba:
 1701 – Liturghierul greco-arab – prima carte ortodoxa cu caractere arabe, s-a tiparit la
rugamintea fostului patriarh Atanasie III Dabbas al Antiohiei catre C.B.; intregul
utilaj tipografic, inclusiv turnarea literelor a fost lucrat de Antim;
 Una slavo-romana;
- La Snagov, Antim a deprins cu mestesugul tiparului si o seama de ucenici:
 Cel mai de seama a fost ipodiaconul Mihail Stefan/Istvanovici, care a fost trimis la Alba
Iulia, unde a tiparit un Chiriacodromion si o Bucoavna in 1699, apoi a lucrat la Ramnic;
 1708 – a fost trimis de C.B. si Antim in Georgia, punand bazele unei tipografii cu
caractere georgiene la Tiflis (Tbilisi) – prima in acea tara – unde a imprimat un
Evangheliar, un Liturghier si alte carti;
 A plecat apoi in Olanda, in vederea perfectionarii mestesugului tiparului, de unde i s-a
pierdut urma;
 Alti ucenici tipografi: Gheorghe Radovici (Snagov si Targoviste), ieromonahul Dionisie
Flor (Snagov si Bucuresti);
 De la acesti trei mari mesteri au deprins mestesugul tiparului numeorsi alti tipografi;
- 1701 – a incetat pentru totdeauna activitatea tipografica la Snagov, fiind reluata la Bucuresti;
- nu se cunosc motivele pentru care activitatea tipografica a functionat un nr. de ani la Snagov, apoi
a fost reluata la Bucuresti;
- Antim si-a pastrat mai departe egumenia manastirii;
- Probabil a plecat de aici cu tipografia, in urma unor intrigi, asa cum aminteste chiar el in
cunoscuta aparare trimisa lui C.B. la 13 ianuarie 1712;
- 1701-1705 – perioada cea mai fecunda din activitatea tipografica si artistica, imprimand 15 carti:
 Doua romanesti:
 1703 - Noul Testament – prima editie a acestei carti in T.R.;
 1703 - Acatistul Maicii Domnului;
 Una slavo-romana:
 1703 – Ceaslov;
 Una greco-araba:
 1702 – Ceaslov – la rugamintea patr. Atanasie Dabbas; cand acesta paraseste T.R.,
C.B. ii darueiste si utilajul tipografic cu caractere arabe; instalata la Alep (Siria de azi)
in 1706, tipografia araba lucrata in T.R. a imprimat numeroase carti liturgice si de
teologie pana prin 1724, apoi, reorganizata si reutilata, a ajuns in alte localitati,
imprimand 76 de carti pana in 1899;
 11 in greceste:
 1703 - Invatatura dogmatic a prea sfintei Biserici rasaritene si universal, scrisa de
Sevastos Chimenitul;
 1704 - Paralelele grecesti si romane de Plutarch – tradusa in greaca moderna de
Constantin, fiul lui C.B.;
 Diferite panegirice scrie de Stefan Brancoveanu;

Episcop al Ramnicului.

- 1705 – ep. Ilarion al Ramnicului este inlaturat;


- 1705, 16 martie – este ales in locul sau egumenul Antim de la Snagov;
- 1705, 17 martie – este hirotonit intru arhiereu de mitr. Teodosie si de alti arhierei aflati la
Bucuresti;
- a dovedit si aici aceleasi calitati exceptionale de bun organizator si om de carte;
- prima grija – a infiintat si aici o tipografie (prima din acest oras) cu o parte din utilajul romanesc si
grecesc folosit la Snagov (il numea “rodul muncii mele”);
- a tiparit in mai putin de 3 ani 9 carti: 3 grecesti, 3 slavo-romane, 3 romanesti;
- mesterul tipograf care l-a ajutat a fost ucenicul sau Mihail Stefan;
- 1705 - Tomul Bucuriei – carte greceasca, cuprindea cinci lucrari polemice (aprox. 800 pag.)
impotriva catolicilor, imprimata cu cheltuiala patr. Dositei al Ierusalimului.
- De retinut!! – Antim a inceput acum seria unor tiparituri romanesti, menite sa duca la triumful
deplin al limbii romane in biserica:
 Procesul de lunga durata al inlocuirii limbii slavone in cult, inceput in urma cu mai bine
de un veac si jumatate, era amenintat acum sa fie compromis, datorita influentei crescande
a culturii si ierarhilor greci la noi, ca si prin numeroasele carti grecesti tiparite in tarile
romane, multe chiar de Antim;
 In fata acestui pericol, constient fiind de rostul sau de conducator duhovnicesc al unor
credinciosi de neam roman, Antim Ivireanul a inceput tiparirea unui sir de carti de slujba
in romaneste;
 Pentru inceput, a continuat vechea traditie (existenta inca din timpul mitropolitului Stefan
al Ungrovlahiei) de a imprima carti bilingve, cu tipicul, lecturile biblice si sinaxarul in
romaneste, iar cantarile si rugaciunile in slavoneste:
 1705 – Antologhionul, Octoihul mic;
 1706 – a tiparit o carte foarte interesanta, numita Evhologhion sau Molitvelnic, dar avand
doua volume distincte: 1. Liturghierul; 2. Molitvelnicul propriu-zis; este un caz neintalnit
in istoria vechilor tiparituri bisericesti;
 Este prima editie romaneasca a Liturghierului in Tara Romaneasca;
 Traducerea (sau revizuirea traducerilor anterioare: Coresi, Dosoftei) a fost facuta de
Antim;
 Molitvelnicul reprezinta si el prima editie romaneasca in Muntenia, fiind tradus tot de
Antim, dupa editia greceasca tiparita la Venetia (1691);
- In afara de aceste tiparituri, se mai pot urmari si alte aspect ale activitatii sale ca episcop de
Ramnic:
 Ca si inaintasii sai, s-a ingrijit de sporirea bunurilor episcopiei, cumparand sau primind
pamanturi arabile, vii, paduri, mori s.a.;
 S-a ingrijit de restaurarea unor vechi lacasuri de inchinare din eparhie;
 Restaurarea si zugravirea manastirilor Cozia si Govora, in care se pastreaza si chipul sau
zugravit;

Mitropolit al Ungrovlahiei.

- 1708, primele luni – activitatea sa la Ramnic inceteaza;


- 1708, 27 ianuarie – batranul mitropolit Teodosie al Ungrovlahiei moare;
- Istoria domniei lui C-tin Brancoveanu, Radu Greceanu: mitr. Teodosie a lasat prin diiată ca
succesorul sau sa fie Antim;
- 1708, 28 ianuarie – soborul episcopilor, egumenilor si boierilor il alege pe Antim;
- Se obtine aprobarea patriarhului ecumenic Ciprian;
- 1708, 21 februarie – se face stramutarea canonica de la Ep. Ramnicului in scaunul
mitropolitan, iar instalarea in urmatoarea zi, Duminica Ortodoxiei;
- Chemat la curte, a raspuns printr-o cuvantare in romaneste, din care desprindem dorinta sa de a fi
de folos noilor sai fii duhovnicesti;
- Ca si la Ramnic, activitatea lui ca mitropolit poate fi urmarita sub mai multe aspect: indrumator al
activitatii unor noi tipografii, traducator de carti liturgice in romaneste, indrumator al clerului,
ctitor de lacasuri sfinte, chivernisitor al bunurilor Mitropoliei si patriot luminat, cu dragoste
adanca fata de poporul roman si de patria sa adoptiva;

a. Activitatea de tipograf.
- Se pare ca el (ca si domnul), statea o parte a anului in vechea capitala Targoviste, iar cealalta parte
la Bucuresti;
- Targoviste – activitatea tipografica era intrerupta de peste jumatate de secol, iar acum au vazut
lumina 18 carti (5 grecesti, una slavo-romana – Ceaslov (1714), una slavo-romano-greaca –
Catavasier (1713), 11 romanesti);
- Mesterul tipograf si diortositorul cartilor romanesti a fost ucenicul sau Gheorghe Radovici, iar
pentru cele grecesti, ieromonahul Mitrofan Grigoras;
- Carti romanesti: in primul rand, lucrarea originala intitulata Invatatura bisericeasca la cele mai
trebuincioase si mai de folos pentru invatatura preotilor (1710) + mai ales carti de slujba in
romaneste: Psaltirea, Octoihul, Dumnezeiestile si Sfintele Liturghii, Catavasierul, Ceaslovul;
- 1715 – muta tipografia de la Targoviste la Bucuresti:
 1715 – apare la Bucuresti lucrarea patriarhului Dositei, Istoria patriarhilor Ierusalimului,
sub ingrijirea si cu cheltuiala patriarhului Hrisant Notara, mester tipograf fiind preotul
Stoica Iacovici;
 1716 – in tipografia noua pe care a infiintat-o la manastirea Tuturor Sfintilor (Antim),
apare in greceste lucrarea Istoria sfanta adica iudaica a lui Alexandru Mavrocordat
Exaporitul, tatal primului domn fanariot de la noi, Nicolae Mavrocordat;
- Cu aceasta se incheie activitatea tipografia a lui Antim;
- In cursul unui sfert de veac (1691-1716), a tiparit sau a supravegheat tiparirea a 63 de carti, dintre
care 39 au fost lucrate de el insusi;
- 21 la Bucuresti (1 la Antim), 15 la Snagov, 9 la Ramnic si 18 la Targoviste;
- 30 in greceste, 22 in romaneste, 1 in slavona, 9 bilingve (6 slavo-romane, 2 greco-arabe, 1 greco-
romana) si 1 trilingva (greco-slavo-romana);
- Cartile tiparite, de o mare diversitate: de slujba, ale S.S. (Psaltirea, N.T.), de doctrina teologica
ortodoxa, bisericesti, de invatatura pentru preoti, etc.;
 Antim a slujit neamul romanesc in primul rand pe calea tiparului;
 Alaturi de Coresi, este cel mai mare tipograf din cultura romaneasca veche;
- De activitatea tipografica se leaga si stradaniile depuse de el pentru introducerea completa si
definitive a limbii romane in slujbele bisericesti;
- Primele incercari de a prinde in slova tiparita unele vechi traduceri romanesti care circulau in
manuscris se datoreaza:
 Transilvania: lui Filip Moldoveanul si lui Coresi;
 In Tara R.: traditia slavona era mai puternica => lucrurile au evoluat mai incet
 Se tiparesc randuielile tipiconale sub mitr. Stefan – mijlocul sec. XVII;
 Se introduce lecturile biblice in romaneste (Apostol, Ev., paremii, sinaxar) sub
Teodosie – ultimele doua decenii ale sec. XVII;
 Mai ramaneau rugaciunea, adica slujba propriu-zisa a preotului + cantarea, la
traducerea si tiparirea carora a avut un rol deosebit mitropolitul Antim; pentru
inceput, a tiparit si el cateva carti bilingve;
- Dupa acest inceput, Antim a pasit si mai hotarat la românizarea slujbelor:
 1706, Ramnic – tipareste Liturghierul si Moltvelnicul, deci da in mana preotilor cartile de
slujba cu cea mai larga intrebuintare;
 Dupa ce a ajuns mitropolit, a tiparit la Targoviste Octoihul, Liturghierul si Molitvelnicul
in a doua editie, apoi Catavasierul si Ceaslovul;
 Daca moartea nu i-ar fi curmat firul vietii, ar fi pus sub tipar si celelalte carti de slujba in
romaneste: Triodul, Penticostarul si Mineiele;
 Prin toate acestea, dupa cuvantul lui N. Iorga, prin cartile de slujba in romaneste ale lui
Antim, datina straina a primit o lovitura de moarte;
- Prin traducerea si tiparirea acestor carti de slujba in romaneste, Antim are meritul ca a pus temelie
noua – moderna – limbii noastre bisericesti, pe care a mladiat-o in asa fel, incat este inteleasa si
folosita pana astazi;
- Dupa trei veacuri, in slujbele noastre bisericesti se mai pot auzi cantari si rugaciuni asa cum au
fost talmacite de mitr. Antim;
- Troparul Invierii “Sa se veseleasca..” (Octoih 1712), rugaciunea de la parastas “Dumnezeul
duhurilor si a tot trupul…” (Liturghier 1713) si troparul Invierii “Hristos a inviat din morti…”
(Catavasier 1715) – observam deci ca textele folosite azi sunt aceleasi:
 Traind mai bine de un sfert de veac intre romani, insusindu-si temeinic limba noastra,
cunoscand insa tot asa de bine si limba greaca din care traducea, mitr. Antim ne-a dat aceste
izbutite talmaciri ale cartilor de slujba bisericeasca ce vor sta apoi la baza tuturor editiilor
urmatoare;
 Antim = cel mai de seama fauritor al limbii liturgice romanesti;

b. Opera literara a mitropolitului Antim Ivireanul.


1. Tiparite:
- Invatatura pe scurt pentru taina pocaintii – Ramnic, 1705:
 Brosura de 25 de foi, scrisa pentru preotii duhovnici;
 Prima parte – explica taina marturisirii, cu invatatura despre canon;
 A doua parte – dadea indrumarile necesare duhovnicului in scaunul marturisirii;
- Invatatura bisericeasca la cele mai trebuincioase si mai de folos pentru invatatura preotilor –
Targoviste, 1710:
 Mic catechism in 3 parti, cu 14 capitole, necesar preotilor pt catehizarea cred.;
- Capete de porunca la toata ceata bisericeasca… - Targoviste, 1714:
 Brosura tiparita intrucat preotii nu prea se ostenisera sa citeasca invatatura sa;
 In cele 17 foi fixa 12 indatoriri de capetenie pentru preoti, amintind ca daca nu le vor
respecta, ii va trece in randul taranilor;
- Sfatuiri crestine politice – Bucuresti, 1715 – daruieste domnitorului Stefan Cantacuzino un mic
volum in versuri, “ca sa-si infrumuseteze moravurile cu intelepciune si cu o purtare vrednica de
un domn”, precum si cateva rugaciuni si maxime (greaca populara);
2. Manuscrise:
- Chipurile Vechiului si Noului Testament, adica obrazele oamenilor celor vestiti ce se afla in
Sfanta Scriptura, in Biblie si in Evanghelie si adunare pre scurt istoriilor cleor ce s-au facut pe
vremea lor, adeverind a fiestecaruia viata si faptele, atata a celor ce au vietuit cu viata buna cat si
a celora ce au vietuit cu viata necuvioasa de la Adam si pogorand pana la Hristos… - lucrare
cunoscuta si sub numele de Arborele genealogic al lui IH sau Rodoslovie – titluri folosite chiar de
Antim in prefata
 Scrisa in 1709, la Targoviste si dedicata lui C.B.;
 Manuscrisul original se pastreaza in Biblioteca Academiei de Stiinte din Kiev (2 copii la
noi, una facuta la bis. Sf. Gheorghe Vechi);
 Pe langa S.S., autorul face trimiteri si aluzii la istoricii si filosofii vechi, la unii Sfinti
Parinti, lucru ce ne arata aleasa pregatire carturareasca a lui Antim;
 503 portrete in medallion, 3 schite si 8 desene, cu personaje din VT si NT;
 In campul alb, fiecare medallion cuprinde si numele personajului pe care-l reprezinta;
 Una dintre cele mai pretioase opera iconografice din rasaritul Europei;
 Meritul artistului consta si in faptul ca nu a avut la indemana un manuscris asemanator;
 Nu se poate stabili cu certitudine daca Antim este autorul portretelor;
 Cercetatorul Gabriel Ştrempel sustine ca ideea iconografiei si indicatiile privind locul
medalioanelor pe pagina apartin lui Antim, insa realizarea deplina a volumului ii apartine
preotului Nicola;
 Inclinam sa credem ca si chipurile apartin lui Antim, despre care Anton Maria del
Chiaro spune ca era inzestrat cu daruri rare, stiind sa faca intr-un chip minunat orice fel
de lucru de mana;
 Traditia spune ca ar fi lucrat frumoasele usi de la biserica Antim din Bucuresti, ctitoria
sa, si ca ar fi zugravit aceasta biserica, precum si capela Episcopiei Ramnicului;

Predicator.

- Didahiile sale = cea mai valoroasa opera literara ramasa de la Antim;


- se cunosc 28 de predici rostite de Antim:
 cinci la Duminica Floriilor;
 trei la Schimbarea la Fata;
 doua la: Adormirea M.D., Nasterea D., Sf. Imparati, Sf. Dumitru, Sf. Nicolae, lasatul sec
de branza;
 una la: Taierea imprejur, boboteaza, Intampinarea Domnului, Sf. Apostoli P&P, Sf.
Arhangheli, Intrarea in Biserica, Duminica V&Fariseului, despre pocainta;
- 7 cuvantari ocazionale:
 una la inscaunarea ca mitropolit;
 trei cuvantari funebre;
 trei cuvantari (invataturi) asupra tainei spovedaniei;
- manuscrisele mai cuprind si cele 2 aparari trimise lui C.B. in 1712;
- intalnim deci toate genurile de predica: propriu-zisa sau sintetica, omilia sau predica analitica,
pareneza si panegiricul;
- se remarca in predicile sale faptul ca Antim avea o cultura deosebita:
 Citeaza nu numai din cartile S.S., ci si din numerosi Sfinti Parinti (Ioan GdA, Atanasie
cM, Vasile cM, Grigorie Teologul, Efrem Sirul, Ioan Damaschinul s.a.);
 Pomeneste unii filosofi si poeti greci din antichitate;
- Face mereu apel la realitatile vietii, la moravurile pastoritilor sai, la nevoile si aspiratiile poporului
roman;
- Amintea adeseori de asuprirea sociala si national ape care o indura poporul de jos din partea
marilor boieri si a turcilor;
- Intr-o predica la Sf. Dumitru vorbeste despre supararile, pagubele, robiile si jafurile care vin de
afara, aratand ca toti suspina sub jugul cel greu al nevoii;
- In cuvantarea din ziua inscaunarii ca mitropolit spunea ca poporul este ingradit intre hotarele celor
straini si pagani, si impresurat de nevoi;
- Condamna cu asprime pe boieri pentru jafuri, nedreptati, tratament inuman cu taranimea, lux;
- Scotea in evident si alte pacate ale tuturor paturilor sociale: necinstirea parintilor de catre copii, a
fetelor bisericesti de catre pastoriti, frecventarea carciumilor, nerespectarea zilelor de duminica si
sarbatori, injuraturile etc.;
- Stil si limba:
 Cercetatorul G. Ştrempel spune ca stilul este natural (cum a gandit, asa a scris), stilul este
nuantat cu imagini artistice in asa fel incat sa fie ascultat cu placere si interes;
 Limba este naturala, pe intelesul tuturor, lipsita de frazeologie inutila, fara tirade si
exagerari (cf. tot G. Ştrempel);
 Mihail Sadoveanu: mitr. Antim a ajuns sa vorbeasca sis a scrie o limba, poate cea mai
frumoasa dintre a tuturor carturarilor epocii;
- Didahiile il asaza pe mitr. Antim intre cei mai de seama cuvantatori bisericesti din toate timpurile,
nefiind cu nimic mai prejos decat marii predicatori din Apus: Bossuet, Bourdaloue, Massillon
sau decat Ilie Miniat, fost preot la bis. greceasca din Venetia, apoi episcop de Calavrita, in
Grecia, considerat un Ioan GdA al sec. XVIII;
- Dupa cuvantul lui G. Ştrempel, Antim Ivireanul este primul mare orator bisericesc in limba
romana, care inlocuieste Cazania cu predica vie, legata de viata de toate zilele, menita sa
biciuiasca si sa indrepte starile de lucruri ce contraveneau moralei crestine si eticii sociale;

Asezamantul mitropolitului Antim.

- Este vorba despre manastirea cu hramul Toți Sfinții din Bucuresti, zidita pe locul unei biserici
mai vechi, din lemn, cu hramul Sf. Nicolae;
- De-a lungul timpului, credincioșii bucureșteni i-au atribuit numele mitropolitului, spunandu-i
“biserica sau manastirea Antim”;
- Zidita intre anii 1713-1715;
- Planurile au fost intocmite de insusi mitropolitul-ctitor => avea cunostinte de arhitectura;
- A lasat un testament prin care randuia cum sa fie administrate bunurile manastirii si cum sa se
organizeze opera de asistenta sociala din veniturile ei;
- Cap. 1 – “manastirea sa fie sloboda, nesupusa si nestapanita de niciun fel de obraz, nici de domnul
tarii, nici de arhiereul care va fi dupa vremi, nici de vreunul din boieri”;

Sprijinitor al Bisericilor Ortodoxe surori.

- Purtare de grija pentru credinciosii de limba araba din Patriarhia Antiohiei;


 pe seama lor a pus bazele primei tipografii cu caractere arabe;
- purtare de grija pentru conationalii sai;
 a trimis in Georgia pe cel mai destoinic ucenic al sau, Mihail Stefan, care a instalat la
Tbilisi o tipografie cu caractere georgiene;
- de acelasi ajutor au beneficiat si credinciosii din Patriarhiile Const., Alexandr. si Ierusalim.;
 a tiparit pe seama lor carti de slujba si de teologie in limba greaca;
- astfel, a creat Bisericii si poporului roman un prestigiu deosebit in randul popoarelor ortodoxe;
- sprijin acordat credinciosilor romani din Transilvania
 sute de carti tiparite de Antim au fost gasite in parohiile romanesti din Banat si
Transilvania;
 una dintre ele, „Carte sau lumina” – o lucrare polemica in care erau combatute cele patru
puncte „florentine”, tiparita special pentru a veni in ajutor credinciosilor romani din
Transilvania, care erau amenintati de actiunea prozelitista a catolicilor;
 a trimis la Alba Iulia pe ucenicul sau, Mihail Stefan – tipareste in 1699 o Bucoavnă si un
Chiriacodromion;
- ca mitropolit, avea calitatea de „exarh al Plaiurilor”;
 a luat asupra sa si carmuirea duhovniceasca a credinciosilor din Brasov si Tara Barsei, care
nu au mai recunoscut pe Atanasie Anghel dupa ce s-a rupt de B.O.;
 a trimis scrisori de incurajare credinciosilor șcheieni, hirotonindu-le cativa preoti;
 se pastreaza cateva antimise de la el, unul tocmai in Borșa Maramureșului;

Patriot luminat.

- Aparator energic al intereselor Bisericii si ale neamului romanesc;


 A dovedit acest lucru prin zelul cu care a aparat drepturile sale (ca mitr. al T.R.) asupra
manastirilor inchinate Sf. Mormânt impotriva patriarhului Hrisant al Ierusalimului, care
ceruse calugarilor greci din aceste manastiri sa se considere legati direct de Sf. Mormânt si
sa nu mai pomeneasca la slujbe pe ierarhul locului;
- Luptator hotarat impotriva opresiunii otomane, militand pentru apropierea de Rusia lui Petru cel
Mare, atitudine manifestata mai ales in cursul razboiului ruso-turc din 1711, cand, potrivit
Istoriilor lui Radu Popescu, ar fi determinat pe spatarul Toma Cantacuzino si pe alti cativa
boieri sa treaca la rusi;
 In urma acestor fapte, situatia lui C. Brancoveanu a devenit critica fata de turci, el
propunandu-si sa-l inlature pe Antim pentru a indeparta orice suspiciune, stiind ca el este
sustinatorul principal al politicii de apropiere fata de Rusia;
 Se poate ca domnitorul sa fi fost indemnat si de unii adversari personali ai lui Antim, cum
ar fi Hrisant al Ierusalim., mitropolitul Mitrofan de Nissa sau de unii boieri;
 Cand domnitorul i-a cerut demisia, Antim a intocmit doua aparari:
 Prima aparare, la 13 ianuarie 1712:
 Mitropolitul respinge cu demnitate toate acuzatiile primite, prezentand pe scurt
activitatea desfasurata ca egumen, episcop si mitropolit;
 N-a „viclenit” niciodata pe domn sau casa sa, n-a venit in T.R. din cauza saraciei sau
a lipsurilor, nu s-a gandit ca va ajunge arhiereu, iar in scaunul mitropolitan nu a ajuns
prin mita, sila sau rugaciuni;
 Spune ca nu indrazneste sa isi dea demisia “caci calcam porunca si fagaduiala si
Dumnezeu nu glumeste”;
 Fiind acuzat ca nu se cuvine ca un strain sa fie mitropolit, spune ca “in Hristos
suntem toti una”, si ca au mai fost mitropoliti si domnitori straini in T.R.;
 A doua aparare, la 3 februarie 1712:
 Ruga pe domn sa examineze cu atentie cazul sau;
 Magistralele aparari ale lui Antim, dar si o discutie privata cu domnitorul, l-au
determinat pe acesta sa-si schimbe intentiile, Antim ramanand mitropolit;
 Si-a desfasurat activitatea nestanjenit pana la moartea lui Brancoveanu(+1714) si apoi sub
urmasul lui, Stefan Cantacuzino (1714-1715), care a fost ucis la Constantinopol in 1716;

Sfarsitul mitropolitului Antim.

- Perioada grea pentru Antim incepe odata cu venirea pe tron a primului domnitor fanariot, Nicolae
Mavrocordat;
- 1716 – razboi intre turci si austrieci;
 Se da vestea ca armatele austriece au intrat din Transilvania in T.R. pe Valea Oltului;
 Mavrocordat este nevoit sa paraseasca capitala si sa se indrepte spre Dunare, luandu-l cu
el si pe mitr. Antim si pe cativa boieri;
 La Calugareni, Antim are o discutie aprinsa cu domnitorul si ii spune ca se intoarce la
Bucuresti pentru ca nu isi poate parasi turma;
 Intors la Bucuresti, Antim impreuna cu boierii uneltesc impotriva fanariotului si il aleg ca
domn pe Patrascu Brezoianu;
 Vestea despre armatele imperiale se confirma a fi doar un zvon, iar Mavrocordat se
intoarce la Bucuresti in prima jumatate a lunii septembrie 1716;
- Reasezat in scaun, Mavrocordat incepe pedespirea adversarilor sai, printre care si mitr. Antim;
- Antim este chemat la Curte unde este inchis de soldatii turci;
- Mavrocordat cere patriarhului ecumenic Ieremia III caterisirea lui Antim, data de sinodul
patriarhal de la Constantinopol;
- Principala acuza – „s-a facut vinovat fata de puternica imparatie si de domnul T.R.”;
- Este scos din randul arhiereilor si caterisit, urmandu-i pe scaun Mitrofan de Nissa;
- Este condamnat la exil in Muntele Sinai;
- Anton Maria del Chiaro scria ca a fost ridicat intr-o noapte pentru a fi dus spre locul de exil, insa
pe drum soldatii turci l-au omorat si l-au aruncat fie in raul Marița, care strabate Bulgaria si se
varsa in Marea Egee, fie in afluentul acestuia, Tungea, undeva in apropierea orasului Enos;
- Nu se cunoaste data exacta a uciderii lui, insa crima a avut loc dupa 22 septembrie 1716, intrucat
la aceasta data, mitropolitul Antim semna un document privitor la anumite datorii ale sale;
- 21 iunie 1992 – trecut de Sfantul Sinod al B.O.R. in randul sfintilor, ca zi de praznuire fixandu-
se data de 27 septembrie a fiecarui an;

*** sentinta sinodului patriarhal de la Constantinopol din 1716 a fost anulata de la 8 martie
1966 de acelasi sinod patriarhal, prezidat de patriarhul ecumenic Athenagoras.

- Desi era de alt neam, mitr. Antim si-a pus toate cunostintele si priceperea in slujba Bisericii si
poporului roman;
- A slujit neamul nostru mai ales pe calea tiparului, aducand cuvant de invatatura si pastorire
duhovniceasca nu numai pentru pastoritii sai, ci si pentru credinciosii de limba greaca, araba si
georgiana;
- Prin munca lui, Ortodoxia romaneasca s-a ridicat la un prestigiu deosebit in fata celorlalte
popoare ortodoxe;
- de tiparirea cartilor sale se leaga un alt mare merit al sau:
 desavarsirea procesului de romanizare a slujbelor bisericesti si de faurire a unei limbi
liturgice romanesti, folosita pana astazi;
- ca episcop si mitropolit, a intruchipat pe adevaratul pastor, care isi pune sufletul pentru
credinciosii sai, dovedind aceasta prin:
 cartile de invatatura pentru preoti si credinciosi;
 predicile sale, cu indrumari pentru viata moral-religioasa a credinciosilor si infierarea
pacatelor vremii;
 testamentul sau, unul dintre cele mai frumoase modele ale genului, prin care lasa toata
agoniseala sa pentru opere de caritate;
 moartea sa cu adevarat muceniceasca, indurata pentru ca a indraznit sa se ridice impotriva
turcilor si a primului domn fanariot;
- toate aceste aspecte ne fac sa-l consideram pe Antim Ivireanul cel mai de seama mitropolit al
Ungrovlahiei din toate timpurile;