SÂNGELE DE AUR

Referat Chimie

Fedorca Cezar Georgian

Clasa a VIII a B
Școala Gimnazială nr 113
București
 SÂNGELE DE AUR

Prima transfuzie de sange la om a fost efectuata cu sange de oaie, in anul 1667, de

catre Jean Baptiste Denis, medicul lui Ludovic al XIV-lea, dar efectul ei a fost de-a dreptul
catastrofal pentru bolnav.

In anul 1901, medicul austriac Karl Kandsteiner a descoperit 3 din cele 4 grupe
sanguine din sistemul AOB, iar dupa un an, Sturb si De Castello o descriu si pe cea de-a patra
- grupa AB.

Totusi, din aceasta prima si nereusita incercare, medicina a avut de profitat, ajungandu-
se la observatia fundamentala ca omul nu poate primi sange decat de la un seaman al sau. De
atunci si pana la inceputul secolului XX s-au efectuat numeroase transfuzii de sange, de la omul
sanatos la omul bolnav, dar cele mai multe s-au soldat cu rezultate nefavorabile.

Insuccesele au fost explicate de-abia in anul 1901, cand medicul austriac Karl
Kandsteiner a descoperit 3 din cele 4 grupe sanguine din sistemul AOB, iar dupa un an, Sturb
si De Castello o descriu si pe cea de-a patra - grupa AB. Dupa aceasta data, tinandu-se cont de
compatibilitatea grupelor, numarul accidentelor post-transfuzionale s-a redus considerabil, dar
nu total. Abia dupa 1939, cand Levine a descoperit factorul Rh, transfuzia de sange a devenit o
masura terapeutica fundamentata stiintific si de mare eficacitate.
Se stie ca exista patru grupe sanguine: 0, A, B si AB. Dupa frecventa, repartitia pe grupe
sanguine a populatiei Romaniei se prezinta astfel: 33% grupa 0; 43% grupa A, 16% grupa B si
8% grupa AB.

„Sângele de aur”, cea mai RARĂ grupă de SÂNGE din

lume.

„Sângele de aur” sau sângele cu Rh-ul nul a fost identificat la doar 43 de persoane din
întreaga lume în ultimii 50 de ani. Acesta este foarte căutat pentru potenţialul ştiinţific şi pentru
transfuziile de sânge, dar este destul de dificil, deoarece este atât de rar.
 În ultimii 50 de ani, cercetătorii au descoperit 43 de persoane în întreaga lume care au o
particularitate a sângelui cu potenţial uriaş de a salva vieţi; de aceea a fost numit „sângele de
aur”. Așa numitul “Sânge de aur” a fost identificat pentru prima dată în 1961, la o femeie din
Australia. La vremea respectivă, medicii considerau că un embrion cu acest tip de sânge nu ar
fi avut nicio şansă de supravieţuire, cu atât mai puţin şansa de a atinge vârsta adultă. Şi totuşi,
până în 2010, au fost descoperite 43 de persoane, pe tot globul, cu Rh nul. Cercetătorii au încă
de desluşit multe mistere al acestui complex sistem Rh şi donatorii sunt foarte căutaţi.

Sângele cu Rh nul este considerat universal compatibil cu toate grupele care au

particularităţi deosebite ale Rh-ului negativ, ceea ce face ca potenţialul său de a salva vieţi să
fie unul uriaș. Totuși, medicii sunt încă rezervaţi în a efectua transfuzii cu acest sânge şi o fac
numai în cazuri extreme, când viaţa pacienţilor este în pericol, pentru că o dată administrat este
foarte greu de găsit ulterior. În situaţia inversă, în care o persoană cu Rh nul are nevoie de o
transfuzie, aceasta poate fi făcută doar cu sânge identic, ceea ce o face dependentă de ceilalți
43 de oameni de pe planetă în aceeași situație, aflați în Brazilia, China, Japonia, Statele Unite,
Irlanda, iar trimiterea de sânge dintr-o ţară în alta este un coşmar birocratic, cea mai sigură
metodă este donarea periodică de sânge pentru propria nevoie.
Sângele cu Rh-ul nul este numit „sânge de aur” din două motive. Cel mai important este
faptul că lipsa totală de antigeni Rh înseamnă că acest tip de sânge poate fi acceptat de oricine
cu un tip de sânge rar în sistemul grupelor de Rh. Potenţialul său de salvare este atât de enorm
încât, deşi probele de sânge donate la băncile specializate sunt anonime, oamenii de ştiinţă
încearcă adesea să identifice donatorii pentru a le cere în mod direct să doneze mai mult. Cu
toate acestea, din cauza deficitului său, „sângele de aur” este dat pacienţilor aflaţi în cele mai
extreme cazuri, pentru că este aproape imposibil de înlocuit.

Dar „sângele de aur” are, de asemenea, o valoare ştiinţifică imensă, deoarece ar putea ajuta
cercetătorii să descopere misterele rolului fiziologic al sistemului intrigant şi complex al Rh-
ului.