CURSUL NR.

3 INSPECŢIA FISCALĂ ŞI CONTROLUL FISCAL

Inspecţia fiscală este definită ca fiind activitatea de verificare a unui

contribuabil/plătitor sub aspect fiscal. Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea legalităţii
şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor în
legătură cu stabilirea obligaţiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, a respectării
prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de
impozitare şi a situaţiilor de fapt aferente, stabilirea diferenţelor de obligaţii fiscale
principale.1
Acest lucru presupune pe de-o parte verificarea declaraţiilor fiscale ale
contribuabilului/ plătitorului din punct de vedere al legalităţii şi corectitudinii acestora,
precum şi respectarea de către contribuabil/plătitor a prevederilor legislaţiei fiscale şi
contabile, iar pe de altă parte verificarea sau stabilirea bazelor de impunere şi a eventualelor
diferenţe privind obligaţiile de plată la buget, ce atrag după sine dobânzi şi penalităţi.
În sistemul noului Cod de procedură fiscală 2, controlul fiscal efectuat de adminis-
traţia fiscală cuprinde activitatea de inspecţie fiscală, dar şi alte forme particulare de
control, având proceduri de realizare obiective diferite şi modalităţi de materializare
particulare, cum sunt controlul fiscal inopinat, controlul antifraudă, verificarea docu-
mentară şi verificarea situaţiei fiscale personale.
Fiecare tip de control are proceduri speciale, unele detaliate şi care sunt împrumutate
şi altor forme de control, în timp ce altele au scopuri punctuale, diferite, materializate prin
întocmirea de înscrisuri constatatoare distincte.
Competenţa organelor care exercită fiecare dintre tipurile de control fiscal este
stabilită la nivelul organelor în cadrul cărora funcţionează, respectiv ANAF sau autorităţile
deliberative de la nivelul unităţilor administrativ teritoriale: consiliile locale şi judeţene.
Aşadar, chiar dacă persoana verifică nu poate interveni asupra competenţelor, poate
supraveghea prin intermediul actelor publicate, sau poate pretinde justificarea competenţei
pe baza înscrisurilor interne.

3.1. Metodele de control şi formele inspecţiei fiscale

Pentru efectuarea inspecţiei fiscale se pot folosi următoarele metode de control:

1
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, actualizată prin OUG nr. 42/2017.
2
Consilier Taxe şi impozite pentru contabili, Rentrop&Straton, 2016.
 a) verificarea prin sondaj, care constă în verificarea selectivă a documentelor şi
operaţiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a
obligaţiilor fiscale;
b) verificarea exhaustivă, care constă în verificarea tuturor documentelor şi
operaţiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor
fiscale;
c) controlul electronic, care constă verificarea contabilităţii şi a surselor acesteia,
prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de
instrumente informatice specializate.
În cadrul inspecţiei fiscale, selectarea documentelor şi a operaţiunilor semnificative
rămâne la latitudinea inspectorului. În cazul efectuării inspecţiei fiscale de către organul
fiscal central, prin ordin al preşedintelui ANAF se pot aproba şi alte metode şi proceduri de
sondaj.
Codul de procedură fiscală defineşte formele de inspecţie fiscală ca fiind:
a. inspecţia fiscală generală - ce reprezintă activitatea de verificare a tuturor
obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată;
b. inspecţia fiscală parţială – ce reprezintă activitatea de verificare a unei sau mai
multor obligaţii fiscale, pentru o perioadă de timp determinată.
Ca proceduri de control fiscal, Codul de procedură fiscală defineşte:
a. controlul inopinat - ce constă în activitatea de verificare faptică şi documentară,
în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a
legislaţiei fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului şi
b. controlul încrucişat - ce constă în verificarea documentelor şi operaţiunilor
impozabile ale contribuabilului, în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane. Controlul
încrucişat poate fi şi inopinat.
„Controlul inopinat” şi ”controlul încrucişat” reprezintă, în fapt, tot forme ale
inspecţiei fiscale, alături de inspecţia fiscală generală sau parţială şi nu proceduri de
inspecţie fiscală. Formele de inspecţie fiscală şi procedurile de control fiscal nu sunt foarte
riguros definite în legislaţia noastră, în sensul că sunt considerate forme ale inspecţiei fiscale
doar inspecţia fiscală generală şi inspecţia fiscală parţială, pe când, controlul inopinat şi cel
încrucişat sunt denumite şi definite ca ”proceduri de control”.
Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organul de inspecţie fiscală, în
funcţie de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de3:

3
Pop Radu Vasile, 2016, Aplicarea corectă a legislaţiei fiscale – noţiuni, reguli, proceduri, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, p. 29.
  180 de zile, pentru contribuabilii mari, precum şi pentru contribuabilii/plătitorii
care au sedii secundare, indiferent de mărime;
 90 de zile, pentru contribuabilii mijlocii;
 45 de zile, pentru ceilalţi contribuabili.
Inspecţia fiscală va fi finalizată prin încheierea unui proces-verbal care va cuprinde
rezultatele constatărilor verificării dar şi prejudiciul estimat, în situaţia în care se constată
încălcarea prevederilor fiscale din partea contribuabilului, iar prin aceasta prejudicierea
bugetului de stat.

3.2. Etapele inspecţiei fiscale

Inspecţia fiscală se desfăşoară conform unui sistem de proceduri elaborate de către

ANAF printr-un ordin intern, care are la bază principiile prevăzute de Codul de procedură
fiscală referitoare atât la activitatea de inspecţie fiscală, cât şi la activitatea de administrare
fiscală.
Această procedură are caracter general, fiind aplicată indiferent de4:
 categoria de contribuabil (mic, mijlociu, mare);
 tipul activităţii desfăşurate (producţie, comerţ, servicii etc.);
 tipul contribuabilului (persoană fizică sau juridică).
Procedurile respective reprezintă, în fapt, norme de lucru pentru activitatea de
inspecţie fiscală şi nu pot fi aduse ca argument în relaţiile organului fiscal cu contribuabilul
pe timpul desfăşurării unei inspecţii fiscale sau a unui control încrucişat sau inopinat.
Inspecţia fiscală se efectuează pe baza unui program întocmit de către organul fiscal
în funcţie de anumite criterii de selectare a contribuabililor:
 cifra de afaceri;
 natura activităţii desfăşurate;
 nerespectarea termenelor de depunere a declaraţiilor fiscale;
 nerespectarea termenelor de efectuare a plăţii sumelor declarate;
 soluţionarea cererii de rambursare TVA cu control ulterior;
 soluţionarea cererii de restituire impozite şi taxe achitate în plus.
Pentru efectuarea inspecţiei fiscale, echipa de inspecţie fiscală parcurge următoarele
etape de lucru5:
I. Pregătirea controlului:

4
http://www.capital.ro/criterii-noi-pentru-contribuabilii-mari-si-mijlocii-care-este-im.html.
5
Consilier Taxe şi impozite pentru contabili, Rentrop&Straton, 2016.
 În această etapă are loc analiza documentară a dosarului fiscal al contribuabilului cu
scopul identificării, înainte de efectuarea inspecţiei fiscale, a elementelor posibile de risc în
activitatea contribuabilului, cu scopul gestionării acestora pe parcursul derulării inspecţiei
fiscale.
Analiza documentară constă în:
 analiza dosarului fiscal;
 analiza situaţiilor financiare;
 analiza declaraţiilor fiscale depuse.
În dosarul fiscal aflat în arhiva organului fiscal se regăsesc:
 date informative privind societatea care urmează a fi verificată;
 actele de control aferente verificărilor efectuate anterior;
 certificatele fiscale emise şi scopul solicitării acestora.
Prin analizarea situaţiilor financiare se obţin informaţii privind evoluţia activităţii
desfăşurate de către contribuabil în perioada supusă verificării.
Prin analizarea declaraţiilor fiscale depuse se stabileşte comportamentul fiscal al
contribuabilului pe perioada de verificat.
Înainte de începerea inspecţiei fiscale generale, echipa desemnată de către condu-
cerea organului de inspecţie fiscală prin ordin de serviciu să efectueze inspecţia fiscală
generală se pregăteşte, la sediu, prin obţinerea următoarelor informaţii rezultate din6:
a) Fişa sintetică pe plătitor emisă de către organul fiscal competent. Acest docu-
ment se obţine de la organul fiscal de administrare al contribuabilului verificat şi cuprinde
evidenţa declaraţiilor fiscale depuse, evidenţa plăţilor efectuate şi a accesoriilor aferente, în
cazul plăţilor efectuate cu întârziere.
Ca urmare a analizei informaţiilor cuprinse în fişa sintetică pe plătitor, inspectorul
poate stabili următoarele aspecte relevante pentru realizarea inspecţiei fiscale:
 lipsa declaraţiilor fiscale;
 lipsa de concordanţă între obligaţiile fiscale declarate şi obligaţiile înscrise în
vectorul fiscal;
 existenţa declaraţiilor rectificative;
 nerespectarea termenului legal de depunere a declaraţiilor fiscale;
 existenţa obligaţiilor fiscale restante sau a suprasolvirilor (plăţi efectuate în plus);
b) Consultarea electronică a bazei de date ANAF cu privire la:
 declaraţiile fiscale depuse/transmise (declaraţia cod 100,112,101,300 etc.);
 declaraţiile fiscale rectificative depuse/transmise;

6
Idem.
  declaraţiile informative cod 390 şi cod 394;
c) Consultarea electronică a site-ului contribuabilului, dacă acesta există, cu
scopul identificării unor informaţii care prezintă interes fiscal;
d) Consultarea informaţiilor din baza de date a Oficiului Registrului
Comerţului şi a informaţiilor din autorizările emise de instituţiile competente, dacă este
cazul;
e) Adresele de răspuns primite de la următoarele instituţii ca urmare a solicitărilor
efectuate, în scris, pe bază de adresă, semnată de către conducerea organului fiscal:
 Direcţia Tehnologia Informaţiei, Comunicaţii şi Statistică Vamală din cadrul
Autorităţii Naţionale a Vămilor. Adresa se referă la situaţia, în lei şi în valută, a operaţiunilor
de import şi export efectuate în perioada care urmează a fi verificată;
 Serviciul de schimb internaţional de informaţii, preţuri de transfer din cadrul
organului fiscal competent. Adresa se referă la situaţia neconcordanţelor dintre:
o sumele raportate lunar prin declaraţia recapitulativă cod 390 şi sumele
raportate de către furnizorii/prestatorii stabiliţi pe teritoriul comunitar, atât
pentru operaţiunile cu bunuri, cât şi pentru operaţiunile cu servicii;
o sumele raportate lunar prin declaraţia informativă cod 394 şi sumele raportate
de către furnizorii/prestatorii stabiliţi pe teritoriul României, înregistraţi în
scopuri de TVA.
II. Desfăşurarea efectivă a inspecţiei fiscale
Inspecţia fiscală se efectuează prin deplasarea echipei de inspecţie fiscală la sediul
social al contribuabilului. În situaţia în care inspecţia fiscală nu se poate desfăşura nici în
spaţiile de lucru ale contribuabilului, nici la sediul social al acestuia, contribuabilul poate
pune la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală un alt spaţiu, caz în care se încheie, în scris,
un „Acord de stabilire a locului de desfăşurare a inspecţiei fiscale". Prin acest acord încheiat
în două exemplare, contribuabilul îşi asumă responsabilitatea pentru securitatea
documentelor de evidenţă puse la dispoziţia echipei de inspecţie fiscală.
Acţiunea de inspecţie fiscală este înscrisă de către inspectori în Registrul unic de
control, document reglementat prin Legea nr. 252 din 10 iunie 2003, actualizată în 2016.
Acest registru este obligatoriu şi are ca scop evidenţierea fiecărui control desfăşurat la
contribuabil de către oricare organ de control specializat în domeniile: financiar-fiscal,
sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea în construcţii, protecţia consumatorului, protecţia
muncii, inspecţia muncii, protecţia împotriva incendiilor etc.
 Înainte de începerea derulării inspecţiei fiscale, pentru exercitarea dreptului de
apreciere reglementat prin art. 6 din Codul de procedură fiscală, echipa de inspecţie fiscală
solicită, în scris, punerea la dispoziţie a următoarelor documente, dacă acestea există:
 opinii emise în scris de către direcţiile de specialitate din cadrul ANAF sau chiar de
către organul fiscal competent;
 eventualele soluţii adoptate anterior de către organul fiscal, în cadrul unui act
administrativ fiscal;
 orice hotărâre judecătorească definitivă pronunţată în legătură cu aplicarea pre-
vederilor legislaţiei fiscale cu privire la impozitele, taxele şi contribuţiile supuse verificării.
Astfel, în exercitarea dreptului său de apreciere, organul fiscal trebuie să ia în
considerare:
 opinia emisă în scris de către organul fiscal competent al acelui contribuabil în
cadrul activităţii de asistenţă şi îndrumare;
 soluţia adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau
 soluţia adoptată de instanţa judecătorească, printr-o hotărâre definitivă, emisă
anterior, pentru situaţii de fapt similare la acelaşi contribuabil/plătitor.
În situaţia în care, pe parcursul efectuării inspecţiei fiscale, constată, pe baza
documentelor justificative primite, existenţa unei diferenţe între starea de fapt fiscală a
contribuabilului şi informaţiile care au stat la baza emiterii unei opinii scrise sau a unui act
administrativ fiscal la acelaşi contribuabil, organul fiscal are:
 dreptul să consemneze constatările efectuate, în conformitate cu situaţia fiscală
reală şi cu legislaţia fiscală;
 obligaţia să menţioneze în scris motivele pentru care nu ia în considerare opinia
prealabilă, pusă la dispoziţie de către contribuabil, la începerea inspecţiei fiscale.
Inspecţia fiscală începe cu verificarea modului de înregistrare în evidenţa contabilă a
diferenţelor suplimentare de plată şi a accesoriilor aferente stabilite. De asemenea, se
verifică şi tratamentul fiscal aplicat cheltuielilor rezultate din înregistrarea contabilă a
diferenţelor suplimentare de plată şi a accesoriilor aferente.
La începerea inspecţiei fiscale se verifică şi modul de aducere la îndeplinire a
prevederilor cuprinse în Dispoziţia de măsuri emisă cu ocazia inspecţiei fiscale anterioare.
Neaducerea la îndeplinire, în termen de 30 de zile de la comunicare, a măsurilor dispuse,
reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă conform prevederilor din Codul de
procedură fiscală.
 Pentru derularea inspecţiei fiscale, se solicită, verbal, reprezentantului legal al
contribuabilului, următoarele documente necesare pentru examinarea stării de fapt fiscale în
mod obiectiv şi în limitele stabilite de lege, în cadrul perioadei supuse verificării:
a. Documente contabile:
1.manual de politici contabile;
2.documente justificative (facturi emise şi facturi primite, avize de însoţire, declaraţii
vamale de import, declaraţii vamale de export);
3.note contabile, fişe de cont;
4.Registrul-jurnal;
5.Registrul-inventar;
6.balanţe sintetice şi analitice de verificare a conturilor;
b. documente financiare:
1. chitanţe;
2. dispoziţie de plată/încasare;
3. Registru de casă;
4. Extras de cont bancar;
5. State de salarii;
c. documente fiscale:
1. Decizii pentru emiterea de facturi, chitanţe, avize de însoţire a mărfurilor,
autofacturi;
2. Registrul de evidenţă fiscală (impozit pe profit);
3. Jurnale TVA (jurnalul pentru cumpărări şi jurnalul pentru vânzări);
4. Registrul bunurilor de capital;
5. Registrul nontransferurilor de bunuri;
6. certificate de rezidenţă fiscală.
d. documente juridice:
1. decizii de numire a comisiei de inventariere a patrimoniului;
2. contracte având ca obiect:
 realizarea unor tranzacţii;
 realizarea unei achiziţii de bunuri şi servicii, inclusiv de utilităţi.
Selectarea documentelor şi a operaţiunilor semnificative este un drept al organului de
inspecţie fiscală. De regulă, selecţia este motivată de volumul, valoarea şi ponderea
anumitor tranzacţii în activitatea contribuabilului.
 III. Constatări fiscale
Conform Codului de procedură fiscală adoptat prin Legea nr. 207 din 20 iulie 2015,
intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2016 şi modificat în 2017, organul de inspecţie fiscală
este îndreptăţit să aprecieze relevanţa stărilor de fapt fiscale constatate cu ocazia inspecţiei
fiscale şi să adopte soluţia legală, stabilind constatări bazate pe:
 documentele prezentate;
 operaţiunile economice verificate;
 evidenţa contabilă;
 evidenţa fiscală.
Astfel, pornind de la informaţiile contabile, reflectate în evidenţa fiscală, are loc o
centralizare a eventualelor deficienţe constatate care generează diferenţe suplimentare de
plată.
În cadrul unei inspecţii fiscale generale, ponderea majoritară a diferenţelor
suplimentare de plată este deţinută de taxa pe valoarea adăugată şi impozitul pe profit.
În perioada de derulare a inspecţiei fiscale, echipa de inspecţie fiscală are dreptul să
solicite, în scris, documentele şi informaţiile solicitate verbal care nu sunt puse la dispoziţie
în timp util. Solicitarea se efectuează conform prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea nr.
207/2015 privind Codul de procedură fiscală7:
„(2) Contribuabilul/Plătitorul are obligaţia să colaboreze la constatarea stărilor de
fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informaţii, să prezinte la locul de desfăşurare a
inspecţiei fiscale toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării
situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal."
De asemenea, pentru clarificarea şi stabilirea unor elemente relevante din activitatea
contribuabilului, care pot influenţa inspecţia fiscală, echipa de inspecţie fiscală are dreptul să
solicite explicaţii referitoare la operaţiunile economice desfăşurate în perioada supusă
verificării. Informaţiile se solicită pe baza documentului „Notă explicativă" care, împreună
cu adresa de răspuns, reprezintă documente care se anexează la Raportul de inspecţie fiscală.
Solicitarea de informaţii de la terţi
În situaţia în care se constată fie faptul că veniturile realizate nu au fost înregistrate,
integral, în evidenţa contabilă şi fiscală, fie faptul că activităţi producătoare de venituri s-au
desfăşurat fără forme legale, cu consecinţa diminuării obligaţiilor fiscale, fie că anumite
cheltuieli nu au la bază operaţiuni reale, echipa de inspecţie fiscală trebuie să solicite, în
scris, informaţii de la terţe persoane sau de la anumite instituţii.

7
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, actualizată prin OUG nr. 42/2017.
 Informaţiile primite ca urmare a solicitărilor efectuate sunt valorificate de către
echipa de inspecţie fiscală dacă sunt relevante şi dacă prezintă consecinţe fiscale.
De asemenea, dacă în timpul efectuării unei inspecţii fiscale identifică documente
sau operaţiuni ce se impun a fi verificate, în corelaţie cu cele existente la o terţă persoană,
echipa de inspecţie fiscală are dreptul să solicite efectuarea de controale încrucişate.
Ca regulă generală, controlul încrucişat are ca obiect verificarea aspectelor solicitate
punctual, rezultatul verificărilor fiind înscrise într-un Proces-verbal, ca formular tipizat,
privind modelul şi conţinutul formularelor şi documentelor utilizate în activitatea de
inspecţie fiscală.
Procesul-verbal încheiat ca urmare a controlului încrucişat se anexează la Raportul
de inspecţie fiscală.
Pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale, la cererea contribuabilului, organul de
control poate întocmi, în scris „Decizia de impunere provizorie privind obligaţiile fiscale
principale". Acest act administrativ fiscal prin care se stabilesc obligaţii fiscale suplimentare
se emite chiar în lipsa unui Raport de inspecţie fiscală, dar numai dacă:
 s-a finalizat o perioadă fiscală;
 s-a verificat una sau mai multe obligaţii fiscale.
Obligaţiile fiscale stabilite prin Decizia de impunere provizorie se includ în „Decizia
de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare
stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice", pentru regularizare.
IV. Încheierea Raportului de inspecţie fiscală
Raportul de inspecţie fiscală8 reprezintă actul de control încheiat de echipa de
inspecţie fiscală pentru înscrierea constatărilor rezultate în urma unei inspecţii fiscale
parţiale sau generale, indiferent dacă se stabilesc sau nu se stabilesc diferenţe de obligaţii
fiscale suplimentare.
Acest raport se întocmeşte de către echipa de inspecţie fiscală pe baza constatărilor
efectuate. Raportul de inspecţie fiscală este structurat în 8 capitole, astfel:
1. Capitolul I „Date despre inspecţia fiscală"
2. Capitolul II „Date despre contribuabilul/plătitorul supus inspecţiei fiscale"
3. Capitolul III „Constatări fiscale"
4. Capitolul IV „Dosarul preţurilor de transfer"
5. Capitolul V „Alte constatări"
6. Capitolul VI „Discuţia finală cu contribuabilul/plătitorul"
7. Capitolul VII „Sinteza constatărilor inspecţiei fiscale"

8
Idem
 8. Capitolul VIII „Anexe".
În cazul în care se stabilesc diferenţe suplimentare de plată, în cadrul unei inspecţii
fiscale care se efectuează începând cu anul 2016, spre deosebire de inspecţiile fiscale
efectuate până la data de 31.12.2015, echipa de inspecţie fiscală nu mai calculează
accesoriile aferente acestora. Totuşi, la Raportul de inspecţie fiscală se anexează o situaţie
privind termenul scadent al obligaţiilor fiscale principale aferente bazelor de impozitare
stabilite suplimentar, care cuprinde:
 valoarea totală a obligaţiei fiscale principale datorate pe întreaga perioadă veri-
ficată, defalcată pe fiecare perioadă impozabilă verificată;
 termenul scadent aferent fiecărei obligaţii fiscale principale acestora.
Aceste situaţii sunt utilizate de către organul fiscal de administrare care valorifică,
prin înregistrarea în fişa sintetică pe plătitor, sumele înscrise în Decizia de impunere emisă
de către organul de inspecţie fiscală. După introducerea diferenţelor suplimentare de plată în
fişa sintetică pe plătitor, organul fiscal de administrare calculează, automat, accesoriile
aferente, cu ajutorul unui program informatic pus la dispoziţie de către ANAF
V. Emiterea următoarelor acte administrativ fiscale, în funcţie de constatările
efectuate
A. Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor
bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice.
În decizia de impunere emisă, pentru fiecare obligaţie fiscală suplimentară stabilită
se înscrie:
a. „Motivul de fapt" - se referă la:
 modul în care contribuabilul verificat a efectuat şi a evidenţiat o operaţiune
(tranzacţie);
 modul de respectare a legislaţiei fiscale şi contabile pentru stabilirea bazelor de
impozitare conform situaţiilor de fapt aferente;
 consecinţele fiscale asupra obligaţiei fiscale verificate.
b. „Temeiul de drept" - are în vedere înscrierea detaliată a încadrării faptei
constatate, cu precizarea actului normativ, a articolului, a celorlalte elemente prevăzute de
lege, cu prezentarea concisă a textului de lege pentru cazul constatat.
Decizia este:
 semnată de către membrii echipei de inspecţie fiscală;
 avizată de către şeful de serviciu;
 aprobată de către conducătorul structurii de inspecţie fiscală.
Decizia astfel emisă şi semnată reprezintă titlu de creanţă.
 B. Decizia de nemodificare a bazei de impunere. Acest formular este un act
administrativ fiscal emis de organul de inspecţie fiscală pentru comunicarea rezultatelor
inspecţiei fiscale efectuate, motiv pentru care se completează la finalizarea unei inspecţii
fiscale generale sau parţiale pentru obligaţiile fiscale pentru care s-a constatat că baza de
impozitare nu se modifică, iar creanţa fiscală principală a fost corect determinată.
Această decizie se întocmeşte de către membrii echipei de inspecţie fiscală, se
avizează de şeful de serviciu şi se aprobă de conducătorul structurii de inspecţie fiscală.
C. Comunicarea actului administrativ fiscal
Comunicarea actului administrativ fiscal trebuie iniţiată în termen de cel mult 10 zile
lucrătoare de la data emiterii actului.
Actul administrativ fiscal trebuie comunicat printr-una din următoarele modalităţi:
a. dacă actul administrativ fiscal este emis pe suport hârtie:
 comunicare directă, dacă se asigură primirea sub semnătură, caz în care
comunicarea se consideră efectuată la data semnării de primire;
 comunicare prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, caz în
care comunicarea se consideră efectuată la data înscrisă de poştă la remiterea „confirmării de
primire";
b. dacă actul administrativ fiscal este emis în formă electronică:
 comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, dacă acel
contribuabil a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare;
c. dacă actul administrativ nu poate fi comunicat direct, prin poştă sau prin
transmitere electronică, comunicarea se realizează prin publicitate, caz în care data
comunicării se consideră data la care expiră termenul de 15 zile de la data afişării anunţului
publicitar. Anunţul respectiv se menţine afişat cel puţin 60 de zile de la data publicării
acestuia şi conţine următoarele elemente:
 numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului;
 domiciliul fiscal al contribuabilului;
 denumirea, numărul şi data emiterii actului administrativ fiscal.
VI. Întocmirea dosarului acţiunii de inspecţie fiscală, care va fi arhivat în cadrul
serviciului din care face parte echipa de inspecţie fiscală.
Dosarul acţiunii de inspecţie fiscală se întocmeşte de echipa de inspecţie fiscală şi
cuprinde totalitatea documentelor şi/sau formularelor întocmite sau utilizate în cadrul unei
acţiuni de control, altele decât cele care se anexează la raportul de inspecţie fiscală,
procesul-verbal sau actul administrativ fiscal9.

3.3. Alte forme particulare de control fiscal

 Controlul fiscal inopinat

Organele fiscale pot efectua controale fără înştiinţarea prealabilă a contribuabilului/
plătitorului, prin intermediul controlului inopinat.
Această procedură constă în:
a) verificarea faptică şi documentară, în principal, ca urmare a unor informaţii cu
privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale;
b) verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale unui contribuabil/plătitor,
în corelaţie cu cele deţinute de persoana sau entitatea supusă unui control fiscal, denumită
control încrucişat;
c) verificarea unor elemente ale bazei de impozitare sau cu privire la situaţia fiscală
faptică, precum şi constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc fiscal specific.
Durata efectuării controlului inopinat este stabilită de conducătorul organului de
control, în funcţie de obiectivele controlului, şi nu poate fi mai mare de 30 de zile. Pentru
aceleaşi operaţiuni şi obligaţiile fiscale aferente acestora nu se poate derula concomitent şi
un control inopinat cu o inspecţie fiscală derulată la acelaşi contribuabil. La începerea
controlului inopinat, organul de control este obligat să prezinte contribuabilului/plătitorului
legitimaţia de control şi ordinul de serviciu. Efectuarea controlului inopinat trebuie
consemnată în registrul unic de control, potrivit legii.
La finalizarea controlului inopinat se încheie proces-verbal, care constituie mijloc de
probă. Un exemplar al procesului-verbal se comunică contribuabilului/plătitorului.
Contribuabilul/Plătitorul îşi poate exprima punctul de vedere faţă de constatările menţionate
în procesul-verbal în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare.
 Controlul antifraudă efectuat de DGAF
Controlul operativ şi inopinat se efectuează de către inspectorii antifraudă, cu
excepţia celor din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, în condiţiile legii.
Controlul operativ şi inopinat se efectuează pentru a constata, analiza şi a evalua
riscul fiscal specific uneia sau mai multor activităţi economice determinate. Ori de câte ori
controlul operativ şi inopinat se efectuează la sediul social sau la sediile secundare ale
contribuabilului, acesta se consemnează în registrul unic de control.

9
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/A1_OPANAF_3772_2015.pdf .
 Agentul economic verificat are obligaţia de a pregăti dosarul juridic (actele de
înfiinţare a firmei, mărimea capitalului social şi modificările intervenite în structura acestuia
şi a acţionariatului, titluri de participare deţinute la alte societăţi etc.), situaţiile financiare
anuale şi evidenţa contabilă şi tehnico-operativă pentru perioada supusă controlului, dar
si alte documente incidente obiectivelor acţiunii de control financiar.
La finalizarea controlului operativ şi inopinat se încheie procese-verbale de control.
 Verificarea situaţiei fiscale personale de către organul fiscal central
Organul fiscal poate efectua o verificare fiscală în ansamblu a situaţiei fiscale
personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit 10. Pentru verificarea acesteia,
se efectuează următoarele activităţi preliminare:
 analiza de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane fizice
sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituţii ori autorităţi publice;
 selectarea grupului de persoane care vor fi supuse verificării fiscale prealabile
documentare;
 verificarea fiscală prealabilă documentară.
Verificarea fiscală prealabilă documentară constă în compararea veniturilor
declarate de persoana fizică sau de plătitori şi a veniturilor estimate determinate în baza
situaţiei fiscale personale a persoanei fizice. Această verificare are la bază documentele şi
informaţiile deţinute/obţinute de organul fiscal relevante pentru determinarea situaţiei
fiscale.
În cazul în care se constată diferenţe semnificative, organul fiscal continuă
verificarea prin comunicarea avizului de verificare prin care se solicită persoanei fizice
informaţii şi documente pentru clarificarea diferenţei.
Diferenţa este considerată a fi semnificativă dacă între veniturile estimate calculate
în baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitori
este o diferenţă mai mare de 10% din veniturile declarate, dar nu mai puţin de 50.000 de
lei.
În situaţia în care organul fiscal central constată diferenţe semnificative, acesta
solicită persoanei fizice să prezinte, în cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de
verificare, documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia sa fiscală.
Termenul de 60 de zile se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea
justificată a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal central.
Verificarea situaţiei fiscale personale se desfăşoară, în principiu, la sediul organului
fiscal central.

10
https://www.fiscalitatea.ro/controlul-antifrauda-si-verificarea-situatiei-fiscale.
 Durata efectuării verificării situaţiei fiscale personale este stabilită de organul fiscal
central şi nu poate fi mai mare de şase luni de la data începerii verificării fiscale comunicate,
respectiv de 12 luni în cazul în care sunt necesare informaţii din străinătate.
Avizul de verificare cuprinde:
temeiul juridic al verificării;
data de începere a verificării;
perioada ce urmează a fi supusă verificării;
posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării (amânarea se
poate solicita o singură dată, pentru motive justificate, si termenul de solutionare este de cel
mult cinci zile);
solicitarea de informaţii şi înscrisuri relevante pentru verificare.
Rezultatul verificării situaţiei fiscale personale se consemnează într-un raport scris în
care se prezintă constatările din punct de vedere faptic şi legal si se anexează documentele
care au stat la baza acestora.
Persoana fizică are dreptul să prezinte, în scris, în termen de cel mult cinci zile
lucrătoare de la data prezentării concluziilor, punctul de vedere cu privire la constatările
verificării situaţiei fiscale personale, punct de vedere ce se anexează la raportul de verificare
şi asupra căruia organul fiscal central se pronunţă în cuprinsul raportului.
În cazul în care se constată că declaraţiile fiscale, documentele şi informaţiile
prezentate în cadrul procedurii de verificare sunt incorecte, incomplete, false sau dacă
persoana fizică verificată refuză, în cadrul aceleiaşi proceduri, prezentarea documentelor
pentru verificare ori acestea nu sunt prezentate în termenul legal sau persoana se sustrage
prin orice alte mijloace de la verificare, organul fiscal central stabileşte baza de impozitare
ajustată pentru impozitul pe venit şi emite decizia de impunere.
 Verificarea documentară
Organul fiscal poate să vină în control pentru o verificare documentară în vederea
stabilirii corecte a situaţiei fiscale a contribuabilului. Verificarea documentară presupune
verificarea coerenţei situaţiei fiscale a contribuabilului, pe baza documentelor existente la
dosarul fiscal al acestuia, precum şi pe baza oricăror altor informaţii şi documente transmise
de terţi11.
Dacă în urma verificării documentare se constată diferenţe faţă de creanţele fiscale,
veniturile sau bunurile impozabile şi/sau informaţiile în legătură cu acestea declarate de
contribuabil, organul fiscal înştiinţează contribuabilul cu privire la aceste constatări şi poate
solicita documente suplimentare. În cazul în care documentele nu sunt transmise în termen

11
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, actualizată prin OUG nr. 42/2017.
de 30 de zile de la comunicarea înştiinţării sau documentele prezentate nu sunt suficiente
pentru clarificarea situaţiei fiscale, organul fiscal va stabili diferenţele de creanţe fiscale
datorate prin emiterea unei decizii de impunere sau dispune măsurile necesare respectării
prevederilor legale.

3.4. Contestarea deciziilor de impunere la organul fiscal

Articolul 268 din noul Cod de procedură fiscală dă posibilitatea entităţii supuse
controlului fiscal de a contesta rezultatele verificării sau măsurile pe care administraţia
fiscală le ia împotriva sa. Contestaţia trebuie să cuprindă motivele pentru care contestatorul
a fost prejudiciat de măsurile luate de administraţia fiscală, ea putând fi formulată doar de
cel care este vizat direct. La procedura contestaţiei pot participa şi alte persoane ale căror
interese juridice de natură fiscală au fost afectate în urma deciziei de soluţionare a
contestaţiei.
Necesitatea contestaţiei apare cel mai adesea în urma inspecţiei fiscale, când
măsurile inspectorilor de control sunt apreciate ca nelegale. Contestaţia poate fi făcută şi
împotriva altor acte administrative de natură fiscală – o notă de compensare, un certificat de
atestare fiscală etc.
Contestaţia trebuie să conţină următoarele elemente:
 datele de identificare ale contestatorului;
 obiectul contestaţiei;
 motivele de fapt şi de drept;
 dovezile pe care se întemeiază, probe noi, puncte de vedere ale autorităţilor
competente etc.;
 semnătura contestatorului.
Potrivit art. 278 din Codul de procedură fiscală, exercitarea contestaţiei nu suspendă
obligaţia de plată. Însă prevederile art. 72 alin. (2) din acest act normativ permit organului de
soluţionare a contestaţiei să suspende executarea actului administrativ atacat până la
soluţionarea contestaţiei, dacă a fost pronunţată această măsură de contencios şi acă se
depune de către contestator o cauţiune.
Contestaţia se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului
administrativ fiscal sub semnătură.
Structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale
regionale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii
este competentă pentru soluţionarea contestaţiilor care au ca obiect:
  creanţe fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei;
 măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 5 milioane lei şi
decizii de reverificare, cu excepţia celor pentru care competenţa de soluţionare aparţine
direcţiei generale din structura ANAF.
Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul ANAF este competentă
pentru soluţionarea contestaţiilor care au ca obiect:
 creanţe fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare;
 măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare;
 decizia de revendicare, în cazul contestaţiilor formulate de marii contribuabili;
 creanţe fiscale şi măsura de diminuare a pierderii fiscale indiferent de cuantum,
precum şi decizia de revendicare, în cazul contestaţiilor formulate de contribuabili împotriva
actelor emise de organele fiscale din aparatul central al ANAF;
 deciziile de regularizare emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, în
cazul contestaţiilor formulate de marii contribuabili, indiferent de cuantum.
Distinct de criteriile menţionate anterior, contestaţiile formulate împotriva altor acte
administrative fiscale decât cele enumerate se soluţionează de către organele fiscale
emitente.
Soluţia asupra contestaţiei depuse e pronunţă printr-o decizie care poate fi atacată
ulterior numai la instanţele de contencios administrativ. Decizia respectă structura impusă de
Codul de procedură fiscală, fiind compusă din preambul, considerente şi dispozitiv.
Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată care poate fi admiterea sau respingerea contestaţiei.
Respingerea poate fi realizată atât pentru nerespectarea condiţiilor de formă (de
exemplu, termenul de depunere), cât şi în urma analizei pe fond a argumentelor cuprinse în
contestaţie.

3.5. Sancţiunile fiscale

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi

completările ulterioare are scopul de a impune sancţiuni efective, proporţionale şi
descurajante în materie fiscală. La nivelul anului 2017, sancţiunile prevăzute de Codul de
procedură fiscală sunt următoarele:
 Sancţiunea 1. Nedepunerea de către contribuabil/plătitor la termenele prevăzute
de lege a declaraţiilor de înregistrare fiscală, de radiere a înregistrării fiscale sau de
menţiuni; (art. 336 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015)
 Amenda: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria
contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. d) din Legea nr.
207/2015)
 Sancţiunea 2. Neîndeplinirea de către contribuabil/plătitor la termen a obligaţiilor
de declarare prevăzute de lege, a bunurilor şi veniturilor impozabile sau, după caz, a
impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume, precum şi orice informaţii în legătură cu
impozitele, taxele, contribuţiile, bunurile şi veniturile impozabile, dacă legea prevede
declararea acestora; (art. 336 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria
contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. d) din Legea nr.
207/2015)
 Sancţiunea 3. Nerespectarea de către contribuabil/plătitor, precum şi de
persoanele cu care acesta are sau a avut raporturi economice sau juridice a obligaţiei de a
pune la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte
înscrisuri la locul indicat de organul fiscal, precum şi nerespectarea de către
contribuabil/plătitor a obligaţiei de a permite persoanelor împuternicite de organul fiscal
pentru a efectua o constatare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această
acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care
acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal. (art. 336 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 25.000 lei la 27.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în
categoria contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru
celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. a) din
Legea nr. 207/2015)
 Sancţiunea 4. Nerespectarea de către contribuabil/plătitor a obligaţiei de a da o
declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate
documentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia fiscală. În declaraţie se menţionează şi
faptul că au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de
contribuabil/plătitor. (art. 336 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 5.000 lei la 7.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria
contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
207/2015)
  Sancţiunea 5. Nerespectarea de către contribuabil/plătitor a obligaţiilor de
întocmire a dosarului preţurilor de transfer în condiţiile şi la termenele prevăzute prin
ordinul preşedintelui A.N.A.F., precum şi nerespectarea de către contribuabil/plătitor a
obligaţiei de a prezenta dosarul preţurilor de transfer la solicitarea organului fiscal central
competent. (art. 336 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în
categoria contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru
celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. c) din
Legea nr. 207/2015)
 Sancţiunea 6. Nerespectarea de către contribuabil/plătitor a obligaţiei de a păstra,
precum şi a obligaţiei de a prezenta organului fiscal, a datelor arhivate în format electronic şi
a aplicaţiilor informatice cu ajutorul cărora le-a generat. (art. 336 alin. (1) lit. f) din Legea nr.
207/2015)
Amenda: de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în
categoria contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru
celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. c) din
Legea nr. 207/2015)
 Sancţiunea 7. Neîndeplinirea măsurilor dispuse, astfel cum sunt prevăzute în
actul întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale, în termenele şi condiţiile stabilite de organul de
inspecţie fiscală. (art. 336 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în
categoria contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru
celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. c) din
Legea nr. 207/2015)
 Sancţiunea 8. Nefurnizarea la termen de către contribuabil/plătitor a informaţiilor
periodice, cu privire la activitatea desfăşurată, prin completarea unei declaraţii pe propria
răspundere, astfel cum sunt solicitate de organul fiscal. (art. 336 alin. (1) lit. h) din Legea nr.
207/2015)
Amenda: de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în
categoria contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru
celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. c) din
Legea nr. 207/2015)
 Sancţiunea 9. Nerespectarea de către instituţiile de credit, precum şi de alte
persoane care transmit informaţii către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării
Banilor a oricărei obligaţii privind furnizarea informaţiilor referitoare la rulajele şi/sau
soldurile conturilor bancare deschise la acestea, precum şi informaţiile şi documentele
privind operaţiunile derulate prin respectivele conturi bancare pentru fiecare titular care face
subiectul solicitării, precum şi a oricărei obligaţii privind furnizarea zilnică către organul
fiscal central a informaţiilor referitoare la:
a) lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entităţi fără personalitate
juridică ce deschid ori închid conturi bancare, precum şi datele de identificare ale
persoanelor care deţin dreptul de semnătură pentru conturile bancare deschise la acestea;
b) lista persoanelor care închiriază casete de valori, precum şi încetarea contractului
de închiriere. (art. 336 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria
contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. d) din Legea nr.
207/2015)
 Sancţiunea 10. Nerespectarea de către orice entitate a obligaţiei privind
furnizarea informaţiilor despre conturile bancare, referitoare la rulajele şi/sau soldurile
conturilor deschise la acestea, precum şi informaţiile şi documentele privind operaţiunile
derulate prin respectivele conturi pentru fiecare titular care face subiectul solicitării, precum
şi referitoare la:
a) lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entităţi fără personalitate
juridică ce deschid ori închid conturi, precum şi datele de identificare ale persoanelor care
deţin dreptul de semnătură pentru conturile deschise la acestea;
b) lista persoanelor care închiriază casete de valori, precum şi încetarea contractului
de închiriere. (art. 336 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria
contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. d) din Legea nr.
207/2015)
 Sancţiunea 11. Nerespectarea obligaţiilor ce-i revin terţului poprit, potrivit cărora
după înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat:
a) să plătească, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului
fiscal suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare silită;
b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înştiinţând despre
aceasta organul de executare silită;
c) în cazul înfiinţării popririi asigurătorii, cu excepţia popririi asigurătorii asupra
sumelor din conturile bancare, să vireze, de îndată sau după data la care creanţa devine
exigibilă, organului fiscal suma indicată, în contul de garanţii menţionat de organul de
executare silită. Suma virată reprezintă o garanţie.
În situaţia în care, la data comunicării adresei de înfiinţare a popririi, terţul poprit nu
datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în
temeiul unor raporturi juridice existente, înştiinţează despre acest fapt organul de executare
silită în termen de 5 zile de la primirea adresei de înfiinţare a popririi.
În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul
poprit anunţă în scris despre aceasta pe creditori şi procedează la distribuirea sumelor
potrivit ordinii de preferinţă (art. 336 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 207/2015).
Amenda: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria
contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. d) din Legea nr.
207/2015)
 Sancţiunea 12. Neîndeplinirea la termen de către Biroul de carte funciară a
obligaţiei de comunicare potrivit căreia Biroul de carte funciară comunică organului de
executare silită, la cererea acestuia, în termen de 10 zile, celelalte drepturi reale şi sarcini
care grevează imobilul urmărit, precum şi titularii acestora, care trebuie înştiinţaţi de către
organul de executare silită şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi
distribuirea preţului. (art. 336 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria
contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. d) din Legea nr.
207/2015)
 Sancţiunea 13. Refuzul debitorului supus executării silite de a preda bunurile
organului de executare silită spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispoziţie acestuia
pentru a fi identificate şi evaluate; (art. 336 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria
contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. d) din Legea nr.
207/2015)
 Sancţiunea 14. Refuzul contribuabilului/plătitorului de a prezenta organului fiscal
bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale, în vederea stabilirii
realităţii declaraţiei fiscale; (art. 336 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 4.000 lei la 10.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în
categoria contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru
celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. e) din
Legea nr. 207/2015)
 Sancţiunea 15. Nereţinerea, potrivit legii, de către plătitorii obligaţiilor fiscale, a
sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă; (art. 336 alin. (1) lit. o) din
Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 4.000 lei la 6.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria
contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice, dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată
sunt de până la 50.000 lei inclusiv; – (art. 336 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 207/2015); de la
12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor
mijlocii şi mari şi cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru celelalte persoane juridice,
precum şi pentru persoanele fizice, dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt cuprinse
între 50.000 lei şi 100.000 lei inclusiv; – (art. 336 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 207/2015); de
la 25.000 lei la 27.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor
mijlocii şi mari şi cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru celelalte persoane juridice,
precum şi pentru persoanele fizice, dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt mai mari de
100.000 lei; – (art. 336 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 207/2015)
 Sancţiunea 16. Reţinerea şi nevărsarea în totalitate, de către plătitorii obligaţiilor
fiscale, a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă; (art. 336 alin. (1)
lit. p) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 4.000 lei la 6.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria
contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice, dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată
sunt de până la 50.000 lei inclusiv; – (art. 336 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 207/2015); de la
12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor
mijlocii şi mari şi cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru celelalte persoane juridice,
precum şi pentru persoanele fizice, dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt cuprinse
între 50.000 lei şi 100.000 lei inclusiv; – (art. 336 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 207/2015); de
la 25.000 lei la 27.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor
mijlocii şi mari şi cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru celelalte persoane juridice,
precum şi pentru persoanele fizice, dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt mai mari de
100.000 lei; – (art. 336 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 207/2015)
 Sancţiunea 17. Nerespectarea de către contribuabil/plătitor sau persoana
împuternicită de acesta, precum şi nerespectarea de către persoanele cu care
contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice, a obligaţiei de a
furniza organului fiscal informaţiile necesare determinării stării de fapt fiscal. În acelaşi
scop, organul fiscal are dreptul să solicite informaţii şi altor persoane cu care
contribuabilul/plătitorul are sau a avut raporturi economice sau juridice, iar acestea au
obligaţia de a furniza informaţiile solicitate. Informaţiile furnizate de alte persoane se iau în
considerare numai în măsura în care sunt confirmate şi de alte mijloace de probă. (art. 336
alin. (1) lit. r) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: cu amendă de la 4.000 lei la 10.000 lei pentru persoanele juridice încadrate
în categoria contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru
celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. e) din
Legea nr. 207/2015)
 Sancţiunea 18. Nerespectarea de către persoana supusă verificării situaţiei fiscale
personale a obligaţiei de a depune declaraţia de patrimoniu şi de venituri la solicitarea
organului fiscal central. (art. 336 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 10.000 lei la 50.000 lei în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1)
lit. s); – (art. 336 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 207/2015)
 Sancţiunea 19. Efectuarea de operaţiuni intracomunitare de către persoanele care
au obligaţia înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari fără a fi înscrise, conform
legii, în acest registru; (art. 336 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1)
lit. ş); – (art. 336 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 207/2015)
 Sancţiunea 20. Nerespectarea de către instituţia solicitantă a obligaţiei de a iniţia
hotărârea de constituire a dreptului de administrare, potrivit căruia în termen de 90 de zile de
la data comunicării procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil,
instituţia care a solicitat preluarea în administrare a bunului are obligaţia de a efectua
demersurile pentru iniţierea hotărârii de constituire a dreptului de administrare conform art.
867 din Codul civil. (art. 336 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârşirii faptei prevăzute la
alin. (1) lit. t). – (art. 336 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 207/2015)
 Sancţiunea 21. Netransmiterea, de către instituţiile financiare, la termenul
prevăzut de lege a informaţiilor privind contribuabilii nerezidenţi, sau transmiterea de
informaţii incorecte ori incomplete. (art. 336 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria
contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru celelalte
persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice; – (art. 336 alin. (2) lit. d) din Legea nr.
207/2015)
  Sancţiunea 22. Nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor de
venit.
Amenda: de la 50 lei la 500 lei pentru persoanele fizice.
 Sancţiunea 23. nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor
recapitulative reglementate de normele din Codul fiscal privind taxa pe valoarea adăugată;
(art. 337 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 1.000 lei la 5.000 lei
 Sancţiunea 24. depunerea de declaraţii recapitulative incorecte ori incomplete.
art. 337 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015)
Amenda: de la 500 lei la 1.500 lei

3.6. Documentele de sesizare a organelor de urmărire penală

Comun tuturor formelor de control fiscal este regimul actelor de sesizare a organelor
de urmărire penală. Procesele-verbale de sesizare a organelor de urmărire penală prin care
organele fiscale constată situaţii de fapt ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei
infracţiuni, precum şi procesele-verbale încheiate la solicitarea organelor de urmărire penală,
prin care se evaluează prejudiciul, nu sunt acte administrativ-fiscale în sensul codului
fiscal12.
Pe baza acestor procese-verbale organul fiscal organizează o evidenţă fiscală
distinctă a sumelor reprezentând prejudiciul, separat faţă de evidenţa creanţelor fiscale.
Regimul sumelor înscrise în evidenţa separată este distinct, acestea putând fi plătite de
persoana în cauză sau altă persoană interesată, urmând a fi restituite dacă prin actele emise
de organele judiciare rezultă că persoana care a efectuat plata nu datorează sumele achitate.
O aplicare practică a acestui mecanism este cel reglementat de art. 10 din Legea
evaziunii fiscale nr. 241/2005 potrivit căreia, în cazul săvârşirii anumitor infracţiuni de
evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de
judecată, inculpatul acoperă integral pretenţiile părţii civile, limitele prevăzute de lege
pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
Este cazul infracţiunilor constând în:
 stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contri-
buţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări
sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general
consolidat;

12
Idem.
  ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
 omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte
documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
 evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu
au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
 alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de
taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
 executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de
stocare a datelor;
 sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin
nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau
secundare ale persoanelor verificate;
 substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane
a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale
Codului de procedură penală.
Cunoaşterea detaliilor privind procedura pe care organele de control trebuie să o
respecte, înscrisurile distincte pe care acestea le întocmesc şi competenţa care le-a fost
conferită reprezintă mijloace de protecţie împotriva măsurilor care prejudiciază
contribuabilul, identificând căile corecte de contestare a măsurilor şi argumentele adecvate.

3.7. Mijloace de protecţie în faţa controlului fiscal

Noul Cod de procedură fiscală conţine o serie de mijloace pe care fiecare

contribuabil le poate utiliza pentru securizarea interpretării date textelor legale la care se
raportează.
Un astfel de mijloc îl reprezintă opţiunea pentru certificarea declaraţiei fiscale,
inclusiv a declaraţiei fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal
central, de către un consultant fiscal, în condiţiile art. 104 din noul Cod de procedură
fiscală.
Un alt mijloc de protecţie prealabilă este reprezentat de mijloacele mai noi, puse la
dispoziţie de prevederile noului Cod de procedură fiscală, de asigurare a certitudinii
soluţiei fiscale adoptate. Ca urmare a modificării art. 6 din acest act normativ, care tratează
ca şi în forma actuală a codului exercitarea dreptului de apreciere pe care organul fiscal îl
are, este introdusă o obligaţie suplimentară ce revine organului fiscal de a lua în considerare
opinia emisă în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil în cadrul
activităţii de asistenţă şi îndrumare a contribuabililor, precum şi soluţia adoptată de organul
fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanţa judecătorească, printr-o hotărâre
definitivă, emisă anterior, pentru situaţii de fapt similare la acelaşi contribuabil.
Această nouă dispoziţiile legală generează un mijloc suplimentar de protecţie, pe
lângă deja existenta soluţie fiscală individuală anticipată, sporind rolul activităţii de asistenţă
furnizată de administraţia fiscală.
În materia dreptului la asistenţă au fost necesari patru ani de la adoptarea Codului de
procedură fiscală pentru a fi reglementată prin ordin al preşedintelui ANAF procedura
privind îndrumarea şi asistenţa contribuabililor de către organele fiscale. Astfel de
reglementări au mai existat şi în trecut, însă de fiecare dată sfârşeau prin a nu mai fi aplicate,
în condiţiile în care principala măsură introdusă consta în aceea că întrebările ridicate de
contribuabili se rezolvă de unităţile fiscale în evidenţele cărora se află.
De la aprobarea lor urmau să dispară soluţiile ori punctele de vedere emise de către
ministerul finanţelor publice ori ANAF direct, oricărui contribuabil. Acest lucru este incert
deoarece şi în prezent există soluţii pronunţate de către aceste autorităţi în afara procedurii
speciale. Soluţia de principiu a fost menţinută şi în actuala reglementare, Ordinul
preşedintelui ANAF nr. 1.338/2008, importanţa dată acestui domeniu fiind minimă în
condiţiile în care nu a fost realizată actualizarea acestuia în conformitate cu actuala structură
a ANAF.
Potrivit acestui act normativ, îndrumarea şi asistenţa oferite contribuabililor nu
includ furnizarea de informaţii care se încadrează în una din următoarele categorii:
 informaţii solicitate în perioada în care contribuabilul este supus inspecţiei fiscale şi
în legătură cu aceasta;
 informaţii în legătură cu soluţionarea unor problematici care fac obiectul unor
contestaţii formulate împotriva actelor administrative fiscale;
 informaţii prin care se sugerează sau se prezintă modalităţi de optimizare a sarcinii
fiscale;
 informaţii care nu intră în sfera de competenţă a ANAF;
 informaţii care contravin principiului secretului fiscal.
Dintre modalităţile de îndrumare şi acordare a asistenţei, cele cu adevărat utile în
procesul de impunere în faţa organului de control sunt:
 îndrumarea şi asistenţa acordate în scris, prin transmiterea cererii către structurile
competente de soluţionare;
 îndrumarea şi asistenţa acordate prin email.
 Soluţia fiscală individuală anticipată este o altă procedură de îndrumare şi
asistenţă fiscală, reglementată de art. 52 din noul Cod de procedură fiscală.
Este uşor de înţeles că o astfel de procedură, reconfortantă pentru orice contribuabili,
nu va fi accesibilă pentru orice persoană fizică ori mică societate.
Procedural, soluţia fiscală individuală anticipată este actul administrativ emis de
organul fiscal central în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului/plătitorului
referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare şi se obţine prin depunerea
unei cereri, însoţite de documente relevante pentru emitere, dovada plăţii taxei de emitere şi
propunerea privind conţinutul soluţiei fiscale individuale anticipate.
Anterior depunerii cererii de emitere a unei soluţii fiscale individuale anticipate,
contribuabilul poate solicita în scris organului fiscal competent o discuţie preliminară în
vederea stabilirii existenţei stării de fapt viitoare pentru emiterea soluţiei.
În succesiunea procedurii, organul fiscal poate solicita documente şi informaţii
suplimentare necesare soluţionării cererii, clarificările urmând a fi comunicate de către
contribuabil în termen de 60 de zile, iar înainte de întocmirea formei finale a soluţie fiscale
individuale anticipate se transmite contribuabilului proiectul soluţiei faţă de care acesta îşi
poate exprima punctul de vedere în acelaşi termen de 60 de zile.
Prevederile art. 52 din Codul de procedură fiscală stabilesc un termen de 3 luni
pentru emiterea soluţiei, însă cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor generale în materie
de termene prevăzute la art. 77 din Codul de procedură fiscală. În cadrul acestui articol sunt
stabilite circumstanţele care determină prelungirea termenelor.
Acordul de preţ în avans este actul administrativ emis de organul fiscal central în
vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului referitoare la stabilirea condiţiilor şi
modalităţilor în care urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preţurile de
transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate cu persoane afiliate, aşa cum sunt definite în Codul
fiscal.
Tranzacţiile viitoare care fac obiectul acordului de preţ în avans se apreciază în
funcţie de data depunerii cererii.
Procedura de obţinere a acordului de preţ în avans este similară cu cea detaliată mai
sus, aplicabilă pentru obţinerea soluţiei fiscale, cu precizarea că termenul pentru soluţionarea
cererii de emitere a unui acord de preţ în avans este de 12 luni în cazul unui acord unilateral,
respectiv de 18 luni în cazul unui acord bilateral sau multilateral, cu aplicarea
corespunzătoare a art. 77 referitor la calculul termenelor.
 În perioada de valabilitate, acordul de preţ în avans poate fi modificat prin prelun-
girea valabilităţii, extindere sau, după caz, revizuire la solicitarea titularului acordului, prin
depunerea unei cereri în acest sens.
Emiterea unui acord de preţ în avans se supune unei taxe de emitere/modificare,
după cum urmează:
 de 20.000 euro, la cursul comunicat de BNR în ziua efectuării plăţii, pentru
contribuabilii mari şi de 15.000 euro în cazul modificării acordului;
 de 10.000 euro, la cursul comunicat de BNR în ziua efectuării plăţii, pentru
celelalte categorii de contribuabili/plătitori.
În cazul în care valoarea consolidată a tranzacţiilor incluse în acord depăşeşte
echivalentul a 4.000.000 euro, la cursul comunicat de BNR la data de 31 decembrie a anului
fiscal pentru care se depune raportul privind modul de realizare a termenilor şi condiţiilor
acordului, sau contribuabilul/plătitorul este încadrat în categoria „mari contribuabili" în
perioada de valabilitate a acordului, taxa de emitere va creşte la nivelul stabilit pentru marii
contribuabili.