C.

Zamfir descrie şase teoreme ale dinamicii problemelor sociale(2006:19-25):

TEOREMA 1: “De regulă, în poziţia de centralitate este plasată la un moment dat o

singură problem şi mai rar cîteva în acelaşi timp”(2006:19)

Prima teoremă se referă la cantralitatea problemelor sociale. O problemă socială

poate avea o anumită dinamică în funcţie de stadiile pe care le ocupă

TEOREMA 2: “Trecerea unei probleme dintr-un stadiu preliminar în unul superior se

produce datorită accentuării unor efecte adverse, creşterea presiunilor interne/externe,
apariţia unor noi oportunităţi de acţiune pentru soluţionarea respectivei probleme.(

TEOREMA 3: “Ascensiunea unei probleme sociale în poziţia de centralitate, impinge

pe cea care ocupă această poziţie în poziţii inferioare”(2006-21)

TEOREMA 4: “O problemă socială plasată în centralitate/manifestă, după ce îşi

epuizează capacitatea de a fi redusă semnificativ prin efort, este trecută spre latenţă”

TEOREMA 5: “ Legea- Golul atrage plinul- scoaterea unei probleme din poziţia de
centralitate, tinde să atragă în această poziţie o altă problemă
TEOTEMA 6: “Pe un deficit de cunoaştere a cauzelor problemei stare, formularea
problemelor cauză poate deveni instrument al manipulării de către actorii sociali, un
instrument de luptă politică, dar şi un mecanism de absorbţie a incertitudinii, în jurul
profundelor frustrări şi temeri colective”.