Ministerul Eucatiei al Republicii Mlodova

Universitatea de stat

Facultatea drept

Referat
Tema: Latura pozitivista in filozofia dreptului

A efectuat: Studenta an.I,grupa114

Ghidic Liliana

Coordonator: Valentin Maceneanu

Chisinau 2015
 Introducere
Pozitivismul s-a nascut ca filozofie, si-a trait si isi traieste gloria ca fiind una sociala dar nu in
ultimul rind si cel mai important in arsenalul dreptului, desemninduse ca fiind o filozofie
juridica. Pentru student filozofia constituie o adevarata Carte de invatatura, care imbina
clasicul timpuriu si libertatea moderna, care inregistreaza creativitatea in patrimonial valorilor
universale ale statului nostru si care le ofera o intelegere in profunzie a framintarilor prezente.

Prin intercalarea cu fiecare latura pozitivistă, descoperim pasaje semnificative unde se aruncă
lumini noi asupra problematicii filozofiei juridice, conferind disciplină si o prețioasa amploare
culturală.
 Conceptia filozofică și politico-juridică
Auguste Comte este cel dintîi ce a deslusit curentul filozofiei positive. Pozitivismul este o
tentativă de reorganizare a societății pe temeiuri practice si nu speculative. Comte consideră ca
societatea umana a parcurs trei stari teologica/metafizică, și în cele din urmă cea pozitivă- stare
care se va perpetua la infinit.

Autorul afirmă că strea teologică trebuie sa fie concepută ca una pregătitoare, cea de-a
doua o modificarea dezinvoltă a celei dintîi, evitid decît un simplu traseu ceea ce conduce la o a
treia stare definind ca fiind pozitivismul, o stare deplină si normală ce consta în toate metodele
rațiunii umane.

Comte mereu cu ințiative si abordări specifice dorește sa gasească o soluție ,o filozofie

organică. Pozitivismul ce-l formeaza trebuie sa capete o forma practică, iar în acest sens concepe
o ierarhie a științelor în cinci etape, toate tinzînd să se împlinească într-o a șasea care are cea mai
mare utilitate practică pentru umanitate: sociologia.

Cele șase știițe sunt:

 Atronomia- care, înlocuind principiul finalitații prin cel al condițiilor de existența, ne

debarasează de teologie și metafizică.
 Fizica- care trebuie să fe sustrasă abuzului spiritului, prin analiza încărcată de doctrine
inutile.
 Chimia- care este supusă dezordinii empiriste
 Sociologia- este o stiinta fundamental si foarte importanta in viziunea lui Comte, Prin
inbtermediul sociologieiia se instaurează noua stare a umanității si anume a pozitivitații.
Pentru a ne face o imagine asupra metodei pozitiviste în ansamblul său și nu numai cu
privire la metoda ce se aplică în socilogia pozitivă ,trebuie să obsevăm care erau
metodele folosite de teologie și metafizică, pentru a le deosebi de metoda pozitivă.

Trecerea la spiritual pozitiv constă în renunțarea la speculații și orientarea în mod decisive spre
observație. Se poate deduce de aici că filozofia pozitivă este orientate în mod cert spre utilitate,
între spre simpla cercetare a legilor adică a tuturor relațiilor constant care exista între
fenomenele obervante. Dacă suprindem correct legile, ca legătură constantă între fenomene este
sufficient de util pentru ca societatea saă-și găseasca o ordine corectă. Sociologia lui Comte, are
ca fundament observația strictă a fenomenelor sociale, mergînd pîna la stabilirea legilor ce le
întemeiaza, fără sa se întrebe de cauza primă a acestora sau de finalitatea lor.

Cercatările positive nu trebuie plasate dincolo de legi pentru-că o astfel de preocupare este și
periculoasă dar și inutilă. Prin această problemă pozitivismul transformă absolutul în relative.
Aceasta este știinta adevărată , care este sociologia căreia i se subordonează toate celelalte
științe. De aici se ajunge la concluzia că “ filozofia pozitivă este vritabilă stare definitive a
inteligenței umane”1 .“ Știința dominantă și căreia i se subordonează toate celelalte cunoștințe,
sociologia va regla definitiv metoda lor...“2.
Întreaga filozifie pozitivă este realizată prin sociologie, avind ținta principală de reorganizare
socială. Prin intermediul acesteia se va comprima individualismul ceea ce va duce la
revendidecarea drepturilor.

Teologia și metafizica au încurajat individualismul; “ spiritual pozitiv, este unul social…Pentru

el omult nu există, nu poate exista decît Umanitatea, deoarece întreaga noastră dezvoltare se
datorează societății…Ideea de societate pare încă o abstracție a intelectului nostru, aceasta mai
ales in virtutea vechului regim filozofic, tocmai ideia de individ apartine unui asemenea
cartacter, cel putin la specia noastră”1

Totuși există o dezordine în societate, si toate datorită coexistentei celor 3 stări intelectuale:
teologică, metafizică și pozitivă. Iar pentru a înlătura aceasta dezordine este necesară o
preocupare intelectuală a metodei positive. Anarhia noastră mentală duce la anarhie socială.
Astfel Comte susție că reforma spiritual vas ta la baza reorganizării societății, iar aceasta se va
face printr-o ierarhizare a științelor : matematica, astronomia , chimia , fizica biologia și
sociologia- “ Dintre care prima va constitui punctual de plecare, iar ultima un singur scop
essential filozofiei positive… totul raportînduse la umanitate. Unic concept pe deplin universal”2

În morală, pozitivismul se rezumă la observarea faptelor și a realităților dintre ele, ceea ce

exclude ideea de voință absolută cît și ideea de libertății morale pe care se consideră a fi
himerice, dar se admite alturismul, adică acel gînd ce ne poartă spre celălalt ca temei al armoniei
sociale. Omul sub o ordine de idei este dominat de doua instincte : alturist si egoist, astfel
constituinduse moralitatea.

„Organizarea societății prin știință este sarcina savanților însărcinați să o reglementeze. Rcită
asupra tuturor lucrurilor o putere despotică „1.Libertatea individuală dispare în profitul unei
aristocrații intelectuale și industriale care ex ajungînduse spre aceia că pozitivismul suprimînd
libertatea individuală, a suprimat libertatea reală a societății ca atare.

Pozitivismul juridic
Pofitivismul filozific capată o deosebire față de pozitivismul juridic deoarece primul
repezintă o folozifie juridică ce cuprinde o problematică umană, pe cînd cel de-al doilea este
caracterizat printr-o separare a problemelor juridice de generalitatea filozofică. Totuși ele nu sunt
separate dintr-o perspectivă absolutistă. Pozitivismul filozofic serveste ca temelie specifica
pozitivismului juridic.

Pozitivismul nu are o definitie pur lexiclă deoarece nu este un curent insășii filozofiei dreptului,
ci constituie un arsenal a cîtorva doctrine ale științei juridice ce se înăcadrează în această
orientare.

O delimatare clară a pozitivismului juridic o face A.Brimo. care deslușește doctrinele

pozitivismului juridic, spre doctrine ce raspund in mod direct anumitor principii de baza1:

1. Dreptul pozitiv este un drept efectiv aplicat adică edictat prin diferite surse: legislția
scrisă, jurisprudența, cutuma, practica administrativă, și care ajung să fie aplicate.
2. O metodă a spiritului pozitiv, împrumutată de la științele experimentale
 3. Separația dreptului de morală, a dreptului pozitiv și dreptul natural, cel efectiv și ideal, a
dreptului de politică care fiind o condiție a științei juridice autonome.
4. Constituirea unui sistem logic prin care se poate deduce consecinte logice.
5. Separatia între dreptul pozitiv și ideal, real și metafizică nu implică o negarea a obiecte
diferite
6. Întreaga doctrină pozitivistă este o doctrină monistă.

Prin enumărarea acestor principii se observa clar legătura dintre pozitivismul filozofic, si
pozitivismul juridic. Cu toate aceastea unii autori refuză această calificare deoarece cei care se
consideră ai pozitivismului au fost considerați ca fiind justanaturaliști.2

Diversitatea ideilor și conceptelor pentru curentele cadrului pozitivist autorii delimitează curente
considerînd a fi importante în cadrul pozitivismului: Pozitivismul- exegetic, analitic, pragmatic.
logic, etatic. , De aceea , pozitivismul juridic se delimitează în mod clar prin metoda folosită, de
școala dreptului natural.

Pozitivismul exegetic
Pozitivismul exegetic este de altfel unul pozitivist, el este cel care limiteaza dreptul la funcția sa
tehnică , această metodă fiind posibilă datorită temeiului său experimental ce nu lasă loc
imixtiunii de natură morală,sau metafizică cum admite jusnaturalismul.

Curentul exegetic apare in Franța dupa promulgarea Codului civil din 1804 al lui Napoleon, și îsi
face prezența în toate țarile care au adoptat prevederile acestui cod.Curentul exegetic își are
originea în opeele nor mari comentatori ai codului napolenian.

Exegeza: este un demers ce vizează o interpretare bună a textului, iar voința legislativă nu este
unicul factor care intereseaza exegeza: ea nu intervine decît ca o directie de interpretare. Asfel
scolile existente cu privire la natura dreptului sunt o diversitate, in care unele din ele profesînd
opinii justanaturaliste în ce privește geneza si conținutul regulilor dreptului pozitiv

Debutul Școlii exegetice caracterizează printr-o limitare la comentarea textelor juridice. Asa
cum menționează Albert Brimo, regula exegetismului cuprinde acel text al legii care face
dreptul, adica o preocupare a juristului trebuie să fie dreptul pozitiv care se reduce la lege.

Metoda exegetică își are rădacinile prin interpretarea textelor scrise ale Bibliei. Scolastica de
asemenea este cea care exegeaza textele juridice caracteristice perioadei a XIX-lea.

Aceste școli ale exegetismului afirmă : fondul curentului este de natura mai emotionala decît
raționala . Totuși se pune intrebare in ce consta acest curent in cadrul științei juridice. Pentru a
observa e nevoie de a vedea ce cuprinde democratia elementelor legii naturale și legii pozitive
între dreptul natural și dreptul pozitiv.

Dreptul natural este :

 Preexistent și obligatoriu
 Universal și aplicbil tuturor idiferent de nationalitatea si țară
 Imuabil- adică care nu poate fi schimbat sau abrogat
 Dreptul pozitiv este diferit:
 Poate fi cunoscut și obligatoriu doar prin promulgare
 Local și particular, aplicabil numai cetățenilor aceluiași stat
 Variabil- , susceptibil de abrogare și schimbare

Prin enumărarea acestor caracteristici ale dreptului pozitiv se deduce că știința dreptului juridică
constă în faptul că ea trebuie sa rezume la lege, dreptul nefiind decît o multitudine de reguli

„Curentul exegetic a o influența importantă sub aspect metodologic asupra științei dreptului.
Utilizarea metodei logico- lingvistice de interpertarea a textului legal, ca afirmarea a textului
sistematic al dreptului pozitiv, dovedește în zilele noastre influența vie și benefică”3 a școlii
exegetice.

Printre adepții școlii exegetice pot fi menționați: Labbe, Bendant,Demogue, Capitant etc.

Pozitivismul analitic
Principalul repezentant al pozitivismului analitic este John Austin, insa cel de baza care a
inspirat aceast curent a fost D. Hume, el este cel ce folosește metoda analitică în domeniul
filozofiei morale pentru a inlătura ambiguitațile de limbaj. Poitivismul analitic tree de la analiza
de limbaj la metalimbaj ceea ce înseamnă că expresia juridcă nu se raportează în mod direct la
realitate ci la discursul care o descrie.

În cadrul pozitivismului analitic un loc de seama îl ocupa J.Bentham, în concepția căruia

O lege poate fi definită ca un ansamblu de semne convenționale declarative a unei voințe
adoptate de suveranul unui stat care se referă la conduita care trebuie să fie urmată...”1

John Austin, cel ce a întemeiat pozitivismului analitic juridic, formuleaza o concepție ce

porenește de la definiția legii: „Legile veritabile- sau legile la propriu sunt amendamente”
deoarece este elementul de bază al legii, însa are înțelesuri diferite în funcție de contextul care
este folosit: moral sau juridic.

Esențialul pe care dorea Austin sa-l remarce ca fiind o grija a sa, este să arate că dreptul
aparține în mod firesc unui domeniu al pozitivității și de a exlude dreptul natural.Prin crearea
unui sistem de drept rațional denotă o inițiativa prin care se remarcă impunerea conceptelor pe
care el s-a fondat.

Pozitivismul analitic este extrem de asemănator cu pozitivismul logic, iar de aici rezultă
că determinarea curentelor nefiind posibilă în cadrul pozitinismului juridic, se ajunge la faptul ca
aceste curente împrumuta unele de la altele principii, dar care sa aibă un înteles exact în unul
singur defininduse a fi: principiul pozitivist

Pozitivismul Logic
Cunoașterea juridică rezulă dintro fundamentare de natură logică a fenomenelor juridice. Cei mai
importanți reprezentanți ai pozitivismului logic sunt Hart și Chaim Perelman.

Hart adept al pozitivismului analitic promovat de Austin susține că conceptele juridice nu pot
avea o valoare științifică doar atuncicînd sunt încadrate într-un ansamblu logic prin intermediul
căruia sa poată fi definite. „Semnificația cuvintelor folosite în știinta juridică sunt strîn legate de
ordinea socială, iar această semnificație se schimbă odata cu schimbarea textului logic și istoric
care o utilizează. A izola regulile juridice de contextul sicial și logic în care se desfăsoară,
înseamnă a le lipsi de orice semnifiație. Așa se explică faptul că caractele generale ale limbajului
juridic explică credința conform căreia definirea cuvintelor ca drept , obligație, societate, este
dificil de redat în absența contrapărților care corespund acestor cuvinte. Ideea fundamentală este
că funcția primară a acestor cuvinte nu este de a reprezenta sau a descrie lucruri, ci de a arăta
care este diferența dintre ele”.1

Logica gîndirii lui Chaim Perelman, este una a argumentării, de analiză profundă a
fenomenelor juridice. Cercetările asupra argumentației juridice Perelman ajunge să identifice ca
“dreptul nu are ca obiect științele pozitive, cunoașterea unui adevăr sau a unei realități , ci însăși
realizarea unei ordine a societății umane,pentru regularizarea, organizarea și funcționarea lor”2

Identificarea logicii în general ca logică formală poate fi utilă doar în domeniul unei
științe care se confruntă cu matematica, iar o astfel de identificare nu este posibilă în drept.
Logica formală își are originea în Aristotel, însă el examinează logicul din punct de vedere
dialectic unde se relevă o logică a argumentării.

Logica lui Perelman tinde spre una pragmatică care alături de o ordine sistematică, să
ducă la soluții accesptabile conform cu ceea ce apare ca just și rezonabil.

Pozitivismul etatic
Carre de Malberg este reprezentatul de bază al pozitivismului etatic, cel care sintetizează
principalele caracteriztici ale curentului de teorie etatică. Spre deosebire de alti teoreticieni
germani Carre de Malberg îmbina pozitivismul etatic cu o teorie morală, pentru a pune în
evidență interacțiunea dintre juridic și moral.. El susține că statul este creație umană cu a celor
care susțin statul cunul organism natural și spontan. Această teorie nu are nici o valoare juridică,
petru ca nu răspunde la ceea ce privește fundamentul statului. Totuși din punct de vedere juridic
s-a pus întreabrea care este actul pozitiv ce i-a dat naștere, sau că acest act este doar unul u
manitar de voița umană.

“Pentru juriști acest act arată întreaga teorie a statului și ca el trebuie să pornească de la noțiunea:
Statul este o instituție umană, avînd cauza sa generatoare, în voința oamenilor.2”

Doctrinele Herrschaft germane le critică ca implică nu numai dependența dreptului , dar și a

regulelor morale de putere etică, pentru că menținînd principiul autorității și puterea de comandă
fără de care Statul nu poate nici funcționa, nici concepe. În evideța carac

Carre de Malberg scoate înif evidența caracterul specific al regullor juridice de drept pozitiv „ ,
care se disting de toate celelalte impuse de oameni, prin ceea că sancțiunea lor este asigurată fie
sub forma execuției directe și forțate fie prin mijloace umane și prin acelea care sunt proprii
tuturor puterilor organizate „32
 Tipul pozitivist

Trăsături Caracteristice

1. ANTIIDEALISMUL. Auguste comte spun că gindirea umană a depăsit starea religioasă,

explicația lumii prin ființe divine, tradescente, și stare metafizică, explicația prin entități
primordiale, ascunse, misterioase și că a intrat în starea științifică, observarea faptelor în
realitățile reale. Autorii exclud speculațiile metafizicii, dar și disprețuiesc ideiile generale
și alte idealisme. Ei reduc existența la real. Intr-un final în cadrul vieții morale,
pozitivismul neagă valorile superioare(justiția,binele) în beneficiul factorilor eficienți
(forța ,interesul, constrîngerea).

2. PRIMATUL EXPERIENȚEI. Prin Trăsătura respectivă se deslușește supunerea

necondiționată față de organizarea statal-juridică a puterii.Metodic Pozitiviștii lucrează
judecăți de constatare, renunțînd la cele de valoare, pentru ca sunt subiective și
nedemonstrabile. În publicistică pozitivismul , aceastăformă a sa apare sub forma : Eu nu
spun că asa este bine, ci numai că asa este.

3. DEZVOLTAREA ASCENDENTĂ ȘI AUTOCORECTARE. Manifestarea

pozitivismului în diferite scoli, și mișcări, îl alcătuiau ca fiind o tendință de apropiere
spre ideal. Astfel utilitarismul evoluează spre eudomonism, adică spre o fericire deschisă
pentru cît mai multi(Bentham); școla istorică ajunge la conceptul de Volksgeist(Spiritul
poporului), iar în domeniul interpretării legilor, între școala exegetică de la începutul
veacului al XIX- lea, supusă odolatric textelor legale și școala liberei cercetări științifice
care, după o sută de ani, trece la le donne la le construit(FR, GENY) nu mai există
evoluție, ci opoziție. O mișcare asemănătoare se observă și în pozitivismul sociologic,
mai exact în sociologia juridică: dintre cei doi reprezentanți de seamă ai acestei
discipline, Em. Durkheim și G. Gurvitch, primul a tratat valorile ca fapte sociale, iar al
doilea a tratat faptele sociale ca nuclee valorice.
 Direcții de dezvoltare a pozitivismului
Pozitivismul, fiind ca oaplicare a vieții de toate zilelel, a une vieți practice s-a dezvoltat în trei
direcții: Juridică, istorică, și sociologică, cristalizat întifice într-o multidudine de școli și doctrine
specifice lui.