Curs 1 : 16.03.

2011

Izvoarele dreptului international public

Distinctia intre izvor material si izvor formal de drept in Drept International Public este una
mai controversata, specificacitatea dreptului international public facand dificila aplicarea acestei
dinstinctii.
Orice analogie cu dreptul intern este imposibil de aplicat mai ales pantru ca existenta
izvoarelor formale in Dreptul international public este pusa sub semnul intrebarii din cauza
lipsei unei autoritati i mecanism de creatie a acestor norme.
Lipsa sau dificultatea de a distinge intre izvoare materiale si izvoare formale a dreptului
international public este substituita de principiul acordului de vointa a statelor, principiu care
sta la baza crearii normelor dreptului international public in special al cutumei internationale.
Sfera izvoarelor dreptului international public este determinata de statutul Curtii
Internationale de Justitie care prin art.38 prevede ca litigiile deduse solutionarii in fata ei se vor
avea in vedere urm :
1. Conventiile generale sau particulare care stabilesc reguli recunoscute de statele
aflate in litigiu.
2. Cutuma internationala ca dovada a practicii generala a statelor acceptate de
acestea ca drept.
3. Principiile generale de drept recunoscute de natiuni.
4. In anumite situatii hotararile judecatoresti si doctrina celor mai recunoscuti
specialisti, acestea insa ca mijloace auxiliare de determinare a normelor de drept.

 In situatiile in care pentru solutionarea unui litigiu Curtea Internationala de Justitie nu are la
dispozitie nici unul din izvoarele ulterioare amintite, solutionarea litigiului se face pe baza
pricipiullui echitatii.
 TRATATUL INTERNATIONAL

Tratatul international este cel mai important izvor al Dreptului International Public in
primul rand ptr ca exprima consintamantul expres al statelor cu privire la normele sale precum
si din punct de vedere al frecventei si stabilitatii alaturi de Conventii cu caracter subsidiar sau
de rezolutie ale Adunarii Generale ale ONU sau de lucrari si principii identificate de Comisia
Dreptului International.
1. Tratatele generale = cea mai pertinenta sursa a Dreptului International Public.
2. Tratatele particulare sau bilaterale = constituie de asemenea o sursa a Dreptului
International Public in special prin consemnarea unor practici statale existente si
constante. Normele consacrate prin tratatele generale si prin cele particulare au forta
juridica ptr parti cu conditia ca tratatul sa fie licit. Un tratat este considerat a fi licit
atunci cand prin obiectul si scopul sau contravine unei norme imperative de Drept
Internaional sau daca a fost incheiat cu vicierea consintamantului unui stat.

CUTUMA INTERNATIONALA

Reprezinta acea practica urmata de anumite subiecte de drept cu convingerea ca reprezinta o

norma cu forta juridica obligatorie.
Aceasta se caracterizeaza prin constanta si prin indelungata durata de aplicare.
Ptr a deveni cutuma este necesara intrunirea a doua elemente :
a. Elementul material:
- Este format din durata, uniformitate si generalitate.
- Cat priveste durata practicii aceasta nu este una prestabilita, aprecierea duratei
unei practice a devenit cutuma facandu-se de la caz la caz.
 - Uniformitatea este un element esential al cutumei si presuspune ca practica a
devenit obligatorie, regula invicata fiind in conformitate cu ceea ce statele
implicate intr-o chestiune internationala utilizeaza constant si uniform.
- Cat priveste generalitatea aceasta presupune doar o larga si reprezentativa
participare si nu o universalitate.

b. Elementul subiectiv:
- -> Care presupune ca practica generala este acceptata ca drept.
- Cutumele internationale pot fi : generale sau locale.
- Cutumele locale pot completa dreptul general dar pot si deroga de la aceasta cu
exceptia normelor imperative.
- Cutuma internationala ridica problema opozabilitatii in cazul in care un stat sau
mai multe obiecteaza fata de aceasta. In astfel de situatii atunci cand un stat
obiecteaza in mod constant impotriva unei cutume in procesul de formare a
acestuia cutuma nu-i va fi opozabila daca dovada obiectiei este una clara.

PRINCIPIILE GENERALE DE DREPT

Potrivit statutului Curtii Internationale de Justitie doar principiile recunoscute de natiuni

pot avea rol de izvor al dreptului international public.
Aplicarea acestor principii are de regula rol completiv in cazul existentei unor lacune in
reglementarile de drept internationale.
Principiile generale de drept sunt de regula aplicate ca reguli de sine statatoare fiind
adoptate la situatiile specifice dreptului international.
 Tribunalele internationale au recus in solutionarea litigilor la principii precum :
a. Principiul autoritatii lucrului judecat
b. Principiul ilegalitatii imbogatirii fara justa cauza
c. Principiul bunei credinte
d. Principiul potrivit caruia nu poti fi judecator in propria cauza

Alaturi de principiile generale de drept intern principiile Dreptului international Public

formeaza un « corpus » de reguli de maxima generalitate si aplicabilitate si cu un caracter
imperativ ptr toate subiectele dreptului international public.
Unele dintre principii au devenit norme superioare imperative ale dreptului international
formand asa numitul « ius-cogens ».
Cele mai importante principii ale dreptului international public conform declaratiei
Adunarii Generale ONU referitoare la principiile dreptului international privind relatiile
prietenesti si cooperarea intre state in conformitate cu carta ONU sunt urmatoarele :
1. Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta (1928)
Potrivit acestuia : Toti membrii ONU se vor abtine in relatiile lor internationale de la
recurgerea la amenintare cu forta sau la folosirea fortei fie impotriva integralitatii teritoriale
sau independentei politice a vreunui stat fie in orice alt mod incompatibil cu scopurile
natiunilor Unite. Acest drept este limitat :
a. In situatia unui atac armat
b. Pana la momentul la care consiliul de Securitate al ONU ia masurile necesare ptr
mentinerea pacii si securitatii internationale.
Cea de a-2-a interventie americana in Irak in 2003 a mai conturat o posibila limitare si
anume razboiul preventiv (de G.Bush) => Prin acest razboi preventiv s-a incercat a se
justifica interventia printr-un razboi fata de un stat potential ostil in viitor inainte ca acest
stat sa dezlantuie un atac.
2. Principiul solutionarii pe cale pasnica a referendelor pe cale internationala
Presupune mentinerea pacii si securitatii si luarea masurii eficiente ptr prevenirea si
eliminarea amenintarilor la adresa pacii ptr suplimarea actelor de agresiune sau altor
incalcari ale pacii si infaptuirea prin mijloace pasnice si in conformitate cu principiile
Justitiei si dreptului international a aplicarii ori solutionarii deferendelor internationale sau
situatia care poate duce la o incalcare a pacii.
3. Principiul neamestecarii in treburile interne
Prescupune obligatia statelor de a nu intervene in treburile ce tin de jurisdictia interna a
fiecarui stat.
4. Principiul cooperarii
5. Principiul autodeterminarii popoarelor
Potrivit caruia toate popoarele au dreptul de a-si stabili statutul lor politic in deplina
libertate si fara amestec din afara de a-si realiza dezvoltarea economica sociala si culturala
si de a respecta acest drept conform cartei ONU.
6. Principiul egalitatii suverane a statelor
Potrivit caruia toate statele au drepturi si obligatii egale fiind membrii egali ai
comunitatii internationale indiferent de deosebirile de ordini economic, politic si social.
7. Principiul « pacta sunt servanta »
8. Principiul inviolabilitatii frontierelor
Este dezvoltat de actul final al conferintei ptr securitate si cooperare in Europa de la
Helsinki din 1975.
Vizeaza obligatia statelor de a se abtine de la orice atingere adusa frontierelor existente
ale unui stat.
9. Principiul integritatii teritoriale
Obliga statele de a se abtine de la orice actiune incompatibila cu scopurile si principiile
cartei ONU impotriva integritatii teritoriale , independentei politicii sau unitatii oricarui stat
 si in mod special de la asemenea actiuni care implica folosirea fortei sau amenintarea cu
folosirea fortei.
10. Principiul respectarii dreptul omului.

Echitatea :
Potrivit statutului Curtii Internationale de Justitie « daca partile consimt un litigiu pot fi
solutionate de aceasta curte in baza echitatii ».
Aplicarea echitatii de catre Judecatorul International poate interveni fie ptr adoptarea
normelor existente la situatii concrete fie ptr completarea unor lacune ale normelor existente.

Curs 2 : 23.03.11
Subiectele dreptului international public

In dreptul international public notiunea de « subiecte de drept » = desemneaza acele

entitati care poseda personalitate juridica internationala, adica sunt capabile de a avea drepturi si
obligatii pe plan international si sa-si mentina aceste drepturi in actiuni de justitie.
In dreptul international public personalitatea juridica curpinde urmatoarele elemente :
- capcacitatea de a incheia tratate internationale.
- capcacitatea de a actiona inaintea instantelor internationale.
- beneficiul privilegilor si imunitatilor in fata jurisdictilor nationale.
Atfel, identificam subiectele dreptului international public:
- Statele
- Organizatiile internationale interguvernamentale
- Popoarele si miscarile de eliberare nationala
- Organizatiile internationale nonguvernamentale
 - Societatile transnationale ( sunt incluse de uni autori in categoria subiectelor
dreptului international public. Acestea au un statut special putand dobandi
anumite drepturi si a asuma anumite obligatii internationale insa fara a dispune
de o capacitate juridica deplina pe plan international).

Criteriile de identificare a statelor in dreptul international

Art.1 al Conventiei de la Montvideo privind drepturile si indatoririle statelor stabileste

ca statul trebuie sa aibe urmatoarele caracteristici :
a. o populatie permananta
b. un teritoriu determinat
c. o autoritate guvernamentala
d. capacitatea de a intra in relatii cu alte state

A. Suveranitatea si egalitatea statelor

Def : Reprezinta principii de baza ale dreptului international si ale societatii internationale.
a. Suveranitatea :
- Suveranitatea implica in primul rand competenta exclusiva asupra unui teritoriu
determinat si asupra populatiei pe care il ocupa.
- Suveranitatea impune obligatia de noncerinta (neimplicare) a altor state in zona
de competenta exclusiva a statului.
- Suveranitatea si egalitatea statelor implica dependenta oricaror obligatii ce
decurg din cutuma sau din tratate de acrodul statului ce se obliga.
 - Aceste principii implica dreptul statelor de a-si stabili liber regulile interne de a
defini si incheia liber relatiile internationale de a apartine sau nu unor
organizatii internationale.
- Suvernanitatea si egalitatea statelor ca principii fundamentale ale relatiilor
internationale au fost recunoscute ptr prima data prin tratatele pacii din
Westfalia in 1648.

b. Egalitatea statelor :
- Egalitatea statelor este cea mai importanta consecinta a suveranitatii.
- Egalitatea statelor a fost recunoscuta ca norma a dreptului international
contemporan prin carta ONU, care in art2 (alin1) prevede ca organizatia se
intemeiaza pe principiul egalitatii suverane a tuturor membrilor sai.
- Egalitatea statelor presupune recunoasterea aceleasi capacitati juridice in
relatiile conventionale intre ele.
- Aceasta determina : o egalitate de statut si capacitate juridica in exercitarea
drepturilor si obligatiilor cu respectarea drepturilor inerente suveranitatii
celorlalte state ; egalitatea in participarea la elaborarea normalor de drept
international ; aplicarea egala a mijloacelor de solutionare pasnica diferendelor
interntionale.

B. Teritoriu
Def : Reprezinta spatiul in cadrul careia se exercita suveraniatea de stat.
Elementele : Solul, subsolul, apele interioare, marea teritoriala si spatiul aerian.
Ptr recunoasterea calitatii de stat pe plan international nu sunt relevante dimensiunea si
structura teritoriului.
C. Populatia
Def : Este colectivitatea umana aflata in mod permanent sau temporar pe un anumit teritoriu
formate din cetateni ai statului respectiv precum si din cetateni, straini si apatrizi.
De asemenea, nici competenta sau dimensiunea populatiei nu este relevanta ptr existenta
statului.

D. Autoritatea guvernamentala
Def : reprezinta ansamblul de organe care exercita prerogative ale suveranitatii in limitele
teritoriului determinat si asupra populatiei aflata pe acest teritoriu.
Existenta unei autoritati care sa exercite jurisdictia efectiva si exclusiva asupra teritoriului
si populatiei este cea mai buna dovada a existentei unui stat.

E. Capacitatea de a intra in relatia cu alte state (Independenta)

Def : Presupune capacitatea de a incheia tratate internationale ; capacitatea de a fi membru
al organizatiei internationale interguvernamentale si de a participa la activitatea acestora ;
capacitatea de a inainta plangeri in fata instentelor internationale ; capacitatea de a stabili
relatii diplomatice si de constatare a acesteia cu alte state.
 Tipuri speciale de state in Dreptul International

1. Federatia sau Statul Federal

Nu se deosebeste din pct de vedere al personalitatii juridice internationale de statul unitar.
Cu toate acestea statul federal poate acroda o capacitate restransa de drept international
statelor componente.
De regula statele federale actioneaza in numele statului federal insa li se poate recunoaste
acestora si o personalitate separate.

2. Asociatia de state
Este constituita din state independente care intra in diferite forme de cooperare
(de ex: Comunitatea franceza)

3. Vaticanul
Dateaza ca stat independent din 1929, anul incheierii Tratatului de la Laterani intre Italia si
Sf.Scaun.
Este o monarhie absolutista sacer-dotala, in care Papa exercita o dubla functie : cel al bisercii
si cel de conducator politic al statului.
Teritoriul este neutru si inviolabil.
Cetatenia este una speciala si functionala in conditiile exercitarii unei functii religioase :
- Conditie de rang
- Conditie de domiciliu
Moneda : este Euro iar statul beneficiaza de statutul de observator ONU.
 4. Statele de facto
Sunt rezultatul a doua aspecte : pe de o parte dorinta secesionista puternica a unei regiuni,
parte componenta a unui stat iar pe de alta parte indisponabilitatea comunitatii internationale
de a recunoaste o atare separare.
Pot fi consecinta separarii unor state federale dar si consecinta unor situatii istorice care s-au
efectuat in timp.
Practic aceste state indeplinesc functiile specifice ale unui stat insa nu se bucura de
recunoasterea unui “iure” (drept) din partea unei comunitati internationale.
Acestea apar ca niste personalitati ilegale din pct de vedere al comunitatii internationale
organizate iar pe de alta parte ca subiecte ale unor probleme care trebuie rezolvate din cadrul
intern al statelor de care se constituie o regiune ( de ex : Fosta uniune sovietica, Abcazia)

5. Statele neutre
Neutralitatea = reprezinta statutul legal al unui stat care adopta pozitii de impartialitate fata de
alte 2 state aflate in conflict militar.
Ca si forme distingem:
a. Neutralitate clasica : prin care un stat declara intentia sa de a se afla in afara unor
conflicte militare.
b. Neutralitate permanenta : presupune un statut juridic aparte si neimplicare in orice
conflicte armate.
c. Neutralitate diferentiata : presupune tratarea diferita a statului agresor si victima a unei
agresiuni in sensul ca statul neutru poate acorda sprijin statului victima si cunoastem
astfel o neutralitate activ care apare mai degraba ca o optiune de politica externa a unor
state a nu se implica o anumita perioada de timp in anumite conjucturi internationale
determinate.
 Neutralitatea trebuie sa rezulte dintr-un act intrn al statului in cauza urmat de acte
internationale de recunoastere si garantare a acestui statut. ( de ex : Elvetia – stat
neutru, Autria, Rep. Moldova)

6. Ministatele
Def : Sunt entitati care au o populatie de sub 1 milion de locuitori (Luxemburg, Cipru).
Intre 1920 – 1960 ministatelor le-au fost negate elementele statalitatii sustinandu-se ca aceste
state sunt incapabile sa isi asigure propria securitate, sa-si stabileasca o economie viabila, sa se
reprezinte in relatiile internationale datorita caracterului limitat al resurselor economice si
umane de care dispun.
Dupa 1960 pozitia comunitatii internationale s-a schimbat fiind influentata si de procesul de
colonizare, portile ONU desprinzandu-se si ptr astfel de state, ele fiind astfel acceptate ca
membrii egali ai comunitatii interntionale.

7. Teritoriile aflate sub mandat si cele aflate sub tutela

Mandatul – Dupa primul razboi mondial Liga Natiunilor ca si solutii ptr teritoriu de peste
mari ce au apartinut Germaniei si Turciei respectiv Africii si Orientul Mijlociu au stabilit ptr
acestea un regim juridic ce a purtat denumirea de mandat conform art 22 din statutul Legii
Natiunilor.
Mandatul era exercitat de catre puterile invingatoare in primul razboi mondial asupra unor
teritorii considerate incapabile de a se autoguverna.
Tutela – este creatia ONU dupa cel de al 2-lea razboi mondial.
Regimul national al tutelei este reglementat in carta ONU art 75-85.
=> In prezent nici mandatul nici tutela nu prezinta actulaitate corespunzand nevoilor legate de
procesul de decolonizare.
 Recunoasterea internationala a statelor si guvernelor

Recunoasterea unui stat reprezinta acea manifestare unilaterala de vointa prin care
un stat constata existenta anumitor acte, fapte sau situatii care pot avea consecinte
asupra drepturilor si obligatiilor sale sau asupra intereselor sale politice si declara
expres sau admite implicit ca acesta constituie elemente pe care se vor baza relatiile
sale juridice viitoare in raport cu noua situatie sau entitate.
Recunoasterea statelor poate fi expresa si tacita, se face printr un act solemn, cel
mai frecvent act de recunoasterea tacita este stabilirea de relatii diplomatice cu noul
stat.
Avem recunoasterea de iure si de facto, individuala si colectiva
1.1 Recunoastrea guvernelor
Este actul unilateral prin care un stat considera guvernul altui stat ca organ
capabil sa stabileasca relatii bilaterale intre cele doua state.
Criterii utlizate pt recunoasterea guvernelor :
- efectivitate
- stabilitate
- capacitate de a indeplini obligatiile internationale ale statului.
1.2 Succesiunea statelor
Implica inlocuirea suveranitatii unui stat prin cea a altui stat sau o
transmitere a drepturilor si obligatilor vechiului stat catre un nou stat.
Domeniul cel mai complex al succesiunii statelor este cel al succesiunii la
tratate. O situatie speciala este decolonizarea.

Organizatile internationale interguvernamentale ca subiecte ale dreptului

international public :
Organizatiile internationale interguvernamentale sunt acele asocieri ale
statelor constituite in temeiul acordului lor de vointa in scopul realizarii unor
obiective si activitati determinate in planul relatilor internationale.
Pt a beneficia de persoanlitate juridica internationala o organizatie
internationala trebuie sa intruneasca urmatoarele elemente constitutive :
- sa fie constituita din state in calitate de membrii ;
- sa fie constituita in temeiul unui tratat multilateral incheiat intre statele
membre ;
- sa aiba o structura institutionala proprie capabila sa adopte acte
opozabile membrilor organizatiei ;
- necesitate conformitatii organizatiei cu normele dreptului international.
Personalitate juridica internationala confera organizatilor internationale
urmatoarele drepturi :
- de a incheia tratate cu statele membre, cu state terte sau alte
organizatii ;
- de a stabili si mentine legaturi cu misiunile permanente ale statelor
membre acreditate ; pe langa ele si de a numi misiuni propri pe langa
state membre, state terte sau alte organizatii internationale.
- de a inainta plangeri internationale pt daunele suferite de organizatie
sau de reprezentanti sai ;
- de a-si constitui si gestiona resursele financiare.
Competente specifice :
- competenta normativa : de a elabora norme sau reguli conventionale de
drept international ;
- competenta de control sau de sanctionare : in raporturile cu statele
membre.

*Despre Onu ( de citit de la ori) !!!!!!!!!!

Miscarile de eliberare internationala :

Pt a fi recunoscute ca subiecte de drept international, miscarile de eliberare

nationala trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
- sa aiba organe de conducere proprii reprezentative ;
- sa exercite autoritatea de facto pe un anumit teritoriu ;
- acest teritoriu sa reprezinte o parte insemnata din teritoriul statului in
care actioneaza ;
- sa constituie o forta organizata capabila sa duca pana la capat lupta de
eliberare nationala in vederea constituirii unui stat independent.
 Organizatile Internationale Nonguvernamentale ( ONG)
Sunt forme private de asociere capabile de a avea un rol in relatiile
internationale si ai caror membrii se bucura de drepturi independente de vot
in cadrul organizatiei.

Societatile transnationale
Reprezinta inteprinderi formate dintr-un centru de decizie localizat intr-o
tara, si centre de activitate inzestrate sau nu cu personalitate juridica proprie
situate in una sau mai multe tari.

Individul in dreptul international public

Beneficiaza de drepturi si capacitati doar in temeiul acordului statelor
avand o personalitate juridica internationala derivata din acest acord prin
intermediul tratatelor incheiate de acesta.
Individul apare astfel doar ca beneficiar a unor norme acceptate de catre
state. Accesul său la ordinea juridică internationala este mediata prin
participarea statelor la tratatele respective.
 Curs :5.05.2011
Protectia internationala a drepturilor omului.

Ideea protectiei drepturilor fundamentale a aparut pt prima data la sfarsitul sec al XVIII Declaratia dr
omului si cetateanului, Revolutia Franceza 1789, Constitutie SUA.
Sfarsitul Primului Razboi Mondial a impus internationalizarea protectiei drepturilor omului. Tratatele
care au pus capat Primului Razboi Mondial au vizat drepturile omului, dar in primul rand protectia
minoritatilor nationale. Dupa cel de al Doilea Razboi Mondial una dintre principalele preocupari ale
statele lumii a fost protectia dr omului.
Cadrul jur int care marcheaza inceptutul acestei protectii este constituit din mai multe documente:

A. Carta ONU :
Este un tratat international multilateral semnat in urma conferintei de la San Fransisco.
Scopul fundamental al Carte ONU este acele de a realiza cooperare int, dezvoltand si incurajand
respectul dr omului si al libertatilor fundamentale pt toti fara distinctie de rasa, sex, limba sau religie.
Aceasta este prima consacrare de ordin general a protectiei dr omului la nivel international printr-un
astfel de tratat fundamental cu vocatie de universalitate.
Statele membre ONU au obl de a indeplini cu buna credinta obl asumate prin Carta, dar au si obligatia
de a actiona in comun intre ele si cu organizatia pt indeplinirea scopurilor din Carta.
Din pacate Carta are si lacune: (lipsuri)
- Desi favorizeaza respectul dr omului de catre organele ONU, nu instituie nicio garantie in acest sens si
nici nu defineste intr-un fel continutul drepturilor.
- Prin aderarea la Carta statele parti recunosc ca drepturile omului la care se refera Carta sunt de interes
international si numai fac obiectul exclusiv al jurisdictiei lor interne. De-a lungul timpului onu a infiintat si
institutii destinate asigurarii respectarii de catre statele membre a obligatiilor asumate.

Asigurarea universala a drepturilor omului ( 10 decembrie 1848)

 2 Declaratia universala a drepturilor omului

Este o rezolutie a adunarii gen a ONU, fiind primul document cuprinzator in sfera dr
omului adoptat de Org Int. declaratie universala cuprinde doua mari cat de dr, drepturile civ
si pol si drepturile sociale, econ si culturale. In stabilirea dr fundamentale ale omului
Declaratia s-a sprijinit pe 2 concepte:
- Demnitatea umana inerenta;
- Natura inalienabila a der omului.
Dintre dr civ si pol, recunoscute de declaratie, cele mai cunoscute sunt: dr la viata, la
libertate si la securitatea persoanei, interdictia sclaviei, torturii si a tratamentelor crude,
inumae sau degradante, dr de a nu fi supus in mod arbitrar arestarii, retinerii sau exilului,
dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovatie, dr de proprietate, libertatea de
exprimare, de religie, de intrunire si dr la libera circulatie. Din cat dr econ, soc si culturale,
dr la munca, la asigurari soc si la protectia impotriva somajului, dr la plata egala pt munca
egala si dr la educatie.
Declaratia recunoaste ca dr pe care le proclama nu sunt absolute, in consecinta recunoaste
statelor posibilitatea de a adopta legi prin care sa limiteze exercitiul acestor drepturi cu
conditia ca unicul scop al acestei limitari sa fie ”asigurarea recunoasterii corespunzatoare si
respectarii dr celorlalti si a compatibilitatii cu cerintele indreptatile privind moralitatea,
ordinea publica si bunastarea gen intr-o societate democratica.
Scopul Declaratiei este furnizare unui mod de intelegere comun al drepturilor si libertatilor
fundamentale la care face referire Carta ONU si de a folosi tuturor statelor si natiunilor drept
standard cu privire la declaratiile de drepturi.

3 Pactele internationale privind drepturile omului

Cele doua pacte au fost adoptate de Adunarea Gen ONU si deschise spre semnare in Dec.
1966, insa intrarea lor in vigoare a fost posibila doar in 1975-76 pt ca doar atunci acestea au
fost ratificate de catre 35 de state.
Pactele au nat jur a unui tratat int, creand asadar obligatii jur pt statele parti. In consecinta
nerespectarea si nerecunoasterea dr garantate de pacte devine problema de interes national,
statelor putandu-se aplica sanctiunea.
Desi pactele au anum dispozitii comune, fiecare dintre acestea instituie un sistem de
aplicare distinct. Aceste masuri de aplicare sunt extinse in cazul Pactului Int privind dr civ si
pol printr-un protocol facultativ care permite persoanlor sa depuna plangeri. Cele doua pacte
recunosc principiul autodeterminarii popoarelor care presupune dr acestora de a-si stabili
statutul politic, de a-si asigura dezvoltarea economica, sociala si culturalasi dr de a dispune
liber de bogatiile si resursele naturale.
 3.1 Pactul int privind dr civ si pol
Prin prevederile sale se aduc completari la declaratia universala a dr omului precum
angajamentul statelor de a recunoaste membrilor minoritatilor etnice, lingvistice sau
religioase dr de a se bucura de propria cultura, de a fol si practica propria religie si de a fol
propria limba. Garanteaza dr precum:libertatea de a nu fi inchis pt datorii, dr copilului de a
dobandi o cetatenie si de a I se asigura masurile de protectie ce decurg din statutul sau de
minor. In pact nu se regasesc dr recunoscute de declaratie, precum dr de prop, dr de azil si dr
la cetatenie.
Pactul contine si o clauza de derogare care permite statelor parti ca in caz de pericol public
ce ameninta existenta natiunii sa suspende toate drepturile cu exceptia 7 (dr la viata, dr de a
nu fi supus torturii sau altor pedepse sau tratamente crude, inumane, degradante, dr de a nu fi
tinut in sclavie si servitute, dr de a nu fi inchis pt neexecutarea unor obl contractuale,
principiul neretroactiv incriminarilor, dr fiecarei om la recunoasterea personalitatii sale jur si
libertatea gandirii, constiintei si religiei.
Pactul permite de asmenea restrangerea exercitiul unor dr (art 53 Cons)
Obl asumate de parti au in centrul lor pe cea prin care statele se obliga sa respecte si sa
garanteze tuturor persoanelor aflate pe teritoriul lor si sub jurisdictia lor dr recunoscute prin
Pact. Prin ratificarea Pactului statele s-au obligat inclusiv sa adopte masurile legislative sau
de orice alt ordin necesare pt realizarea exercitarii dr consacrate de pact.
Pt respectarea obl asumate pactul a instituit un mecanism de aplicare prin intermediul
Comitetului Dr mmului, formati din experti independenti, desemnati pt 4 ani. Activitatea
Comitetului se desf pe doua planuri:
- procedura de raportare, statele sunt obligate ca la odata pe 5 ani sa prezinte rapoarte
privind dr garantate de Pact si implementarea acestora in dr intern.
Dupa examinarea rapoartelor si urmare a discutiilor cu reprezentatile statelor si ale ONG-lo
Comitetul poate adopta comentarii specifice pt fiecare stat in parte. Mai poate adopta
comentarii gen prin care asigura interpretarea dispozitiilor din tratat.
- Procedura de examinare a plangerilor interstatale si individuale.
Este o proc optionala si rolul comitentului se reduce la gasirea unor solutii amiabile.
3.2 Pactul int privind dr sociale, econ si culturale
Pactul defineste in mod detaliat fiecare dintre dr pe care le consacra, indicand si masurile
ce ar trebui luate pt realizarea acestor dr. Prin ratificarea Pactului statul nu-si asuma obl de a-
l pune imediat in practica spre deosebire de celalalt pact ci se angajeaza sa ia masuri
individual sau prin cooperare internationala astfel ca prin utilizarea la maximu a resurselor
sale economice disponibile sa ajunga treptat la realizarea dr recunoscute de Pact.
Acest Pact nu cuprinde prevederi referitoare la un sistem de plangeri interstatale sau
individuale si cere statelor doar comunicarea unor rapoarte.
Incepand din 1876 prin mai multe rrezolutii ale consiliului economic si social al ONU s-a
infiintat Comitetul pt Drepturile Ccon Soc si Culturale al carui scop este acela de a asista
 Consiliul Econ si Soc in examinarea rapoartelor statelor. Rapoartele se depun tot odata pe 5
ani, Comitetul putand elabora indrumari catre state pt redactarea acestor rapoarte, Comitetul
adopta in urm analizarii rapoartelor comentarii specifice dar poate adopta si comentarii
generale prin care interpreteaza prevederile Pactului.

4 Alte conventii ONU privind drepturile omului.

La nivelul ONU au fost adoptate de-a lungul timpului o serie de conventii specializate pt
protectia unor categorii speciale de drepturi sau de beneficiari.
4.1Conventia pt eliminarea oricarei forme de discrimare rasiala
Conventie ce are la baza lupta impotriva discriminarilor de orice fel considerate ca
principal obstacol in realizarea drepturilor omului.
Prin aceasta conventie pt prima data sub auspicile Natiunilor Unite s-a creat un organ de
supraveghere care sa monitorizeze actele statelor parti in respectarea obligatilor asumate prin
ratificarea conventiei.
Este vorba despre comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale. Comitet care se implica
prin activitate de raportare si prin cea de examinare a plangerilor interstatale si individuale.
Prin aceasta conventie statele s-au obligat sa adopte masuri speciale, legislative sau de
orice alta natura pt a condamna discriminarea rasiala si pt a incuraja integrarea tuturor raselor.
4.2Conventia asupra eliminarii oricarei forme de discriminare fata de femei
Aceasta conventie este considerata o Carta internationala a drepturilor femeilor, insa
eficienta ei a fost diminuata de mecanismul restrans de aplicare, de resursele insuficiente si de
numeroasele rezerve formulate de statele semnatare.
Conventia cuprinde un catalog al drepturilor civile , politice, sociale, economice si
culturale care trebuie recunoscute femeilor.
Conventia a infiintat si comitetul pt eliminarea oricarei forme de discriminare fata de
femei, a carei sarcina principala este aceea de a intocmi rapoarte si doar in subsidiar
solutionarea unor plangeri cu caracter individual.
4.3Conventia impotriva torturii si a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau
degradante.
Adoptata de Adunarea Genereala a ONU in 1984, Conventia obliga statele sa incrimineze si
sa pedepseasca actele de tortura, sa supuna jurisdictiei nationale asemenea acte, sa ia masuri
efective si concrete pt prevenirea actelor de tortura si sa asigure respectarea dreptului
victimelor torturii de a primi o compensatie adecvata.
La nivelul ONU exista si comitetul impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude,
inumane sau degradante care alaturi de statele parti asigura implementarea acestei conventii.
Acest comitet intocmeste rapoarte si solutioneaza plangeri individuale sau interstatale.
 5 Proceduri extraconventionale de protectie a drepturilor omului la
nivelul ONU.

Acestea sunt proceduri de implementare a drepturilor omului fara caracter obligatoriu,

dezvoltate in cadrul ONU, bazate pe Carta ONU dar care isi au originea in rezolutii ale Adunarii
Generale a ONU.
In cadrul acestor proceduri cel mai important rol il are Comisia Drepturilor Omului,
infiintata in cadrul Consiliului Economic si Social in 1946 ca organ politic. Scopul acestei
comisii fiind elaborarea de Propuneri, Declaratii si Conventii Internationale.
Rezolutia 60/251 din 2006 a Adunarii Generale a ONU a impus infiintarea Consiliului
Drepturilor Omului.
Consiliul a inlocuit Comisia Drepturilor Omului si in baza altor doua rezolutii si a
imbunatatit si isi imbunatateste in continuare procedura.
Astfel prin rezolutia Consiliului economic si social 1235 Comisia a fost autorizata sa discute
in sesiunile anuale problema violarii drepturilor si libertatilor fundamentale din toate statele, dar
in special din teritorile foste colonii, si teritorile dependente.
Pentru acest lucru s-au creat doua instrumente : raportorii speciali pe tara si grupurile de
lucru.
O a doua procedura este una confidentiala adoptata prin rezolutia 1503 a Consiliului Economic
si Social prin care pot fi examinate plangerile referitoare la un obicei constant privind incalcari
grave si relevant atestate ale drepturilor omului, plangeri care pot proveni de la indivizi, de la
grupuri sau organizatii. Aceste plangeri nu trebuie sa fie anonime si nu trebuie sa contina un
limbaj insultator.
Inaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului este un organism infiintat printr-o rezolutie a
Adunarii Generale ONU in 1993 iar printre scopurile sale se numara :
- Promovarea si protejarea beneficiului efectiv pentru toti a tuturor drepturilor civile,
culturale, economice politice si sociale.
- Promovarea si protectia realizarii dreptului la dezvoltare
- Rationalizarea, adaptarea, consolidarea mecanismului ONU in domeniul drepturilor omului
pt cresterea eficientei acestuia.
Acest organism isi desfasoara activitatea prin : actiuni pe teren in colaborare cu fortele de
mentinere a pacii prin asigurarea suportului tehnic catre statele care solicita, pt prevenirea
incalcarii drepturilor omului, prin dezvoltarea de programe in domeniul educatiei.
6 Sistemul european de protectie a drepturilor omului

In 1941 prin Carta Atlanticului au fost proclamate patru libertati esentiale :

- Libertatea cuvantului
- Libertatea de religie
- Eliberarea de saracie
- Libertatea individuala care era transpusa prin eliberarea de teama.

Carta a mai proclamat si dreptul la autodeterminare. Ulterior in mai 1948 prin

Congersul Europei de la Haga s-a exprimat pt prima data la nivel european intentia de a
se redacta si semna o Carta a drepturilor omului la nivel european.
Aceasta declaratie a stabilit ca sarcinile mentionate sa revina Adunarii Consultative a
Consiliului Europei.
In 1949 se va semna statutul Consiliului Europei care a prevazut printre scopurile sale
pe cel de mentinere si realizare a drepturilor omului, astfel incat intre membrii consiliului
sa existe o cat mai mare unitate.
Consiliul Europei este principala organizatie internationala interguvernamentala la
nivel european care are ca atributie principala consacrarea si aparare drepturilor omului.
Consiliul a fost infiintat in 1949, calitatea de stat membru al Consiliului Europei este
conditionata de acceptarea principilor statului de drept si a principiului potrivit caruia
fiecare persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile
fundamentale ale omului. Incalcarea obligatiilor asumate de state prin aderarea la
Consiliul Europei poate atrage si sanctiuni precum suspendarea dreptului de reprezentare,
cerere facuta catre comitetul de ministri pt a se retrage calitate de membru si incetarea
calitatii de membru in Consiliu printr-o decizie a Comitetului de ministri.
6.1 Organele Consiliului Europei
Consiliul de ministri : este organul decizional al Consiliul Europei, compus din
ministri de externe a statelor membre sau din reprezentanti diplomatici.
Este un organ guvernamental si poate dezbate toate problemele de interes
comun cu exceptia apararii.
Comitetul de ministri emite in exercitarea atributiilor sale decizii care fie imbraca
forma unor recomandari fie sunt incluse in acorduri sau conventii care au forta
juridica obligatorie pt state.
Adunarea parlamentara are in prezent 47 de state reprezentate la nivelulul
Consiliului Europei. Dezbaterile si deliberarile Adunarii parlamentare reprezinta
directii pt activitatea comitetului de ministrii, are 320 de membri si 320 de membri
supleanti.
Fiecare tara are intre 2 si 18 reprezentanti.
La nivelul Adunarii parlamentare exista 5 grupuri politice :
- grupul socialist
- grupul partidului popular european
- grupul european democrat
- grupul liberal - democrat si reformator
- grupul stangii unite europene.
Adunarea alege Secretarul General al Consiliului Europei, judecatorii CEDO.
Secretarul General : are responsabilitatea directilor strategice ale programelor de
lucru al Consiliului Europei precum si asupra bugetului organizatiei si
supravegheazaza organizarea si functionarea corecta a Consiliului.
La nivelul consiliului mai functioneaza :
1. congresul autoritatilor locale si regionale din Europa in cadrul caruia
si prin care sunt reprezentate colectivitatile locale si regionale din
Europa care aplica prevederile Cartei autonomiei locale.
2. Comisarul drepturilor omului care are ca scop promovarea educatiei
in domeniul drepturilor omului. Activitatea sa centrandu-se pe
oferirea de consiliere si furnizarea de informatii privind drepturile
omului.
 Elaborarea si semnarea CEDO

Conventia a fost semnata in noiembrie 1950 la Roma si a intrat in vigoare la 3.09.1953.

Originalitatea conventiei sta in mecanismul institutional de stat.
Odata cu conventia drepturilor omului au intrat si in plan european, in domeniul dreptului
pozitiv, fiind creat in regim juridic al dreptului si sistem de protectie prin actiunea in
justitie.
Din cele mai importante drepturi putem enumera :
- Dreptul la viata
- Dreptul de a nu fi supus torturii sau altor tratamente sau pedepse inumane
sau degradante.
- Dreptul de a nu fi tinut in sclavie precum si interzicerea muncii fortate.
- Dreptul la un proces echitabil.
- Liberatea de gandire, constiinta si religie.
- Libertatea de expresie.
Conventia cuprinde o cauza de nediscriminare precum si obligatia statelor de a acorda
un remediu eficace oricarei persoane al carei drepturi au fost violate.

CEDO :
Drepturile garantate prin conventie sunt puse in aplicare prin mijloace juridice mai
intai de toate la nivel national.
Majoritatea statelor parti au conferit conventiei statutul de drept intern , ceea ce
presupune ca aceasta conventie poate fi invocata ca lege in fata instantelor nationale
creand drepturi direct aplicabile persoanelor fizice.
Consecintele reformarii conventiei prin protocolul aditional 11 si nr. 14 implica o
reformare a mentalismului de aplicare a conventiei astfel este simplificata procedura in
fata Curtii si este exclus din procesul decizional atat comitetul de ministrii cat si comisia
europeana , factorul decizional ramand doar Curtea.
CEDO are 2 categorii de competente :
1. Solutionarea letigiilor – se manifesta sub 2 aspecte:
a. Cauze interstatale
b. Cauze individuale
2. Emiterea de avize consultative – acestea sunt date de catre Curte la
cerere de catre ministrii asupra problemelor juridice privind
interpretarea conventiei fara a se putea referi la probleme legate de
continutul sau intinderea drepturilor si libertatile consacrate de
conventie precum nici la alte probleme la Curtea sau Comitetul de
ministrii ar putea accede ca urmare a introducerii unui recurs conform
conventiei.

Judecatorii Curtii :
- Sunt in numar egal cu cel al statelor parti la conventie.
- Isi exercita mandatul cu titlul individual.
- Sunt alesi de catre Adunarea Parlamentara a Consilului Europei in numele
fiecarui stat membru al conventiei ptr mandar de 6 ani, care poate fi reinoit.

Curtea isi desfasoara activitatea in :

- Adunarea plenara a Curtii.
- Comitetele
- Camere
- Marea Camera
Comitetele sunt formate din 3 judecatori desemnate de catre Camere.
Camerele sunt formate din 7 judecatori , din care unul este ca membru de drept
judecatorul ales in numele unui stat ca litigiu.
Aceste cause sunt consituite de Adunarea plenara pe o perioada determinata.
Marea Camera este formata din 17 judecatori, respectiv:
- Presedintele Curtii.
- Vicepresedintele
- Presedintii camerelor
- Alti judecatori desemnati potrivit regulamentului Curtii
- Si ca membru de drept judecatorul ales in numele unui statparte ca litigiu.
Adunarea plenara a Curtii :
- Alege presedintele si vicepresedintii ,constituie camerele , alege presedintii
camerelor, adopta regulamentul Curtii, alege grefierul si adjunctii grefierului.
- Principala sarcina a Curtii este asigurarea respectarii angajamentelor care
decurg prin conventie de catre statele partii.
- Procedura in fata Curtii in cazul in care aceasta e sesizata drept particular.

Subiectele ce pot fi sesizate:

- Orice persoana fizica, ONG, grupuri de particulari care se pretinde victima a
violarii unui drept din conventie de catre un stat parte.
- Conditie de admisibilitate : Ptr a fi examinat pe fond de catre Curte , cererile
individuale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de admisibilitate :
a. Epuizarea prealabila a tuturor cailor.
b. Introducerea cererii intr-un termen de 6 luni de la data deciziei
interne.
c. Cererea sa nu fie anonima.
 d. Cererea sa nu fie aceasi cu o cerere anterior examinata de
Curte.
e. Cererea sa nu mai fi fost supusa unei instante internationale
daca nu contine fapte noi.
f. Cererea sa nu fie incompatibila cu prevederile in conventie , sa
fie nefondata sau abuziva.

Procedura de judecare :
In situatia in care in procedura prealabila comitetul nu declara inadmisibila sin u scoate
de pe rol in unanimitate cererea. O camera se poate pronunta asupra admisabilitatii si
fondului cererii.
In cazul in care cauza adusa in fata camerei ridica o problema grava de interpretare a
conventiei sau daca solutionarea cauzei poate duce la emiterea unei hotarari contradictorii
fata de o hotarare anterioare a Curtii , camera poate sa se desesizeze in favoarea marii
camere daca nici una din parti nu se opune.
In cazul in care Curtea declara o cere admisibila , ea va procede la examinarea cauzei
in conditii de contradictorialitate, iar daca este cazul va proceda chiar la o ancheta.
Curtea are posibilitatea de asemenea de a oferi partilor interesate o solutionare pe cale
amiabila a litigiului (statul se obliga sa plateasca o compensatie sau reparatie).
In cazul in care o solutionare amiabila nu este posibila Curtea ca procede la audieri
finalizate cu pronuntarea unor hotarari prin care declara daca a avut sau nu loc incalcarea
conventiei.
In caz afirmativ Curtea poate acroda partii legate inclusiv o reparatie echitabila.
Audierea este publica iar documentele depuse la grefa curtii sunt in principiu
accesibile publicului.
Solutiile pronuntate de camere sau Marea camera pot fi :
a. Radierea de pe rol in cazul rezolvarii cauzei pe cale amiabila.
b. Respingerea cererii inadmisibile.
c. Scoaterea cererii de pe rol.
d. Declara daca a avut sau nu o incalcare a conventiei , in caz afirmativ -> acorda
si acea reparatie echitabila. -> In cazuri exceptionale oricare dintre parti poate
solicita remiterea cauzei in fata Marei Camere. O poate solicita in termen de 3
luni de zile. O astfel de solicitare va fi admisa in procedura prealabila de catre
un complet format din 5 judecatori doar daca cauza respectiva ridica o
problema grava de interpretare a conventiei sau alta problema grava.
e. Hotararile precum si deciziile prin care Curtea se pronunta asupra
admisibilitatii cererii sunt motivate.
f. Statele parti la conventie s-au obligat sa se conformeze hotararilor definitive
ale Curtii.
g. Hotararile sunt comunicate si comitetului de ministrii care supravegheaza
executarea lor.