Eseu

,,Orașul meu de suflet”

Fiecare ființă de pe pămînt are un loc cel mai drag sufletului său de care nu se
poate despărți. Pentru mine personal acest loc este orașul Bălți. El este locul unde
eu m-am născut, am crescut, unde am pronunțat primul cuvînt ,, mama”, unde am
făcut primul pas.
El este plin de lucruri ce te miră și încîntă din prima privire. Bălți adăpostește o
mulțime de oameni dintre care foarte mulți sunt foarte talentați. Mereu am avut
grijă de el și am îndemnat pe alții. El are o istorie foarte bogată. Eu consider că
Bălți este ca un cuib iar noi cei care trăim suntem ca niște păsări ce ne creștem
următoarea noastră generație. Admirînd frumusețile lui pot zice că el este ca un
arbore mare și înalt cu o istorie bogată de care noi trebuie să avem grijă: să-l
curățim de crengile uscate, să-i turnăm mereu apă la rădăcini ca el mereu să fie
frumos și înfloritor. Bălți este cel mă adăpostește, mă apăra de cele rele și mă
asigură pe mine cu tot necesarul. E datoria mea și a fiecărui om ce s-a născut în
acest oraș de a iubi și prețui deoarece dacă nu vom face acest lucru în zădar au
vărsat sîngele pentru acest pămînt strămoșii noștri. Eu personal îl iubesc mereu
chiar dacă mai sunt zile posomorîte ce îți strică dispoziția. Mulți oameni pleacă de
la cuibul său spre alte locuri mai bune și uită unde ei sau născut și deja nu mai vin
la moșia sa. Eu nuștiu unde voi ajunge în viață dar pot să zic că oriunde voi nimeri
mereu mă voi întoarce la cuibul meu.
Sunt multe orașe mai frumoase și mai dezvoltate decît Bălți însă pentru mine oraș
mai de suflet nu va fi. El mereu îmi va aduce aminte de tot ce se va întîmpla cu
mine în viață. Așa că trebuie să prețuiesc și să savurez fiecare clipă. El mereu va
rămîne în sufletul meu.