Ministerul Sănătății al Republicii Moldova

Colegiul de Medicină Bălți

Referat la Biologie:
Celulele stem

Profesor: Iacoveț Natalia

Elev: Alexandrov Iulian
gr. AMg-105

Bălți, 2018
Celulele stem - denumite în trecut celule sușă - sunt celule nediferențiate cu un
enorm potențial de diferențiere. Celulele stem stau la baza dezvoltării tuturor
organismelor. Au un rol primordial în embriologie cât și în refacerea țesuturilor și
a rănilor, sau formarea de noi celule diferențiate în organe. Celulele stem au un rol
major în formarea cancerului și a tumorilor. Celulele stem au potențialul și
posibilitățile de a parcurge cicluri mitotice simetrice, producând la sfârșitul
ciclului două celule fiice identice (diviziunea celulei mamă este considerată în
acest caz ca fiind simetrică), sau cicluri celulare asimetrice, producând celule fiice
diferite (non identice). Una dintre celule ramâne o celulă stem nediferențiată- care
continuă ciclu celular și diviziunea mitotică, în timp ce sora ei iese din ciclul
celular și se diferențiază, trecând prin mai multe stadii de diferențiere. La sfârșitul
diferențierii, această celulă devine celula adultă din țesuturi și organe (celula
diferențiată terminal). Una și aceiași celulă stem poate da naștere la o multitudine
de celule diferite în funcție de potențialul ei de diferențiere sau de influențele
micro-mediului în care trăiește.

Originea evolutivă a celulelor stem:

Calitatea de stemness este inerentă tuturor eucariotelor, începând cu eucariotele
primitive (protiste/ protozoare) și terminând cu eucariotele superioare (celulele
organismului uman). După cum a stabilit Vladimir.F.Niculescu (cercetător biolog
de origine română) calitatea de stemness apare foarte devreme în evoluție, fiind
dobândită probabil încă de către ancestorul comun al tuturor eucariotelor - așa
numitul LECA ("last common eukaryotic ancestor") - și transmisă tuturor
eucariotelor moderne, indiferent dacă e vorba de protozoare sau metazoare. Inițial
s-a crezut că diviziunile asimetrice și calitatea de stemness au apărut târziu în
cursul evoluției, odată cu trecerea de la unicelulare (protiste)
la pluricelulare respectiv metazoarele inferioare (animale primitive ca hidra și
spongierii). Celule de tip stem au fost descoperite însă și în ciclul de viață al
protozoarelor (Entamoeba, Giardia) cât și în cancer.

Potențialul de diferențiere (plasticitatea celulară):

În funcție de potențialul lor de diferențiere celulele stem pot fi clasificate în celule
totipotente, pluripotente oligopotente și unipotente.
 Celulele totipotente sunt cele mai versatile. Amoebulele rezultate în urma
procesului de inchistare-dechsiatre sunt celule totipotente. Zigotului rezultat
în urma fertilizării și cele 8 blastocite rezultate din primele
diviziunii mitotice ale oului sunt de asemenea considerate celule totipotente,
ele având potențialul de a genera toate celulele și țesuturile care vor da
naștere la embrion.
 Celulele pluripotente sunt asemănătoare celor totipotente în sensul că pot
da naștere mai multor categorii de țesuturi dar, spre deosebire de acestea, nu
pot dezvolta un întreg organism.
  Celulele unipotente sunt celulele ce dau naștere unui singur tip de celule
(spre exemplu, celulele stem din stratul bazal al pielii ce dau naștere
cheratinocitelor).

Diviziunea și diferențierea celulelor stem:

A = celulă toti/multopotentă; B = celulă unipotentă; C = celulă diferențiată.

Celulele stem de metazoare se mai pot împărți în două mari categorii: embrionare
și adulte. Celulele stem embrionare pot da naștere oricărui alt tip
de celulă/țesut (pluripotențialitate), și pot fi obținute din țesut embrionar. Utilizarea
lor este însă limitată din considerente etice. Este remarcabil că, într-un mediu de
creștere optim, celulele stem din măduva osoasă și cele din sângele cordonului
ombilical au o capacitate de diferențiere mult mai mare decât cele provenind din
alte țesuturi.
În urma unor modificări in laborator, celulele stem ar putea fi folosite pentru
regenerare tisulară (miocard, țesut hepatic, epidermă, etc.), condiția preliminară
fiind înțelegerea factorilor extrinseci ce controlează proliferarea și diferențierea lor.

Celulele stem în cancer și tumori:

Se apreciază că tumorile sunt generate de niște celule stem, tipice pentru cancer
(CSC, cancer stem cells, engl.). Ele manifestă proprietăți similare cu celulele stem
cell normale (diviziuni asimetrice, diferențieri, formare de numeroase tipuri de
celule canceroase). În fiecare tumoare există una sau mai multe celule CSC
provenite din clone diferite. Orice tumoare ar avea o anumită "ierarhie" și celula
CSC ar sta în vârful piramidei tumorale. Câteva dintre celule tumorale sunt
tumorigene, ele pot produce tumori în animalele de experiență, drept care sunt
bănuite a fi CSC-uri. Majoritatea celulelor tumorale nu reproduc tumori în
experimente și sunt considerate mai degrabă a fi celule canceroase somatice (nu
tumorigene). Studii recente sugerează că celulele CSC sunt responsabile de
rezistența multor forme de cancer (mamar, leucemii) la terapiile actuale.

Originea celulelor stem canceroase (CSC):

Văzând asemănările de comportament al celulelor stem CSC față de celulele stem
normale (hSC) majoritatea cercetătorilor caută să explice originea celulelor CSC
prin transformarea carcinogenică a unei celule hSC, care se trezește dintro-dată
față in față cu niște condiții fiziologice neobișnuite sau nocive. În urma dereglării,
celula stem transformată părăsește starea ei de repaus (G0) și accelerează ciclul
celular, declanșând astfel proliferarea canceroasă. Celulele generate și diferențiate
de către CSC-uri sunt celule aberante, au multe malformații genetice și mutații în
structura ADN-ului.

Cercetările recente au arătat că există și o sursă secundară pentru formarea de noi

CSC: celule canceroase non-CSC (somatice) se pot transforma în anumite condiții
în celule CSC secundare, dat fiind capacitatea lor diferențiere (potențialul de
diferențiere ascuns, plasticitate). CSC-urile secundare au capacitate de invazie și
virulență ridicată, sunt mobile, invadează alte țesuturi și produc tumori secundare
(metastaze).