Universitatea ,,Lucian Blaga din Sibiu

Facultatea de Științe Socio-Umane

Departamentul de Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de

Securitate

Specializare: Masterat Securitate și Relații Internaționale

Conflictul din Siria și criza refugiaților.

Abordări ale comunității internaționale spre soluționarea crizei.

Masterand: Robert Vornicescu

Specializarea: SRI
An: II
Coordonator: Conferențiar Univ. Pavel MORARU

SIBIU
2019
Cuprins
Introducere ............................................................................................................................................. 3
Capitolul I. Conflictul din Siria. Scurtă cronologie ................................................................................... 4
Capitolul II. Negocieri și tratative de soluționare a crizei și conflictului din Siria. .................................. 7
Concluzii ................................................................................................................................................ 13
Introducere

Conflictul și criza umanitară din Siria reprezintă, din punctul meu de vedere, unul din cele mai
de interes subiecte pentru cei interesați de articole și studii în domenii precum jurnalismul,
studiile de securitate, relațiile internaționale, diplomația sau alte domenii asemănătoare pentru
care un astfel de subiect este relevant. S-a scris destul de mult pe această temă, în domeniile
amintite, cel puțin în ceea ce privește firul și cauzele conflictului și ale crizei.

Ceea ce îmi doresc eu prin lucrarea de față este o analiză a crizei refugiaților pe fondul
conflictului din Siria. Mai specific, îmi doresc să expun și modul în care comunitatea
internațională încearcă să răspundă conflictului din Siria și efectelor acestuia și care sunt pași
întreprinși de către actorii internațional în încercarea de a rezolva această criză.

Pe parcursul lucrării, voi prezenta câteva aspecte ale conflictului din Siria, însă nu mă voi
concentra explicit pe cronologia evenimentelor sau felul în care acestea s-au desfășurat, ci îmi
doresc să expun acțiunile pe care comunitatea internațională le desfășoară pentru a soluționa
criza. Voi încerca să aflu cât de aproape sau cât de departe se află actorii implicați de
soluționarea crizei.

Spre reușita demersului meu voi folosi surse cât se poate de actuale, atât din presă cât și surse
de specialitate în studii de securitate sau relații internaționale.
Capitolul I. Conflictul din Siria. Scurtă cronologie.

Cronologic vorbind, startul conflictului din Siria poate fi plasat la 15 martie 2011. Atunci au
avut loc proteste de amploare în sudul Siriei, din dorința populației de a vedea reforme. În
cadrul evenimentelor populația cere demisia conducătorului Bashar al Assad, aflat la putere
din 1971. Dar înainte de aceaste proteste generale, în februarie 2011, niște adolescenți sunt
arestați și chinuiți din cauza unui mesaj de tip graffiti care spunea că guvernul trebuie să cadă.
Mai mult, între decembrie și februarie 2011, 44 de oameni sunt uciși într-o serie de atentate pe
care regimul sirian le pune pe seama rețelei teroriste Al Qaeda.

Din sudul Siriei, protestele s-au extins rapid pe întreg teritoriul național. În acest context,
Armata primește ordin să deschidă foc împotriva manifestanților. În iulie 2011, pe fondul
protestelor, câțiva soldați sirieni dezertează și formează Armata Siriană Liberă. Începând din
august până în octombrie 2011 apar primele reacții internaționale. Lideri ai altor state, precum
SUA, îi cer președintelui Assad să țină cont de părerea poporului și să-și dea demisia. În
octombrie, China și Rusia blochează un proiect de rezoluție al Consiliului de Securitate ONU
pentru măsuri imediate asupra regimului sirian.

După un an de conflict, în martie 2012, numărul victimelor ajunsese la 10.000, iar acest fapt
stârnește îngrijorarea Organizației Națiunilor Unite. În acest context, Kofi Annan, fost secretar
ONU propune, în aprilie 2012, un plan de soluționare a conflictului, iar Crucea Roșie declară
conflictul ca fiind, de fapt, un război civil, întrucât ciocnirile au loc pe tot cuprinsul țării. Forțe
rebele pun stăpânire și pe nordul Siriei.

În iunie-iulie 2012, un reprezentant ONU pentru drepturile omului acuză regimul Assad de
crime împotriva umanității, iar, mai târziu, se deschide o tabără în Iordania pentru a primi
refugiați. Tot în vara lui 2012 au loc ciocniri pentru Alep și Damasc, cele mai mari orașe ale
Siriei, iar armata siriană folosește avioane și elicoptere pentru a opri opozanții. Pe parcurs, în
rândul manifestanților își fac apariția islamiști radicalizați, afiliați Al-Qaeda. În august, același
an, Barack Obama îl acuză pe Assad că folosește arme chimice în conflict.

În februarie 2013, Statele Unite oferă sprijin umanitar pentru cei afectați de conflict. Acest act
se concretizează prin alimente și medicamente, însă nu și în armament pentru rebelii sirieni,
deoarece se fac eforturi pentru împiedicarea rebelilor de a se alătura grupărilor teroriste. La
acel moment unele surse declarau peste 60.000 de victime și mai mult de un milion de oamni
au emigrat. Organizația Națiunilor Unite estima, în 2013, un număr de 70.000 de victime și 1,5
milioane de emigranți. În primăvara lui 2013 Statul Islamic își face simțită prezența în Siria și
capturează orașul Raqqa, cu scopul de a impune legea islamică în teritoriul ocupat. Tot în
primăvara lui 2013, Bashar al Assad primește sprijin din partea grupării Hezbollah din Liban
și din partea altor grupări din Iran. În același timp, el anunță că nu renunță la putere și
etichetează componenți ai opoziției drept teroriști. Uniunea Europeană permite statelor
membre să se alăture Arabiei Saudite și altor state care sprijină opozanții regimului Assad.
Rusia livrează, pe mare, armament pentru forțele guvernamentale. În august 2013, președintele
american de la acea vreme, Barack Obama a cerut Congresului American să autorizeze o
intervenție militară în Siria, în urma unor dovezi că regimul Assad folosește arme chimice cu
efect asupra civililor. Consiliul de Securitate al ONU lansează o rezoluție prin care cere Siriei
să elimine arsenalul chimic. În încercarea de a gestiona conflictul, Secretarul de Stat american
John Kerry declară că regimul sirian ar trebui să predea armele chimice, pentru a nu avea parte
de atacuri aeriene americane. Rusia propune un control internațional al armelor chimice.

În iunie 2014 au loc alegeri în Siria, iar Bashar Al Assad câștigă scrutinul cu un procent de
88,7%. Statele Unite ale Americii încep, alături de aliați, atacuri asupra pozițiilor Statului
Islamic, cu precădere în orașul Raqqa. Statul Islamic declară înființarea unui Califat ce
cuprinde regiuni din Siria și Irak, condus de Abu Bakr al Baghdadi, după ce gruparea cucerește
și Mosul, al doilea mare oraș al Irakului. În septembrie 2014, americanii încep bombardarea
pozițiilor ISIS inclusiv în Raqqa. La eforturi participă și alte state precum Arabia Saudită,
Iordania, Bahrain și Emiratele Arabe Unite.

În ianuarie 2015, luptători kurzi cuceresc, după patru luni de ciocniri, orașul Kobani, aflat la
granița turco-siriană. În vara lui 2015, Statul Islamic capturează orașul Palmira. Gruparea
distruge vestigii istorice și execută zeci de civili. În septembrie 2015, Rusia stabilește o bază
militară în Siria, cu scopul de a sprijini regimul Bashar al Assad. Declarativ, rușii susțin că ținta
lor constă în poziții ale Statului Islamic, însă americanii contrazic acest lucru susținând că, de
fapt, Moscova vizează opoziția la regimul Assad.

În februarie 2016 are loc un acord de încetare a focului cu rolul de a permite organizațiilor
umanitare să sprijine civilii afectați de conflict. Acest conflict este, însă, încălcat printr-un atac
aerian, în urma căruia sunt uciși 23 de oameni, dintre care 9 sunt copii.
Între 23 și 25 septembrie, 2016, orașul Alep este supus unui număr aproximativ de 200 de
atacuri aeriene, iar trei luni mai târziu forțele guvernamentale preiau controlul orașului. În
încercarea de a obține un nou acord de încetare a focului, cu scopul de a permite evacuarea
civililor, Rusia și Turcia colaborează. Acordul eșuează din nou.

În aprilie 2017, Statele Unite ale Americii lansează un atac cu rachete asupra unei baze siriene.
În presă apar informații că atacul ar fi un răspuns la un atac chimic pentru care îl acuză pe
președintele sirian Bashar al Assad. De fapt, Statele Unite au mai lansat atacuri aeriene în Siria
încă din 2014, dar diferența este că, de această dată, atacurile au fost îndreptate asupra unei
baze siriene. Până acum atacurile americane au fost parte din strategia anti – Stat Islamic și au
vizat doar poziții ale organizației teroriste.

La sfârșitul anului 2017 și începutul anului 2018, Statul Islamic pierde mare parte din teritoriile
ocupate în Siria și Irak, iar experții estimează că organizația teroristă mai controlează maximum
3% din teritoriul Siriei.

Sprijinite militar de Rusia și Iran, autoritățile de la Damasc preiau controlul a două treimi din
teritoriul Siriei. Restul teritoriului se împarte între grupuri kurde și alte grupuri militare din
opoziție.
Capitolul II. Negocieri și tratative de soluționare a crizei și conflictului
din Siria.

Parcurgând succint cronologia evenimentelor care au dus la situația din Siria, consider
surprinzător modul în care protestele antiguvernamentale ale populației siriene au evoluat, din
punctul meu de vedere, destul de rapid, transformându-se într-un conflict internațional și
probabil în cea mai gravă criză umanitară de după cel de-al doilea război mondial. Consider că
situația din Siria este una care se desfășoară la scală internațională prin prisma actorilor
implicați și a resurselor pe care acestea le-au pus în joc pentru a gestiona desfășurarea
ostilităților.

Din punctul meu de vedere, scurta cronologie anterioară poate fi dezvoltată cu detalii
importante, însă, așa cum spuneam la începutul lucrării, prin prezenta îmi propun să analizez
soluțiile și pașii pe care actorii implicați îi fac spre rezolvarea situației.

Încă de la început am văzut, din punctul meu de vedere, un prim pas important în încercarea
de a rezolva situația din Siria: Planul lui Kofi Annan. Acesta conține 6 recomandări:

1. Derularea unui proces politic care să reprezinte aspiraţiile şi cerinţele poporului sirian.

2. Încetarea focului şi a violenţei armate în toate formele sale, de toate părţile, sub
supravegherea ONU, pentru protecţia populaţiei civile.

3. Toate părţile trebuie să asigure furnizarea de ajutoare umanitare în toate zonele afectate de
lupte. De asemenea, trebuie asigurată o încetare zilnică a ostilităţilor pe o durată de două ore.

4. Autorităţile trebuie să intensifice ritmul şi amploarea eliberării persoanelor reţinute abuziv.

5. Autorităţile trebuie să le asigure jurnaliştilor libertate de mişcare pe tot cuprinsul ţării.

6. Autorităţile trebuie să respecte libertăţile civice: libertatea persoanelor de a se asocia şi de

a demonstra paşnic.1

Acesta este, din punctul meu de vedere, primul pas important. Din păcate, planul lui Annan a
eșuat, iar conflictul și criza siriană continuă de 8 ani. Continuând studiul tratativelor de
soluționare, cred că la capitolul ,,pași diplomatici” putem include și faptul că, după ce conflictul

1
Secțiunea de știri a site-ului Televiziunii Române http://stiri.tvr.ro/franta-propune-adoptarea-planului-de-
pace-al-lui-kofi-annan-de-catre-consiliul-de-securitate-al-onu_17137.html#view accesat la 17 iunie 2019
a evoluat, Statele Unite au cerut președintelui Assad să respecte voința poporului și să
demisioneze. Nici acest lucru nu s-a întâmplat. Pe de altă parte, am văzut cum China și Rusia
au blocat o rezoluție a CS ONU pentru măsuri imediate. Din punctul meu de vedere, acest lucru
s-a întâmplat pe fondul sprijinului pe care Moscova îl oferă regimului Assad. Pe fondul
conflictului, au de suferit și civili. În acest sens am văzut încercări de acorduri de încetare a
focului, armistiții pentru a oferi asistență celor afectați, însă acestea au eșuat. În ceea ce privește
soluțiile la criza umanitară, am văzut cum în Iordania s-a deschis o tabără pentru primirea
refugiaților, iar state precum SUA au oferit ajutor în alimente și produse medicale.

Consider că un pas diplomatic în gestionarea conflictului îl reprezintă și propunerea Rusiei de

instituire a unui control internațional al armelor chimice, în momentul în care regimul Assad
este acuzat că folosește acest tip de arme. De asemenea și CS ONU i-a cerut prin rezoluție
Siriei să elimine armamentul chimic.

În ceea ce privește acordurile de încetare a focului, am constat tot parcurgând cronologia

anterioară că Rusia și Turcia au colaborat în încercarea instituirii unui acord care, până la urmă,
a eșuat.

Așa cum am spus, conflictul și situația din Siria implică mai mulți actori, ceea ce duce la reacții
internaționale. S-au purtat negocieri sub egida ONU, la Geneva, în Elveția și la Astana, în
Kazahstan, coordonate de Rusia, Turcia și Iran. Faptul că cele două formate de negocieri au
avut loc oarecum în paralel a făcut dificilă creionarea unei soluții și chiar și negocierile s-au
desfășurat anevoios.

A fost propusă și o soluție politică de tranziție. Mai concret s-a cerut o expunere de viziune
asupra viitoarei Constituții, opoziția reacționând pozitiv la această idee, chiar dacă opoziția a
insistat că o eventuală soluție politică la conflict poate fi luată în calcul numai și numai după
încetarea focului. La Astana s-a propus și un ,,triunghi” de control ruso-turco-iranian pentru a
monitoriza implementarea pașilor de încetare a focului, însă această idee a eșuat. Pe parcursul
sesiunilor de negocieri, oficialii de la Damasc au tratat cu aer de superioritate opoziția și chiar
au subminat tratativele de pace. În acest context Rusia pune presiune pe oficialii de la Damasc
pentru a rămâne conectați la procesul de negociere, iar Iranul ,,irită” opoziția prin faptul că se
situează de partea președintelui Assad. Din această cauză, liderul opoziției siriene acuză Iranul
că stă în calea unei soluții politice de progres.

Continuând analiza acțiunilor diplomatice, vedem reacții și din zona europeană. Printre
instituțiile care au luat măsuri de soluționare se găsește și Consiliul Uniunii Europene.
La 4 februarie 2016, în cadrul unei conferințe la Londra, Uniunea Europeană și statele membre
se angajează să aloce 3 miliarde de euro pentru a sprijini poporul sirian. În urma Conferinței,
s-a ajuns de fapt la un sprijin de 12 miliarde de euro.

În octombrie 2016, pe fondul escaladării situației din orașul Alep, Consiliul și UE reacționează
din nou: ,,Consiliul a condamnat cu fermitate acțiunile disproporționate și deliberate
îndreptate împotriva populației civile și a personalului umanitar și medical, întreprinse de
regim și de către aliații acestuia, în special Rusia. Consiliul și-a reiterat convingerea fermă că
nu poate exista o soluție militară la acest conflict și că trebuie urmărită o soluție politică. UE
a solicitat de urgență: oprirea tuturor zborurilor militare care survolează orașul Alep, operate
de către regim și aliații săi; încetarea imediată a ostilităților și monitorizarea acesteia prin
intermediul unui mecanism solid și transparent; încetarea asediilor; acordarea, de către toate
părțile, a accesului umanitar complet, neîngrădit și durabil, pe tot teritoriul țării.”2 De
asemenea liderii UE condamnă atacurile de la Alep și solicită în manieră urgentă ajutor
umanitar și încetarea ostilităților, respectiv negocieri sub egida ONU.

La 3 aprilie 2017, Consiliul adoptă strategia UE privind Siria, cu obiective pe șase domenii:

,,încheierea războiului printr-o tranziție politică autentică

promovarea unei tranziții reale și favorabile incluziunii în Siria

salvarea de vieți omenești prin abordarea nevoilor umanitare ale celor mai vulnerabili
sirieni

promovarea democrației, a drepturilor omului și a libertății de exprimare

promovarea tragerii la răspundere pentru crime de război

sprijinirea rezilienței populației siriene și a societății siriene”3

La 5 aprilie 2017, UE se angajează să acorde 5,6 miliarde de euro pe 2017, ca ajutor pentru
nevoile siriene și încă 3,4 miliarde pentru perioada 2018-2020.

La 15 martie 2018, UE ,,a adoptat o declarație privind Siria în care solicită punerea în aplicare
imediată și pe deplin a Rezoluției CSONU 2401 care impune încetarea imediată a focului.
Declarația subliniază necesitatea de a găsi o soluție politică durabilă pentru a pune capăt

2
Răspunsul Consiliului la criza siriană: momente-cheie, pe portalul Consiliului Uniunii Europene,
https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/syria/history-syria/ accesat la 17 iunie 2019
3
Ibidem.
conflictului sirian. În plus, UE condamnă utilizarea armelor chimice de către regimul sirian și
de către Daesh. De asemenea, UE își reafirmă sprijinul în favoarea rezilienței populației
siriene.”4

La 17 aprilie 2018 și liderii grupului G7 adoptă o declarație: „Sprijinim în mod deplin toate
eforturile depuse de Statele Unite, Regatul Unit și Franța de a perturba abilitatea regimului
lui Assad de folosire a armelor chimice și de a descuraja orice utilizare ulterioară a acestora,
demonstrate prin acțiunile întreprinse pe 13 aprilie. Acest răspuns a fost limitat, proporțional
și necesar - și a fost ales numai după epuizarea tuturor opțiunilor diplomatice posibile pentru
susținerea normelor internaționale împotriva utilizării armelor chimice.”5

Declarații și reacții vin și din afara spațiului UE. Serghei Lavrov, ministrul de externe rus
îndemna la consens și eforturi comune, în octombrie 2016. Potrivit Radio România Actualități,
Lavrov îndeamnă la eforturi comune: ,,criza siriană se poate rezolva numai prin eforturi
comune Rusia-SUA”6 , iar declarația vine pe fondul deciziei americane de a întrerupe dialogul
cu Rusia pe fondul situației din Siria.

O reacție care îndeamnă la o soluție politică prudentă vine și din partea Chinei, în urma atacului
chimic de la Damasc din august 2013. Potrivit site-ului televiziunii românești B1TV care
citează agenția franceză AFP, ministrul chinez de externe, Wang Yi, declară: ,,Doar o soluţie
politică poate rezolva criza siriană.”7 ,,Este necesar ca toate părţile să manipuleze subiectul
armelor chimice cu prudenţă, cu scopul de a evita o ingerinţă în (încercările) de soluţionare
pe cale politică a problemei siriene”8. ,,Prioritatea numărul unu a momentului este
organizarea celei de a doua conferinţe la Geneva”9

Potrivit Președintelui Turciei, Recep Tayip Erdoğan, criza siriană nu are doar implicații interne
ce privesc poporul sirian, ci este o criză globală: „Cred că toată lumea înțelege sau va înțelege

4
Ibidem.
5
Ibidem.
6
Portalul Radio România Actualități, Declarație Serghei Lavrov privind situația siriană, http://www.romania-
actualitati.ro/lavrov_criza_siriana_se_poate_rezolva_numai_prin_eforturi_comune_rusia_sua-94671 , accesat
la 17 iunie 2019
7
Portalul B1TV, Declarația ministrului de externe chinez Wang Yi, citată din Agenția franceză AFP,
https://www.b1.ro/stiri/externe/china-indeamna-la-prudenta-doar-o-solutie-politica-poate-rezolva-criza-
siriana-64024.html accesat la 17 iunie 2018
8
Ibidem.
9
Ibidem.
această realitate potrivit căreia problema siriană nu este doar o problemă a poporului sirian
sau a câtorva țări vecine. Repercusiunile acestei crize au căpătat conotații la nivel global”10.

În ceea ce privește criza refugiaților în urma conflictului din Siria, Uniunea Europeană încearcă
să vină cu soluții concrete și cu sprijin umanitar, logistic, financiar pentru a limita efectele mai
ales în ceea ce privește fenomenul migrației dinspre Siria spre statele Uniunii Europene.

În acest sens, pe lângă miliardele de euro trimise către Siria, Uniunea Europeană vine și cu o
Agendă numită Agenda Europeană pentru migrație și implementată de Comisia Europeană
începând cu 2015. Ea conține o serie de măsuri prin care statele europene încearcă să facă față
numărului mare de oameni care fug din calea războiului spre statele Europei, în căutarea
protecției. Putem aminti:

- salvarea de vieți omenești pe mare , prin intensificarea eforturilor de căutare și salvare

și prin triplarea bugetului unor operațiuni ale Frontex, Triton și Poseidon pentru ca acestea
să-și poată mări capacitățile și întinderea geografică pe care acționează. Pe lângă aceste
operațiuni, o serie de state membre au sprijinit logistic cu nave și aeronave acțiunile de salvare
a refugiaților pe mare.

- vizarea rețelelor infracționale de persoane care introduc ilegal imigranți , prin

operațiuni care fac parte din politica europeană de securitate și apărare (PASC), operațiuni
care să ducă la distrugerea navelor care aduc ilegal imigranți și care sunt desfășurate în
virtutea dreptului internațional. Frontex și Europol vor realiza profile ale navelor folosite de
rețelele de crimă organizată pentru a introduce ilegal imigranți, pe baza unor tipare și vor
monitoriza deplasarea acestor nave.

- transferul ca răspuns la nivelul ridicat al fluxului ridicat de sosire în Uniunea

Europeană, întrucât sistemul de azil al statelor membre este supus la o presiune ridicată,
cauzată de necesitatea statelor care primesc azil de a asigura nevoi de bază ale indivizilor
care cer azil. Pentru ca statele membre din prima linie să facă față acestei presiuni, Comisia
Europeană va trebui să răspundă rapid. Astfel, Comisia a propus stabilirea unui sistem
temporar de distribuire a persoanelor care au nevoie de protecție, pentru ca toate statele

10
Agenția de presă crimeeană, articol ,,Erdogan: „Problema siriană a devenit o problemă globală”,
http://old.qha.com.ua/ro/politica/erdogan-problema-siriana-a-devenit-o-problema-globala/2687/ accesat la
17 iunie 2019
membre care participă la acest efort comun să răspundă echitabil și echilibrat la numărul
mare de imigranți. Statele de destinație vor fi responsabile cu examinarea cererilor de azil.
Sistemul de redistribuire va ține cont de criterii precum nivelul PIB, rata șomajului,
dimensiunea populației, numărul de solicitanți de azil și rata de transfer anterioară. Potrivit
Comisiei Europene, Uniunea Europeană are nevoie de un sistem permanent de împărțire a
responsabilității între statele membre, pentru numărul mare de refugiați și solicitanți de azil.
În implementarea acestui sistem, Comisia Europeană ține cont de eforturile voluntare ale
fiecărui stat de a răspunde problemelor legate de migrație.

- relocarea, ca abordare comună privind acordarea de protecție persoanelor strămutate.

Potrivit Comisiei Europene, Uniunea Europeană are datoria de a participa la ajutorul oferit
persoanelor care au nevoie de protecție internațională. Ajutorul oferit imigranților este de fapt
o responsabilitate a întregii comunități internaționale, iar sarcina de a stabili cine nu poate
sta în țara de origine în siguranță revine Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite
pentru Refugiați. Unul din scopuri este acela de a nu lăsa imigranții vulnerabili să ajungă să
recurgă la rețelele de crimă organizată care introduc ilegal imigranți sau fac trafic pentru a
fugi din calea războiului sau a altor factori care pun viața omului în pericol în statul de origine.

- colaborarea cu state terțe, dinafara spațiului european, precum Niger, pentru

abordarea problemei migrației; înființarea de programe regionale de protecție, de exemplu în
nordul Africii.

- securizarea frontierelor Uniunii Europene și salvarea de vieți omenești, de exemplu

prin crearea unui standard european în ceea ce privește securitatea frontierelor sporirea
eforturilor comune ale echipelor de pază de coastă ale statelor membre și consolidarea
atribuțiilor acestor echipe.11

11
Robert, Vornicescu, ,,Uniunea Europeană și problema migrației” – proiect de cercetare în cadrul
masteratului, Universitatea ,,Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Științe Socio-Umane, Departamentul de
Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate, Specializarea Securitate și Relații Internaționale.
iulie 2019, p. 7, consultat în format electronic.
Concluzii

Pe parcursul studiului acestei teme am observat cum o serie de proteste interne anti
guvernamentale din Siria s-au transformat, din punctul meu de vedere, destul de rapid într-un
veritabil conflict internațional care a implicat actori cu interese diferite. Într-o perioadă de timp
destul de scurtă, problema siriană a evoluat de la o chestiune internă la una globală, prin efectele
pe care le are.

Scopul inițial al protestelor de la care a pornit criza siriană a constat în reforme sociale. Simpla
dorință a cetățenilor sirieni de a schimba guvernul a determinat autoritățile să răspundă agresiv,
provocând încălcări de drepturi și victime. Faptul că s-a ajuns la victime omenești civile și la
un număr mare de oameni care au părăsit țara a stârnit reacții din partea comunității
internaționale. Am văzut cum statele s-au ,,împărțit” sprijinind opoziția sau forțele
guvernamentale. De exemplu, Rusia și Iranul au sprijinit regimul Bashar al Assad în timp ce
Uniunea Europeană, Statele Unite și aliații lor au pledat pentru înlăturarea președintelui sirian
și protecția drepturilor omenești. Merită amintit faptul că la un moment dat în conflictul sirian
și-au făcut făcut apariția grupări extremiste (ISIS), chestiune care a dus la pierderi teritoriale
ale Siriei și ale Irakului, un număr și mai mare de victime din rândul civililor, cauzate de
execuții și crime în masă sau la un număr record de migranți.

Încercând să facă față situației, actorii implicați au recurs la armistițiu, acord de încetare a
focului, negocieri multilaterale sub diverse forme, strategii pentru migrație sau donații de
miliarde de euro ori declarații pentru prudență. Cu toate acestea, poate din cauza dimensiunilor
crizei și conflictului și a multitudinii de factori care sunt implicați, o soluție concretă care să
detensioneze atmosfera pare destul de departe, din punctul meu de vedere.
Bibliografie:

Surse online:

1. Portalul televiziunii românești Digi24 - https://www.digi24.ro/

2. Portalul Consiliului Uniunii Europene - https://www.consilium.europa.eu
3. Portalul Agenției Crimeene de presă, versiunea română - http://old.qha.com.ua/ro
4. Portal Monitorul Apărării și securității - https://monitorulapararii.ro
5. Portal Radio România Actualități - http://www.romania-actualitati.ro
6. Secțiunea de știri a Portalul televiziunii românești de știri B1TV - https://www.b1.ro
7. Secțiunea de știri a Portalului Televiziunii Române - http://stiri.tvr.ro/
8. Robert, Vornicescu, ,,Uniunea Europeană și problema migrației” – proiect de cercetare
în cadrul masteratului, Universitatea ,,Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Științe
Socio-Umane, Departamentul de Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de
Securitate, Specializarea Securitate și Relații Internaționale. iulie 2019