Utilitatea practicii pedagogice

Nuhaiu Daniel-Constantin

Aptitudinea pedagogică este o aptitudine specială, o formațiune psihologică complexă care,

bazată pe un anumit nivel de organizare și funcționalitate al proceselor psihice - modelate sub
forma unui sistem de acțiuni și operații interiorizate, constituite genetic conform modelului extern
al activității educaționale - facilitează un comportament eficient al cadrului didactic prin
operaționalizarea adaptativă a întregului conținut al personalității sale. Ea intră în structura
personalității profesorului pe măsura formării si dezvoltării în și prin activitatea didactică. Această
activitate debutează prin calitatea de student practicant, prin activitățile de practică pedagogică,
urmând a fi definitivată în primii ani de învățământ, la catedră. Pe acest fapt se bazează și motivația
utilizării noțiunilor de obiective și nu de competențe, atunci când se analizează problematica
finalităților în practica pedagogică a studenților.

Obiectivele unui student pe întreaga durată a practicii pedagogice sunt:

1. să se familiarizeze cu școala și cu modalitatea de desfășurare a procesului de învățământ;

2. să studieze planul de învățământ, programa școlară şi manualele alternative;
3. să-şi reactualizeze cunoștințele asimilate anterior referitoare la organizarea metodică a lecției
şi documentele școlare;
4. să participe la asistența lecțiilor demonstrative susținute de tutori;
5. să întocmească fișele pe baza acestor observații;
6. să participe la analiza lecțiilor demonstrative;
7. să întocmească proiectele didactice ținând seama de cerințele impuse;
8. să-și autoevalueze lecțiile susținute;
9. să prezinte spre corectare proiectele didactice ale lecțiilor ce urmează a fi susținute, tutorilor şi
coordonatorilor de practică;
10. să participe la evaluarea lecțiilor susținute de alți colegi de grupă;
11. să completeze fișa psihopedagogică pentru unul dintre elevii unei clase;
12. să realizeze portofoliul de practică la finalul fiecărui semestru cu ajutorul pieselor realizate
până atunci;
14. să fie un exemplu pentru colegii de grupă și pentru elevii din cadrul școlii în care își
desfășoară practica pedagogică;

Aptitudinea pedagogică este o aptitudine specială, care intră în structura personalității

profesorului pe măsura formarii si dezvoltării in si prin activitatea didactica. Această activitate
debutează prin calitatea de student practicant, prin activitățile de practică pedagogică, urmând a fi
definitivată în primii ani de învățământ, la catedră. Procesul de formare a cadrelor didactice din
România cuprinde două etape:

 Pregătirea inițială (în timpul studiilor din scoli normale, colegii, universități)
 Pregătirea continuă (perfecționarea din timpul profesării)

Pregătirea inițială vizează introducerea viitorului cadru didactic, prin activități teoretice şi
practice specifice, în universul profesional pentru care acesta se formează.

Pregătirea continuă se referă la actualizările, completările şi specializările de ordin teoretic,

metodic şi practic, printr-o serie de activități de formare în timpul exercițiului profesional.

În cadrul practicii pedagogice realizate în cadrul Școlii Gimnaziale ”Regina Maria” din
Sibiu, atât pe parcursul orelor de observație, cât și pe parcursul orelor de predare, am cunoscut
diferite tipuri de elevi, de la elevi cuminți și ascultători, la elevi gălăgioși și agitați, dar cu ajutorul
mentorului am reușit să duc la bun sfârșit orele de practică.

În cadrul orelor de observație am asistat la lecțiile predate de profesorul mentor și am

analizat metodele și tehnicile folosite de acesta în desfășurarea lecțiilor. Profesorul mentor își
cunoaște elevii și a știut cum să-și conducă lecțiile în liniște, fără să fie perturbat de elevii care
încercau să deranjeze desfășurarea lecției. Am învățat de la dânsul diverse metode de predare pe
care am reușit să le aplic cu succes în orele de predare.

Consider că practica pedagogică este extrem de necesară pentru cei care vor să înceapă o
carieră didactică, deoarece îi ajută să acumuleze o experiență inițială care o să le fie de folos pe
viitor. Personal vorbind, practica pedagogică m-a ajutat să descopăr tainele inițiale ale vieții
didactice și să înțeleg mai bine ce înseamnă să fii profesor.
 Din orele de observație și de practică pedagogică am învățat ce înseamnă managementul
unei clase, pe parte practică, ce înseamnă să pui în aplicare o multitudine de metode de predare și
de evaluare și cum să gestionezi corect și eficient o clasă de elevi.

Pentru un student care dorește să meargă pe drumul unei cariere în învățământ, practica
pedagogică este deosebit de importantă, deoarece prin această activitate studentul învață să facă
primii pași în această direcție. Prin intermediul practicii pedagogice înveți cum să întocmești
proiectele didactice ținând seama de cerințele impuse de către regulament, cum să fii un exemplu
pentru colegii de catedră și pentru elevii din cadrul școlii în care îți desfășori practica pedagogică,
dar și în cadrul școlii în care urmează să predai în viitor.

Pregătirea unui cadru didactic nu se termină niciodată, în timpul studenției înveți principiile
inițiale și esențiale ale pedagogiei și didacticii, dar atunci când ajungi să fii la rândul tău cadru
didactic nu înseamnă că le știi pe toate și ca nu mai ai ce învăța, la fel ca în viață, trebuie să înveți
câte ceva nou în fiecare zi și să te perfecționezi.

În concluzie, putem spune că practica pedagogică este primul și printre cele mai importante
etape din viața unui student și din viața unui viitor cadru didactic, de aceea trebuie tratată cu
seriozitate și meticulozitate.