UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

MASTER: SECURITATE ȘI RELAȚII

INTERNAȚIONALE

-ANUL I, SEMESTRUL I-

Masterand: Nuhaiu Daniel-Constantin

Coordonator: Profesor universitar Stelian Scăunaș

SIBIU
2018

1
 UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE
-REFERAT-
DREPTUL INTERNAȚIONAL PUBLIC
Spaţii cu statut de demilitarizare, neutralizare şi
denuclearizare

Masterand: Nuhaiu Daniel-Constantin

Coordonator: Profesor universitar Stelian Scăunaș

SIBIU
2018

2
CUPRINS

1. Introducere .......................................................................................................................................... 4
2. Zonele demilitarizate .......................................................................................................................... 4
Zone demilitarizate actuale ....................................................................................................................... 5
Foste zone demilitarizate .......................................................................................................................... 6
3. Zonele denuclearizate ......................................................................................................................... 7
Spațiile denuclearizate .............................................................................................................................. 7
4. Zonele neutralizate............................................................................................................................ 12
State neutre.............................................................................................................................................. 13
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................................. 15
WEBOGRAFIE .............................................................................................................................................. 15

3
 1. Introducere

De-a lungul timpului, din motive de securitate sau din raţiuni de altă
natură, anumite spaţii sau teritorii ale planetei noastre, unele porţiuni de teritoriu
sau unele zone ale spaţiului maritim, inclusiv spaţiul aerian de deasupra
acestora, care aparţin unor state sau care fac parte din patrimoniul umanităţii, au
primit un statut special in baza unor tratate internaţionale sau prin cutume.
Există două categorii de spatii cu regim juridic special şi anume spaţiile
demilitarizate, denuclearizate şi neutralizate, iar din cea de-a doua categorie fac
parte zonele polare (Antartica şi Arctica).

2. Zonele demilitarizate
Demilitarizarea, în dreptul internațional public, reprezintă statutul juridic
special atribuit unor zone în care se interzice, parțial sau total, amplasarea
sau menținerea forțelor armate, a armamentelor și a instalațiilor militare.
Demilitarizarea totală se referă la retragerea tuturor armelor și a forțelor
armate și distrugerea totală a instalațiilor militare.
Demilitarizarea parțială se referă la menținerea forțelor militare, a
armamentelor și a intalațiilor militare existente în zonă la data stabilirii acestui
statut, dar interzice aducerea altor forțe militare si contruirea unor noi instalații
militare.
Statutul de demilitarizare poate fi atribuit unor zone în timp de pace, dar și
în timp de război. În timp de pace unele zone sunt declarate ca fiind
demilitarizate prin tratate universale. Antarctica, zona internaţională a spaţiilor
submarine, spaţiul extraterestru şi corpurile cereşti sunt exemple de spații
demilitarizate în timp de pace. În timp de război sunt demilitarizate anumite zone
cu scopul protejării populației împotriva atacurilor, acestea fiind stabilite prin
accord expres, cu obligativitatea îndeplinirii următoarelor condiții:
 Combatanții sunt obligați să părăsească teritoriul respectiv
împreună cu armamentul și materialele militare;
 Instalațiile sau obiectivele militare să nu fie folosite în scopuri ostile;
 Să nu se comită acte de ostilitate din partea autorităților și a
populației zonei respective;
 Să nu existe activități care să sprijine operațiunile militare.1

1
Stelian Scăunaș, Dreptul internațional public, ed. C.H. Beck, 2007, p. 263.

4
 Zone demilitarizate actuale:

a) Insulele Egeene – insulele grecești Chios, Icaria, Lesbos și Samos

sunt parțial demilitarizate conform Tratatului de la Lausanne. Tratatul
interzice ridicarea de fortificații navale și de baze militare, iar forțele
armate trebuiesc a fi limitate în contingentul normal necesar serviciului
militar.2
b) Insulele Aland – conform Convenției din Insulele Aland din anul 1921,
formată în urma unei decizii a Ligii Națiunilor ca răspuns dat Crizei din
Aland, guvernul finlandez este obligat să mențină statutul de
demilitarizare al acestei zone.3
c) Granița dintre orașele Ceuta și Melilla și Maroc – o zonă demilitarizată
de faco există între teritoriile spaniole Ceuta și Melilla și statul Maroc.
Autoritățile spaniole și marocane au ridicat garduri în jurul acestor
teritorii, creând astfel o zonă demilitarizată între aceste garduri.
d) Zona de securitate din Valea Nistrului – aceasta a fost stabilită în urma
acordului de încetare a focului de la finalul războiului din Transnistria.
Zona demilitarizată urmează cursul rîului Nistru care desparte Moldova
de Transnistria și este monitorizată de o comisie de păstrare a păcii
formata din Moldova, Transnistria și Federația Rusă.4
e) Zona de securitate dintre Serbia și Kosovo – în urma războiului din
Kosovo a fost stabilită o zonă demilitarizată de 5 km lățime între
Kosovo și Serbia prin Acordul de la Kumanovo.
f) Zona demilitarizată coreeană – Acordul de armistițiu coreean a creat o
zonă demilitarizată de 4 km lățime între Coreea de Nord și Coreea de
Sud în urma Războiului Coreean.5
g) Bariera dintre Iraq și Kuwait – Consiliul de Securitate al ONU a aprobat
crearea unei zone demilitarizate între Iraq și Kuwait prin Rezoluția 689.
Chiar dacă zona nu se mai află sub mandatul ONU, aceasta continuă
să existe.
h) Templul Preah Vihear – Curtea Internațională de Justiție a ordonat
crearea unei spațiu demilitarizat în jurul templului, acesta fiind
contestat atât de către Thailanda, cât și de către Cambodgia.
i) Peninsula Sinai – Tratatul de Pace dintre Egipt și Israel, semnat la 26
martie 1979, stabilește o limită a forțelor armate pe care Egiptul le
poate menține în Peninsulă. Părți ale peninsulei sunt demilitarizate în
anumite grade, în special o zonă de 40 de km distanță de Israel.
Israelul a fost de acord, de asemenea, să-și limiteze forțele armate la 3

2
https://www.globalsecurity.org/military/world/war/aegean.htm, accesat pe 5.01.2018.
3
http://www.peace.ax/en/nyhetsarkiv/1388-alans-demilitarisringsdag-2011-en, accesat pe 5.01.2018.
4
http://www.uawire.org/news/moldova-presence-of-russian-peacekeepers-in-transnistria-helps-to-freeze-the-
conflict, accesat pe 5.01.2018.
5
Acordul de Armistițiu Coreean, 1953, art. 1.

5
 km de granița egipteană. Zonele respective sunt monitorizate de o
Forță de menținere a păcii din care fac parte 12 state. Din cauza
insurgenței din Sinai, toate părțile au încurajat Egiptul să trimită
numeroase forțe armate în zonă, inclusiv tancuri și elicoptere, pentru a
lupta împotriva grupărilor islamiste.6
j) Svalbard – în urma Tratatului Svalbard din 1920, care a recunoscut
suveranitatea Norvegiei asupra teritoriului respectiv, zona a fost
declarată demilitarizată.7
k) Sudan – a fost creată o zonă demilitarizată de 10 km de-a lungul
graniței dintre Sudan și Sudanul de Sud.
l) Zona tampon a ONU din Cipru – Consiliul de Securitate al ONU a creat
o zonă tampon care separă auto-proclamata, nerecunoscută pe plan
internațional, Republică Turcă a Ciprului de Nord de Republica Cipru.
A fost autorizată de Rezoluția 186, adoptată pe 4 martie 1964, și este
patrulată de Forțele de menținere a păcii ale ONU.8

Foste zone demilitarizate:

a) Renania – a fost demilitarizată după Primul război mondial prin Tratatul

de la Versailles din 1919. Renania a fost reocupată și remilitarizată de
către Germania Nazistă în 1936, încălcând Tratatul de la Versailles.9
b) Zona neutră dintre Arabia Saudită și Iraq – a fost înființată în 1922 și
apoi împărțită în 1991.
c) Zona neutră dintre Arabia Saudită și Kuwait – înființată în 1922 și apoi
împărțită de comun accord în 1970.
d) Israel și Egipt – în urma războiului Arabo-Israelian din 1948 a fost
creată o zonă demilitarizată, prin Acordurile de armistițiu din 1949,
între Israel și Egipt.
e) Israel și Siria – în urma războiului Arabo-Israelian din 1948 au fost
create trei zone demilitarizate, prin Acordurile de armistițiu din 1949,
între Israel și Siria.
f) China – forțele militare japoneze au cucerit Manciuria între septembrie
1931 și martie 1932 și au înființat statul-marionetă Manciukuo. În mai
1933 s-a încheiat Armistițiul Tanggu între China și Japonia, acesta
stabilea înființarea unei zone demilitarizate între China și Manciukuo.
În 1945, după căderea Imperiului Japonez, Manciuria a reintrat în
componența Chinei.
g) Vietnam – zona demilitarizată dintre Vietnamul de Nord și Vietnamul
de Sud a fost înființată în aprilie 1954 ca rezultat al Conferinței de la
Geneva care a încheiat războiul dintre Viet Minh și francezi.10

6
https://worldview.stratfor.com/article/military-zones-sinai-peninsula, accesat pe 5.01.2018.
7
http://svalbardmuseum.no/en/kultur-og-historie/svalbardtraktaten/, accesat pe 5.01.2018.
8
https://unficyp.unmissions.org/about-buffer-zone, accesat pe 5.01.2018.
9
https://www.britannica.com/place/Rhineland, accesat pe 5.01.2018.

6
 3. Zonele denuclearizate
O zonă fără arme nucleare este definită de Organizația Națiunilor Unite ca
un accord pe care un grup de state l-a stabilit printr-un tratat sau printr-o
convenție și care interzice utilizarea sau dezvoltarea armelor nucleare intr-o
anumită zonă, care are mecanisme de verificare și de control pentru îndeplinirea
obligațiilor și care este recunoscut de Adunarea Generală a Națiunilor Unite.
Zonele fără arme nucleare au un scop similar, dar totuși diferă, cu Tratatul de
neproliferare a armelor nucleare din care fac parte majoritatea țărilor, inclusiv
cele cinci state cu arme nucleare din programul NATO de descurajare nucleară
(Belgia, Turcia, Olanda, Italia, Germania). Un alt termen, zonă non-nucleară, se
referă la unele zone care au interzis atât armele nucleare, cât și energia nuclear,
în unele cazuri chiar și deșeurile nucleare și propulsia nucleară, acestea nefiind
de obicei recunoscute de ONU.
Definiția zonelor denuclearizate nu se referă și la țările sau regiunile mai
mici care au interzis armamentul nuclear prin legii interne, cum ar fi Austria cu
Atomsperrgesetz în 1999. În mod similar, Tratatul 2+4, care a dus la reunificarea
Germaniei, a interzis armele nucleare în noile state ale Germaniei (Berlin și fosta
Republică Democrată Germană), dar acesta a fost un acord doar între cele șase
state semnatare, fără mecanismele oficiale ale unei zone denuclearizate.11

Spațiile denuclearizate:

1. Tratatul Antarcticii - a fost semnat la data de 1 decembrie 1959 în

Washington de către statele ai căror cercetători au fost activi în zonă în
decursul anului 1957-1958. Acesta a intrat în vigoare în 1961 și de
atunci alte state au aderat la el, astăzi numărul statelor care fac parte
din acest tratat sunt în număr de 53.
Cele 12 state care au semnat tratatul la data de 1 decembrie 1959
sunt: Argentina, Australia, Belgia, Chile, Franța, Japonia, Noua
Zeelandă, Norvegia, Rusia, Africa de Sud, Regatul Unit al Marii Britanii
și Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii.

10
https://thevietnamwar.info/vietnamese-dmz/, accesat pe 5.01.2018.
11
Stelian Scăunaș, Dreptul internațional public, ed. C.H. Beck, 2007, p. 264.

7
 În articolele Tratatului se specifică faptul că:

- zona va fi folosită doar în scopuri pașnice, activitățile militare fiind

interzise, cu excepția cazurilor când personalul și echipamentele
militare sunt folosite în scopuri de cercetare științifică.
- tratatul nu recunoaște, nu contestă și nu stabilește revendicări privind
suveranitatea teritorială, cât timp tratatul este în vigoare, nu se vor
ridica noi revendicări teritoriale.
- se permite libertatea schimbului de informații și de personal în
cooperare cu Națiunile Unite și cu alte agenții internaționale.
- tratatul interzice testele nucleare și deversarea deșeurilor
radioactive.12

2. Spațiul cosmic – Tratatul Spațiului cosmic, oficial Tratatul privind

principiile care guvernează activitățile statelor în explorarea și utilizarea
spațiului cosmic, inclusiv luna și alte corpuri cerești, este actul care obligă
părțile semnatare să utilizeze spațiul cosmic numai în scopuri pașnice. În
iunie 1966, Statele Unite și Uniunea Sovietică au înaintat Națiunilor Unite
proiecte de tratate privind utilizarea spațiului cosmic. Tratatul a fost
semnat la data de 27 ianuare 1967, intrând în vigoare la 10 octombrie
1967, după ce a fost ratificat de Statele Unite, Uniunea Sovietică și
Regatul Unit. Conform termenilor tratatului, părților le este interzis să
plaseze arme nucleare sau alte arme de distrugere în masă pe orbită, pe
Lună sau pe alte corpuri din spațiu. Națiunile nu pot pretinde suveranitatea
asupra Lunii sau a altor corpuri cerești. Națiunile sunt responsabile pentru
activitățile lor în spațiu, sunt răspunzătoare pentru orice daune cauzate de
obiecte lansate în spațiu de pe teritoriul lor și sunt obligate să asiste
astronauții în primejdie. Instalațiile și vehiculele lor spațiale vor fi deschise,
pe bază reciprocă, reprezentanților altor țări, iar toate părțile sunt de acord
să desfășoare în mod deschis și în conformitate cu dreptul internațional
activitățile din spațiul cosmic.
În acest moment 107 state sunt părți semntare ale tratatului, în timp ce
23 de alte state l-au semnat, dar nu l-au ratificat.13

3. America Latină și Caraibe – Semnat la data de 14 februarie 1967 în

Mexico City, intrat în vigoare la 22 aprilie 1968 – 33 de state
semnatare.

Conform tratatului, statele părți sunt de acord să interzică și

să împiedice "testarea, utilizarea, fabricarea, producția sau achiziția
prin orice mijloace a oricăror arme nucleare" și "recepționarea,
stocarea, instalarea, desfășurarea și orice formă de posesie a oricărui
tip nuclear arme."
12
http://www.ats.aq/e/ats.htm, accesat pe 5.01.2018.
13
https://www.state.gov/t/isn/5181.htm, accesat pe 5.01.2018.

8
 Există două protocoale suplimentare la tratat:
 Protocolul I leagă țările de peste mări cu teritorii în zonă (Statele
Unite, Regatul Unit, Franța și Țările de Jos) de condițiile tratatului.
 Protocolul II prevede ca statele lumii cu arme nucleare să se abțină
să submineze în vreun fel statutul de denuclearizare din regiune;
acesta a fost semnat și ratificat de SUA, Marea Britanie, Franța,
China și Rusia.

Tratatul prevede, de asemenea, un mecanism cuprinzător de

control și verificare, supravegheat de Agenția pentru Interzicerea
Armelor Nucleare din America Latină și Caraibe (OPANAL), cu sediul
în Mexico City.14

4. Fundul mărilor și oceanelor – Tratatul de interzicere a armelor

nucleare pe fundul mărilor și oceanelor, dar și în subsolul acestora a
fost semnat la 11 februarie 1971 de către Statele Unite, Uniunea
Sovietică, Marea Britanie și alte 91 de state și a intrat în vigoare la 18
mai 1972. Articolul I stabilește principala obligație a tratatului. Aceasta
interzice părților să folosească arme nucleare sau arme de distrugere
în masă pe fundul mărilor și oceanelor, dincolo de o zonă de coastă de
12 mile sau 22.2 km. Articolul II prevede că "zona fundului mării"
trebuie măsurată în conformitate cu dispozițiile Convenției din 1958
privind Marea Teritorială și zona contiguă.15

5. Sudul Pacificului – Tratatul de la Rarotonga a fost semnat la 6 august

1985 și ratificat la 11 decembrie 1986.
13 state din zonă au semnat și ratificat tratatul. Dintre țările care dețin
arme nucleare doar Franța și Marea Britanie au ratificat toate cele 3
Protocoale, Rusia și China au ratificat doar Protocoalele II și III, în timp
ce Statele Unite nu au ratificat încă nici unul dintre Protocoale.

Statele părți sunt obligate să nu producă sau să achiziționeze,

să posede sau să dețină controlul asupra oricărui dispozitiv exploziv
nuclear oriunde în interiorul sau în afara zonei tratate; să nu caute sau
să primească niciun fel de asistență în acest sens; să nu ia nicio
măsură pentru a asista sau a încuraja producerea sau achiziționarea
oricărui dispozitiv exploziv nuclear de către orice stat; și să nu
furnizeze surse, materiale sau echipamente fisionabile speciale pentru
nici un stat care nu deține arme nucleare sau pentru niciun stat
deținător de arme nucleare, cu excepția cazului în care acesta face
obiectul unor acorduri de garanții cu Agenția Internațională pentru
Energie Atomică (AIEA). Semnatarii sunt, de asemenea, obligate să
prevină, pe teritoriul statelor părți, staționarea oricărui dispozitiv

14
http://disarmament.un.org/treaties/t/tlatelolco, accesat pe 5.01.2018.
15
https://www.state.gov/t/isn/5187.htm, accesat pe 5.01.2018.

9
 exploziv nuclear; să prevină testarea oricărui dispozitiv exploziv
nuclear; să nu arunce deșeuri radioactive și alte materii radioactive în
mare, oriunde în cadrul SPNFZ și să împiedice evacuarea deșeurilor
radioactive și a altor materii radioactive de către oricine în marea
teritorială a statelor părți.16

6. Asia de Sud-Est – Tratatul de la Bangkok a fost semnat la data de 15

decembrie 1995 și a intrat în vigoare la 28 martie 1997.
Membri ai tratatului: Brunei, Cambodgia, Indonezia, Laos, Malaezia,
Myanmar, Filipine, Singapore, Thailanda și Vietnam.
Niciuna dintre țările deținătoare de arme nucleare nu a semnat încă
protocoalele, în mare parte din cauza obiecțiilor veni din SUA și Franța
cu privire la caracterul neechivoc al asigurărilor de securitate și asupra
definițiilor teritoriale, inclusiv a zonelor economice exclusive.

Obligațiile statelor semnatare: - statele părți sunt obligate să nu

producă sau să achiziționeze, să posede sau să dețină controlul
asupra oricărui dispozitiv exploziv nuclear oriunde în interiorul sau în
afara zonei tratate; să nu caute sau să primească niciun fel de
asistență în acest sens; să nu ia nicio măsură pentru a asista sau a
încuraja producerea sau achiziționarea oricărui dispozitiv exploziv
nuclear de către orice stat; și să nu furnizeze surse, materiale sau
echipamente fisionabile speciale pentru nici un stat care nu deține
arme nucleare sau pentru niciun stat deținător de arme nucleare, cu
excepția cazului în care acesta face obiectul unor acorduri de garanții
cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA). Semnatarii
sunt, de asemenea, obligate să prevină, pe teritoriul statelor părți,
staționarea oricărui dispozitiv exploziv nuclear; să prevină testarea
oricărui dispozitiv exploziv nuclear; să nu arunce deșeuri radioactive și
alte materii radioactive în mare, oriunde în cadrul SPNFZ și să
împiedice evacuarea deșeurilor radioactive și a altor materii radioactive
de către oricine în marea teritorială a statelor părți.17

7. Asia centrală – Tratatul de la Semei a fost semnat la data de 8

septembrie 2006 și a intrat în vigoare la 21 martie 2009.
State membre: Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tajikistan, Turkmenistan și
Uzbekistan.
Dispoziții de bază: - în conformitate cu tratatul, statele din Asia
Centrală se angajează să nu cerceteze, să dezvolte, să producă, să
stocheze, să dobândească, să dețină sau să aibă vreun control asupra
oricărei arme nucleare sau a altui dispozitiv exploziv nuclear; să nu
caute sau să primească asistență în oricare dintre cele de mai sus; sau

16
http://www.nti.org/learn/treaties-and-regimes/south-pacific-nuclear-free-zone-spnfz-treaty-rarotonga/, accesat
pe 5.01.2018.
17
http://www.nti.org/learn/treaties-and-regimes/southeast-asian-nuclear-weapon-free-zone-seanwfz-treaty-
bangkok-treaty/, accesat pe 5.01.2018.

10
 să sprijine sau să încurajeze astfel de acțiuni. Nu este permisă
recepționarea, stocarea, instalarea sau altă formă de deținere a unei
arme nucleare sau a unui dispozitiv exploziv nuclear pe teritoriul
statelor membre. Fiecare parte se angajează să nu efectueze teste cu
arme nucleare sau alte explozii nucleare și să prevină explozia
nucleară în orice loc aflat sub controlul său. Statele membre convin să
încheie cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și să
pună în aplicare un acord de garanții și un protocol adițional în termen
de 18 luni de la intrarea în vigoare a tratatului. Părțile trebuie, de
asemenea, să introducă controale ale exporturilor în care nu vor
furniza surse sau orice material fisionabil special sau echipamente
conexe către orice stat cu arme nenucleare care nu a încheiat un
acord cuprinzător privind garanțiile și un protocol adițional al AIEA. În
plus, statele sunt de acord să mențină protecția fizică a materialelor
nucleare, a instalațiilor și a echipamentelor care sunt cel puțin la fel de
eficiente ca cele enunțate în recomandările și orientările AIEA din
Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare.
Tratatul nu afectează drepturile și obligațiile părților în temeiul
altor tratate internaționale încheiate înainte de intrarea în vigoare a
CANWFZ. Această clauză a devenit un motiv de conflict între statele
din Asia Centrală și unele dintre statele cu arme nucleare. Tratatul
poate fi modificat prin consens.18

8. Africa – Tratatul de la Pelindaba a fost semnat la data de 11 aprilie

1996 și a intrat în vigoare la 15 iulie 2009.
Până în prezent 40 de state africane au semnat și ratificat tratatul, 14
doar l-au semnat, dar nu l-au ratificat. Un singur stat nu a semnat
tratatul – Sudanul de Sud.

Părțile se angajează să nu efectueze cercetări, să dezvolte,

să producă, să stocheze sau să achiziționeze, să posede sau să
dețină controlul asupra oricărui dispozitiv exploziv nuclear prin orice
mijloace; să nu caute sau să primească niciun fel de asistență în
cercetarea, dezvoltarea, fabricarea, stocarea, achiziționarea sau
deținerea oricărui dispozitiv exploziv nuclear și să nu ia nici o măsură
pentru a sprijini sau încuraja cercetarea, dezvoltarea, fabricarea,
stocarea, achiziționarea sau posesia oricărui dispozitiv exploziv
nuclear. Părțile se angajează de asemenea să interzică, pe teritoriul
lor, amplasarea oricărui dispozitiv exploziv nuclear. Cu toate acestea, li
se permite să decidă dacă să permită vizite ale navelor și aeronavelor
străine în porturile și aerodromurile lor, tranzitul spațiului lor aerian cu
aeronave străine și navigația cu nave străine în apele lor teritoriale sau
în arhipelaguri. Tratatul interzice în continuare părților să testeze sau
să permită testarea pe teritoriul lor, să asiste sau să încurajeze

18
http://www.nti.org/learn/treaties-and-regimes/central-asia-nuclear-weapon-free-zone-canwz/, accesat pe
5.01.2018.

11
 testarea oricărui dispozitiv exploziv nuclear; precum și aruncarea
deșeurilor radioactive. Părțile se angajează să declare orice capacitate
pentru fabricarea dispozitivelor explozive nucleare; să demonteze și să
distrugă orice dispozitiv nuclear explozibil pe care l-au produs înainte
de intrarea în vigoare a prezentului tratat; să distrugă instalațiile pentru
fabricarea dispozitivelor explozive nucleare sau, dacă este posibil, să
le transforme pentru utilizare pașnică și să permită Agenției
Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) să verifice procesele de
dezmembrare și distrugere a dispozitivelor explozive nucleare, precum
și distrugerea sau transformarea instalațiilor pentru producerea lor.
Tratatul permite părților să se angajeze în activități nucleare pașnice și
le obligă să încheie acorduri de salvgardare cu AIEA pentru a verifica
caracterul pașnic al acestor activități. Părțile se angajează, de
asemenea, să nu ia, să sprijine sau să încurajeze orice acțiune care
vizează un atac armat prin metode convenționale sau de altă natură
împotriva instalațiilor nucleare în zona de aplicare a tratatului.19

9. Mongolia - acest stat a devenit denuclearizat prin Declarația din 25

septembrie 1992, legea intrând în vigoare pe 3 februarie 2000.

Obligații - Este interzis ca o persoană fizică, juridică sau

orice alt stat străin, pe teritoriul Mongoliei, să comită, să inițieze sau să
participe la următoarele acțiuni sau activități legate de arme nucleare: 1)
să dezvolte, să producă, să dobândească, să dețină sau să aibă control
asupra armelor nucleare; 2) staționarea sau transportul de arme nucleare
prin orice mijloace; 3) aruncarea materialului radioactiv sau a deșeurilor
nucleare.

Transportul pe teritoriul Mongoliei de arme nucleare, părți sau

componente ale acestora, precum și deșeuri nucleare sau orice alt
material nuclear conceput sau produs în scopuri militare este interzis. 20

4. Zonele neutralizate
Termenul de neutralitate se referă la statutul juridic special al unor
spații în care nu sunt permise operațiuni militare sau transformarea lor în
baze militare. Neutrazilarea poate fi permanentă, în timp de pace și în timp de
război, prin declararea statutului de neutralitate recunoscut prin acorduri
internaționale sau prin declararea unor spații neutralizate prin tratate
universale sau regionale, precum unele canale maritime cu regim

19
http://www.nti.org/learn/treaties-and-regimes/african-nuclear-weapon-free-zone-anwfz-treaty-pelindaba-
treaty/, accesat pe 5.01.2018.
20
Declarația din 25 septembrie 1992 și legea din 3 februarie 2000.

12
 internaționaș, unele strâmtori maritime, dar și spații mai largi, precum marea
liberă, zona internațională a teritoriilor submarine, spațiul extraterestru și
corpurile cerești, toate fiind putând fi folosite numai în scopuri pașnice.
Neutralizarea temporară se întălnește în timp de război, zonele demilitarizate
fiind, în unele cazuri, și zone neutralizate, deoarece în aceste spații nu se
poate înterpinde nici o acțiune în sprijinul operațiunilor militare.21

State neutre:
 Austria – a fost neutră între 1920-1938 până la anexarea sa de
către Germania nazistă, apoi a devenit din nou neutră din 1955 și
până în prezent. Neutralitatea acesteia este garantată prin
Constituție și prin Tratatul de independență a Austriei din 1955,
lucru cerut de Uniunea Sovietică. Constituția Austriei interzice
alianțele militare și stabilirea de baze militare străine pe teritoriul
său.22
 Costa Rica – neutră din 1949 până în prezent, odată cu deființarea
forțelor sale militare. Neutralitatea a fost ratificată prin lege în anul
2014.
 Elveția – neutră din 1815 până în prezent. Elveția s-a declarat
neutră după Pacea Westfalică din 1640, dar în 1789 Franța a
ocupat mare parte a teritoriului său. În 1815 Elveția și-a recăpătat
teritoriile și neutralitatea, garantată atunci de Anglia, Franța,
Prussia, Rusia și alții. A aderat la ONU abia în anul 2002.23
 Finlanda – neutră din 1935 și până la Războiul de iarnă din 1939,
apoi din nou neutră din 1956 până în prezent. Neutralitatea
Finlandei a fost recunoscută prima dată de către Uniunea Sovietică
prin Tratatul de prietenie, cooperare și asistență mutuală din 1948.
Tratatul respectiv interzicea aderarea la alianțe militare antagonice,
de asemenea Finlanda nu putea permite ca teritoriul său să fie
folosit într-un atac împotriva Uniunii Sovietice.24
 Ghana – neutră din 2012 și până în prezent. În august 2012, după
moartea președintelui John Atta Mills, guvernul Ghanei a
implementat o politică de neutralitate. Ghana este membru al
Mișcării de Nealinere.
 Irlanda – neutră din 1939 până în prezent. Politica de neutralitate a
Irlandei a fost inițiată în timpul celui de-al doilea război mondial.
Irlanda a fost invitată să adere la NATO, dar nu a dorit să fie parte
a unei alianțe în care este și Marea Britanie.25

21
Stelian Scăunaș, Dreptul internațional public, ed. C.H. Beck, 2007, p. 264.
22
http://www.austrianinformation.org/winter-2015-16/wc55d7qi5qrmyzmxh1qkofcmsluxvj, accesat pe 5.01.2018.
23
https://www.swissinfo.ch/eng/congress-of-vienna_the-day-switzerland-became-neutral/41335520, accesat pe
5.01.2018.
24
http://countrystudies.us/finland/137.htm, accesat pe 5.01.2018.
25
https://www.pana.ie/idn/neutral.html, accesat pe 5.01.2018.

13
  Japonia – neutră din 1947 și până în prezent. Japoniei îi este
interzis prin Constituție să ia parte la războaie, dar menține forțe
militare masive de auto-apărare și este parte a unei alianțe militare,
Tratatul de Cooperare Mutuală și Securitate cu Statele Unite.26
 Liechtenstein – neutră din 1868 până în prezent, datorită
desființării forțelor militare în 1868.
 Malta – neutră din 1980 până în prezent. Membră a UE din 2004,
neutralitate garantată printr-un tratat cu Italia.
 Mexic – neutră din 1930 și până în prezent, cu excepția participării
alături de Aliați în cel de-al doilea război mondial.
 Mongolia – neutră din 1914 până în 1918, apoi din nou neutră din
2015 până în prezent, când președintele Tsakhiagiin Elbegdorj a
anunțat la cea de-a 70-a Adunare Generală a ONU, neutralitatea
permanentă a Mongoliei. Mongolia este membră a Mișcării de
Nealiniere.
 Moldova – neutră din 1994 până în prezent. Articolul 11 al
Constituției din 1994 proclamă neutralitatea permanentă a
Moldovei.
 Panama – neutră din 1989 până în prezent. Neutralitatea Canalului
Panama este consacrată de un tratat specific. Membră a Miscării
de Nealiniere.
 Rwanda – neutră din 2009 până în prezent. După genocidul din
1994, Rwanda și-a anunțat neutralitatea permanentă în 2009 după
ce a intrat în Comunitatea Națiunilor. Membră a Mișcării de
Nealinere.
 Serbia – neutră din 2007 până în prezent. Adunarea Națională a
Serbiei a declarat statutul de neutralitate în 2007.
 Suedia – neutră din 1814, proclamată formal de regele Gustav al
XIV-lea în 1834, până în prezent. Nu a mai luat parte la nici un
război din 1814, dar a permis forțelor armate naziste să treacă pe
teritoriul său pentru a ataca Finlanda în cel de-al doilea război
mondial.27
 Turkmenistan – neutră din 1995 până în prezent. Membră a
Mișcării de Nealiniere.
 Vatican – neutru din 1929 până în prezent. Prin Tratatul de la
Lateran, Italia a impus Papei să fie neutru în relațiile internaționale
și să se abțină de la a media anumite controverse, dacă nu este
solicitat în mod expres de toate părțile, Vaticanul fiind neutru din
acel moment.28

26
http://avalon.law.yale.edu/wwii/s1.asp, accesat pe 5.01.2018.
27
https://www.globalsecurity.org/military/world/europe/se-neutrality.htm, accesat pe 5.01.2018.
28
http://www.vaticanstate.va/content/dam/vaticanstate/documenti/leggi-e-decreti/Normative-Penali-e-
Amministrative/LateranTreaty.pdf, accesat pe 5.01.2018.

14
BIBLIOGRAFIE
1. Stelian Scăunaș, Dreptul internațional public, ed. C.H. Beck, 2007.
2. Stelian Scăunaș, Introducere în studiul dreptului internaţional public şi al dreptului Uniunii
Europene, Ed. Burg, Sibiu, 2008.

WEBOGRAFIE
1. https://www.globalsecurity.org/military/world/war/aegean.htm
2. http://www.peace.ax/en/nyhetsarkiv/1388-alans-demilitarisringsdag-2011-en
3. https://unficyp.unmissions.org/about-buffer-zone
4. http://www.ats.aq/e/ats.htm
5. https://www.state.gov/t/isn/5181.htm
6. http://disarmament.un.org/treaties/t/tlatelolco
7. https://www.state.gov/t/isn/5187.htm
8. http://www.nti.org/learn/treaties-and-regimes/south-pacific-nuclear-free-zone-spnfz-treaty-
rarotonga/
9. http://www.nti.org/learn/treaties-and-regimes/southeast-asian-nuclear-weapon-free-zone-
seanwfz-treaty-bangkok-treaty/
10. http://www.nti.org/learn/treaties-and-regimes/central-asia-nuclear-weapon-free-zone-canwz/
11. http://www.nti.org/learn/treaties-and-regimes/african-nuclear-weapon-free-zone-anwfz-treaty-
pelindaba-treaty/
12. https://www.globalsecurity.org/military/world/europe/se-neutrality.htm
13. http://countrystudies.us/finland/137.htm
14. http://www.austrianinformation.org/winter-2015-16/wc55d7qi5qrmyzmxh1qkofcmsluxvj
15. https://www.pana.ie/idn/neutral.html
16. http://svalbardmuseum.no/en/kultur-og-historie/svalbardtraktaten/
17. http://www.vaticanstate.va/content/dam/vaticanstate/documenti/leggi-e-decreti/Normative-
Penali-e-Amministrative/LateranTreaty.pdf
18. https://worldview.stratfor.com/article/military-zones-sinai-peninsula
19. https://thevietnamwar.info/vietnamese-dmz/

15