30.

DOMENIUL PRESCRIPŢŢ IEI EXŢINCŢIVE

Prin domeniu de aplicare a prescripţiei extinctive se înţelege câmpul în care acţionează

prescripţia, adică stabilirea sferei drepturilor subiective ale căror drepturi la acţiune cad sub
incidenţa normelor care reglementează această instituţie. Prin urmare a stabili domeniul de
aplicare al prescripţiei extinctive înseamnă a raporta diferitele categorii de drepturi subiective
civile la instituţia prescripţiei extinctive şi a stabili la care dintre ele dreptul la acţiune este supus
sau nu prescripţiei.
1. Aplicarea prescripţiei extinctive la drepturile patrimoniale
Domeniul de aplicare al prescripţiei extinctive are în vedere drepturile la acţiune
referitoare la drepturile subiective patrimoniale, distingându-se, însă între prescripţia extinctivă a
drepturilor de creanţă şi prescripţia extinctivă a drepturilor reale.
În principiu, drepturile de creanţă, indiferent de izvorul lor, sunt supuse prescripţiei
extinctive. Acestea sunt ocrotite prin acţiuni personale.
De la regula că toate drepturile de creanţă sunt supuse prescripţiei extinctive există şi
unele excepţii: acţiunea având ca obiect partea cuvenită din rezerva de prime în asigurările
facultative de persoane (adică, în raporturile cu societăţile de asigurări, dar numai câd este vorba
de asigurarea facultativă de persoane nu şi în asigurarea de bunuri).
Prescripţia extinctivă a drepturilor reale principale. În materia drepturilor reale
principale, regula o costituie imprescriptibilitatea acestor drepturi, prescriptibilitatea constituind
doar exceptia.
Sunt imprescriptibile extinctiv următoarele acţiuni:
- acţiunea în revendicare imobiliară a dreptului de proprietate privată deoarece titularul
său poate introduce oricând această acţiune.
Cu toate că acţiunea în revendicare a bunurilor imobile este imprescriptibilă ea poate f
paralizată prin invocarea de către pârât a faptului că între timp el a dobândit imobilul prin
uzucapiune. În acest caz, reclamantul nu va reuşi în acţiunea în revendicare nu pentru că ar f
pierdut prin prescripţie dreptul la acţiune în sens material (acesta este imprescriptibil), ci datorită
faptului că a pierdut însuşi dreptul subiectiv de proprietate pe care pârâtul l-a dobândit prin
uzucapiune.
- acţiunea în revendicare imobiliară şi mobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate
publică, indiferent dacă titularul dreptului este statul sau o unitate administrativ-
teritorială, este imprescriptibilă;
- este imprescriptibilă acţiunea în partaj, adică acţiunea de împărţire a bunurilor
proprietate comună, întrucât nimeni nu poate f obligat a rămâne în indiviziune;
- acţiunea negatorie, adică acţiunea prin care proprietarul unui bun cheamă în judecată
persoana care pretinde că este titulara altui drept real principal asupra bunului
respectiv: dreptul de uz, uzufruct, abitaţie, servitute, superfcie, contestând existenţa
acelui drept;
- acţiunea confesorie prin care se urmăreşte numai apărarea dreptului de superfcie, ca
dezmembrământ al dreptului de proprietate;

1
 - acţiunea în grăniţuire, acţiunea prin care proprietarul unui teren aflat în conflict cu
proprietarul terenului vecin solicită instanţei să dea o hotărâre prin care să stabilească
prin anumite semne exterioare, departajarea suprafeţelor celor două proprietăţi.
Sunt prescriptibile extinctiv următoarele acţiuni reale:
- acţiunea în revendicare mobiliară bazată pe dreptul de proprietate privată
atunci când bunul a ieşit din posesia proprietarului fără voia sa (bunul a fost
pierdut sau furat) este prescriptibilă;
- este prescriptibilă acţiunea în revendicare imobiliară în cazurile prevăzute de
C.civ. (avulsiunea) şi C.pr.civ. (revendicarea bunului adjudecat la licitaţie
publică);
- tot astfel este prescriptibilă acţiunea confesorie prin care se urmăreşte
apărarea dreptului de uzufruct, de uz şi abitaţie şi a dreptului de servitute.
2. Prescripţia extinctivă în cadrul drepturilor nepatrimoniale
În principiu, dreptul la acţiune referitor la drepturile personale nepatrimoniale este
imprescriptibil. Acest principiu se întemeiază pe caracterul perpetuu al drepturilor personale
nepatrimoniale, care sunt strâns legate, neseparabile de persoana fzică sau de cea juridică.
Drepturile la acţiune privitoare la drepturile personale cum ar fi: dreptul la nume, la onoare, la
reputaţie, precum şi cele referitoare la starea civilă a persoanelor şi la statutul lor juridic nu pot f
lăsate să depindă în privinţa efcacităţii lor de faptul că dreptul la acţiune a fost sau nu exercitat
într-un anumit interval de timp. De aceea, având în vedere caracterul permanent, drepturile
personale nepatrimoniale sunt în principiu, imprescriptibile.
De la acest principiu există şi excepţii:
- acţiunea în nulitate relativă a unui act juridic civil, trebuie introdusă în termenul de
3 ani;
- acţiunea în anularea căsătoriei pentru vicii de consimţământ care trebuie introdusă
în termen de 6 luni de la încetarea violenţei sau de la descoperirea erorii sau
dolului;
- acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate f pornită de mamă într-
un termen de un an de la naşterea copilului;
- acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii
copilului.
3. Probleme speciale privind domeniul prescripţiei extinctive
a. Valorificarea dreptului subiectiv pe calea excepţiei. Apărarea unui drept încălcat se
poate face fe pe calea acţiunii, fe pe cale de excepţie. În privinţa excepţiilor, în literatura juridică
nu există un punct de vedere unitar cu privire la faptul dacă acestea sunt prescriptibile sau
imprescriptibile. În opinia majoritară s-a subliniat că excepţia este prescriptibilă dacă şi acţiunea
prin care se valorifcă dreptul subiectiv este prescriptibilă şi invers, dacă acţiunea este
imprescriptibilă, atunci şi apărarea dreptului subiectiv pe calea excepţiei este imprescriptibilă.
b. Acţiunea privind un drept secundar. Aşa cum se ştie, ceea ce se stinge prin
prescripţie este dreptul la acţiune în sens material. Drept urmare, nu vor intra în câmpul de
aplicare al prescripţiei extinctive acele drepturi subiective care nu dau naştere direct şi imediat
unui drept la acţiune. Astfel sunt aşa numitele drepturi secundare, adică acele prerogative care
constau în puterea de a da naştere prin act unilateral unui efect juridic care afectează şi interesele

2
altor persoane (dreptul de alegere în cazul obligaţiilor alternative, dreptul la denunţarea
unilaterală a unui contract, dreptul de a ratifca o gestiune de afaceri etc.).
În aceste cazuri, efectele extinctive se vor produce numai indirect, cu privire la dreptul la
acţiune care se naşte din raportul juridic referitor la care s-a exercitat dreptul secundar. Acţiunile
pentru valorifcarea drepturilor secundare sunt considerate acţiuni imprescriptibile. Spre
exemplu, în cazul obligaţiei alternative nu se prescrie dreptul de a alege o anumită prestaţie dar
dacă această alegere a fost exercitată, dreptul de a cere executarea acestei prestaţii este
prescriptibilă.
c. Acţiunea în constatare. Acţiunea în constatare este acea acţiune prin care
reclamantul solicită doar constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept subiectiv civil. Atât
literatura juridică cât şi practica judic consideră ca imprescriptibilă acţiunea în constatare, lucru ce
decurge din imprescriptibilitatea dreptului la acţiune în sens procesual, precum şi din faptul că
reclamantul nu urmăreşte obligarea pârâtului la executarea unor prestaţii, ei solicită numai ca
instanţa să constate existenţa unui drept subiectiv civil al său împotriva pârâtului sau inexistenţa
unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa.
d. Acţiunile mixte. Pe de o parte s-a subliniat că acţiunile mixte sun acele acţiuni care
au caracteristici atât de acţiuni reale, cât şi caracteristici de acţiuni personale sau în constatare, iar
prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea lor se determină de la caz la caz în funcţie de scopul
concret urmărit. Pe de altă parte, s-a arătat că acţiunile mixte acelea prin care se urmăreşte de
către reclamant ocrotirea, în acelaşi timp atât a unui drept real cât şi a unui drept de creanţă ce
alcătuiesc efectul aceleiaşi cauze (de exemplu, izvorăsc din acelaşi contract sau între care există o
strânsă legătură). În acest sens, s-au deosebit două categorii de acţiuni mixte şi anume o primă
categorie prin care se solicită anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau revocarea unui act juridic prin
care s-a constituit sau transcris un drept real iar, pe de altă parte, o a doua categorie de acţiuni
prin care se solicită executarea unui act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale. Şi
potrivit acestei concepţii prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea acţiunii urmează a se stabili
în funcţie de situaţia concretă (de exemplu, acţiunea în nulitate este prescriptibilă sau nu, după
cum nulitatea este relativă sau absolută).
e. Dualitatea de acţiuni. Prin dualitate de acţiuni se înţelege situaţia în care titularul
unui drept subiectiv civil are posibilitatea de a introduce două acţiuni pentru a şi-l valorifca: de
exemplu, o acţiune care este izvorâtă dintr-un contract şi care este prescriptibilă şi o altă acţiune
reală, în revendicare care poate f prescriptibilă sau imprescriptibilă potrivit Codului civil.
f. Acţiunea în repararea unor daune morale. Deşi dauna este morală, adică caracter
patrimonial, repararea acesteia este de natură patrimonială şi drept urmare devin aplicabile
prevederile Decretului nr. 167/1958 potrivit căruia dreptul la acţiune, în sens material privitor la
drepturile de creanţă este prescriptibil.
g. Acţiunea în restituirea prestaţiilor executate în baza unui act juridic civil anulat.
Acţiunea în nulitate este prescriptibilă sau imprescriptibilă după cum nulitatea este relativă sau
absolută. Acţiunea în nulitate nu trebuie însă confundată cu acţiunea în restituirea totală sau
parţială a prestaţiilor executate în baza unui act civil anulat. Acţiunea în restituire având un obiect
patrimonial este o acţiune prescriptibilă.
h. Prescripţia extinctivă în materie succesorală. Dreptul la opţiune succesorală este
supus prescripţiei extinctive. Codul civil prevede că dreptul de a accepta succesiunea se prescrie

3
într-un termen de 6 luni socotiţi de la data deschiderii succesiunii. În schimb, acţiunea de ieşire
din indiviziune este imprescriptibilă.