Cum putem, deci, să începem să implementăm acestea în mod eficient?

Ne ajută să începem prin a înţelege şi a ne angaja la principiul „îngrijire împărţită”(„span of care”).

Acest principiu spune simplu că: „toţi sunt îngrijiţi, dar nimeni nu are grijă de prea multă lume”. (din
Carl George)

George afirmă în „Nouă chei pentru conducerea eficientă a grupurilor mici”/”Nine Keys to Effective
Small Group Leadership”, „Sunt convins că Dumnezeu le conduce pe multe dintre biserici la o
revoluţie liniştită. Această transformare sau schimbare este semnificantă pentru că permite
oamenilor plini de Duhul Sfânt şi dăruiţi de la Dumnezeu să se concentreze pe iubirea faţă de ceilalţi,
pe transmiterea adevărului cu dragoste şi formarea altor lideri care pot multiplica reforma în alte
locuri. Consecinţele sunt că mulţi, mulţi oameni sunt provocaţi să iubească şi să facă fapte bune în
grupuri mici sănătoase, reproductive.”

Acest principiu afirmă valoarea grupurilor mici şi recunosc că relaţiile mai adânci, darea de socoteală
şi încurajarea, predarea/învăţarea mai eficientă, slujirea mai concentrată şi evanghelizarea mai
strategică pot apărea mai degrabă când oamenii sunt îngrijiţi în grupări mai mici.

Exemplificarea beneficiilor grupurilor mici implicate în evanghelizare.

1. Evanghelizarea devine un efort „de echipă”, cu planificarea făcută de grup şi lucrul împreună
la activităţile de evanghelizare, rugăciune pentru prietenii celorlalţi din grup şi încurajarea reciprocă
constantă în relaţiile cu prietenii necreştini.

2. Evanghelizarea făcută de fiecare grup poate fi potrivită personalităţii prietenilor (sporturi,

muzică, activităţi în aer liber)

3. Activităţile sunt mai ieftine şi mai uşor de organizat. Activităţile sunt mai ieftine pentru că
există mai puţine „programe mari”. Programarea e mai uşor de făcut datorită numărului mai mic de
oameni implicaţi.

4. Responsabilitatea nu este doar a unei persoane sau a câtorva, ci a fiecărui grup mic, aşa că
toţi pot fi „proaspeţi”, în timp ce tot mai mulţi oameni pot fi influenţaţi.

5. Influenţă mai răspândită. Mai mulţi oameni pot fi îngrijiţi mai adânc, pentru că există
intenţionalitate şi dare de socoteală în fiecare grup.

6. Necreştinii pot experimenta comunitatea sănătoasă şi relaţiile sănătoase din grupul mic, pe
măsură ce interacţionează în mod consecvent cu grupul. Puţine lucruri sunt mai atractive sau mai
dorite de către necreştini decât relaţii sănătoase şi de dragoste.

7. Activităţile mai mici, mai relaţionale vor fi mai atractive şi vor părea mai puţin ameninţătoare
majorităţii prietenilor necreştini.
Ideea importantă de reţinut este că dorim să ne schimbăm strategia lucrării care este condusă de
program sau depinde de program într-o strategie care este condusă şi depinde de îngrijirea
sănătoasă, holistică a oamenilor.

Structura grupului mic

Vezi diagrama „Îngrijire programată”

Discutaţi cum grupurile mici pot să funcţioneze păstrând un echilibru între :

Învăţătură

Relaţionare

Închinare/Rugăciune

Slujire

Evanghelizare

Cum pot grupurile ajuta la facilitarea învăţării eficiente?

- prin împărtăşirea celor învăţate, învăţare interactivă/experimentală, creativitate etc.

Cum pot dezvolta grupurile relaţii?

- prin muncă, jocuri, slujire, mese etc. împreună

Cum pot grupurile să încurajeze închinare şi rugăciune puternice?

- prin cântare, casete video, natură, arte, rugăciune „creativă”, meditare etc.

Cum pot grupurile să slujească consistent şi eficient?

- prin îngrijirea săracilor, copiilor, refugiaţilor, bătrânilor, prietenilor sau vecinilor nevoiaşi etc. (în
afara grupului de prieteni apropiaţi)

Cum pot grupurile să se îndrepte spre o evanghelizare mai eficientă?

- printr-un echilibru între evanghelizare individuală, în grup mic şi în grup mare, dar cu accent pe
îngrijirea prietenilor în mod individual şi în grup mic

Vezi „Planificarea lunară a grupului mic” (foaia necompletată şi planul model)

Foloseşte foaia de „Planificare lunară a grupului mic” pentru a face brainstorming şi mai apoi pentru
a crea un plan lunar care se potriveşte cel mai bine personalităţii şi maturităţii grupului tău.
Completează partea din spate a foii de planificare cu ideile proprii la care poţi apela în viitor.

De reţinut:

Privind la modelul de planificare lunară a grupului, pare rezonabil pentru grupurile mici să se
angajeze la cel puţin 6 întâlniri pe lună. Pentru ca acest lucru să fie posibil, liderul trebuie să-şi
demonstreze angajamentul la o lucrare de grupuri mici, prin punerea deoparte (rezervarea) unui
timp suficient pentru întâlnirile de grup mic. Dacă există prea multe întâlniri cu grupul mare care
concurează pentru timpul unei persoane, atunci grupurile se vor zbate să funcţioneze bine.(Sugerez
să nu existe mai mult de 2 întâlniri cu grupul mare.)

2 întâlniri pe lună pot fi puse deoparte pentru dare de socoteală, închinare, rugăciune, studiu biblic.

2 întâlniri pe lună pot fi puse deoparte pentru slujire.

2 întâlniri pot fi puse deoparte pentru adâncirea relaţiilor (evanghelizare) cu prietenii lor.
1 sau 2 întâlniri suplimentare sunt încurajate, fie sub forma unor mese, activităţi recreaţionale sau alt
eveniment regulat din programul lor (cumpărături, curăţenie etc.) pentru a construi relaţii în cadrul
grupului.

Organizaţi-vă în funcţie de relaţiile natural constituite. Sugerez grupuri de acelaşi sex: fetele cu fetele
şi băieţii cu băieţii. Majoritatea tinerilor nu-şi vor împărtăşi deschis luptele, îndoielile, întrebările,
păcatele etc. când sunt prezenţi membri ai sexului opus. La fel şi majoritatea adulţilor!

În mod ideal, mărimea grupului ar trebui să fie între 6 şi 10 persoane. Dacă constant e mai mare de
10, atunci probabil grupul e pregătit să se despartă şi să se înceapă un al doilea grup. Aţi putea
funcţiona pentru un timp cu un grup mai mic de 6, dar grupul trebuie să lucreze din greu să mărească
acel număr.

Grupurile ar trebui organizate cu un angajament de un an, şi ar trebui scris un legământ între

membrii grupului pentru acel an. La sfârşitul anului, toate grupurile pot fi evaluate pentru a
determina dacă trebuie efectuate anumite schimbări pentru următorul an.

Liderii de grupuri mici nu ar trebui să fie de aceeaşi vârstă cu cei pe care îi conduc, decât dacă este
vorba de grupuri de adulţi. Pentru grupurile de tineri, este mai bine să se folosească studenţi sau
adulţi pentru conducerea grupurilor mici de liceeni, cu liceeni funcţionând ca asistenţi. Foarte puţini
liceeni au experienţa de viaţă sau maturitatea spirituală necesară pentru a-i uceniciza cu adevărat pe
colegii lor de vârstă.

Fiecare grup va determina care zile sunt cele mai bune pentru ele pentru a face diferite activităţi.
Grupurile nu trebuie să se întâlnească în acelaşi timp, în aceeaşi zi sau în acelaşi loc ca şi celelalte
grupuri. Acest lucru ar trebui să permită majorităţii oamenilor să participe aproape tot timpul, chiar
dacă au un program încărcat. Încurajaţi grupurile să fie creative în privinţa locului de întâlnire şi să fie
creative în privinţa activităţilor pe care le fac. Acest lucru va menţine grupurile „proaspete” şi
interesante.

Fiecare lider de grup mic ar trebui să privească pe fiecare persoană din grupul lui/ei ca pe un
potenţial viitor lider de grup mic. Ar trebui să existe aşteptarea ca după 2 ani fiecare persoană din
grup să fie asistent sau să conducă un alt grup mic. Unele persoane s-ar putea să nu conducă un grup
datorită darurilor lor, dar toţi ar trebui să fie implicaţi în mod semnificativ în folosirea darurilor lor în
procesul de facere de ucenici.

Fiecare lider de grup mic ar trebui să identifice 1 sau 2 persoane pe care le vor învăţa şi în care vor
investi mai adânc în timpul anului. Aceşti asistenţi ar trebui priviţi ca lideri potenţiali în lucrarea din
anul următor. Acest lucru va crea aşteptări sănătoase de la asistenţi, precum şi o „presiune”
sănătoasă asupra liderilor pentru a-i antrena bine pe asistenţi.
Unul din obiectivele fiecărui grup mic ar trebui să fie multiplicarea (la fiecare 2 ani este un obiectiv
rezonabil), aşa că multiplicarea liderilor de grupuri mici trebuie să fie o prioritate înaltă.

Fiecare întâlnire a grupului mare ar trebui planificată şi pregătită de către liderii de grupuri mici
(echipa de lideri), pentru că majoritatea activităţilor grupului mare ar trebui organizate pentru a sluji
nevoilor, creşterii şi dezvoltării grupurilor mici.

Aşa că, întrebarea care ar trebui mereu pusă este: „Cum slujeşte această tabără, activitate sportivă,
cafenea etc. în mod eficient grupurile mici şi le ajută să crească şi să existe îngrijire în cadrul lor?”

Aproape toţi cei invitaţi la întâlnirile grupului mare în mod evident vor fi invitaţi de un grup mic (de
vreme ce toată lumea ar trebui să aparţină unui grup mic), astfel este garantată continua îngrijire a
acestor persoane.