Impresii din practica pedagogicǎ

Am desfǎşurat practica pedagogicǎ la Colegiul Pedagogic „Vasile Lupu” din Municipiul

Iași.

Pe tot parcursul acesteia, eu şi colegele mele am fost atent asistate şi profesionist

îndrumate de cǎtre doamna profesoarǎ de limba și literature română. Mǎrturisesc cǎ mi-
a plǎcut în mod deosebit perioada de practicǎ pedagogicǎ, pentru cǎ am avut ocazia sǎ
învǎţ multe lucruri, prin directa interacţiune cu elevii la clasǎ, cu doamna profesoarǎ,
care ne-a împǎrtǎşit cunoştinţe valoroase în meseria viitoare de profesor. Am fost
plǎcut surprinsǎ de amabilitatea şi căldura cu care am fost primite şi ajutate de către
dumneaei, cu care personal am avut ocazia de a purta nişte discuţii foarte joviale şi
intru-totul pozitivǎ privitor la credinţele şi concepţiile unui profesor.

Am realizat cǎ pentru a fi un bun profesor, conditia esenţialǎ este sǎ fii cu adevǎrat

pasionat de meseria pe care ţi-ai ales-o, iar alegerea sǎ fi fost benevolǎ şi determinatǎ
de convingerile personale şi mai ales de înclinaţiile cǎtre pedagogie. Nu este suficient
sǎ ai în posesie un bagaj mai mult sau mai puţin bogat de cunoştinţe din domeniul tǎu
de specializare, ci trebuie sǎ ai şi nişte trǎsǎturi umane și, îndeosebi să muncești din
punct de vedere didactic.. Trebuie sǎ fii mai mult decat un „instructor” al cursurilor de
liceu, care introduce (sau cel puţin încearcǎ sǎ introducǎ) în capul tinerilor sǎi elevi tot
felul de cunoştinţe, multe, variate, dezvoltate, interconectate, care evalueazǎ, dǎ note,
depuncteazǎ şi nu interacţioneazǎ.

Consider o ARTĂ a şti sǎ interacţionezi cu elevii tǎi într-o manierǎ plǎcutǎ, destinsǎ, sǎ
reuşeşti sǎ trezeşti în aceştia plǎcerea (dacǎ nu pasiunea) pentru materia pe care o
predai, sǎ constaţi cǎ vin bucuroşi la ora ta şi stau cuminţi, sunt preocupaţi şi atenţi la
ceea ce tu încerci sǎ le transmiţi şi îşi însuşesc respectivele cunoştinţe. Am avut ocazia
sǎ predau la clasa a IX-a şi a X-a câte o lecţie de predare-învățare de 1 orǎ.

La clasa a X-a am susţinut lecţia „Bătrânul și marea de Ernest Hemingway”, iar la clasa
a IX-a lecţia „Basmul/Basmul cult Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”.

Pot spune cǎ cel mai mult mi-a plǎcut ora la clasa a IX-a, deoarece elevii erau în primul
rând, cuminţi (asta probabil şi datoritǎ faptului cǎ erau în primul an de liceu şi încǎ
strǎini de comportamentele nedorite la clasǎ), pasionaţi de lectură și sârguincioși,
reuşiserǎ sǎ îşi însuşeascǎ cunoştinţele de bazǎ, noţiunile fundamentale, cu care am
putut opera foarte bine, prin exerciţiile fǎcute la tablǎ, în aşa fel încât am avut o lecţie cu
adevǎrat reuşitǎ. Am reuşit sǎ le captez atenţia şi sǎ îi mobilizez sǎ lucreze în grupuri
pentru a rezolva anumite cerințe referitoare la textul în discuție, dar şi sǎ fie atenţi la
colegii de la tablǎ. Cu clasa a X-a nu am avut o experienţǎ prea pozitivǎ. Imediat dupǎ
ora de limba și literature română, clasa avea tezǎ la o altǎ materie, astfel cǎ elevii erau
în general neatenţi, distraşi de alte activitǎţi, amuzaţi de ceea ce încercam sǎ le
transmit. Totuşi, am avut şi elevi care au interacţionat cu mine, au rǎspuns la întrebarile
adresate, au ieşit la tabla. Per ansamblu, a fost o experienţǎ plǎcutǎ. Desi experienţa a
fost una extrem de scurtǎ, am reuşit sa constat pe viu anumite avantaje şi dezavantaje
ale meseriei de profesor. Este cu adevǎrat o bucurie cand vezi cǎ elevii în faţa cǎrora tu
predai sunt atenţi, disponibili pentru activitǎţile în care tu vrei sǎ îi implici şi îşi însuşesc
cunoştinţele transmise. Nu aş elimina posibilitatea de a deveni cândva profesor, însǎ cu
siguranţǎ nu în ţara noastrǎ, deoarece aici condiţia socialǎ a profesorului nu este una
bunǎ, iar acesta şi-a pierdut demult locul important pe care îl deţinea pânǎ acum câteva
decenii, acela de pedagog, de sfǎtuitor, îndrumǎtor, persoana preţioasǎ de care ai
nevoie şi pe care o doreşti cu bucurie în viaţa ta şcolarǎ, licealǎ, universitarǎ.

Morărași Diana Mădălina, Litere, anul al III-lea,Română-Italiană.