INTRODUCERE ÎN NEUROȘTIINȚE-CONSPECT

ISTORIC
 GRECIA ANTICĂ
-Hippocrate (părintele medicinei occidentale): ”creierul este implicat în senzație și este și
locrul în care se află inteligența”
-Aristotel (filosof grec): centrul intelectului este inima. Creierul are doar funcția de a răci
sângele care circulă prin inimă, dând naștere la temperamentul rațional al oamenilor (”the
cooling capacity of the brain” Bear)
 IMPERIUL ROMAN
-Galen (fiziolog și scriitor grec)
-”medic pentru gladiatori”: a asistat la consecințele devastatoare ale rănilor asupra
creierului și a coloanei vertebrale + disecție animală => creierul este în partea frontală, iar
cerebelul în partea dorsală (concluzie trasă în urma disecției pe oi)
-încearcă să deducă funcțiile creierului și ale cerebelului;
-creierul este tare = creierul se ocupă cu senzațiile
-cerebelul este moale = se ocupă cu funcțiile motorii
// de ce această concluzie? Galen a observat că pentru a forma amintiri,
senzațiile trebuie să fie imprimate în creier. Astfel, acest lucru se poate realiza numai în
creierul ”tare”.
-Cum primește creierul senzații și realizează funcția locomotorie? –ventriculi, cele 4
fluide – miscarea celor 4 fluide prin acesti ventriculi prin nervi ( despre care se credea ca sunt
tuburi goale) ---miscarea
 De la perioada Renascentistă până în sec. XIX
-Andreas Vesalius – vine cu detalii privind structura creierului ( teoria ventriculilor ramane
neschimbata timp de aprox. 1500 de ani – apar papusile hidraulice care cumva sustin aceasta
teorie in continuare, oamenii – ”machinelike”)
-Rene Descartes - dualism cartezian: mintea (entitate spirituala )comunică cu creierul prin
glanda pineala
-1500 de ani mai tarziu, oamenii de știință se indeparteaza de teoria lui Galen (ventriculi,
fluide) si observă că tesutul nervos este impartit in doua: substanta alba și substanta cenusie
-

NEURONI ȘI CELULE GLIALE

-celulele gliale sunt mult mai multe decat neuronii

Doctrina neuronului:
-pentru ca neuronului sa poata fie studiat, oamenii de știință au trebuit sa găsească
soluții pentru trei probleme: pentru mărimea mica a neuronului (0.01-.0.05 mm in
diametru- inventarea microscopului; nevoia de a tăia tesutul cerebral in felii foarte
subțiri-microtomul; nevoia de a intari tesutul cerebral pt ca atunci cand este scos din
cutia craniană să nu se prelingă pe jos-formaldehida; nevoia de a evidenția neuronii-
colorația Nissl (Franz Nissl, late 19th century) care punea in evidentă corpii Nissl ( de
unde si denumirea lor), pe urmă colorația Golgi (colorația argentică, 1873).
CONTRIBUȚIA LUI CAJAL:
-Cajal descoperă colorația argentică în 1888 și o utilizează în combinație cu skill-urile lui
de artist pentru a realiza desene ale neuronilor pe care ii observa la microscop într-un
număr de publicații de-a lungul a 25 de ani.
-Ce a facut el și e super smecher că a facut asta a fost să tragă concluzia (și sa o sustină
aprig) că neuronii comunică prin contact, nu continuitate, cum pretindea Golgi, adică
faptul că procesele neuronilor nu alcătuiesc o rețea. Astfel, teoria reticulară este
anulată,teorie care era o excepție de la teoria celulară. Astfel apare docrina neuronului,
adică aderarea neuronului la teoria celulară.

STRUCTURA NEURONULUI:
-SOMA: -neuronul tipic-20 nanometri in diametru
-inauntru avem citosol, o solutie apoasă, salină, bogată în potasiu, separate de
exterior prin membrane neuronală.
-pe langa citosol, avem și organite: nucleul, RE rugos, RE netedm aparatul Golgi,
mitcondrii.
-nucleul:sferic, centrat, 5-10 nanometri/diametru. Are membrană dublă, poroasă,
numită membrane neuronală. În nucleu se află cromozomii care conțin ADN-ul.
-RE rugos: conține ribozomi, se găsește cel mai mult în neuron, ăștia sunt
corpusculii Nissl, cel mai mare loc de sinteză al proteinelor; mai sunt și ribozomi care
plutesc liberi; proteinele sintetizate in RE rugos raman in citozol, cele sintetizate in
ribozomii liberi sunt destinate fie membranei celulare, fie altui organit celular (sa fie
inserate).
-RE neted: nu conține ribozomi; regulează concentrația de calciu din citosol.
- aparatul Golgi: funcția sa cea mai importantă este sorrtarea proteinelor spre a fi
distribuite in diferite regiuni ale neuronului (in dendrite, in axoni etc).
-mitocondriile: locul respirației celulare –ATP
-MEMBRANA NEURONALĂ-contine proteine transmembranare care indeplinesc diverse
functii (in principiu de introducere/excludere a diferite dubstante in/din neuron)
-CTOSCHELETUL: ”oasele” citoscheletului sunt microtubulii, neurofilamentele
microfilamentele (in ordinea mărimii descrescător, microtubulii-20 nm)
-microtubulii-alcătuți din tubulină (proteină) care formează lanțuri
(polimeri) prin polimerizare. Ceva extra despre ei sunt proteinele asociate
microtubulilor. Schimbări patologice într-o proteină MAP care insoțește un microtubul
axonal (numită și proteina TAU- care interactioneaza cu tubulia pt a stabiliza
microtubulul, servind ca poduri intre microtubuli pt a-I mentine paraleli unii de altii) au
fost associate cu boala Alzheimer: cand proteina TAU se detaseaza de tubulina,
microtubulul este destabilizat, iar informația nu mai circulă cum trebuie. Proteinele TAU
se desprind datorită secreției anormale de amiloidoză (așa spun studiile de până azi).
-microfilamente: formate din două lanțuri de actină(proteină) (prin
polimerizare)
-neurofilamente: filament intermediare, doar in neuroni sn neurofilamente,
foarte puternice dpdv mechanic
 -AXONUL: -incepe cu bulbul de creștere, continua cu axonul propriu-zis și se termină cu
butoni terminali
-nu contine RE rugos, contine f putini ribozomi
-citoplasma in buton terminal nu contine microtubuli, conține vezicule, conține
mitocondrii (indicand o nevoie de ATP mare)
-transport anterograd- kinezină (de la somă la terminal)
-transport retrograde – dineină (de la terminal la soma) –transmite informatii
legate de metabolismul in butonii terminali
-DENDRITE: -spini dendritici(descoperiti de Cajal)-ceva interesant despre ei este faptul
că numărul lor este influențat de calitatea mediului în care o persoana a crescut/trăiește
-citoplasma conține mitocondrii. De asemenea, ceva ce s-a gasit in citoplasma
dendritelor in comparatie cu cea a axonilor sunt poliribozomii, plasati deobicei sub spinii
dendtritici (Oswald Steward)

CELULELE GLIALE
-ASTROCITE: -funcții: de a controla conținutul chimic din mediul extracellular, de a
recapta neurotransmițătorii rămași in fantă
-oligodendrocitele in SNC (o oligodendrocită-mai mulți axoni), cellule Schwann in SNP
(o celulă-un axon)
-celule ependimale – implicate în migrarea celulelor in timpul neurogenezei
-microglia- rol fagocitar
-artere, vene, capilare

Membrana celulelor excitabile câmd este în repaus

-Potențialul de acțiune=impulsul nervos
-informația este ”criptată” sub forma: 1)frecvențelor impulsurilor nervoase în neuroni individuali; 2)
distribuția și numărul neuronilor care transmit impulsuri nervoase într-un nerv. (asemănător cu
codul morse: informația este transmisă în pattern-uri de impulsuri)
-cand membrana unei cellule exictabile nu generează impulsuri nervoase spunem că este în repaus.
-când membrana este in repaus, citozolul are incarcatura electrica negativa la interior in comparatie
cu exteriorul -- această diferentă de incarcatura electrica se numeste potential membranar de
repaus.
-cand are loc potentialul de actiune, interiorul va fi pozitiv in comparatie cu exteriorul.
-cele trei componente prinicipale in determinarea potentialului de repaus sunt: fluidele saline din
interiorul si exteriorul celulei, membrana si proteinele transmembranare.
Potențialul de acțiune

Semnalizarea sinaptică