a ee es yee ae Bey ee Tae | & grt — TOOLOGKG WZ \ et EVISTA INSTITUTELOR TEOLOGICE DIN PATRIARHIA ROMANA ae SERIA I-a-ANUL XXX — Nr. 1-2, IANUARIE — FEBRUARIE 197s BUCURESTI: ge is a / STMOI —— TODLOGIGG WZ, ——S —— AA THA t SEMINARUL TEOLOGIC LICEAL ORTODOX “SF. GHEORGHE” BIBLIOTECA "SF. GRIGORE TEOLOGUL” BOTOSANI REVISTA INSTITUTELOR TEOLOGICE DIN PATRIARHIA ROMANA SERIA a Il-a - ANUL XXX, Nr. 1—2, [ANUARIE —FEBRUARIE 1978 BUCURESTITEMEIURILE DOGMATICE ALE RUGACIUNILOR PENTRU CEI MORTI* Pr. Drd. NICOLAE ALEXA Dupa invatatura Bisericii Ortodoxe, noi stim ci moartea nu este decit trecerea din viaja piminteasca 1a viata de dincolo de mormint, c& cei ce sint unifi in credinfa in Dumnezeu pe pamint, nu sint despair- Siti prin moarte, c& legatura spirituala si raporturile mutuale intre cei ce sint in viata si acei ce au adormit intru Domaul nu pot fi intrerupte, ci dimpotriva se menfin ca intre membrii unei singure imparatii spiri- tuale, imparajia Mintuitorului nostru Hristos. Legatura, unirea si comu- nicarea celor ce sint in vialé cu rposajii au o expresie ce dovedeste menfinerea legaturii spirituale cit si a comunicarii dintre ei. intuitorul Tisus Hristos unirid pe credinciosi prin legatura iubirii, ne-a descoperit si mijloacele de a ne pastra legatura si comunicarea ce. lor vii, celor adormifi. Alte mijloace sau lucrari vazute din partea cre- dinciosilor care sint in viata, sint: viata crestina a lor conforma inva{atura Evangheliei, milostenia si rugdciunea pentru cei morti. Aici ne vom referi in mod special la rugaciunile pentru cei morti si anume la temeiurile lor dogmatice. emeiurile principale ale rugiciunii adresate lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor unui raposat sint : iubirea si credinta. Biserica Orto- doxé si-a intemeiat doctrina privitoare la posibilitatea ameliordrii si- tuatiei celor raposafi si chiar a eliberarii unora din iad pe urmatoarele argumente : 1, Pe virtufile crestine: iubirea si credinta; 2. Pe invafaturile cu- prinse in Sfinta Scriptura ; 3. Pe traditia apostolicd; 4. Pe invafatura Sfinfilor Parinti ; 5. Pe hot&ririle Sinoadelor ecumenic Conform invafaturii Bisericii Ortodoxe, dupa moarte, trupul se in- toarce in pamint descompunindu-se in elementele sale primare, iar su- fletul indaté ce s-a separat de trup, e judecat de Dumnezeu, dupa fap- lele savirsite ; cei buni merg la rai, la locul de odihna si desfaitare, iar cei rai, la chinuri si intristare; Intre cei ce merg in iad trebuie sa se fac o distinctie. Astfel, unii au pacdtuit de moarte si au c&zut cu totul din credinta si nadejdea in Hristos, pentru acestia nemaiexistind nici © speranja de mintuire si alti care au pacate mai usoare si-care au murit in nddejdea invierii. Despre cei din urma avem dupa cuvintul lui Mitrofan Kritopulos «bune na&dejdi cé Dumnezeu fi cerceteaz& cu to- * Lucrare de seminar susfinutd in cadrul cursurilor de doctorat in teologie, alc&tuit sub indrumarea prof. dr. Nicolae Chifescu.TEMEIURI DOGMATICE ALE RUGACIUNILOR PENTRU CEI MORTI 93 jagul, dar cu mila Lui nu se indeparteaza de la ei» !. Insusi Mintuitorul nostru lisus Hristos «pe cei’ morfi in nadejdea venirii Sale, la plinirea veacurilor», i-a inviat. Noi, oamenii purtind chipul Sau, prin rugaciu- nile adresate Lui, prin mijlocirile pe care le fac sfintii inaintea Lui pu- fem si imbunatajim soarta celor adormifi in nadejdea invierii. Rugé- ciunea de la inmormintarea mirenilor spune: «Aceluia cu de-a-dinsul mucenicilor va rugati, si ne daruiasc& noua dezlegarea datoriilor» *. Le- gatura dintre cei vii si cei morfi este cuprinsa si in alta rugaciune care spune : «Dupa lege s-au nevoit mucenicii Tai, datatorule de viaja si cu cununa de biruinja fiind incununafi de cdtre Tine, mijlocesc mintuire vesnica celui ce in credin{& s-a savirsit» *. Daca sfintii adormiti intru domnul pot face aceste mijlociri pentru cei vii, in acelasi chip cei vii sint datori sa ajute pe cei decedati, rugin- du-se pentru iertarea picatelor si usurarea starii lor. Sfintul Apostol Pa- vel ne spune: sé facem «cereri, rugaciuni, mijlociri, mul{umiri pentru toti oamenii» (I Tim. 3, 1), intelegind prin «tofi oamenii», tofi cei vii si toti cei morfi. Dac& avem aceasta datorie de a ne ruga pentru cei vii care au posibilitatea si se indrepteze prin rugaciuni find in trup, cu atit mai mult trebuie si ne rugam pentru cei morti, care nu mai au aceasta posibilitate 4. Textele din Sfinta Scriptura «ci nu este intru moarte cel ce Te pomeneste pe Tine. Si in iad cine Te va lauda pe Tine ?» (Psalm. 6, 6), Dumnezeu «care va da fieciruia dupa faptele lui» (Rom. 2, 6), «C&ci ce va semana omul, aceea va secera» (Gal. 6, 7), texte care ar prea sa contrazica rugciunile pentru morti —, cuprind implicit invatétura Bisericii Ortodoxe c& dupa moarte, personal, nimeni nu mai poate lucra pentru mintuire. In acest sens este cit se poate de evidentd parabola bogatului nemi- lostiv si a sdracului Lazar. Dar pina la judecata definitiva cind situa- tia va fi pecetluita pe veci se mai poate aduce o schimbare prin rug: ciunile pentru cei morti, insofite de fapte caritabile svirsite de cei vii in memoria celor trecuti in viata de dincolo 5. Prin Biseric& cei vii se ostenesc «pentru a lor mintuire> dar ei pot ca prin ea s& se osteneascé $i pentru mintuirea celor plecati dintre ei. In virtutea dragostei ce leag& toate madularele ce alcatuiesc Trupul lui Hristos, cei vii rugindu-se pentru cei mori, traiesc cu nadejdea reve- derii unora cu alfii. Moartea trupeascé nu poate constitui o bariera de netrecut intre madularele legate prin iubire. Dac& oamenii nu sint uniti intre ei prin iubire, nu pot fi unifi nici cu Dumnezeu care este «su- prema iubire». ubirea nemuritoare este temeiul rugaciunii in general, 1. Diac. loan 1. Ici, Marturisirea de credint@ a lui Mitrofan Kritopoulos. Insemnd- tatea ei istoricd, dogmaticd si ecumenistt, Tez de doctorat, in «Mitropolia Ardealului», XVII (1973), nr. 3—4, p. 298. 2. Molitfelnic, Ed. Inst. Biblic si de Misiune ortodox#, Bucuresti, 1954, p. 184. 3. Ibidem, p. 189. . Pr. Constantin Tana, Rugdciunile pentru morfi, in «Alterul stribun», an. 11, 1974,\nr.5, p. 4. . Pr, I. Bunea, Cultul Mortilor, rostul parastaselor, in «Mitropolia Ardealuluix, XV (1970), nr. 7-8, p. 465.“mod natural rugaciunea pentru cei adormiti in Domnul. Mintuitorul Iisus . | | : . . . 94 P Pr. Drd. NICOLAE ALEXA si al rugdciunii pentru cei morfi in special. Grija izvorita din iubire a celor vii pentru starea sufletelor pe care le-au iubit si pe care inca le mai iubesc, dar care sint despartite de ei prin moarte, determina in Hristos ne-a poruncit si ne rugam si s& purtam sarcina unul altuia cdu- tind astfel imparajia lui Dumnezeu nu numai pentru noi ci si pentru aproapele nostru, intrucit fara iubire de aproapele nu este mintuire : «Porunca noua va dau voua : sd va iubifi unul pe altul precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi unul pe altul s& va iubifi» (Ioan 13, 34). Mintuitorul Tisus Hristos ne invafa si ne porunceste s& ne inbim unul pe aitul nu cu iubire paminteascé, trecdtoare, ci cu iubire cereasca, dumnezeiascd, Aceasta iubire se manifest prin rugaciune, prin mijlo- cirea pentru aproapele catre Domnul. Prin urmare, rugaciunea pentru cei morfi este rodul afecliunii noastre catre ei. Insa iubirea fara cre- din{& nu poate sa dea roadele asteptate. lisus Hristos ne-a spus ca El este invierea si-viata si ca atare numai printr-o viata crestina si crezind in El, cei vii pot interveni in ajutorul celor morfi. «Eu sint invierea si viaja; cel care crede in Mine, chiar dacd va muti, va fi viu» (Ioan 11, 25) i-a raspuns Mintuitorul Martei, cind aceasta i-a spus ca Lazar, fra- tele ei a murit. Asadar, legiitura, unirea si comunicarea intre vii si morfi sint posibile numai prin credinja si iubire. Fara credinté adeva- rata nu poate cineva s& se mintuiasca si nici sa ajute cu ceva la min- inirea aproapelui. Credinta, iubirea si nddejdea sint principala temelie a tuturor mijloacelor vazute prin care se exprima ajutorul nostru pentru cei raposati. Credinja noastra in nemurirea sufletelor celor adormifi si porunca Mintuitorului: «Cereti si vi se va da» (Matei 7, 7; Ioan 14, 23) este temeiul rugaciunilor noastre prin care indraznim sa-L rugim pe Dum- nezeul milei ca s& ierte pacatele celor plecafi din aceasta viata mai ales cind stim ca insusi Mintuitorul, ne-a spus ¢& si in viala de dincolo de mormint exista iertarea acelor pacate care nu sint impotriva Duhului Sfint (Matei 12, 31—32). «Pentru ce dar — spune Sfintul Ioan Damas- chinul — ar fi greu si imposibil a’cere 1a Dumnezeu iertarea pacatelor, celor raposati> ¥Temeiuri din Sfinta Scriptura. — In cartea a Il-a a Macabeilor se vorbeste despre existenta si folosul rugaciunii pentru cei morfi: «lar a doua zi, au venit cei ce erau cu Iuda, precum a fost rinduit ca s& tidice trupurile celor omorifi si si le aseze cu rudeniile in parintestile morminte. Si au aflat sub hainele fiecdruia din cei morti lucruri inchi- nate idolilor lamniei, de la care ti oprea legea pe iudei, si tuturor vadit lucru a fost ca pentru atare pricind au cazut acestia. Si tofi binecuvin- tind pe Judecdtorul cel drept, pe Domnul, cel ce araté cele ascunse si intorcindu-se la rugaciuni, s-au rugat pentru pacatul ce s-a facut, ca de tot sa se stearga... Si facind adunare de bani dup numérul barbati- lor... a trimis in Ierusalim, s& aducd jertfa pentru pacat, foarte bun si Deora j , 6. Pr. Mitrofan, Viafa rdposatilor nostri si viata noastra dupa moarte, trad. din fr. de Iosif, Mitropolit primat, Bucuresti, 1890, p. 81.TEMEIURI DOGMATICE ALE RUGACIUNILOR PENTRU CE! MORTI 95 cuvios lucru pentru socotinja invierii morjilor! Ca de n-ar fi avut na- dejde c& vor invia cei ce mai inainte au cazut, desert si de ris lncru ar fi a se ruga pentru cei morfi. Si a vazut ca celor ce cu buna cucer- nicie au adormit, foarte bun dar le este pus. Drept aceea, sfint si cu- cernic gind a fost ci au adus jertfa de curalie pentru cei morti, ca si se slobozeasca de pacat» (Il Macabei 12, 39—46). De existenta vietii de dincolo de mormint, precum gi de necesitatea de a veni in ajutorul celor morti era pe deplin convins si Isus fiul lui Sirah, care da sfaturi de a se face milostenie nu numai pentru cei vii, ci si pentru cei raéposati «Darnicia ta sa ating& pe tofi cei in viata si chiar mortilor fa-le parte de darnicia ta» (Isus Sirah 7, 35). Tobit, recunoscind folosul rugaciunii pentru cei morti, a poruncit fiului s&u, ca s& fie darnic cu piinea si cu vinul la mormintul celor drepti (Tobit 7, 17). lar pentru cei ce |-au parasit pe Dumnezeu, pro- fetul Ieremia porunceste ca sa nu se fringa pentru ei piine de jale cu mingiiere pentru cel mort (Jet. 16, 7—I1). Ca rugaciunea in numele Jor le ajuta acestora la mintuirea lor ne-o dovedeste si Baruh care se ruga pentru cei raposati, astfel: «Doamne, atottiitorule... nu-fi aduce aminte de nedreptatile parintilor nostri» (Baruh 3, 4—5). In Noul Testament, Mintuitorul Iisus Hristos a spus ucenicilor Sai ca iertarea pacatelor poate avea loc si dincolo de mormint, dar numai prin mijlocirea celor vii; acestora s-a zis: «Cerefi si vi se va da» (Ma- tei 7, 7). C& este aga, ne-o spune tot Mintuitorul: «Celui care va zice cuvint impotriva Fiului Omului, se va ierta lui, dar celui care va zice (cuvint) impotriva Duhului Sfint, nu i se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie» (Matei 12, 32; Marcu 3, 28—29). Si chiar daca in Noul Testament nu se spune in mod direct si ne rugam pentru cei morfi, dar, intrucit ni se spune clar cé avem datoria de a he ruga pentru tofi oamenii, urmeazi ci avem datoria de a ne ruga si pentru cei réposati. Astfel, Sfintul Apostol Pavel in epistola sa catre Timotei, ne spune: «Va indemn, deci, inainte de toate sa facefi cereri, rugéciuni, mijlociri, mulfumiri pentru toti damenii» (I Tim. 2, 1). De- sigur c& expresia «toti oamenii» cuprinde nu numai pe cei din lumea aceasta, ci gi pe cei de dincolo de mormint, cai St acestia traiesc, desi pe un alt plan, Rug&ciunea pentru cei morfi o facem in numele Mintui- torului Iisus Hristos, fiind incredinjafi’ c& cel ce a zis ¢ «Daca veti cere ceva in numele Meu, Eu voi face» (Ioan 14, 14), va asculta si va implini si rug&ciunile noastre si va elibera din iad pe cei care, nu din rdutate, nu si-au insusit pe deplin efectele Jertfei Sale *. In Biserica crestina, inc de pe timpul Sfintilor Parinti Apostoli se faceau rug&ciunii si mijlociri pentru cei morfi. Dovada despre aceasta gasim in Epistola I-a catre Corinteni, unde se vorbeste despre botezul 7, Feologia dogmatica si simbolicd, Manual pentru institutele teologice, vol. 11, Bucu- esti, 1958, p. 974.96 Pr. Drd. NICOLAE ALEXA pentru cei morfi... Astfel, Sfintul Apostol Pavel referindu-se la acest obicei zice: «Ce vor face cei ce se boteazd pentru cei mori? Daca mortii nu inviazé, nicidecum, pentru ce se mai boteazd pentru ei?» (I Cor. 15, 29). De aici se vede, in mod clar, c& pe atunci erau unii crestini care aveau credinja c& in modul acesta pot ajuta celor dece- dafi, care n-au fost botezafi §, Mintuitorul insusi primeste rugaciunile celor vii pentru bolnavii lor vindecindu-i fara a fi de fata. Astfel la rugamintea insistenta plina de credinj& si dragoste materna a femeii cananeence pentru fiica sa, chi- nuité de diavolul, Mintuitorul o vindecé (Matei 15, 28); vindeca sluga sutasului prin rugiiciunea stapinului sau (Matei 8, 5—14). Mai mult, chiar, Mintuitorul invie din mori pe fiica Iui lair (Matei 9, 18—23; Luca 8, 41—56), invie pe fiul vaduvei din Nain (Luca 7, 11—16), invie la rugdmintea Martei si a Mariei pe fratele lor, Lazar, mort de patru zile, — toate savirsindu-se in fata multor martori, care au lasat in scris aceste adevaruri. SA ne aducem aminte ca inca in Vechiul Tes- tament, Sfintul Tlie, prin rugaciune invie pe fiul viduvei din Sarepta Sidonului; Sfintul Apostol Petru invie pe Tavita din Iope (Fapte 9, 36—41) iar Sf. Apostol Pavel pe tinarul Eutihie din Troa prin ruga- ciunile pe care Je face in numele lui Hristos. Evanghelistul Matei ne incredinteazd de temeinicia rugiciunii cind ne spune : «Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamint pentru un lucru pe care il vor cere, se va da lor de la Tatil Meu care este in ceruri (Matei 18, 19). Toate acestea constituie pentru noi temeiuri dogmatice ale rugaciu- nilor pentru vii, dar mai ales pentru morti, intrucit existé o comuniune a sfinfilor si tofi facem parte din acelasi trup tainic al Domnului nostru lisus Hristos. S x Traditia apostolicd. Obiceiul de a se face rugaciuni pentru cei morti dateaz& de la Sfinjii Apostoli. Prima Bisericd crestiné a fost Biserica din Ierusalim, compusa din Apostoli si ucenicii lor, pe care Sfintul Duh ii célauzea in tot adevarul (Ioan 16, 13). In liturghia sa, Sfintul apostol Iacob se ruga atit pentru cei vii cit si pentru cei morfi, cu aceste cuvinte: «Doamne, Dumnezeul duhurilor si al trupurilor, adu-fi aminte de tofi dreptii de care ne-am adus aminte si de (cei) care nu ne-am adus aminte, de la Abel pind in ziua cea de astazi. Da-le lor odihna in lacasurile ceresti ale Imparafiei Tale, in desfatarile raiului, in sinul lui Avraam, al lui Isac si al lui lacov, sfin- Wii nostri p&rinfi, acolo unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, unde straluceste totdeauna lumina fefei tale» ®, Rugaciuni pentru cei 8. Teologia dogmatica ... ibidem. 9, Ibidem, p. 974.TEMEIURI DOGMATICE ALE RUGACIUNILOR PENTRU CEI MORTI oF “morfi se obisnuia s& se faca si in Bisericile de Alexandria, de Carta- gina, de Constantinopol, de Milan: Din toate vechile liturghii, atit din cele ce erau in uz $i mai sint inc& in Biserica ortodoxa orientala si cu- noscute sub numele de liturghia Sfintului Iacob, fratele Domnului, a Sfintul Vasile cel Mare, a Sfintului loan Gura de Aur, a Sfintului Gri- gorie, precum si liturghiile romana, galicané si altele, cum gi cele ale iacobifilor, a coptilor, a etiopienilor, sirienilor si nestorienilor, din toate aceste liturghii, desi atit de numeroase si diferite, nu existé nici una sd nu aiba cuprinsul ei si rugaciunile pentru cei morti ™. Sfintul Apostol Pavel, in Epistola catre Evrei, ne indeamna astfel : «Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au grait voud cuvintul lui Dumnezeu ; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viaja si le urmati credinja> (Evr. 13, 7). Prin acest indemn apostolul ne amin- teste de datoria pe case o avem de a ne ruga pentru cei adormii care he-au pova{uit in calea credinjei si cérora le datoram viaja noastra in Hristos. lar in a doua Epistold ctre Timotei, acelasi Apostol isi ex- prima dorinfa ca membrii casei lui Onisifor si primeasca dupa moartea lor harul Mintuitorului lisus Hristos ca rasplatire pentru serviciile pe care el le-a facut apostolului in timpul viefii: «Domnul s& aiba grija de casa lui Onisifor, céci de multe ori m-a insuflejit si de lanjurile mele nu s-a rusinat. Daruiascé-i Domnul ca sa afle mila de la Domnul in ziua aceea». Invafatura Stintilor Pdrinfi. Sfintul Dionisie Areopagitul, contempo- rama Sfinfii apostoli si unul din cei ce l-au ascultat pe Sfintul Apostol Pavel vorbind in Areopag spune in contemplajia sa despre cei rapo- sati: «Rugaciunile sfintilor in timpul vietii lor si chiar dup moartea lor sint folositoare pentru acei care sint demni de sfintele rugaciuni, adica pentru cei credinciosi. Rugdciunile unora pentru alfii, au valoare si putere inaintea lui Dumnezeu» "!, Sfintul Grigorie de Nisa zice de asemenea, ca e foarte folositor si plicut lui Dumnezeu de a ne aduce aminte, in timpul sfintei taine a Euharistiei de cei raposati, care au murit in adevarata credinta. {h liturghia sa, Sfintul Vasile cel Mare se roag& pentru cei ador- mili in Domnul astfel: «Adu-{i aminte, Doamne, de cei ce au adormit intru nédejdea invierii si a vietii vesnice», iar in continuare zice si ne rugam pentru aceia ale caror nume le va citi preotul, «pentru odihna si iertarea sufletelor lor in loc Juminat unde nu e intristare, nici sus- pin; d&-le Doamne odihna unde straluceste lumina fejei Tale» . Ruga- ciunile pentru cei morfi si in general toate faptele bune facute pentru ei sint considerate ca sfinte si pioase ofrande — spunea Sfintul Ioan Damaschin in Cuvintul Séu'asupra celor ce au murit in credin{a. Sfintul Ioan Guré de Aur invaja cu cuvintul si cu fapta de a ne Tuga pentru cei ce au trecut in viata cealalta. In liturghia sa, ruga- ciunea pentru morti, se repeta, de trei ori. El ii invaja pe credinciosii sdi ca sa practice aceasta virtute, aratind binefacerea acestei rugaciuni, 10. Macarie, arhiepiscop de Harkov, Teologia dogmatica ortodox, tom. I, p. 597, cf. Mitrofan, op. cit, p. 91. Jl. Mitrofan, op. cit, p.92, 12. Liturghia Sfintului Vasile. 81-798 Pr. Drd. NICOLAE ALEXA «atit pentru cei vii, cit si pentru cei mortio$ «Nu numai ca nu trebuie sa plingem sau sa ne intristém de moartea celor dragi, — spunea Sfintul joan Gura de Aur — ci, mai mult trebuie sé plingem nu moartea lor, ci pacatele pe care acestia le-au facut». Plingind pentru pacatele rapo- sailor, cei vii au datoria in acelasi timp ca sa creadé cu fermitate in ‘Acela ce a ridicat pacatele a toataé lumea si prin urmare si pe cele ale raposatilor nostri. Rug&ciunea, milostenia, jertfa cea fara de singe pot mult pentru soarta pacdtosului in lumea de dincolo de mormint. $i intrucit rugaciunile si jertfele lui lov pentru fii sai ii curéfeau pe aces- tia, ce poate impiedica pe Dumnezeu de a curati prin rugaciunile si jertfele noastre pe cei raposati cind Domnul da unora dupa rugaciunea celorlalti. Acesta e si scopul pentru care ni s-a poruncit de a ne ruga unul pentru altul, pentru ca unii si se vindece prin mijlocirea altora Astfel rug&ciunile pentru cei rdposafi mintuiesc si pe unii si pe alti Pentru ce dar s& ne intristaém in zadar, daca cei vii pot gasi har ine- intea Jui Dumnezeu pentru raposati? S& ne rugdm pentru acei ce nu sint separafi de noi decit prin spatiu si rugdciunile noastre nu vor fi nici nefolositoare, nici zadarnice, c&ci rugaciunea este unul din mij- loacele pe care ni le-a dat Duinnezeu pentru mintuirea noastré si a aproapelui nostru in lumea de dincolo de mormint “. Explicind cuvin- tele Mintuitorului lisus Hristos, adresate Martei, sora lui Lazar: «Eu sint invierea si viata; cel care crede in Mine, chiar dacé va muri fi-va viv» (Ioan 11, 25), Sfintul Ioan Guré de Aur spune: «Fiindcd Iisus Hristos este Stapin al viefii si al tuturor bunurilor, la El trebuie sé cerem ca s& amelioreze soarta raposatilor. Fiind Dumnezeu, El da viata cui voieste» Tot cu privire la folosul rugiciunilor pentru cei morti, Sfintul Ciril, episcopul Ierusalimului scrie in Cuvintul al cincilea : «Noi serbam amin- tirea réposafilor ; intii a patriarhilor, a proorocilor, a apostolilor si a martirilor, pentru ca dupa cererile si rugaciunile lor, ale noastre sa fie ascultate de Dumnezeu; in al doilea rind ne rugdm pentru raposatii Sfinfii Parinti si episcopi gi in al treilea rind, ne rugdm pentru toli acei dintre noi care au murit si credem cu tarie c& rugaciunea e de un mare ajutor pentru sufletele in favoarea carora ea este facuté si pentru care se face Jertfa Sfintei Liturghii» '. 4 Sfintul Atanasie cel Mare, vorbind despre cei morti, spune ca Dum- nezeu nu-i paraseste pe acestia, ci misc pe cei de aproape ai lor, in- dreapta cugetele lor, le atrage inimile, le induioseazé sufletele si astfel miscati cei vii se grébesc si dea ajutoru celor mori, indeplinind ei nea- junsurile lor !® Cu acelasi sens in legaturaé cu pomenirea celor morti la Sfinta liturghie, Sfintul Ioan Hrisostom spune in Omilia la Filipeni = «Nu degeaba au rinduit Apostolii sé se facd asupra Tainei infricosate 15. Sf. loan Gura de Aur, Comentarii trofan, op. cit., p. 93-94. 14. Sf Toan Hrisostom, Cuvintul 62, cf. Mitrofan, op. cit, p. 94—95. 15. Sf. Ciril, episcopul Ierusalimului, Cuvintarea a V-a, partea a 5-a, cap. 12, cf Mitrofan, op. cit, p. 96 16 Doctorand Ierom. Antonie PlAmAdeald, Invjatura ortodoxd despre rai $i iad, in «Studi teologice», XX (1968), nr. 7—8, p. 563—564. la ep. | catre Corinteni, cap. XV, cf. Mi-TEMEIURI DOGMATICE ALE RUGACIUNILOR PENTRU CEI MORTI 99 preamarirea celor plecafi. Stim ci mult le foloseste, cé mult binefa- cere aduce aceasta celor morfi. Cind sta tot poporul, plenitudinea preo- jeasc&, cu miinile intinse si in fafa sta Jertfa infricosaté, cum nu vor indupleca pe Dumnezeu pentru cei adormiti ? Dar aceasta numai pentru cei plecafi in credin» "7. Iar Sfintul Ioan Damaschin, facind o sintezi a marturisirii tuturor Sfinfilor Parin}i care au fost inaintea lui, ajunge la urmatoarea concluzie : «...ucenicii si dumnezeiestii apostoli ai Min- tuitorului, nu in zadar si fara cuvint, au instituit de a ne aminti in tim- pul jertfirii sfintei prea curate Euharistii, de cei raposafi, morfi in cre- dinté, — porunca, care de atunci si pina in zilele noastre a fost_pas- traté cu trie si eviavie in Biserica Apostolicd si ecumenica a Dom- nului nostru lisus Hristos... si se va pastra in ea pina la sfirsitul vea- curilor...» 18, XPentru care mori se roagd Biserica? O laémurire in aceasta pri- vinjé o aflam in Constitutiile Apostolice : «Cel care a fost dusman al lui Dumnezeu in aceasta viaja este vadit ca va fi si in cea viitoarer '. Biserica invala indeobste c& ea se roag& pentru cei adormifi in cre- din{&, care n-au fost vrajmasi lui Dumnezeu si care murind pocdifi n-au putut face roade de pocdinja, sau care nu s-au pocait deplin aici pe pamint. Aceste suflete merg toate in iad si prin rugaciunile Bisericii unele sint salvate de acolo, iar altele usurate acolo. Unii teologi ortodocsi moderni si chiar uni teologi ce-au trait in veacul nostru au sustinut multe teorii referitoare la posibilitajile pe care le au cei din iad de a se mintui. Unii sustin, spre exemplu, ca «ru- gaciunile noastre pot fi facute pentru cei morti si pocaiti, intrucit ple- cind in comuniune cu Biserica crestiné au luat impreuna cu ei ince- puturile binelui sau sdminta vietii noi. Neputind dezvolta séminja bund aici, prin rugdciunile Bisericii, o vor dezvolta dincolo in mod treptat» **. Problema este ins& foarte claré: a vorbi de un progres dupa moarte sia atribui acest progres insusi sufletului celor decedati este o eroare, _ dar a da un rol important rugaciunilor pentru morfi in transformarea care are loc cu acest suflet este cu totul altceva. In discutie se afla, evi- dent, acele suflete ce salasluiesc in iad fara a fi impovarate cu prea multe pacate grele. Dumnezeu voieste sé mintuiascé pe tofi: «Dumnezeu Mintuitorul nostru... Care voieste ca toi oamenii si se mintuiasca si la cunostinta adevarului si vind... Care s-a dat pe Sine réscumparare pentru tofi» (I Tim. 2, 4—6), spune Sfintul Apostol Pavel. Desigur, «in acesti tofi nu se pot cuprinde real decit cei ce au réspuns macar intr-o masura cit de mica la apelul lui Dumnezeu, cit au fost in viata» *. Acestea tre- 17. Sf. loan Hrisostom, Omilia 3, la Filipeni, n. 4, P.G., 62,-204, cf. Teologia dogmatica si simbolicd, vol. 11, 1974. 18. Sfintul Ioan Damaschin, Cuvint despre cei adormiti in credinjd, cf. Mi- trofan, op. cit. p. 95. 19. Cf. Silvestru de Caney, Teologia dogmatica ortodoxd, vol. IV; Pr. loan Gh. Chirvasie, Pentru care pdcatosi se roaga Biserica, in «Studii teologice>, X (1958), nr. 910, p. 562. 20. Hristu Andrusos, Simbolica, trad. din 1. gr. de Prof. lustin Moisescu, Craiova, 1955, p. 306, cf. Pr.loan Gh. Chirvasie, op. cit, p. 563-564./ 100 Pr. Drd. NICOLAE ALEXA buiesc in{elese in sensul ca cei decedati nu s-au desprins de Trupul tainic al Domnului, ci au murit impacati cu Dumnezeu. Prezenja lor in iad este urmare a cainjei lor insuficiente pentru picate care in nici un caz n-au fost pacate de moarte. Ei se afla acolo intr-o stare de boala, de care pot fi vindecafi. Pentru vindecarea si scdparea lor din chinurile iadului se roaga Biserica la toate serviciile divine. Acestia ramas 0 oarecare bunatate ce se poate dezvolta prin rugiciunile Bise- ricii, asa dupa cum poate fi dezvoltata prin influenta soarelui si a ploii 0 simin{& sdnatoasé semanata in pamint fertil, sau dupa cum poate fi ins&inatosita o celulé bolnava din organism, pe cind cei decedati, care n-au s&virsit nimic bun, rugaciunile celor vii nu le pot ajuta*, asa dupa cum nici soarele si nici ploaia nu pot ajuta sé rasaré din paémint un graunte stricat, sau dup& cum organismul nu poate invia 0 celula moarta. Rugaciunea pentru cei mor{i presupune nu numai o mijlocire pe linga Creator, ci si o actiune directa asupra sufletului, susceptibild sé-1 facd demn de iertare**, ar afirmatia ca prin rugaciunile Bisericii unele su- flete pot fi trecute din iad in rai pare a sta in contrazicere cu cuvintele de la Luca 16, 26, dupa care intre rai si iad este o prapastie de ne- trecut. Contradictia este insi aparenta, intrucit, daci privim lucrarile mai atent vom vedea ca intre acest text si invafatura Bisericii privi- toare la posibilitatea mintuirii din iad exista de fapt o perfecté concu- renjé*, Textul amintit spune numai atit cé nimeni nu poate primi prin propria voinfa s& treaca dintr-o stare in alta. Avraam spune bogatului : «intre noi si voi s-a asezat o prapastie mare, astfel ca cei ce ar vrea s& treaca de aici la voi, ori de acolo la noi sa nu poata sa treaca». Este exact ceea ce spune Biserica. Bariera aceasta este de netrecut cind ci- neva aflat intr-o parte sau alta a ei ar vrea s-o depiseasca, dar pentru Domnul ea nu constituie o bariera. Cei ce in viata de aici si-au taiat de bunavoie orice posibilitate ca odata ajunsi dincolo Biserica sa nu poaté mijloci prin ragdciuni pentru schimbarea in bine a starii lor, acestia au intr-adevar in fata lor o asemenea bariera. Ea nu este de netrecut pentru Domnul, dar nimeni nu poate fi mintuit impotriva voinei sale. Ar fi poate absurd s& se invoace in acest caz dragostea lui Dumnezeu. Dupa cum stim, Domnul Hristos, in timpul morfii Sale, a fost in mormint cu trupul, dar cu sufletul s-a coborit la iad pentru a elibera — de cursele vrajmasului pe cei credinciosi, pe cei ce au adormit cu cre- — dint& in Mesia. Dacé Domnul a mintuit in trecut din chinurile iadului pe anumiti oameni, El poate face acest lucru si in prezent si in vitor cu tofi aceia' care au adormit cu credinté in El si neintinali cu prea multe si grele pacate de moarte. Ei nu beneficiazi de aceasta indurare 21 Pr Prof. Dumitru St&niloae, Rugdciunile pentru aljii si sobornicitatea Bise- rici, in «Studi teologice», XXII (1970), nr. 1—2, p. 33. ‘22, Aceasta nu este in contrazicere cu afirmafia facut in capitolul precedent cd Dum- nezeu a Isat un rol dragostei Bisericii sobornicesti in usurarea pAcitosilor extremi con- damnafi la nefericife, intru cit ajutorul ce se menfioneaz de ast dati se referd la scoa- terea efectiva din iad evident imposibilé pentru cel cu piicate grele si care au murit fara sii se fi pocdit, $ 23.1. Petreuta, Rugaciurile pentru morti, Oradea, 1937, p. 20.' 24. Teologia dogmaticd, vol. Il, p. 975.& TEMEIURI DOGMATICE ALE RUGACIUNILOR PENTRU CEI MORTI 101 in urma suferinfelor si a meritelor pe care eventual si le-ar cistiga dupa moarte, ci datorita mijlocirilor facute pentru ei de Biserica luptatoare, intrucit insusi Mintuitorul na spune : «Si orice vefi cere intru numele Meu, aceea voi face» (Ioan 14, 13). Deci El nu lasa fara efect Jertfa cuharistica si rug&ciunile ce le facem pentru raposati. Dac «singele lui lisus ne curdfeste pe noi de orice pacat», atunci acelasi singe curateste de tot pacatul ‘si pe decedafii pomeniti la Sf. Liturghie pentru care pre- otul, in momentul cind pune miridele in Sf. Potir, se roag&: «spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit singele Tau pen- tru rugaciunile Sfintilor Tai». Dumnezeu primeste rugaciunile noastre pentru decedafi din iad, dupa cum primeste si pe ale sfintilor din rai, facute pentru noi pamintenii, deoarece El vede in acestea manifestarea iubirii dintre oameni si stra- dania acestora de a se afla in comuniune cu Sine» ®’. Stim ins cd nu toate rugaciunile facute pentru morti sint ascultate. De acestea nu sint vinovati cei ce se roaga, si cu atit mai putin Dumnezeu. Vina o poarté exclusiv cei care prin vointa lor libera si in mod constient s-au mani- festat pina in ultima clipa a vietii ci vor sa fie departe totdeauna de Dumnezeu. Dumnezeu nu lucreazi niciodati impotriva vointei credin- ciosului. Libertatea pe care o au credinciosii de a face alegere intre bine si réu este circumscrisa la viata de aici, pentru ci ea alege de aici $i pentru dincolo, pentru vesnicie, in deplina cunostinta, Dumnezeu nu poate fi acuzat cé pedepseste vesnic in chip inechitabil. De fapt credin- ciosul isi alege liber o stare sau alta. Libertatea de a alege, in cazul cind se alege raul, este echivalenta cu vointa personalé de a merge in iad, Acum se naste intrebarea urmatoare: dacé un credincios folo- seste rau aceasta libertate poate Biserica sa-] ajute prin rugaciunile Sale dupa ce a murit? Desigur ca nu, daca acesta n-a dat nici un semn de pocdinta daca a savirsit pacate grele, de nu pot fi iertate. Pacatele lui fiind de natura grava, nu se iarta niciodata: «Oricine va spune vreun cuvint impotriva Fiului Omului, i se va ierta, dar celui care va huli impotriva Duhului Sfint, nu i se vor ierta in veac, ci este vinovat de osinda vesnica» (Marcu 3, 28). Mintuitorul ne.spune limpede c& paca- tele care denot& o deosebit& rautate, care izvorasc dintr-o inima per- versa, nu se iarta niciodaté. Cei ce mor cu pacate de moarte mor cu uri neimpacata fata de Dumnezeu. Ura lor rémine eterna — intrucit dupa moarte ea nu mai poate fi schimbata si pedeapsa pentru ea va fi eterna. In mod con$tient si liber ei au mers pe drumul pierzarii, de aceea nu pot fi mintuiti 7. Rugaciunile Bisericii pentru mori sint pentru includerea celor din iad in circuitul mintuirii in cazul cind acestia au pacate care nu sint asa de grave si au pardsit totusi lumea cu nadejdea invierii si a viefii vesnice. Astfel expuse lucrurile nu se ridicd probleme din punctul de vedere al argumentarii teoretice a chestiunii. In practicd insi se ivesc complicafii dac& incercim sa precizim cu ce fel de pacate a murit fie- care. Altfel spus, de unde stim noi pentru cine si ne rugém asa ca 25. Ibidem, p.976, 26. Ierom. Antonie Pl&madeala, op. city pi 957. 27.1. Petreu$a, op. cit. p. 19.102 Pr. Drd. NICOLAE ALEXA rugaciunile noastre si aiba efect. Raspunsul este ca in mod concret nu stim niciodati cu absolutaé siguran{a cine a decedat cu pacate ce nu se pot ierta. Aceasta o stie numai Dumnezeu**. In acest caz, de la sine urmeaza urmatoarea concluzie : Tocmai pentru ca lucrurile stau ast- fel noi avem datoria de a ne ruga pentru toti credinciosii decedati. Daca acestia sint in rai ei nu au trebuin}aé de rugaciunile noastre, dar Dumnezeu, care vede iubirea noastra fafé de ei, va aprecia si va ras- plati pe cei ce le fac. Daca cei decedati sint impovarati cu pacate ce nu pot fi ierfate, Dumnezeu nu va primi rugaciunea noastré in favoarea lor 2, ci o va intoarce in folosul celor ce o fac. Deci rugaciunile celor vii nu rémin in nici un caz fara folos. Rugaciunile facute pentru dece- datii, care au raspuns intr-o oarecare masura apelului lui Dumnezeu, dar n-au avut suficient timp sa faci roade de pocdiné, au marele rol de a contribui la dialogul dintre Dumnezeu si cel decedat. Cel decedat in credin{, a acceptat s& intre in dialogul viu si de viata facator cu Dumnezeu inainte de moarte, chiar daci nu s-a angajat deplin in el, chiar daca n-a raspuns cu toata fiinja la chemarea lui Dumnezeu. Mu- rind intr-o legaturé de dialog cu Dumnezeu acestia nu sint parasiti de EI din aceasta legaturd, chiar in starea in care ei nu mai pot face nimic pentru a progresa in dialogul amintit®. Pe linia acestui dialog, ruga- ciunile pentru cei mori lucreaz& prin voinfa lui Dumnezeu, atit la aju- torarea spirituala a celor vii care se roag@, cit si a acelora pentru care acestia se roaga. Astfel intelegem odaté mai mult de ce rugaciunile pentru morti sint semne ale dragostei faté de aproapele. Si bine a grait Apostolul c&é «dragostea nu piere niciodata» (I Cor. 13, 8—12), ea de- pasind pragul biologic care este moartea. La ortodocsi s-a pastrat obiceiul din vechime de a se savirsi rugai- ciuni pentru cel mort la trei zile, la noua zile, la patruzeci de zile. Semnificatia momentelor amintite este plind de continut si indeobste respectaté. In ziua a treia ne rugém Mintuitorului Hristos ca El, care a inviat a treia zi, s& invieze si pe raposat in ziva Invierii obstei. In ziua a noua mijlocim pe lingi Dumnezeu ca sufletul raposatului sa se invredniceasca partasiei celor noua cele ingeresti®’; in ziua a patru- zecea rugim pe Dumnezeu-Fiul ca precum El s-a inalfat la cer la 40 de zile, asa s& se inalfe si sufletul réposatului in corturile dreptilor. In simbetele Postului Mare se fac de asemenea pomeniri pentru cei morfi, cei vii cerind de la Dumnezeu iertare si milé pentru fratii lor 28. Teologia dogmaticd, vol. I, p. 977. 29. Sf. loan Damaschin, De fis gui in fide dormierunt, P.G. XCV, col. 268 B.C. ; Pr. prof. Dumitru StAniloae, Rugdciunile pentru altii, p. 33. 30, Pr. Prof. D. St&niloae, ibidem, p. 33. 31 Pr loanicescu loan, Rugdciunile pentru cei morfi, in «Mitropolia Olteniei», XXVIII (1975), nr. 1-2, p. 85; Ziua a noua mai simbolizeaz& si ceasul al noulea cind Mintuitorul si-a dat dubul, Cf. Pr. Toan Bunea, op. cit., p. 465.ae TEMEIURI DOGMATICE ALE RUGACIUNILOR PENTRU CEI MORTL 103 raposafi. In simb&ta din ajunul Cincizecimii ne rugim ca Dumnezeu si invredniceasca pe cei réposafi de darurile Sfintului Duh, asa cum a in- vrednicit pe cei vii. In general rugaciunile se unesc cu jertfa cea fara de singe, la Sfinta Liturghie si sint insotite cu imprfirea de milostenii si cu faceri de bine. «Cind tot poporul si ceata sfintilor — zice Sfintul Ioan Gura de Aur — st& cu miinile ridicate in fata Sfintei Jertfe, cum si nu ne aducem aminte de fratii nostri cei trecu{i la locul pacii si cum sé nu ne rugim lui Dumnezeu pentru ei» *, Mila lui Dumnezeu fafd de pdcdtosi. — Asa dupa cum spuneam fn rin- durile anterioare, in Biserica Ortodoxé nu se arata in mod precis pin& unde se extinde iertarea pacitosilor dupi moarte, aceasta cunoscind-o doar Dumnezeu. Biserica inva totusi ca se izbavesc dupi moarte nu numai cei plecati cu pacatele deplin iertate, in taina pocdintei, ci si din- tre cei ce n-au avut acest prilej, pentru motive binecuvintate, sdlas- luifi fiind in iad, pina la judecata din urma. Starea noua pe care 0 poate imbraca sufletul unui pacdtos, care n-a sivirsit péicdte prea grele si de moarte, nu se datoreste actiunii acelui suflet, ci rug&ciunilor facute de cei vii pentru el. Aceste rugaciuni misci mila lui Dumnezeu ca ea s& dea 0 nou stare sufletului pentru care se face rugdciunea. Schimbarea se face numai prin mila lui Dumnezeu, miscaté de rugiciune. Nimeni nu poate cunoaste daca crestinul pleacé drept sau pacdtos. Credem ins& c& Dumnezeu poate da o stare egala acelor suflete prin rugaciunea Bise- ricii facut& pentru ei, deoarece implinirea poruncilor Lui isi gaseste obir- sia in mila Sa de creator si tata al tuturor. In privinta invataturii Bisericii Ortodoxe ci anumiti pacdtosi merg la iad si c& anumite pacate nu se iarté, dar Biserica se roagé pentru toti — nu exista contradictie ®. Biserica procedeaza pastrindu-si linia invafaturii sale conform c&reia toti cei cu pacate grele : apostafii, huli- torii, sinucigasii, nu se mintuiesc si nici nu pot avea ca oficiant al in- mormintarii pe preot. Preotul niciodata nu poate sa se declare insa jude- c&tor infailibil in locul Aceluia care singur va judeca sufletele stiind pe fiecare in parte cum e pregatit pentru vesnicie. «Sufletele oamenilor care au comis pacate de moarte si care in momentul morfii n-au nadaj- duit nicidecum, dar care caindu-se inainte de a pardsi aceasta viata n-au avut timpul de a indeplini acte de pocainté, precum : rugaciunea, cainta sincer&, minglierea saracilor ... si in fine toate faptele pe care Biserica universala le recunoaste ca pioase si folositoare, aceste suflete coboara in iad si sufera pedeapsa pentru pacatele de care s-au facut vinovate, dar nu sint totusi lipsite de nadejdea de a fi usurate “, Biserica se roaga ca sufletele care au p&catuit, «cu lucrul, cu cuvintul sau cu gindul, sé li se ierte toate gresalele cele de voie si cele fara de voie si toate cele 32, Sf. loan Gur& de Aur, Omilia 44 la Ep. I Corinteni; Pr. 1. loanicescu, op. cit., p. 85. 33. Pr. loan Gh. Chirvase, op. cit. p. 565. 34. Ibidem, p. 466.104 Pr. Drd. NICOLAE ALEXA intru nestiin{a si stiinf&». Biserica Ortodox se roag& neincetat pentru tofi pacatosii din sinul ei cu convingerea c& pe unii fi poate scipa de iad, iar pe alti fi poate usura acolo. Soarta tuturor p&cdtosilor tine de mila lui Dumnezen, deci Lui, astfel c& Biserica se roag& tocmai in vederea acestei decizii divine, intrucit numai El e singurul stiutor al faptelor fiecdruia. Toate rugéciu- nile pentru morti confirma doctrina Bisericii 88, Numeroase sint textele liturgice in-care se invoc& mila lui Dumnezeu. Cerem ca Dumnezeu sé asculte cererea noastr&, cerem permanent ca mila Lui s& se reverse asu- pra celor din iad s& le dea imparatia cerurilor si iettarea pacatelor pen- tru a putea fi primiti drept «cet&teni ai raiuluir, Rudciunile pentru morti vibreazi de sublimul sentiment al iubirii iertétoare iar speranta mintuirii celor vii ca si a celor adormiti se hrneste din bunatatea ine- puizabilé 4 Sfintei Treimi. Increderea in aceasta bundtate face ca Bise- rica sA cuprinda in viziunea ei si speranta mintuirii nentru toti, «Cind vei sedea pe scaun si vei porunci s& stea la judecatA cei adunati cu trim- bita de la marainile pémintului, s4-i ierti pe toti Hristoase, ca un milos- tive 8. Acolasi adevar e confirmat de o stihir’ 1a Landele din simbata Rusaliilor : «Pre toti cei ce s-au mutat de aici Intru nAdeidea vietii ves- nice si in orice chip si-au schimbat viata, Mintnitorul. din orice stare si neam. de orice virsta, barbati si femet si prunci de curind nascuti. rin- duieste-i ca un fubitor de oameni in sinurile lui Avraam si tn Iocurile de odihna, pentru mare mila ta» *”. Nadeidea tuturor nacatosilor st# in Indurarea si Dumnezeiasca bund- tate a Ini Dumnezeu’, Se pot da si alte exemple. Vedem deci cA ruaa- ciunile Bisericii Ortodoxe confirma intru totul doctrina ei. fn virtutea celor stabilite de Mintuitorul ca «Intra aceasta va cunoaste Iumea c& sinteti ucenicii mei, de aveti dracoste fntre voi» (Toan 13, 35). Riserica inalt& mereu Tui Dumnezeu ruaiciuni pentru cei pacatosi, pentru cé mila Tui Dumnezeu sa le dea iertare tocmai fn numele draqostei ceruté de El. Concluzii. — Din cele spuse mai sus. existenta si necesitatea ruaéciu- nilor pentru morti se intemeiaz’ pe invatdtura de credint& a Bisericii Ortodoxe adic& pe leg&tura dintre cei morti si cei vii, sprifinite pe dogma judec&tii particulare. In Sfinta Scriptura avem suficiente marturfi care probeaza necesitatea rugaciunilor pentru morti, iar la Sfintii Parinti, deci dovezile din Sfinta Traditia, vin de asemenea sé ateste pe de o parte c& rugaciunile pentru morfi au existat de la inceput in Biserica crestina si pe de alta parte ca in Bisericd li s-a dat de timpuriu insemnatatea cuvenita lor. 35, Pr. Mitrofan, op. cit., p. 311-312. 36. P. Evdochimov, La théologie de Vicdne, Paris, p. 17. Cf. Pr. Prof. Nicolae Buzescu, Premise ecumeniste in unele carfi de cult ortodox, in «Ortodoxia», XXVIT (1975), nr. 2, p. 289. 37. Triodul, ed. VII, Editura Inst, Biblic, Bucuresti, 1970. 38. Ibidem, p. 27.TEME|URI DOGMATICE ALE RUGACIUNILOR PENTRU CEI MORTI 105 Rugaciunile pentru mori sint facute de Bisericd in temeiul comu- niunii dintre cei vii si cei adormifi in credinfé ca madulare ale aceleiasi Biserici. Mortarul acestei leg&turi fl formeaz& dragostea dintre membrii acestei Biserici vii sau mutati, din cele trecatoare. Sufletul dupa moarte fiind intr-o stare provizorie datorité caracteru- Jui nedefinitiy al judectii particulare, la care este supus indaté dupa sivirsirea din viata, isi géseste in aceste rugaciuni elementul principal de schimbare, daca n-a facut pacate prea grele si s-a cait pentru ele cit au fost in viata. Biserica face rugaciuni pentru toti mortii. Aceste rugaciuni ajuta celor piicatosi, morti in credint&, care au plecat dincolo pocaiti, dar n-au adus roade de pocaintaé pentru care sé fie salvati din iad. Pentru cei care au plecat nepregatiti rugaciunile Bisericii pot aduce o oarecare usu- rare. Cei ce sint scoti din iad pind la Judecata universalé, datoresc aceasta nu cintei lor, care nu mai este posibilé, odata ce au trecut din aceasta viat&, ci rugaciunilor pe care le face necontenit Biserica pentru ei. Asadar, nu se izbavesc decit prin aceste rugaciuni, iar dacé e vorba de o schimbare ontologic& a sufletului prin aceste rugiiciuni, — ea este dati de Dumnezeu prin mila Lui, asa cum se intimpla in toata viata harica a Bisericii.y