5 metode prin care poti sa-ti ajuti copilul sa-

si controleze emotiile
Emotiile copiilor – De unde invata copilul ce sa faca?

Mediul in care traieste este cel din care copilul invata totul. Astfel ca, parintele joaca rolul
determinant in modul in care copilul invata sa isi controleze emotiile. Cand copilul este foarte
mic, bebelus, si plange, parintele afla cauza (foame, scutec ud etc) si apoi o rezolva.
In timp ce unii copii se linistesc mai greu, altii se linistesc mai usor, ceea ce indica o diferenta
intre copii, inca din primele luni, si la capitolul controlul emotiilor.
Apoi, pe masura ce copiii cresc si ajung la varsta de 2-3 ani, si emotiile lor devin tot mai
complexe, iar controlul emotiilor este tot mai provocator, atat pentru copil, cat si pentru
parinte.
La aceasta varsta, o data cu abilitatea de a vorbi si de a-si exprima dorintele, copilul poate
comunica mai usor: dorinta, durerea, nevoia, bucuria, tristetea.

Ce influenteaza copilul sa invete cat mai repede sa-si controleze emotiile?

1. Cresterea si dezvoltarea sistemului nervos al copilului, necesar si pentru controlul emotiilor.

2. Temperamentul copilului si stadiul de dezvoltare al acestuia. Unii copii sunt mult mai
sensibili emotional, din cauza unor intarzieri in vorbire, mers, deficit de atentie, temperament,
ori alte afectuni.

3. Modul in care parintii comunica (intre ei si cu copilul), mediul in care traieste copilul,
modul in care relationeaza cu persoanele apropiate (bunici, frati, bona etc). Conteaza foarte
mult modul in care parintii sunt obisnuiti sa-si comunice emotiile, daca vorbesc despre ele.
Un copil supus stresului cronic din cauza mediului in care traieste sau celui care ii lipseste
stabilitatea ori siguranta, ii este mult mai greu sa invete cum sa-si controleze emotiile.

Ce trebuie sa faca parintii in privinta emotiilor copiilor?

1. Ofera stabilitate si organizare.

Unui copil (chiar si mic) ce stie programul zilnic ii va fi mult mai usor sa se adapteze, sa faca
trecerea de la o activitate la alta. De exemplu, daca parintele este consecvent cu privire la
anumite locuri sau lucruri la care copilul nu trebuie sa aiba acces; existenta unor reguli ale
casei, de la care nu se fac exceptii; rutina zilnica respectata – toate acestea ii permit copilului
sa stie la ce sa se astepte. Copilul va fi calm si se va simti in siguranta. Atunci cand un copil se
simte in siguranta, mediul in care creste il simte stabil, va dobandi resursele necesare pentru a
face fata universului exterior casei, impredictibil si usor confuz.

2. Accepta emotiile copilului si reactiile lui emotionale

Este important sa iti aduci aminte faptul ca o reactie emotionala puternica a copilului nu este
intentionata. Copilul nu vrea sa fie un copil rau, obraznic, dificil de inteles care isi propune sa
iti faca ziua grea.
Accepta faptul ca, ocazional, crizele de plans la copii sunt normale, ca iti va raspunde tipand,
ca va arunca o jucarie prin camera, ca va dori sa ramana singur.
Da, aceste crize sunt solicitante pentru parinte. Dar rabdarea si modul in care accepti situatia
sunt cruciale in invatarea controlului emotiilor. Pentru ca, atunci cand arati ca iti pasa, cand
esti intelegator la criza emotionala a copilului si esti rabdator, copilul te ia ca exemplu. Si
invata sa tolereze tensiuni emotionale viitoare, cu care sigur se va confrunta.

3. Vorbeste despre propriile sentimente

Foloseste limbajul acceptarii si al intelegerii cu copilul. Arata-i ca iti pasa, ca problemele cu

care se confrunta copilul in acel moment nu iti par puerile, lipsite de importanta. Parintii care
isi exprima, la randul lor, sentimentele si stiu sa interpreteze starea celui mic cu afectiune si
delicatete isi ajuta copilul sa isi poata identifica propria emotie. Copilul va fi incurajat, de tine
si de mediul pe care i-l oferi acasa, sa vorbeasca despre sentimentele sale. Emotiile nu vor fi
eliminate, dar copilul va invatat sa le comunice, nu sa planga isteric.

4. Nu da indicatii si directive atunci cand vine vorba despre emotii

Unii copii nu stiu sa vorbeasca despre sentimentele lor pentru ca nu li s-a permis in mediul in
ca traiesc. Altii, insa, nu mai vorbesc despre sentimentele lor pentru ca, atunci cand au facut
acest pas, parintii le-au dezaprobat, ori minimizat trairile, crezand ca asa pun capat situatiei
neplacute.
Evita expresiile: “Nu fii trist” sau “Nu trebuie sa fii suparat din cauza asta”. In schimb,
numeste emotiile copilului si incurajeaza-l sa vorbeasca despre ele.
Iata o alternativa constructiva: “Vad ca esti suparat din cauza asta. Ai vrea sa-mi spui ce s-a
intamplat?”
Iar in momentul in care copilul incepe sa iti povesteasca, nu il intrerupe, nu il judeca, nu il
certa.
Lectia pe care copilul trebuie sa o invete este aceea ca este ascultat, ca este sustinut si ca nicio
emotie nu este gresita. Conteaza reactia si cum isi controleaza emotia.

5. Fii un exemplu al controlului emotiilor

Tu cum iti controlezi emotiile? Gandeste-te ce vede copilul atunci cand te observa, inainte sa
ai pretentia de la copil sa se poarte intr-un anume fel.
Ajuta-ti copilul sa verbalizeze emotiile, sa nu le tina in el. Sa presupunem ca te enerveaza un
vecin care ti-a ocupat din nou locul de parcare. Iti vine sa spui ceva, dar te abtii, sa nu te vada
copilul. Vei acumula tensiuni, frustrari, si sigur vei fi rigid, incordat si fara prea multa rabdare.
Copilul va simti schimbarea, dar daca nu ii comunici motivul, nu va intelege de ce te comporti
diferit.
Atunci cand si tu spui ceea ce simti si ce gandesti, copilul invata de la tine sa isi comunice cu
voce tare emotiile: “Uite, m-am suparat pentru ca vecinul mi-a ocupat din nou locul de
parcare. Dar, mai bine ma calmez si incerc sa ma linistesc. Nu are niciun sens sa ma enervez,
pentru ca nu am ce face in acest moment. Mai bine ii scriu un bilet si-l voi pune pe parbriz, sa
stie daca viitoare.”
Modul in care tu gestionezi emotiile si frustrarile zilnice este un exemplu pentru copil.