Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad

Facultatea de Ştiinţe Economice

Masterat: Audit şi Expertiză Contabilă

Referat

Gestiunea Trezoreriei

Corpade Nicoleta
Anul II Sem I
 Cuprins

Gestiunea trezoreriei

1. Introducere................................................................................................................3
2. Elementele si obiectivele trezoreriei.........................................................................5
3. Costurile de gestiune în analiza trezoreriei...............................................................6
4. Procedee de gestiune sanatoasa a trezoreriei............................................................8
5. Echilibrul financiar si evolutia trezoreriei................................................................9
6. Acoperirea soldului de trezorerie si modele de gestiune a acestuia.......................11
Bibliografie

Gestiunea Trezoreriei
2
1. Introducere

La nivel întreprinderii deficitul de trezorerie reprezinta un element esential dar si o

restrictie a gestiunii financiare a întreprinderii, în care se concretizeaza rezultatele
modului de realizare a activitatii si de respectare a echilibrului financiar.

În sens restrâns, trezoreria neta este diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de
fond de rulmen, respectiv excedentul sau deficitul de trezorerie.

În sens larg, trezoreria este diferenta dintre suma activelor si a pasivelor de

trezorerie. (active de trezorerie: disponibilitati banesti - disponibilitati în banca si an casa
- , valori mobiliare de plasament - titluri monetare si financiare detinute pe termen scurt
- , si efecte comerciale de încasat - cambii, biletela ordin, cecuri, etc - respectiv pasive de
trezorerie: soldul creditor al contului curent, credite de trezorerie si efecte comerciale de
platit)

Notiunea de trezorerie se refera, cu precadere, la încasari, lichiditati, disponibilitati

banesti în conturi bancare si casa în lei sau devize la un moment dat, degrevate de
datoriile trezorerii, dar în acelasi timp, notiunea de trezorerie se foloseste si pentru a
desemna diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment sau diferenta
dintre încasari si credite bancare pe termen scurt.

Obiectivul urmarit în gestiunea trezoreriei este asigurarea unui sold zero de

trezorerie prin plasarea eficienta, sigura si cu un grad mare de lichiditate a excedentului
de trezorerie si prin acoperirea deficitului de trezorerie cu un cost minim al capitalurilor
împr 757b15h umutate. Atingerea acestui obiectiv va determina cel mai mic cost al
gestiunii de trezorerie (de oportunitate pentru excedentul de trezorerie si de finantare
pentru deficitul de trezorerie).

În continuare, este necesar, luând în considerare rezultatul exercitiului, sa ne punem

întrebarea daca întreprinderile cu beneficii (rezultate pozitive) la încheierea exercitiului
financiar au si o trezorerie pozitiva, iar daca nu este asa care este explicatia si cum se pot
gestiona resursele si alocarile astfel încât deficitul de trezorerie sa fie minim.

Una dintre explicatii ar fi datorate decalajelor dintre înregistrarea în contabilitate a

veniturilor si cheltuielilor dar si a scadentelor platilor si încasarilor, decalaje care pot fi
hotarâtoare pentru soarta întreprinderii. O alta explicatie ar fi neutilizarea fondurilor
permanente ale întreprinderii la finantarea activelor imobilizate si folosirea acestora la
finantarea activelor circulante cu un cost superior surselor temporare.

3
Mai trebuie precizat ca preocupari intense pentru gestiunea trezoreriei sunt motivate si de
unele fenomene exogene de instabilitate economica care afecteaza microeconomia cum ar
fi: cresterea inflatiei, cresterea ratei dobânzii active, etc., dar si endogene ca de exemplu:
scaderea ratelor de rentabilitate economica si financiara, cresterea costului mediu
ponderat al capitalului, scaderea capacitatii de autofinantare etc. . De asemenea datoriile
si creantele în valuta au impact direct asupra trezoreriei, impact amplificat de riscul
valutar reprezentat de volatilitate ridicata a ratei de schimb.

În aceasta ordine de idei, gestiunea trezoreriei urmareste doua cerinte importante si

anume:

· sa minimizeze costul capitalului , daca trezoreria este deficitara impunându-se

apelul la credite

· sa maximizeze rentabilitatea capitalului, daca trezoreria este pozitiva

impunându-se efectuarea de investitii pe termen scurt, dar nu în ultumul rând sa se
obtina o flexibilitate maxima a echilibrului financiar.

Se constata ca trezoreria ocazioneaza interventia simultana, atât a deciziei de

finantare, cât si a celei de plasament; alegerea modalitatilor de finantare pe termen scurt
apare mai importanta decât a formelor de plasament când trezoreria este negativa si
invers daca trezoreria este pozitiva.

Consideram ca analiza la nivelul trezoreriei este reprezentativa în analiza deficitului

microeconomic, deoarece credem ca cea mai mare parte a falimentelor în România se
datoreaza slabiciunilor în gestiunea trezoreriei.

2. Elementele si obiectivele trezoreriei

4
Potrivit prezentarilor facute anterior despre trezorerie, constatam ca aceasta
fundamenteaza teoria echilibrului financiar al întreprinderii - prin calculul acesteia ca
diferenta dintre fondul de rulment (FR) si necesarul de fond de rulment (NFR) - dar
constatam în acelasi timp ca aceasta abordare a trezoreriei este mai putin operationala,
însa esentiala, pentru o gestiune eficienta a cesteia.

În acest context o abordare mai complexa a trezoreriei o presupune suma elementelor

din care este constituita aceasta si anume: activele si pasivele trezoreriei.

Elementele de baza, în aceasta abordare, sunt lichiditatile (disponibilitatile banesti în

cont si casa) si valori mobiliare de plasament plus efectele comerciale de încasat,
cuantificate la nivelul activelor si creditele de trezorerie (deficite de trezorerie) si a celor
de scont (efecte comerciale de platit), cuantificate la nivelul pasivelor astfel:

Trezoreria = Lichiditati + Valori mobiliare de plasament + Efecte comerciale de

încasat - Credite de trezorerie - Efecte comerciale de platit;

Obs: valorile mobiliare de plasament sunt reprezentate de: titluri, bilete de trezorerie,
certificate de depozit în portofoliu; iar efectele comerciale de încasat sunt reprezentate de
cambii, bilete la ordin, cecuri, etc. .

În ceea ce priveste obiectivele trezoreriei distingem:

· Evitarea pierderilor, în zilele de decontare, la încasarile si platile prin banca
ale întreprinderii;
· Cresterea operativitatii încasarii creantelor întreprinderii, fara a afecta
politica fata de clienti;
· Esalonarea echilibrata si degajata a scadentelor obligatilor de plata ale
întreprinderii;
· Obtinerea celui mai bun credit si la cel mai mic cost real al acestuia;
· Asigurarea unui sold nul al trezoreriei, care nu antreneaza nici costuri de
finantare si nici de oportunitate;
· Optimizarea utilizarii excedentului de trezorerie, prin cea mai buna plasare a
lichiditatilor, care sa asigure rentabilitatea, siguranta si lichiditatea optima.

Constatam ca aceste obiective ale trezoreriei sunt în strânsa legatura cu obiectivul

general al finantelor întreprinderii, respectiv cresterea valorii averii actionarilor.

3. Costurile de gestiune în analiza trezoreriei

5
Analizând mai atent obiectivele trezoreriei constatam ca atât rezultatul pozitiv cât si
negativ al trezoreriei antreneaza costuri de gestiune de natura costului de oportunitate,
prin nefructificarea excedentului de trezorerie si a costului de finantare, prin credite noi, a
deficitului de trezorerie, tragând concluzia ca trezoreria este una din cele mai
responsabile pentru soarta unei întreprinderi.

Constatam ca este necesar, în analiza si gestiunea trezoreriei, sa se tina cont în

permanenta de costul de oportunitate al fondurilor detinute, de costul marginal si
costul de finantare.

Costul de oportunitate al unei resurse sau al unei nevoi de finantare este dat de
încasarile pe care aceasta resursa sau necesitate (de finantare) ar putea sa le genereze
în cea mai buna dintre solutile concurentiale posibile. Facem precizarea ca
determinarea costului de oportunitate, la caest nivel, nu trebuie confundat cu
cheltuielile financiare ce ar fi trebuit suportate daca unele active de natura activelor
circulante ar fi finantate prin credite, ci profitul care s-ar fi putut obtine daca
excedentul de trezorerie ar fi fost plasate în alte investiri. De exemplu, costul de
oportunitate al unei resurse investite în active circulante de natura stocurilor este data
de rata rentabilitatii ce s-ar fi putut obtine la aceste resurse daca ar fi fost plasate în
alte active.

Costul marginal (cost de achizitie, cost de productie, costul detinerii de stocuri,

costuri comerciale) calculat în cadrul unei structuri a capitalului dat scoate în evidenta
costul legat direct de decizia de formare a fondurilor si care se poate îmbunatatii fie ca
urmare a negocierii în conditii favorabile a preturilor, fie prin reducerea cheltuielilor
directe si indirecte în cursul ciclului de exploatare.

Costul de finantare, este deosebit de reprezentativ în gestiunea trezoreriei fiind

legat în mod direct de obiectivul general al finantelor întreprinderii si anume a
cresterii valorii capitalurilor proprii, ceea ce se poate traduce printr-o crestere a
randamentului acestuia.

Într-o analiza mai atenta a efectului de levier exprimat în valori contabile pentru o
întreprindere îndatorata se poate observa ca daca diferenta dintre rata rentabilitatii
economice si costul nominal al capitalului împrumutat creste va atrage dupa sine un
randament superior al capitalului propriu astfel:

(1)

6
 (2)

din prima formula (1) rezulta ca Pex = si înlocuind aceasta

expresie în a doua formula (2) vom obtine:

; (3)

unde: Rec = rata rentabilitatii economice a firmei (defiscalizata);

Rfin = randamentul mediu al capitalului propriu;

Pex = profit din exploatare;

Cp = capitalul propriu;

D = capitalul împrumutat;

r = costul capitalului împrumutat exprimat sub forma de coeficient;

dob = dobânda, în marime absoluta, aferenta capitalului împrumutat;

= rata impozitului pe profit sub forma de coeficient.

Numim diferenta dintre rata rentabilitatii economice a firmei si rata dobânzii la

capitalul împrumutat coeficient de fructificare al îndatorarii, notat Rfî , si calculam prima

derivata a ratei rentabilitatii financiare în raport de acesta astfel: = >0. Rezulta

ca rata rentabilitatii financiare a firmei creste o data cu acest coeficient de fructificare a
îndatorarii.

4. Procedee de gestiune sanatoasa a trezoreriei

7
 În cele ce urmeaza propunem câteva modalitati de gestionare a trezoreriei, care sa
scoata în evidenta o gestiune sanatoasa a acesteia pe baza unor principii rationale din
punct de vedere economic. În literatutra de specialitate sunt propuse unele modalitati cum
ar fi: accelerarea încasarilor si concomitent reducerea fondurilor neutilizate si existente în
conturile bancare; alegerea termenelor de plata si a acelor mijloace de plata adaptate
nevoilor întreprinderii; stocurile si intervalele de stocare; optimizarea trezoreriei.
· Accelerarea încasarilor este o problema contractuala, depinzând de negocierea
creditului comercial, moment în care se stabilesc termenele si modalitatile de plata
ce urmeaza a se utiliza. Pe parcursul derularii contractului se pot utiliza apoi
reduceri financiare de natura scontului de decontare în cazul în care se considera
ca pierderile din acordarea reducerilor financiare, dar si a celor comerciale sunt
mai mici decât fructificarile alternative oferite de mediul economic al
întreprinderii.
· Alegerea termenelor de plata si a instrumentelor de decontare pot permite
accelerarea intrarilor de fonduri sau alungirea termenelor de plata. De exemplu
plata realizata cu cecuri de catre clienti prelungeste, oarecum, încasarea banilor.
Timpul care se scurge între ordinul de plata dat bancii de un client si înscrierea
sumei respective în cont se numeste în literatura de specialitate "float". Acesta
reprezinta ansamblul sumelor intrate în sistemul bancar, fara a fi aparut în creditul
contului întreprinderii, pentru a dispune de ele, sau ansamblul sumelor debitate în
contul întreprinderii, dar ramase la dispozitia bancii.
· Optimizarea stocurilor si a intervalelor de stocare reprezinta o componenta
principala în stabilirea echilibrului de trezorerie a întreprinderii, fiind o
componenta principala de care depinde fragilitatea sau, dimpotriva, stabilitatea
acesteia. Datorita faptului ca activele circulante au o pondere mare în activele
circulante ale întreprinderii si au un grad mai scazut de lichiditate fata de celelelte
active din aceasi clasa, dar si datorita fapului ca au o contributie importanta în
alocarile temporare, gestionarea eficienta a acestora permite scaderea necesarului
de fond de rulment ceea ce va duce în final la echilibrarea soldului trezoreriei nete.
· Optimizarea trezoreriei este întemeieta pe trei principii: utilizarea judicioasa a
creditelor, dupa ce în prealabil au fost selectate cele mai ieftine; promovarea unei
tehnici adecvate de plasament a excedentelor de trezorerie; evitarea pe cât posibil
a unor conturi debitoare care comporta costuri dar si creditoare.
O îndatorare optima pe linia trezoreriei urmareste un credit redus si o suplete
sporita a utilizarii respectivei posibilitati de creditare. Cînd cuantificam costul este
necesar a se avea în vedere atât nivelul dobânzii cât si cuantumul comisioanelor
bancare.

5. Echilibrul financiar si evolutia trezoreriei

8
Întreprinderile sunt caracterizate de evolutii în timp, parcurgând trasee de la o stare
patrimoniala la alta, evolutii care sunt consecinta unor procese financiare succesive de
alocare a fondurilor banesti în procese productive dar în acelasi timp si de achitare a
obligatilor banesti fata de furnizori de materii prime pe de o parte si încasarea
contavalorii bunurilor vândute pe de alta parte.

Alocarea fondurilor banesti în procesele productive se poate face din trei surse si
anume: surse proprii, surse atrase si surse împrumutate.

În acest context sesizam o legatura între alocarea de fonduri în cadrul

întreprinderii care se concretizeaza în alocari permanente si temporare cu efect direct
asupra trezoreriei acesteia prin cele doua variabile cunoscute sub denumirea de: Fond
de rulment si Necesar de fond de rulment. Marimea acestor variabile va da un surplus
sau un deficit de surse de finantare masurat la nivelul trezoreriei nete.

Cu toate acestea, consideram ca, abordarea realizata de noi anterior este o abordare
mai mult teoretica, bazata pe teoria echilibrului financiar al întreprinderii si evolutia
trezoreriei este practic o functie de:

· durata creditului client (durata medie de încasare a creantelor);

· perioada medie de stocare a materilor prime si materialelor;

· durata medie de achitare a datoriilor din exploatare;

În acaesta ordine de idei putem trage o prima concluzie si anume evolutia

trezoreriei - din punct de vedere al elementelor componente ale necesarului de fond de
rulment, variabila a echilibrului financiar - este dependenta de perioadele medii, relative,
calculate asupra transformarii alocarilor temporare de natura stocurilor si clientilor în
lichiditati dar totodata si de perioadele medii, relative, de amânare a datoriilor din
exploatare.

În aceste conditii evolutia trezoreriei functie de o prima variabila a echilibrului

financiar (necesarul de fond de rulment) este dependenta de durata medie, relativa, de
întoarcere a numerarului folosit anterior prin plasarea acestuia în procesul productiv
astfel:

Durata medie, relativa, de întoarcere a numerarului =

= (durata medie , relativa, calculata asupra transformarii pecuniare a alocarilor

temporare) - (durata medie, relativa, de amânare a datoriilor din exploatare).

9
 Consideram ca trezoreria neta a întreprinderii la nivelul ciclului de exploatare, pe
baza rationamentului prezentat anterior, este echilibrata în mare parte de o durata cât mai
mica a ciclului de conversie a numerarului si aceast fapt se datoreaza capacitatii acesteia
de a negocia un credit furnizor si un credit client cât mai avantajos. Astfel, daca se obtine
din partea unui furnizor un credit furnizor mai mare decât un credit client acesta poate
sustine derularea ciclului de exploatare fara a fi nevoie de un capital nou pentru a relua
ciclul de productie. Trebuie precizat ca ciclul de productie si comercializare este un ciclu
continu iar aprovizionarea are un caracter discontinuu, dar cu toate acestea consideram ca
exista un avantaj net, la nivelul finantarii ciclului de exploatare, care poate fi
reprezentativ si cu transfer indirect asupra trezoreriei întreprinderii.

De asemenea, alaturi de exegeza anteriaora la nivelul alocarilor temporare si a

surselor temporare de natura datoriilor de exploatare este necesar a aborda alocarile
permanente si sursele permanente ale întreprinderii, care contribuie alaturi de celelalte
surse (temporare) si alocari (temporare) la realizarea echilibrului financiar, care se poate
interpreta, din acest punct de vedere, prin rezultatul trezoreriei. Astfel daca se aloca din
surse permanente fonduri pentru investitii în active imobilizate, acestea trebuie sa fie
obtinute la un cost cât mai mic, astfel încât randamentul capitalului propriu sa duca la o
crestere a averii actionarilor si nu în cele din urma la o crestere a capitalizarii bursiere a
întreprinderii.

6. Acoperirea soldului de trezorerie si modele de gestiune a acestuia

10
Continuam prin a prezenta câteva concluzii si solutii cu privire la soldurile previzionale
deficitare dar si cele excedentare, care se pot regasii la nivelul trezoreriei întreprinderii
dar si prezentarea unor modele de gestiune eficienta a cesteia.

În ceea ce priveste soldul previzional deficitar de trezorerie se impun a fi luate unele

masuri care sa actioneze asupra avansarii unor încasari (prin reducerea volumului si/sau a
duratei creditului client prin acordarea unor reduceri financiare de natura sconturilor de
decontare ceea ce va duce la încasari de cash în avans; bineânteles tinând seama de costul
de oportunitate). De asemenea, sa se încerce, pentru moment la efectuarea unor cheltuieli
(investitii, dividende, etc.) si realizarea unor încasari din dezinvestitii sau vânzarea de
active circulante disponibile, dar si o prelungire a creditului furnizor si folosirea eficienta
a creditelor pe termen scurt de natura creditelor de trezorerie si a creditelor de scont
(efecte comerciale de plata).

În ceea ce priveste soldul previzional excedentar, care poate fi rezultat al unui fond
de rulment prea mare (sursele permanente nu se regasesc în alocarile permanente) sau un
necesar de fond de rulment mic (care poate fi determinat de o scadenta a platilor mult mai
mare decât cea a încasarilor. În acest caz se impune arbitrajul între costul datoriilor
financiare si totodata cresterea randamentelor financiare a investitilor pe termen scurt.

La baza gestionarii eficiente a soldurilor de trezorerie exista practic doua

modalitati teoretice si anume:

a) în cazul excedentului se impune realizarea de investitii pe termen scurt cu lichiditate

ridicata, astfel încât sa se dispuna permanent de un sold optim de trezorerie dar în acelasi
timp de a oferii lichiditatea necesara la un moment dat a întreprinderii;

b) în cazul deficitului de trezorerie se impune obtinerea unor surse de finantare pe

termen lung la costuri minime si obtinerea de credite de trezorerie, eventual renegocierea
contractelor cu furnizorii astfel încât durata ciclului de conversie a numerarului sa se
reduca. În ambele situatii optimul se obtine la echilibru între utilitatea dispunerii de cash
pentru platile scadente si costul procurarii acestui cash.

Prezentam în continuare Modelul Baumol si Modelul Miller-Orr de gestiune a

trezoreriei.

Modelul Baumol este, din punct de vedere metodologic, o rescriere a modelului

Wilson-Whitin de optimizare a stocurilor. În acest conext procurarea numerarului optim
si pastrarea acesuia genereaza costuri de procurare (c p) si costuri de pastrare a
numerarului (cpn), care au o evolutie contradictorie. Cu cât soldul de numerar este mai
ridicat cu atât cp sunt mai mici si cpn mai ridicate si reciproc.

11
Soldul optim de numerar se obtine prin minimizarea costului total în functie de diferitele
marimi ale soldului de trezorerie, calculând prima derivata a costului total (CT =

) în raport cu marimea soldului de trezorerie si punând conditia sa fie nula

, conducând la urmatoarea formula:

S= ;

unde: PA = plati anuale;

S = soldul optim de trezorerie

Este necesar a determina si durata medie respectiv la ce interval de timp, exprimat

în zile, se reconstituie soldul optim de trezorerie, astfel:

Durata medie (Dm) = ;

Modelul Miller-Orr a aparut ca o alternativa mai realista la Modelul Baumol, dar

care presupune o ipoteza foarte restrictiva si anume: aprovizionarea o singura data cu
soldul optim de numerar si apoi consumarea lui constanta pâna la epuizare iar apoi
reântregirea imediata a acestuia.

În esenta modelul de gestionare a soldului de trezorerie îsi propune stabilirea

limitei superioare a variatiei soldului de trezorerie si care va declansa o investitie pe
termen scurt în valori mobiliare cu scopul fructificarii excedentului. În determinarea
acestei limite superioare se pleaca, în analiza, de la o limita inferioara, prestabilita a fi
zero sau negativa si de la ecartul (departarea) normala pâna la limita superioara.

Modelul conduce la obtinerea acestui ecart optim prin acelasi proces de arbitraj între c p si
costul de oportunitate cpn astfel:

ECART = ;
12
 Soldul optim de trezorerie = Limita inferioara + ;

La acest nivel optim al soldului de trezorerie vor avea mai multe vânzari de active
financiare de portofoliu decât în cazul soldului de trezorerie la jumatatea ecartului iar la o
treime de ecart minimizeaza costurile totatle de tranzactie a valorilor mobiliare de
portofoliu si de dobânda.

Fixarea limitei inferioare a soldului de trezorerie se face la nivelul lui zero.

Bibliografie

1. Cristea H., Talpoş I., Corduneanu C., şi alţii Gestiunea financiară a societăţilor
comerciale, Caiet de studiu şi evaluare, vol. I, Ed. Mirton, Timişoara, 2001
13
2. Cristea H., Talpoş I.,Corduneanu C., şi alţii Gestiunea financiară a societăţilor
comerciale, Caiet de studiu şi evaluare, vol. II, Ed. Mirton, Timişoara, 2002
3. Herbei M., Mazuru I, Foroglu I. Gestiune financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2006
4. Pirtea M. Managementul trezoreriei firmei, Ed. Mirton, Timişoara 2003
5. Stancu I. Gestiune financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2000

14