Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gestiunea Trezoreriei
Gestiunea Trezoreriei
Referat
Gestiunea Trezoreriei
Corpade Nicoleta
Anul II Sem I
Cuprins
Gestiunea trezoreriei
1. Introducere................................................................................................................3
2. Elementele si obiectivele trezoreriei.........................................................................5
3. Costurile de gestiune în analiza trezoreriei...............................................................6
4. Procedee de gestiune sanatoasa a trezoreriei............................................................8
5. Echilibrul financiar si evolutia trezoreriei................................................................9
6. Acoperirea soldului de trezorerie si modele de gestiune a acestuia.......................11
Bibliografie
Gestiunea Trezoreriei
2
1. Introducere
În sens restrâns, trezoreria neta este diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de
fond de rulmen, respectiv excedentul sau deficitul de trezorerie.
3
Mai trebuie precizat ca preocupari intense pentru gestiunea trezoreriei sunt motivate si de
unele fenomene exogene de instabilitate economica care afecteaza microeconomia cum ar
fi: cresterea inflatiei, cresterea ratei dobânzii active, etc., dar si endogene ca de exemplu:
scaderea ratelor de rentabilitate economica si financiara, cresterea costului mediu
ponderat al capitalului, scaderea capacitatii de autofinantare etc. . De asemenea datoriile
si creantele în valuta au impact direct asupra trezoreriei, impact amplificat de riscul
valutar reprezentat de volatilitate ridicata a ratei de schimb.
4
Potrivit prezentarilor facute anterior despre trezorerie, constatam ca aceasta
fundamenteaza teoria echilibrului financiar al întreprinderii - prin calculul acesteia ca
diferenta dintre fondul de rulment (FR) si necesarul de fond de rulment (NFR) - dar
constatam în acelasi timp ca aceasta abordare a trezoreriei este mai putin operationala,
însa esentiala, pentru o gestiune eficienta a cesteia.
Obs: valorile mobiliare de plasament sunt reprezentate de: titluri, bilete de trezorerie,
certificate de depozit în portofoliu; iar efectele comerciale de încasat sunt reprezentate de
cambii, bilete la ordin, cecuri, etc. .
5
Analizând mai atent obiectivele trezoreriei constatam ca atât rezultatul pozitiv cât si
negativ al trezoreriei antreneaza costuri de gestiune de natura costului de oportunitate,
prin nefructificarea excedentului de trezorerie si a costului de finantare, prin credite noi, a
deficitului de trezorerie, tragând concluzia ca trezoreria este una din cele mai
responsabile pentru soarta unei întreprinderi.
Costul de oportunitate al unei resurse sau al unei nevoi de finantare este dat de
încasarile pe care aceasta resursa sau necesitate (de finantare) ar putea sa le genereze
în cea mai buna dintre solutile concurentiale posibile. Facem precizarea ca
determinarea costului de oportunitate, la caest nivel, nu trebuie confundat cu
cheltuielile financiare ce ar fi trebuit suportate daca unele active de natura activelor
circulante ar fi finantate prin credite, ci profitul care s-ar fi putut obtine daca
excedentul de trezorerie ar fi fost plasate în alte investiri. De exemplu, costul de
oportunitate al unei resurse investite în active circulante de natura stocurilor este data
de rata rentabilitatii ce s-ar fi putut obtine la aceste resurse daca ar fi fost plasate în
alte active.
Într-o analiza mai atenta a efectului de levier exprimat în valori contabile pentru o
întreprindere îndatorata se poate observa ca daca diferenta dintre rata rentabilitatii
economice si costul nominal al capitalului împrumutat creste va atrage dupa sine un
randament superior al capitalului propriu astfel:
(1)
6
(2)
; (3)
Cp = capitalul propriu;
D = capitalul împrumutat;
7
În cele ce urmeaza propunem câteva modalitati de gestionare a trezoreriei, care sa
scoata în evidenta o gestiune sanatoasa a acesteia pe baza unor principii rationale din
punct de vedere economic. În literatutra de specialitate sunt propuse unele modalitati cum
ar fi: accelerarea încasarilor si concomitent reducerea fondurilor neutilizate si existente în
conturile bancare; alegerea termenelor de plata si a acelor mijloace de plata adaptate
nevoilor întreprinderii; stocurile si intervalele de stocare; optimizarea trezoreriei.
· Accelerarea încasarilor este o problema contractuala, depinzând de negocierea
creditului comercial, moment în care se stabilesc termenele si modalitatile de plata
ce urmeaza a se utiliza. Pe parcursul derularii contractului se pot utiliza apoi
reduceri financiare de natura scontului de decontare în cazul în care se considera
ca pierderile din acordarea reducerilor financiare, dar si a celor comerciale sunt
mai mici decât fructificarile alternative oferite de mediul economic al
întreprinderii.
· Alegerea termenelor de plata si a instrumentelor de decontare pot permite
accelerarea intrarilor de fonduri sau alungirea termenelor de plata. De exemplu
plata realizata cu cecuri de catre clienti prelungeste, oarecum, încasarea banilor.
Timpul care se scurge între ordinul de plata dat bancii de un client si înscrierea
sumei respective în cont se numeste în literatura de specialitate "float". Acesta
reprezinta ansamblul sumelor intrate în sistemul bancar, fara a fi aparut în creditul
contului întreprinderii, pentru a dispune de ele, sau ansamblul sumelor debitate în
contul întreprinderii, dar ramase la dispozitia bancii.
· Optimizarea stocurilor si a intervalelor de stocare reprezinta o componenta
principala în stabilirea echilibrului de trezorerie a întreprinderii, fiind o
componenta principala de care depinde fragilitatea sau, dimpotriva, stabilitatea
acesteia. Datorita faptului ca activele circulante au o pondere mare în activele
circulante ale întreprinderii si au un grad mai scazut de lichiditate fata de celelelte
active din aceasi clasa, dar si datorita fapului ca au o contributie importanta în
alocarile temporare, gestionarea eficienta a acestora permite scaderea necesarului
de fond de rulment ceea ce va duce în final la echilibrarea soldului trezoreriei nete.
· Optimizarea trezoreriei este întemeieta pe trei principii: utilizarea judicioasa a
creditelor, dupa ce în prealabil au fost selectate cele mai ieftine; promovarea unei
tehnici adecvate de plasament a excedentelor de trezorerie; evitarea pe cât posibil
a unor conturi debitoare care comporta costuri dar si creditoare.
O îndatorare optima pe linia trezoreriei urmareste un credit redus si o suplete
sporita a utilizarii respectivei posibilitati de creditare. Cînd cuantificam costul este
necesar a se avea în vedere atât nivelul dobânzii cât si cuantumul comisioanelor
bancare.
8
Întreprinderile sunt caracterizate de evolutii în timp, parcurgând trasee de la o stare
patrimoniala la alta, evolutii care sunt consecinta unor procese financiare succesive de
alocare a fondurilor banesti în procese productive dar în acelasi timp si de achitare a
obligatilor banesti fata de furnizori de materii prime pe de o parte si încasarea
contavalorii bunurilor vândute pe de alta parte.
Alocarea fondurilor banesti în procesele productive se poate face din trei surse si
anume: surse proprii, surse atrase si surse împrumutate.
Cu toate acestea, consideram ca, abordarea realizata de noi anterior este o abordare
mai mult teoretica, bazata pe teoria echilibrului financiar al întreprinderii si evolutia
trezoreriei este practic o functie de:
9
Consideram ca trezoreria neta a întreprinderii la nivelul ciclului de exploatare, pe
baza rationamentului prezentat anterior, este echilibrata în mare parte de o durata cât mai
mica a ciclului de conversie a numerarului si aceast fapt se datoreaza capacitatii acesteia
de a negocia un credit furnizor si un credit client cât mai avantajos. Astfel, daca se obtine
din partea unui furnizor un credit furnizor mai mare decât un credit client acesta poate
sustine derularea ciclului de exploatare fara a fi nevoie de un capital nou pentru a relua
ciclul de productie. Trebuie precizat ca ciclul de productie si comercializare este un ciclu
continu iar aprovizionarea are un caracter discontinuu, dar cu toate acestea consideram ca
exista un avantaj net, la nivelul finantarii ciclului de exploatare, care poate fi
reprezentativ si cu transfer indirect asupra trezoreriei întreprinderii.
10
Continuam prin a prezenta câteva concluzii si solutii cu privire la soldurile previzionale
deficitare dar si cele excedentare, care se pot regasii la nivelul trezoreriei întreprinderii
dar si prezentarea unor modele de gestiune eficienta a cesteia.
În ceea ce priveste soldul previzional excedentar, care poate fi rezultat al unui fond
de rulment prea mare (sursele permanente nu se regasesc în alocarile permanente) sau un
necesar de fond de rulment mic (care poate fi determinat de o scadenta a platilor mult mai
mare decât cea a încasarilor. În acest caz se impune arbitrajul între costul datoriilor
financiare si totodata cresterea randamentelor financiare a investitilor pe termen scurt.
11
Soldul optim de numerar se obtine prin minimizarea costului total în functie de diferitele
marimi ale soldului de trezorerie, calculând prima derivata a costului total (CT =
S= ;
Modelul conduce la obtinerea acestui ecart optim prin acelasi proces de arbitraj între c p si
costul de oportunitate cpn astfel:
ECART = ;
12
Soldul optim de trezorerie = Limita inferioara + ;
La acest nivel optim al soldului de trezorerie vor avea mai multe vânzari de active
financiare de portofoliu decât în cazul soldului de trezorerie la jumatatea ecartului iar la o
treime de ecart minimizeaza costurile totatle de tranzactie a valorilor mobiliare de
portofoliu si de dobânda.
Bibliografie
1. Cristea H., Talpoş I., Corduneanu C., şi alţii Gestiunea financiară a societăţilor
comerciale, Caiet de studiu şi evaluare, vol. I, Ed. Mirton, Timişoara, 2001
13
2. Cristea H., Talpoş I.,Corduneanu C., şi alţii Gestiunea financiară a societăţilor
comerciale, Caiet de studiu şi evaluare, vol. II, Ed. Mirton, Timişoara, 2002
3. Herbei M., Mazuru I, Foroglu I. Gestiune financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2006
4. Pirtea M. Managementul trezoreriei firmei, Ed. Mirton, Timişoara 2003
5. Stancu I. Gestiune financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2000
14