Normalizarea, organizarea şi conducerea contabilităţii financiare

a entităţilor economice

1. Legea şi funcţiile contabilităţii

Legea contabilităţii (cadrul legal) nr.82 pe 1991 împreună cu regulamentul de aplicare a

legii contabilităţii prin hotărârea de guvern nr. 704 din 1993. Regulamentul s-a aplicat începând
cu data de 1 ianuarie 1994 în care s-a introdus un nou plan de conturi aplicabil agenţiilor
economici din România. În reglementarea legală a contabilităţii în România se poate observa o
abordare în care statul prin Parlament si Ministerul Finanţelor stabileşte normele pe baza cărora
se realizează evidenţa contabilă a firmelor prin definirea unui set de principii, reguli de
înregistrare, documente utilizate ce au caracter obligatoriu pentru entităţile cum ar fi societatea
comercială, regii autonome, bănci, instituţii de asigurare, instituţii publice. De asemenea se poate
observa faptul că în reglementarea contabilităţii unităţiilor patimoniale, entităţile, este utilizat ca
instrument de ordonare a modului de organizare a contabilităţii planului de conturi generale.
Acest mod de organizare şi reglementare a contabilităţii este specific aşa numitului model
al contabilităţii din Europa Continentală, aplicabil în state cum ar fi Franta, Germania, Italia.
Pe lângă acest model de contabilitate pe plan mondial se mai întâlneşte modelul Anglo-
Saxon de contabilitate aplicabil în ţările: SUA, UK, Australia.
În contabilităţile anglo-saxone rolul principal în emiterea de norme privind realizarea şi
organizarea contabilităţii firmelor îl are aşa numita profesie contabilă liberală reprezentată prin
organizaţii profesionale ale experţiilor contabili, sau contabili autorizaţi din ţările respective. În
cazul acestor state de obicei nu există nici o lege a contabilităţii sau alt act legal care să stipuleze
modul de ţinere şi de organizare a contabilităţii firmelor.
UK
GAAP - Culegere de principii
General Accepted Accounting Principles

USA
SEC - Stock Exchange Commission

Funcţiile contabilităţii

Obiectivul contabilităţii este reprezentat de înregistrările modificărilor survenite şi a

mărimii la un moment a patrimoniului unei societăţi.
Patrimoniul din punct de vedere al contabilităţii este reprezentat de ansamblul bunurilor
aflate în proprietatea entităţii titulare de patrimoniu, împreună cu drepturile şi obligaţiile aferente
acestuia.
Bunurile reprezintă aspectul fizic-material al patrimoniului (clădiri, utilaje, mijloace de
transport, stocuri de materiale prime, mărfuri sau bani aflaţi în conturile firmei sau în casierie). În
contabilitate bunurile reprezintă activul patrimoniului.
Drepturile sunt reprezentate de acordurile aduse de proprietarul unei societăţi în cadrul
acesteia, precum şi de rezultatele obţinute în urma activităţii firmei.
Obligaţiile sunt reprezentate de aprovizionările, cumpărăturile de la terţ sau sume de bani
primite de acesta cu titlul de împrumut ce urmează a fi plătite ulterior. Drepturile şi obligaţiile se
regăsesc în contabilitate în sfera conceptului de pasiv al patrimoniului.
 Funcţia de înregistrare a operaţiilor economice financiare care afectează patrimoniul unei
societăţi.
Funcţia de control a contabilităţii.
Funcţia de măsurare a consumurilor efectuate pentru realizarea obiectului de activitate al
societăţii şi determinarea rezultatelor financiare obţinute.
Faptul că avem o lege între funcţii este determinat de faptul că toate aceste funcţii privesc
modul de gestionare a patrimoniului societăţii şi de măsurare a modului de fructificare a
rezultatelor.

 2. Funcţia de control urmăreşte modul de gestionare a patrimoniului unei societăţi în

vederea menţinerii integrităţii patrimoniului prin detectarea şi evitarea consumurilor
ineficiente de bunuri din patrimoniu, a furturilor şi sustragerilor care pot să afecteze
patrimoniul şi situaţia financiară a firmei.

 3. Contabilitatea înregistrează consumurile sau cheltuielile unei societăţi. Veniturile

realizate de aceasta determină rezultatul financiar al activităţii unei firme, profit sau
pierdere.

2. Contabilitatea financiară. Concepte.

Contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial şi

extrapatrimonial al întreprinderii luat în totalitate şi structualitate.
Contabilitatea financiară românească este o contabilitate de
angajamente ceea ce înseamnă că efectele tranzacţiilor şi a evenimentelor
sunt recunoscute atunci când acestea se produc şi nu pe măsură ce
echivalentul valoric al acestora este încasat sau plătit.
Conceptele organizării contabilităţii sunt :
 Conceptul monist care presupune existenţa unui singur circuit
contabil
 Conceptul dualist care are în vedere organizarea distinctă dar
corelată a laturii interne cât şi a laturei externe a activităţii
întreprinderii.