Ministerul justiției

Administrația Națională a Penitenciarelor

Școala Națională de Pregatire a Agenților de Penitenciare Targu Ocna

Elemente de drept public și protecția

juridică a drepturilor omului

Corupția și drepturile omului

Profesor: Mihaela Braila

Întocmit: Bozga Bogdan
Clasa: I D

Targu Ocna 2014

 Ministerul justiției
Administrația Națională a Penitenciarelor
Școala Națională de Pregatire a Agenților de Penitenciare Targu Ocna

Cuprinsul lucrării:

Corupția
Date generale
Unde apare fenomenul corupției
Costurile corupției
Strategii de combatere a corupției

Drepturile omului
Generalități
Mecanisme și instituții specializate ale
Națiunilor Unite

Legături între corupție și Drepturile Omului și

concluzii

Targu Ocna 2014

 Ministerul justiției
Administrația Națională a Penitenciarelor
Școala Națională de Pregatire a Agenților de Penitenciare Targu Ocna

Corupția
Date generale
Corupția reprezintă, în cea mai amplă descriere a sa, abuzul de putere, cel
mai adesea în scopul obținerii de câștiguri personale sau în avantajul unui grup
căruia cineva îi este devotat. Corupția poate fi motivată de lacomie, de dorința de
păstrare sau de sporire a puterii sau credința intr-o presupusă stare de bine. Deși cel
mai adesea cuvântul “corupție” este asociat abuzului de putere politică din partea
politicienilor sau funcționarilor publici, acest concept descrie, de fapt, un tipar
comportamental întâlnit în aproape orice sector.
Putem numi corupție acțiunea unei persoane sau grup de persoane asupra
altei persoane sau altui grup de persoane cu o răspundere oarecare, spre a-I
determina să calce legile onorii, dreptății, muncii sau dragostei de țară, și în schimbul
unor beneficii personale să înlesnească avantaje corupătorului sau corupătorilor, fie
morale, fie materiale.
Corupția poate fi de două feluri:
 Corupție prin avantaje morale sau materiale ale coruptului sau ale
corupătorului: timp de o jumătate de veac s-a exclus total educarea
maselor populare în spiritul cinstei, dreptății, adevarului, dragostei de
munca, binelui națiunii, spiritul de sacrificiu în slujba celor mulți,
creându-se mentalitatea că:
“Dacă ești băiat isteț și șmecher, n-ai nevoie să muncești!
Dacă ești fată frumoasă și deșteaptă n-ai nevoie să muncești!”
Acest tip de corupție cu avantaje reciproce o văd și orbii, cum
spune romanul, dar nu reacționează nimeni…
 Corupția poate fi exercitată prin presiunea unui șantaj ce nu poate fi
exercitat decât asupra oamenilor de caracter și morali care au de
ascuns greșeli morale sau care încalcă codul penal și care dovedite, ar
duce la mari “neplăceri” celui care urmează a fi corupt.

Corupția este un fenomen omniprezent, care poate fi întâlnit în țări diferite din
punct de vedere ideologic, economic sau al dezvoltării sociale. Deși anumite societăți
sunt mai vulnerabile decât altele și pot suferi mai mult de pe urma efectelor
devastatoare ale corupției, totuși nici o țară din lume nu este, în prezent, imună la
influența distructivă a corupției. În zilele noastre dezvoltarea internetului și a presei,
care critică regimurile represive cu mai multă îndrăzneală a contribuit la mediatizarea
corupției. În numeroase țări, campaniile de presă solide au ajutat la transformarea
corupției într-un subiect de maxim interes pentru public.
Schimbările economice, atât la nivel intern, cât și internațional au diminuat, la
rândul lor, gradul de acceptare a corupției. Deși dezvoltarea legăturilor econimice
dintre state a extins posibilitațile de practicare a corupției și a mitei, regulile stricte ale
pieței mondiale reprezintă o forță redutabilă, care se opune practicilor corupte.

Targu Ocna 2014

 Ministerul justiției
Administrația Națională a Penitenciarelor
Școala Națională de Pregatire a Agenților de Penitenciare Targu Ocna

Unde apare fenomenul corupției

În viața publică, corupția apare mai ales în câteva sectoare, indiferent de
structura politică sau de nivelul de dezvoltare socială sau economica al unei țări. În
general, este mai probabil ca actele de corupție să apară acolo unde sectorul public
și cel privat se intâlnesc și unde există responsabilitate de furnizare a unui anume
serviciu sau de aplicarea unor reguli ori obligații financiare. De exemplu: achiziții și
contractări publice, acordarea licențelor, autorizațiilor de import sau de export,
realocarea terenurilor și colectarea veniturilor sub formă de impozite sau taxe
vamale.
Prin mită și alte metode de exercitare a superiorității, o elită bine poziționată
financiar se poate sustrage evaluării corecte în ceea ce privește plata impozitelor. În
același mod, oficialii vamali pot amenința cu un nivel mai mare al sumelor de plată
sau pot promite o evaluare mai convenabilă pentru a obține bani din partea
companiilor.

Date fiind oportunitățile pe care funcția publică le oferă celor corupți, se

înregistrează cazuri de corupție la numirea sau alegerea funcționarilor publici de
orice rang. În anumite situații, politicienii corupți vând favoruri beneficiarilor fără să le
pese de binele public. Uneori, politicienii se folosesc de funcția pe care o dețin pentru
a obține mită din partea unor companii care, în alte condiții, nu ar fi fost dispuse să
se angajeze în asemenea practici. Corupția se ragăsește și în numirea membrilor
familiei, rudelor și prietenilor în cadrul unor organizații publice ce dețin poziții de
monopol profitabile în anumite domenii ale domeniului public sau privat.
La un nivel inferior, care nedreptățește și afectează în modul cel mai direct
publicul, corupția implică nenumărați funcționari publici prost plătiți și lacomi, care
solicită mită pentru servicii precum eliberarea carnetului de șofer, a pașaportului sau
a autorizațiilor pentru desfășurarea unei afaceri. Adesea, acești funcționari plătesc, la
rândul lor, mită superiorilor pentru a-și putea păstra slujba și a beneficia în continuare
de oportunitățile oferite de aceasta.

Costurile corupției
Corupția este distructivă chiar și pentru simplul motiv că ea compromite
noțiunea de alegere. În viața publică, deciziile care ar trebui să fie luate pentru binele
societății, sunt defapt bazate pe considerații legate de câștigul personal, atenția
acordată problemelor comunității fiind foarte scăzută. Existența corupției contribuie la
creșterea costurilor bunurilor și serviciilor, promovează investițiile neproductive în
proiecte care nu sunt viabile sau durabile din punct de vedere economic, contribuie la
declinul standardelor (de exemplu, în domeniul construcțiilor și transporturilor) și
poate contribui chiar la îndatorarea, sărăcirea unei țări.

Targu Ocna 2014

 Ministerul justiției
Administrația Națională a Penitenciarelor
Școala Națională de Pregatire a Agenților de Penitenciare Targu Ocna

Deși costurile corupției sunt greu de măsurat, o serie de studii indică faptul că printre
acestea se numără:
 O creștere de 3-10% a prețului unei tranzacții pentru a accelera
furnizarea unui anumit serviciu guvernamantal
 Prețuri crescute pentru anumite bunuri cu până la 15-20% ca urmare a
monopolurilor impuse de guvern
 O pierdere de până 50% din impozitele percepute de guvern din cauza
abuzurilor și corupției
 Costuri excesive aferente unor bunuri și servicii, din cauza
supradimensionării prețului plătit pentru contractele de achiziționare a
unor articole scumpe și inutile, guvernele plătind cu 20-100% mai mult
decât este necesar.

Strategii de combatere a corupției

Nu există o singură abordare în combaterea corupției care să fie cu adevarat
eficientă, însă poate fi asigurată de o gamă largă de strategii care trebuie să includă
măsuri de diminuare a creșterii corupției și a rezultatelor acesteia, măsuri de
detectare a practicilor corupte și la pedepsirea celor care se fac vinovați de aceste
acte.
Programele anticorupție se bazează în principal pe două elemente:
1. Reforme administrative, financiare și economice, care pot reduce la minimum
condițiile care favorizează corupția
2. Dezvoltarea capacității poate întări instituțiile (presa, parlamentul, agențiile de
monitorizare și instituțiile judiciare) care informează publicul în legătură cu
comportamentele corupte și costurile acestora și analizează frecvența
cazurilor de corupție.

Un program de succes începe adesea cu identificarea ariei de răspândire a

problemei și cu o înțelegere clară a cauzelor acesteia. Aceasta presupune
identificarea acelor domenii ale administrației publice în care este cel mai probabil să
apară cazuri de corupție și capacitatea de a izola și remedia condițiile care au
contribuit la apariția acestui fenomen. La nivel operațional, reforma poate presupune
o mai bună supraveghere a funcționarilor publici, pentru a verifica dacă aceștia iși
folosesc poziția pentru beneficii personale și pot fi încurajați să raporteze cazurile de
corupție.
O altă tactică este limitarea discreției funcționarilor publici, astfel încât
activitatea acestora (în special atunci când implică achiziții și acordare de licențe și
autorizații) să fie supusă într-o mai mare măsură regulior și regulamentelor. De
asemanea, de o importanță vitală, este nevoia de a asigura un nivel decent de
salarizare pentru funcționarii publici, pentru ca aceștia să nu fie tentați să-și
suplimenteze veniturile prin mită și alte practici corupte asigurând în același timp
atragerea unor funcționari competenți și calificați.

Targu Ocna 2014

 Ministerul justiției
Administrația Națională a Penitenciarelor
Școala Națională de Pregatire a Agenților de Penitenciare Targu Ocna

Un rol important îl are privatizarea unor entități deținute de stat care, datorită
pozițiilor de monopol, pot extrage sume considerabile din fondurile publice și din
sectorul privat. Reducând gradul de interacțiune dintre sectorul public și cel privat și
necesitatea de a obține profit, privatizarea reduce în mod direct ocaziile de utilizare a
practicilor corupte.
În toate eforturile de combatere a corupției, angajamentul reprezentanților
aleși și al altor oficiali publici este extrem de important. Dacă cei care guvernează o
societate nu au voința politică de a se împotrivi și a se abține de la practici corupte și
de a institui schimbarea, adevarata reforma este greu de realizat și aproape imposibil
de susținut. Anumite părți ale societății civile și a sectorului privat pot avea contribuții
deosebit de importante prin raportarea cazurilor de luare sau solicitare de mită și de
asemenea presa care poate acționa ca un “câine de pază” pentru public, furnizând
raportări permanante referitoare la luptă împotriva corupției.
Strategiile de controlare a corupției includ procese pe termen lung care implică
atât o schimbare de atitudine și comportament, cât și schimbarea instituțiilor
societății. Combaterea corupției nu se rezumă doar la etică și la moralitate, ci
presupune și o guvernare solidă, corectă și utilizarea eficientă a resurselor publice
pentru binele public.

În concluzie, cheia succesului în combaterea corupției este existența unui

sistem democratic, care garantează drepturile cetățeanului și are potențialul de a
reduce corupția, limitând în același imixțiunea (implicarea) guvernului.

Drepturile Omului
Generalități
La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a Națiunilor Unite proclama
Declarația Universală a Drepturilor Omului marcând începutul unei noi etape în
domeniul drepturilor omului. Este primul document internațional care enunță în mod
solemn drepturile și libertățile fundamentale ce trebuie garantate oricărei ființe
umane, document cu vocație de universalitate în acest domeniu, urmărind, deci,
stabilirea unei concepții unitare a comunității internaționale despre drepturile și
libertățile omului.

Filozofia pe care se întemeiază Declarația este formulată în articolul 1, potrivit

căruia “Toate ființele umane se nasc libere și egale în drepturi. Ele sunt înzestrate cu
rațiune și cu cunoștiință și trebuie să acționeze unele față de altele într-un spirit de
fraternitate”. Articolul 3, care proclamă dreptul la viață, libertate și securitate al
persoanei, și articolul 22, care introduce drepturile economice, sociale și culturale, de
care trebuie sa beneficieze toți, sunt socotite ca exprimând două din caracteristicile
fundamentale ale drepturilor omului: ele sunt universale și inalienabile. Fiecare om
se poate bucura de drepturile proclamate fără nici o deosebire de rasă, sex, limbă,
religie, opinie politică, origine națională sau socială, avere sau orice alte împrejurări.
Toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul la protecție egala în fața legii, fără
discriminări.

Targu Ocna 2014

 Ministerul justiției
Administrația Națională a Penitenciarelor
Școala Națională de Pregatire a Agenților de Penitenciare Targu Ocna

Declarația Universală a Drepturilor omului nu este un tratat internațional,

generator de drepturi și obilgații juridice. Această declarație, ca orice rezoluție a
Adunării Generale a O.N.U. nu are forța obligatorie.
Constituția României, în articolul 20, așează Declarația Universală a
Drepturilor Omului alături de “tratatele internaționale privind drepturile omului”,
deoarece stipulează că: “Dispozițiile constituționale privind drepurile și libertățile
cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a
Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte”.

Mecanisme și instituții specializate ale Națiunilor Unite:

1. Mecanismul Națiunilor Unite:
 Adunarea Generală
 Consiliul de securitate
 Consiliul Economic și Social-ECOSOC
 Consiliul de Tutelă
 Secretariatul
 Curtea Internațională de Justiție
2. Mecanisme speciale stabilite în aplicarea instrumentelor Națiunilor Unite:
 Comitetul drepturilor omului
 Comitetul drepturilor economice, sociale și culturale
 Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale
 Grupul celor trei
 Comitetul pentru eliminarea discriminării față de femei
 Comitetul împotriva torturii
 Comisia împotriva apartheidului în sport

3. Instituții specializate:
 Organizația Internațională a Muncii-OIM
 Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură
 Organizația Națiunilor Unite pentru Educație , Știință si Cultura-
UNESCO
 Organizația Mondială a Sănătății-OMS
 Fondul Națiunilor Unite pentru Copii-UNICEF

Targu Ocna 2014

 Ministerul justiției
Administrația Națională a Penitenciarelor
Școala Națională de Pregatire a Agenților de Penitenciare Targu Ocna

Legături între corupție și Drepturile Omului și concluzii.

Conform Comisiei Națiunilor Unite pentru Prevenirea Crimei și Înfăptuirea
Justiției Penale .“ Încrederea omului în corectitudinea organelor statului slăbește
treptat, el nu se mai simte protejat de cei obligați să o facă. Relația individului cu
anumite instituții ale Guvernământului se deteriorează, sentimentul de siguranță
dispare. imoralitatea ia proporții iar omul se revoltă cerând autorității să ia măsuri
severe împotriva celor corupți. Va fi eradicată corupția? Este posibil ca acest
fenomen, care în ultimii ani s-a generalizat, să fie mai eficient dacă:
 Măsurile de pedepsire se vor aplica fără discriminare, indiferent de poziția
socială și politică a celui corupt, fie el Șef de stat ,Șef de Guvern, Ministru, etc.
 Cei chemați să cerceteze faptele și actele de corupție vor fi “elemente
incoruptibile”, persoane integre, corecte
 Pedepsele aplicate “vor fi exemplare, așa încat să descurajeze pe cei care ar
fi tentați să mai comită asemenea fapte”.

Targu Ocna 2014

 Ministerul justiției
Administrația Națională a Penitenciarelor
Școala Națională de Pregatire a Agenților de Penitenciare Targu Ocna

Bibliografie:
 “Corupția și combaterea ei” Rick Stapenhurst, Sahr J. Kpundeh, Casă
de Editura Irecson, București 2003
 “Corupția în România” Ioan I. Mogaldea, Editura Majadahonda,
București 1998
 “Drepturile omului-un sistem în evoluție”, Irina Moroianu Zlatescu,
Editura IRDO, București 2008
 “Drepturile omului” Prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Editura Luminalex,
București 2000
 “Protecția internațională a drepturilor omului”, Prof. univ. dr. Raluca
Miga Besteliu, Lect. univ. drd. Catrinel Brumar, Editura Universul juridic,
București 2008

Targu Ocna 2014