https://www.calorset.

com/solutii-de-tratare-gunoi-de-grajd

https://www.youtube.com/watch?reload=9&v=yuCRSff2l5M
CALENDAR APLICARE GUNOI DE GRAJD! Fermierii care beneficiază de subvenții agricole
trebuie să respecte o serie de norme de ecocondiționalitate. Printre aceste reguli se numără
și perioada de interdicție pentru aplicarea gunoiului de grajd pe terenul agricol, conform
documentelor Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).
Aceasta perioadă este definită prin intervalul de timp în care temperatura medie scade sub valoarea
de 5 grade C, iar cerințele culturii față de nutrienaerului sunt reduse și riscul de scurgere la suprafață
a azotului este mare.

Gunoiul de grajd se administreaza de regulă toamna, la lucrarea de bază a solului (arătura cu

întoarcerea brazdei), în condiții meteorologice favorabile, în special pe timp noros și cu vânt slab.

Calendarul de interdicție a aplicării îngrășămintelor organice, potrivit

Codului de bune practici agricole:
Îngrășăminte organice solide – teren arabil și pășuni – 1 noiembrie – 15
martie (perioadă de interdicție)
Îngrășăminte organice lichide – teren arabil – culturi de toamnă – 1
noiembrie – 1 martie (perioadă de interdicție)
Îngrășăminte organice lichide – teren arabil – alte culturi – 1 octombrie
– 15 martie (perioadă de interdicție)
Îngrășăminte organice lichide – pășuni – 1 octombrie – 15 martie
(perioadă de interdicție)
De asemenea, fermierii trebuie să se asigure să nu depășească cantitatea de 170 kg azot/ha
provenit din aplicarea îngrășămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. În
acest scop, trebuie să urmeze un plan de fertilizare cu respectarea standardelor privind
cantitățile maxime de îngrășăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol prevaăute în
tabelele 7.4 si 7.5 din Codul de bune practici agricole și să asigure o distribuire uniformă a
iîgrășămintelor pe terenul agricol.

Ecocondiționalitatea – componentă PAC ce condiționează acordarea sprijinului financiar din

fonduri europene și naționale de respectarea de către fermieri a unor norme de bază legate
de mediu, de siguranța alimentară, de sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și de
respectarea bunelor condiții agricole și de mediu.

Potrivit legislației europene și naționale, orice fermier care solicită plăți în cadrul schemelor
și măsurilor de sprijin trebuie să respecte aceste norme pe tot pacursul anului, pe toate
parcelele agricole din cadrul exploatației, indiferent de mărimea acestora (inclusiv pe cele
nesolicitate la plată și pe cele care nu mai sunt folosite în scopul producției).
Pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală se aplică cu prioritate cerințele specifice
acestor măsuri, iar normele privind ecocondiționalitatea se aplică în raport cu angajamentele
asumate în cadrul acestor măsuri.

Nerespectarea de către femieri a normelor privind ecocondiționalitatea conduce la aplicarea

sanctțunilor administrative de reducere a plăților sau excluderea de la plată pentru unul sau
mai multț ani, dupa caz.

Nu se aplică sancțiuni administrative pentru nerespectarea normelor privind

ecocondiționalitatea fermierilor care beneficiază de Ajutoare Naționale Tranzitorii (ANT),
precum și celor care participa la Schema simplificată pentru micii fermieri (conf. art. 1, alin.(2)
din Anexa 1 la Ordinul MADR nr. 999/2016).

Prin introducerea îngrăşămintelor organice la fertilizarea cartofului, pe lângă aportul de elemente nutritive se
ameliorează însuşirile fizice şi hidrofizice ale solului, activitatea microorganismelor etc., după cum prezintă I.I
Sigismund şi colaboratorii. Pe solurile grele, cu tendinţă de compactare, îngrăşămintele organice măresc gradu
aerare al solului.
Gunoiul de grajd măreşte capacitatea de absorbţie a solului, îmbunătăţeşte pH-ul şi capacitatea
de tamponare. În urma aplicării gunoiului de grajd, pe solurile nisipoase a crescut cu circa 20%
capacitatea de reţinere a apei, iar pe solurile argiloase a crescut cu 30-40% permeabilitatea pentru
apă şi aer. Pe lângă aceste efecte nefavorabile, se pot reduce cantităţile de îngrăşăminte chimice
care, în afară de costul lor ridicat, pot produce şi fenomenul de poluare. Efectul favorabil al
gunoiului de grajd creşte mai ales pe terenurile irigate, unde, pe lângă creşterea gradului de
valorificare a îngrăşămintelor, contribuie mult la îmbunătăţirea şi menţinerea însuşirilor
hidrofizice ale solului. S-a constatat că uneori pe solurile cu un conţinut ridicat de humus (peste
5%), prin aplicarea gunoiului de grajd, s-a redus producţia. Efectul gunoiului asupra producţiei
depinde mult de cantitatea, calitatea, gradul de fermentare, momentul de aplicare şi modul de
încorporare în sol, de condiţiile climatice şi inclusiv de cantitatea de îngrăşăminte chimice care se
aplică suplimentar.

La cultura cartofului se preferă gunoiul de grajd descompus (fermentat) celui proaspăt, incomplet
descompus, care va deveni activ prea târziu, în perioada de vegetaţie, şi poate avea o serie de efecte
nedorite asupra tuberculilor de cartof, ca: reducerea conţinutului de substanţă uscată, eventual
imprimarea unui miros şi gust neplăcute. Întârzierea posibilă a maturităţii tuberculilor cauzează
scăderea rezistenţei acestora la vătămare şi o serie de probleme de păstrare. Gunoiul proaspăt poate
cauza uscarea bilonului după plantare. Se pot identifica o serie de avantaje şi unele probleme legate
de utilizarea gunoiului de grajd, ca îngrăşământ, la cultura cartofului.

Avantajele folosirii gunoiului de grajd: constituie un produs natural lipsit de aport energetic
industrial; în doze raţionale, nu poluează mediul înconjurător şi nici produsele agricole; are un
însemnat aport de macro- şi microelemente; conţine o serie de bacterii şi hormoni, absolut necesare
microfaunei şi microflorei solului; îmbunătăţeşte structura solului şi însuşirile fizice ale acestuia
în relaţia cu apa, aerul şi temperatura; reduce tasarea şi compactarea solului; amplifică efectul
îngrăşămintelor chimice etc.

Problemele legate de folosirea gunoiului de grajd: constituie un volum mare, care este costisitor
de manipulat, transportat şi administrat; necesită multiple manipulări şi transporturi până ajunge
de la locul de formare la locul de fermentare şi de administrare; în general, sectorul zootehnic este
departe de locul de administrare a gunoiului şi este legat frecvent cu drumuri de slabă calitate, ceea
ce măreşte cheltuielile de transport; depozitarea gunoiului, până în momentul utilizării, ocupă
suprafeţe destul de mari de teren şi cere amenajări speciale; nu întotdeauna se găseşte în cantităţi
suficiente, solicitate de cultura cartofului; nu trebuie administrat toamna în perioade cu vârfuri
mari de muncă (recoltat, semănat, arat, transporturi etc.), când şi mijloacele de transport sunt
solicitate la maximum; până la administrare se pierd cantităţi însemnate de azot; nu se poate aplica
fazial; dacă nu este bine fermentat, constituie o sursă însemnată şi periculoasă de infestare a
terenului cu seminţe de buruieni etc.

Conţinutul gunoiului de grajd în elemente fertilizante

Folosirea gunoiul de grajd la cartof este indicată numai după fermentarea corespunzătoare pe
platformă. Gunoiul bine fermentat este omogen, nu se disting componentele, nu are miros
înţepător, nu emană amoniac cu efect de ardere, iar elementele nutritive sunt accesibile plantelor.
Conţinutul gunoiului de grajd în elemente nutritive este în funcţie de provenienţă, modul şi
calitatea furajării animalelor, gradul de fermentaţie şi de o serie de alţi factori. Conţinutul în
elemente nutritive al gunoiului variază foarte mult şi în funcţie de specia de animale de la care
provine.

Gradul de valorificare a gunoiului de grajd

Efectele gunoiului de grajd asupra structurii solului şi efectele fertilizante ale acestuia se manifestă
de-a lungul mai multor ani. Descompunerea gunoiului de grajd în sol depinde de provenienţa
gunoiului, de textura solului şi de condiţiile climatice. Mineralizarea gunoiului de grajd pe solurile
mai grele are loc mai lent şi efectul se manifestă pe o durată mai lungă, în timp ce pe solurile
uşoare se mineralizează mai repede, efectul însă este mai scurt. Efectul gunoiului de grajd este
considerat pe o durată de 4-5 ani pe solurile mijlocii şi de 3 ani pe solurile uşoare. Frecvent, în
condiţii de rotaţie şi asolament raţional, s-au constatat efecte chiar după 6-8 ani. În cazul fertilizării
şi cu gunoi de grajd, dozele de îngrăşăminte chimice pot fi reduse corespunzător cu aportul de
elemente nutritive din gunoi.

Stabilirea cantităţilor de gunoi de grajd

În practică, este frecventă aplicarea gunoiului de grajd fără a lua în considerare conţinutul în
elemente nutritive ale acestuia. În general, pe solurile mai grele se folosesc cantităţi de 25-35
tone/hectar, iar pe solurile uşoare, 20-30 tone/ hectar. Literatura de specialitate indică pentru cartof
cantităţi de 15-20 tone/hectar (în Olanda, unde majoritatea solurilor sunt uşoare, nisipoase).
Stabilirea dozelor de gunoi de grajd pe criteriul asigurării necesarului de elemente nutritive, de
obicei consideră azotul ca principalul element nutritiv. Bazat pe acest principiu, cantităţile de gunoi
de grajd se stabilesc pe baza indicelul de azot, a conţinutului de argilă, luând în considerare planta
de cultură şi efectul remanent al gunoiului.

Perioada şi modul de aplicare a gunoiului de grajd

Gunoiul de grajd, în forma în care se aplică, indiferent de gradul de fermentaţie, nu constituie un
îngrăşământ eficient decât după ce parcurge un lung proces de mineralizare şi transformare în
condiţii favorabile de temperatură, umiditate şi aeraţie în sol, în prezenţa microorganismelor. Din
acest motiv, fertilizarea cu îngrăşăminte organice trebuie făcută numai toamna, cât mai devreme,
cu mult înaintea venirii îngheţurilor, astfel încât procesele de mineralizare să se desfăşoare în
condiţii corespunzătoare. Astfel, elementele nutritive conţinute de îngrăşământ nu se valorifică în
anul de cultură, dar mai ales de la începutul perioadei de vegetaţie, aşa cum cere cartoful. Sunt
situaţii când, de exemplu, în zonele cu precipitaţii abundente, gunoiul este slab fermentat, dar care
aplicat şi încorporat vara, după recoltarea cerealelor, dă efecte favorabile. Dacă gunoiul de grajd
se administrează toamna prea târziu, în timpul iernii sau primăvara şi nu are timp să se mineralizeze
până la plantat, aceste procese se vor desfaşura în perioada de vegetaţie, cu consumarea unor
cantităţi de nitraţi din sol, producând carenţă de azot la începutul vegetaţiei, ce poate întârzia
dezvoltarea cartofului. Nu se recomandă aplicarea gunoiului de grajd primăvara, când, faţă de
administrarea din toamnă sub arătura adâncă, pierderile de producţie pot fi de 18-20%. Aplicarea
gunoiului de grajd iarna pe zăpadă sau pe teren îngheţat (după arat) fără încorporare, tasează
arătura şi cauzează pierderi de elemente nutritive prin evaporare şi/sau levigare. Este, de asemenea,
contraindicată depozitarea în grămezi mici pe parcelă a gunoiului în timpul iernii. Împrăştierea
gunoiului de grajd se face cu 1-2 zile înainte de arătura de toamnă. Astfel, momentul fertilizării cu
gunoi de grajd se asociază cu executarea arăturilor. Este foarte important ca după împrăştiere
gunoiul să nu rămână mai mult timp la suprafaţa solului neîncorporat, în ploaie sau la soare,
deoarece în acest caz se pierd cantităţi importante de elemnte nutritive. L. Barada arată că
pierderile din gunoiul de grajd neîncorporat sunt de 5% după 24 de ore şi 10% după 3 zile. Acelaşi
autor citează alte surse, după care întârzierea încorporării gunoiului cu 3 zile a micşorat producţia
cu 22%, întârzierea cu 9 zile - cu 30%, iar în cazul în care gunoiul a rămas peste iarnă neîncorporat,
producţia a scăzut cu 54%. Când gunoiul de grajd se foloseşte sub formă lichidă (gulle), acesta se
aplică toamna cât mai devreme, de preferat pe miriştea culturii premergătoare. În cazul în care
cultura premergătoare cartofului este o plantă furajeră, a cărei producţie rămâne în gospodărie,
gunoiul se poate da la această cultură. Astfel, creşte producţia de furaj în avantajul sectorului
zootehnic, iar cartoful va beneficia în anul următor de masă mai mare de rădăcini (materia
organică) în sol şi de efectul remanent al gunoiului.

Adâncimea de încorporare a gunoiului de grajd nu trebuie să fie prea mare, pentru ca temperatura
şi lipsa de aer să nu frâneze procesele de descompunere şi mineralizare. În zonele mai umede şi
mai reci, gunoiul de grajd se va încorpora la adâncimi mai mici (20-25 cm), iar în cele uscate şi
calde, mai ales pe solurile irigate, la adâncimi mai mari (25-30 cm sau mai mult). Este indicat ca
pe solurile nisipoase, luto-nisipoase şi chiar lutoase încorporarea să se facă mai adânc decât pe
solurile argiloas

Gunoiul de grajd – cel mai indicat este cel semifermentat, care se recunoaşte prin aceea că are o
culoare brună şi se rupe cu uşurință. Conține în medie 64-77% apă, 20-35% materie organică, 0,5%
azotat, 0,2-0,4% fosfor şi 0,5-0,8% potasiu, 0,2-0,4% calciu, plus o serie de microelemente.

Conţinutul procentual în principalele componente ale gunoiului de grajd

 Specia de animale Apa Subst. Azot Fosfor Potasiu Calciu

% organice % % % %

%
Cabaline 71,3 25.4 0,58 0,28 0,53 0,21
Bovine 77,5 20.3 0,34 0,16 0.40 0,31
Ovine 64.6 31,8 0,83 0,23 0.67 0,33
Porcine 72,4 25,8 0,45 0,19 0,60 0,08
Păsări 75,0 32,8 1,00 0,80 0,40 —

Este, de asemenea, foarte bun şi gunoiul fermentat, în care paiele au deja o culoare brună-
negricioasă.

Efectul gunoiului de grajd se menține până la trei ani în solurile uşoare şi până la 4-5 ani în cele
mijlocii şi grele.

În primul an de la încorporare, gunoiul de grajd determină un spor de producție de peste 30%,

în anul al doilea, circa 20%, în anul al treilea şi al patrulea, 10-15%.

Din totalul de îngrăşăminte organice introduse în sol, numai circa 14,30% se transformă în
humus. Humusul nutritiv este constituit din substanțe uşor accesibile, care modifică în sens pozitiv
baza nutritivă a bacteriilor, ciupercilor şi animalelor din sol. Humusul stabil exercită o influență
pozitivă asupra însuşirilor chimice şi fizice ale solului.

În plantațiile intensive de dud se administrează o doză de 20-40 t/ha, iar la duzii răzleți câte 25-
50 kg pentru fiecare dud, toamna, odată cu arătura adâncă sau desfundarea la cazma.

În zonele cu precipitații sub 600 mm anual, dozele vor fi mai reduse, pe când în zonele cu
precipitații peste aceasta limită, dozele vor fi mai ridicate.

Este important să se rețină că, împrăștierea gunoiului de grajd nu trebuie făcută cu mai mult de
1-2 zile înainte de a fi încorporat în sol, deoarece pierde mult din puterea de îngrășare.

Scăderea eficienței gunoiului de grajd în raport cu timpul de încorporare

Scăderea eficienţei în raport cu
încorporarea imediată (%)
Intervale de încorporare în sol a gunoiului de
grajd Starea timpului
Înnourat și fără Senin şi vânt uscat
vânt
Încorporat sub brazdă după 6 ore 3 10
Încorporat sub brazdă după 24 ore 6 29
 Încorporat sub brazdă după 4 zile 14 42

Modul cel mai indicat de folosire a gunoiului de păsări este sub formă de soluție, aplicată în
timpul perioadei de vegetație a duzilor.

Prepararea soluției se face în felul următor: cu două-trei zile înainte de întrebuințare, gunoiul
mărunțit se amestecă cu apă (o parte gunoi şi două părți apă). În ziua când se face îngrășarea, în
amestecul respectiv se adaugă iarăşi apă în proporție de 1:10. Pentru un dud este necesar 0,5 1
soluție. Toamna, se pot administra nediluate câte 100-150 g gunoi uscat pentru fiecare metru pătrat.

Mranița – este un gunoi de grajd cu un grad înaintat de fermentare. El este mai bogat în
elemente nutritive (0,7-2% azot, 0,3-1,2% fosfor şi 0,8-0,9% potasiu) şi se foloseşte ca şi gunoiul
de grajd.

Mustul de gunoi de grajd este rezultat din fermentarea gunoiului de grajd, amestecat, adesea,
şi cu urina animalelor. Este un bun îngrăşământ pentru duzi, fiind bogat în azot (0,5-1,5%) şi
potasiu (0,4-2,2%), precum şi în hormoni, contribuind la creşterea țesuturilor vegetale. Are acțiune
rapidă, folosindu-se diluat cu 6-7 părți apă în cantitate de 20-30 mii 1/ha şi 40-50 1 la un dud cu
trunchi, administrându-se ca îngrăşământ, primăvara.

Compostul este un îngrăşământ eficace care îmbunătățeşte calitatea solului. Se obține din
fermentarea unui amestec provenit din toate resturile organice (resturi menajere, flori, nutrețuri
stricate etc.). Fermentarea compostului durează 6 luni până la un an şi este terminată când masa
compostului se prezintă omogenă cu aspect grăunțos-pământos. În medie, compostul conține 0,3%
azot, 0,4% fosfor şi 0,6% potasiu.

Experiențele au arătat că dudul face parte din grupa speciilor care valorifică bine îngrăşămintele
organice împreună cu cele chimice pentru sporirea conținutului de proteină al frunzei de dud.

Influenţa fertilizării solului asupra conţinutului de proteină al frunzei de dud

Felul şi doza îngrăşământului Conţinutul frunzei în
administrat substanţe proteice %
Neîngrăşat 13,76
40 t/ha, gunoi de grajd 25,62

N240 P120 K120 kg s.a./ha 24,80

40 t/ha gunoi de grajd + N90 kg s.a./ha 26,92

 Nu aruncaț i gunoiul de găină!




Găinile ne oferă zeci, chiar sute de ore de companie ș i divertisment în curte, ouă
proaspete ș i … mult gunoi ș i găinaț . Aproximativ 0,3 metri cubi de gunoi
produce fiecare găină din curte în jumătate de an. Înmulț iț i cu 5, numărul
mediu de găini din curte, ș i obț ineț i un munte de gunoi în fiecare an. Cum
putem folosi grămada de găinaț în beneficiul nostru? Cu puț in efort, putem
transforma găinaț ul în compost pentru grădină.

Găinaț ul de găină conț ine o cantitate prea mare de amoniac pentru a putea fi
utilizat în stare pură. În plus, nici mirosul, deloc plăcut, nu ne-ar încuraja să
împrăș tiem gunoi de pasăre prin grădină. În schimb, când este preparat
corespunzător, găinaț ul este benefic pentru pentru sol. Compostul nu mai este
urât mirositor ș i readuce în sol azot, fosfor ș i potasiu.

Îngrăș ământul obț inut din gunoi de la păsările de curte este extrem de fertil ș i
poate fi utilizat mai ales în grădina de legume ș i pentru pomii fructiferi.
Deoarece, aș a cum spuneam mai sus, este bogat în azot, fosfor ș i
potasiu, poate creș te aciditatea solului, motiv pentru care trebuie să fiț i atenț i
la cantitatea administrată.

Este important să ș tiț i că folosirea gunoiului produs de păsările de curte pentru

compost are un principiu important: păsările ar trebui să fie hrănite cât mai
natural posibil, astfel calitatea îngrăș ământului va fi superioară. Gunoiul trebuie
să fie păstrat în magazie sau ș opron, departe de lumina ș i căldura soarelui. De
asemenea, este important să fie acoperit de un strat de pământ sau de o folie
închisă la culoare.

O tonă de gunoi de pasăre este necesară pentru fertilizarea unui hectar de teren
agricol – cultura de legume ș i pomi fructiferi.

Unii gospodari administrează direct pe sol găinaț ul, însă avem două
contraindicaț ii la această metodă:

1. Riscaț i să răspândiț i organisme patogene în sol, care vor fi preluate de

plantele cu frunze verzi;
2. Gunoiul proaspăt va arde rădăcinile ș i frunzele plantelor, deoarece este
prea puternic în această stare.

Folosiț i gunoiul de la găini pentru a obț ine un îngrăș ământ foarte bun pentru
sol / Foto: motherearthnews.com
Cel mai bun mod de a administra gunoiul de pasăre este sub formă de soluț ie.
De exemplu, pentru un kilogram de găinaț adăugaț i 5-10 litri de apă. Soluț ia
va fi aplicată în perioada de vegetaț ie a legumelor.

Pentru o eficienț ă ș i mai ridicată, gunoiul de la păsări trebuie lăsat să

putrezească timp de un an, înainte de a fi aplicat pe sol. În plus, găinaț ul
amestecat cu alt compost în concentraț ie de 10% este un îngrăș ământ aproape
ideal. Dacă este aplicat după fermentare, va oferi plantelor nutrienț ii de care au
nevoie. În plus, după un an, riscul ca în găinaț să existe urme de Salmonella sau
E. Coli este aproape zero.

Puteț i folosi gunoi de la mai multe tipuri de păsări de curte, însă pe primul loc
ca eficienț ă este cel de găină. Urmează cel de la raț e, gâș te, porumbei etc. Ca
fapt divers, găinaț ul are un conț inut de la dublu la de patru ori mai mare de
nutrienț i faț ă de gunoiul de grajd.

Măsuri de siguranț ă

 Folosiț i mănuș i de protecț ie când transformaț i gunoiul de găină în

compost;
 NU adăugaț i în compost fecale de câine, pisică sau porc;
 Spălaț i bine produsele din grădină înainte de a le consuma;
 Pentru persoanele cu probleme de sănătate nu este recomandat să
consume alimente crude dintr-o grădină în care a fost utilizat acest timp de
compost;

Gunoiul adus in camp se imprastie cat mai repede, fara sa il depozitam, apoi se
incorporeaza in sol cu o aratura usoara, urmata de o aratura adanca. Normele de
fertilizare variaza intre 30-40 tone la hectar pe solurile sarace, uzual administrandu-se 20-
30 de tone la hectar.

Gunoirea se repeta la 3 ani.

In cazul culturilor de legume se foloseste gunoiul de grajd complet fermentat, precum

compostul de gunoi de porc (da rezultate foarte bune la telina) sau mranita de gunoi de
pasare (indicata la fasole, mazare).
Obtinerea si depozitarea gunoiului de grajd
Gunoiul se scoate din grajduri cel putin o data pe zi, se aseaza apoi pe platforme betonate
umbrite, astfel incat sa formeze gramezi cu o latime de 1,5-3 m si inaltimea de 1-1,6 m.
Mustul de grajd scurs se colecteaza intr-un bazin ermetic, pentru a preveni poluarea
solului cu nitrati. Procesul de fermentare al gunoiului de grajd are loc pe parcursul a patru
faze distincte:

- faza de incalzire, cu distribuirea uniforma a caldurii

- faza activa aeriana, cu degajare de gaze (amoniac) si intensificare a activitatii florei de
descompunere
- faza de transformare fluenta, de descompunere
- faza de structurare, in urma careia ia nastere humusul

Amestecul de balegar cu paie devine ingrasamant dupa ce a fermentat si s-a descompus

sub actiunea microorganismelor. Amestecul capata culoarea neagra si la incorporarea in
sol retine apa, mobilizeaza si marunteste stratul arabil, stimuleaza activitatea biologica si
emite in sol substante hranitoare.

Gunoiul de grajd, informatii,

fermentare si aplicare
Gunoiul de grajd este un ingrasamant natural, complet, in componenta caruia se
gasesc toate substantele necesare cresterii si dezvoltarii plantelor. Se utilizeaza pe
terenuri nestructurate, sarace in humus, pe care le afaneaza, imbunatateste retinerea apei
si favorizeaza activitatea organismelor din sol. Efectul administrarii gunoiului de grajd se
resimte pana in al patrulea an de la aplicare.
Prin gunoiul de grajd se restituie solului o cantitate importanta din micro si macroelementele
preluate din plantele folosite in furajare.
Cele mai bune recolte se obtin cand se utilizeaza concomitent ingrasaminte organice
si minerale.
Aplicarea gunoiului de grajd si a altor ingrasaminte organice este importanta atat
pentru substantele nutritive care se introduc in sol cat si pentru imbunatatirea conditiilor de
crestere si dezvoltare a plantelor.
Depozitarea si compostarea
Intrucat gunoiul de grajd rezulta treptat, aplicarea lui nu se face ca atare. Acesta se
colecteaza in platforme si se composteaza.
Compostarea (fermentarea) gunoiului se poate realiza prin mai multe metode. Metodele
frecvent utilizate sunt:

o compostare aeroba (compostare “la cald”) – prin asezare afanata a gunoiului si

asigurarea aerarii pe parcursul compostarii – acest tip de compostare dureaza 6-12
luni.
o compostare anaeroba (compostare “la rece”) prin asezare indesata de la inceput –
dureaza 4-5 luni si rezulta gunoi semifermentat
o compostarea mixta (este o compostare aeroba la inceput, urmata de o compostare
anaeroba) – dureaza 3-4 luni

Deasemenea, compostarea se poate realiza si in gramezi nesistematice insa nu este o

metoda indicata din cauza pierderilor mari de azot si alte elemente.
Cea mai recomandata metoda este cea aeroba deoarece permite formarea unei cantitati
mai mari de acizi humici sub influenta microorganismelor aerobe. In plus, temperaturile
ridicate la care ajunge masa gunoiului in timpul fermentarii aerobe duc la distrugerea a o
parte din semintele de buruieni din acesta.
Depozitarea gunoiului de grajd se face cat mai departe de gospodarie si surse de apa, la

minimum 50 de metri, pentru a evita poluarea aerului

si a apei. Se recomanda amplasarea unei platforme special amenajate in acest scop, pe un
teren mai inalt, pentru ca apa de ploaie sa nu se adune la baza materialului. Platforma
trebuie sa aiba fundul betonat, usor inclinat, prevazut cu rigola de scurgere a mustului de
gunoi spre un bazin colector aflat la capatul inclinat. Platforma este prevazuta cu pereti
inalti de aproximativ 1,5 m iar latimea acesteia este, de regula, de 3-4 m.
Zilnic, gunoiul se asaza in straturi si se presara cu superfosfat (aproximativ 1-2% din masa
gunoiului). Utilizarea superfosfatului are ca scop limitarea pierderilor de azot amoniacal si a
imbunatatirii calitatii compostului obtinut. Depozitarea se face in straturi cu inaltimea de
pana la 1,2 m de gunoi indesat. Acesta se uda cu apa, must de gunoi sau urina si se
acopera cu aproximativ 20 cm de pamant. Se pastreaza 4 luni pana se fermenteaza dupa
care se transporta in camp pentru a fi utilizat.
Tipuri de gunoi de grajd
In functie de specia animala, gunoiul de grajd poate fi de: bovine, cabaline, ovine, porcine
sau pasari.
Dupa stadiul de fermentare, se cunosc 4 tipuri de gunoi:

o gunoi de grajd proaspat – paiele sunt tari, au culoarea neschimbata si extractul

apos din gunoi are culoarea galbena;
o gunoi de grajd semifermentat – paiele capata o culoare bruna, se rup usor iar
greutatea gunoiului se micsoreaza;
o gunoi de grajd fermentat – paiele nu se mai cunosc, se prezinta ca o masa
negricioasa cu aspect untos iar greutatea initiala a gunoiului se reduce cu
aproximativ 50%;
o gunoi de grajd foarte bine fermentat (mranita) – se prezinta ca o masa pamantoasa
de culoare negricioasa iar greutatea fata de cea initiala scade la aproximativ 25%.

Compozitia chimica
Gunoiul de grajd contine toate micro si macroelementele de care plantele au nevoie pentru
crestere.
In lipsa unor analize concrete, se poate considera ca gunoiul semifermentat de bovine
contine in medie 22% substanta uscata si 0,5% azot, 0,25% fosfor, 0,6% potasiu, 0,05%
sulf, 0,5% calciu, 0,2% magneziu, 4 g bor/t si 2 g cupru/t.
Compozitia chimica a gunoiului variaza mult cu specia de animale, calitatea furajelor
folosite, tipul si gradul de fermentare.
Dejectiile solide cele mai concentrate in elemente nutritive sunt cele de pasari, urmate de
cele de ovine, apoi cele de cabaline, concentratiile cele mai mici fiind la cele de bovine.
Dejectiile lichide proaspete (urina) sunt mai concentrate in azot si potasiu decat cele solide
dar mult mai sarace in fosfor, care aproape ca lipseste.
Accesibilitatea elementelor nutritive din gunoiul de grajd este diferita pentru fiecare
element:
Azotul: accesibilitatea acestuia din gunoiul de grajd depinde de stadiul de descompunere,
tipul de sol, specia de la care provine, anotimpul aplicarii etc. Gunoiul proaspat contine
putin azot accesibil plantelor si doar sub forma amoniacala. Astfel, se asigura azot doar in
primul an la culturile cu perioada lunga de vegetatie ( radacinoase, porumb, tomate, varza
de toamna ). In schimb, culturile cu perioada scurta de vegetatie beneficiaza putin de azotul
si fosforul din gunoiul proaspat.
Din azotul existent in gunoiul de grajd aplicat culturilor, doar 50-60% are efect direct, restul
se pierde prin infiltrare in straturile de sol inferioare sau se pierde prin volatilizare.
In cazul azotului, valorificarea acestuia din ingrasamintele minerale este mai mare (30-80%)
fata de azotul din gunoiul de grajd (20-25%). In schimb, valorificarea potasiului si fosforului
din gunoiul de grajd are valori superioare celui din ingrasamintele minerale in primul an de
la aplicare.
Daca gunoiul administrat contine multe paie, o parte din azotul mineral este consumat de
catre microorganisme pentru descompunerea acestora, astfel, devenind concurent al
plantelor de cultura in ceea ce priveste consumul de elemente nutritive.
Fosforul: devine accesibil plantelor pe masura mineralizarii compusilor sub actiunea
microorganismelor. In primul an, fosforul din gunoiul de grajd se valorifica in proportie de
aproximativ 30%, fata de ingrasamintele minerale, de 10-20%.

Potasiul: este usor accesibil plantelor, fiind sub forma de saruri anorganice. Potasiul din
gunoiul de grajd este usor si repede asimilat de catre plante.

Utilizare
Gunoiul se aplica prioritar plantelor cu o perioada lunga de vegetatie, precum: porumb,
sfecla, cartof, floarea-soarelui. De regula, cu cat o cultura are o perioada mai scurta de
vegetatie, cu atat gunoiul care se aplica trebuie sa fie mai bine fermentat.
La legumele de gradina nu se incorporeaza niciodata un gunoi nematurat. La plantele
sensibile la materie organica proaspata (ceapa, ustoroi, morcov, fasole) se aplica numai
compost foarte bine maturat. La cucurbitacee este foarte potrivit gunoiul semifermentat.
Elementele minerale sunt asimilate in cantitati diferite de la an la an. Astfel, in primul
an azotul din gunoi este asimilat in procent de 20-25%, fosforul in proportie de 30-40% iar
potasiul in proportie de 60-70%.
In primul an gunoiul este utilizat mai bine de plantele cu perioada de vegetatie
lunga (porumbul, cartoful, sfecla, floarea soarelui, tomatele)
In al doilea an de la aplicare, cel mai bine utilizeaza gunoiul cerealele, cartofii timpurii,
ceapa si mazarea.
Utilizarea exclusiva a ingrasamintelor chimice nu reduce importanta intrebuintarii gunoiului
de grajd.
Administrare
Fertilizarea cu gunoi de grajd se recomanda a fi realizata in urma unei analize de sol, in
vederea cunoasterii rezervei de elemente minerale ale acestuia. Dozele cel mai des
utilizate sunt de 20-40 t/ha iar aplicarea se face o data la 2-4 ani (3-4 ani la culturile de
camp, pomi si vii si la 2-3 ani sau anual la legume in camp). Se recomanda administrarea
gunoiului fermentat.
Gunoiul rezultat in timpul iernii se aplica pana la 1 iulie. Restul gunoiului se aplica pana la
30 septembrie. Transportul si imprastierea gunoiului fermentat in platforma se realizeaza
atunci cand poate fi imediat incorporat. Pentru insamatarile de toamna, gunoiul se
transporta vara, pe timp noros si se incorporeaza imediat in sol. Pentru culturile de
primavara, gunoiul se incorporeaza toamna, sub aratura.
 Recomandari privind dozele la hectar, in functie de tipul
plantelor cultivate: cereale paioase (10-15 t/ha), porumb (20-25 t/ha), cartof si
sfecla (20-30 t/ha), plante leguminoase (10-15 t/ha), livezi si vii (40-60 t/ha), culturi
legumicole (80-100 t/ha).
Pe terenurile usoare, nisipoase, incorporarea se face mai adanc, pana la 30 cm
adancime iar pentru terenurile grele, incorporarea se face pana la 18-25 cm.
Gunoiul bine fermentat se incorporeaza la 10-15 cm adancime iar cel mai putin fermentat la
18-20 cm adancime. Gunoiul trebuie sa fie bine maruntit, sa nu prezinte bulgari mai
mari de 5-6 cm, umiditatea moderata si uniformitatea trebuie sa fie de minimum 75%.
Nu se recomanda administrarea gunoiului pe timp de ploaie, soare puternic sau ninsoare.
Mranita
Mranita rezulta din gunoi de grajd printr-o descompunere foarte avansata, timp de 2-3 ani,
cand aceasta mai are doar 25% din greutatea initiala si ia aspectul unui pamant “gras”,
negricios.
Continutul mediu de elemente nutritive al mranitei este aproape dublu in cazul N si P
fata de cel din gunoiul de grajd semifermentat: 0,7-0,9% azot, 0,5% fosfor ,85% potasiu,
0,45% calciu.
Mranita se foloseste in special in legumicultura si floricultura datorita insusirilor sale fizice
si chimice excelente, fiind nelipsita la producerea rasadurilor. Deasemenea, mranita ofera
substratului capacitatea de tamponare fata de saruri, la care tinerele plantute sunt foarte
sensibile.
Gunoiul de pasari

Este un ingrasamant complex, continutul de azot si fosfor fiind de 3-4 ori mai mare decat la
gunoiul de grajd. Din punct de vedere practic, se poate considera ca toate elementele
nutritive din gunoiul de pasari sunt total accesibile plantelor din primul an de la
aplicare, spre deosebire de gunoiul de grajd.
Gunoiul de pasari semifermentat contine in medie: 30% substanta uscata, 1,2% azot total,
1% fosfor, 0,45% potasiu, 0,5% magneziu, 1,1% calciu si 0,13% sulf.
Dozele recomandate pentru fertilizarea de baza in legumicultura si pomicultura sunt de 4-6
t/ha gunoi semifermentat. In legumicultura, se poate aplica si in perioada de vegetatie in
doze mai mici, sub forma de suspensie cu apa. Se prepara o solutie concentrata
adaugand 1 kg gunoi la 4-6 l apa. Aceasta trebuie sa aiba o consistenta groasa,
asemanatoare smantanii si se lasa la macerat timp de aproximativ 30 de zile. Maceratul nu
se administreaza ca atare ci se dilueaza in diverse rapoarte pentru a nu provoca arsuri
plantelor. La ceapa, gulii, dovlecei, tomate, telina, ridichi raportul este de 1/10 (1 parte de
macerat + 10 parti de apa). La castraveti, morcov si praz raportul este de 1/20. Se
recomanda aplicarea in perioada de crestere vegetativa a plantelor si cresterea fructelor.
Nu se efectueaza fertilizari in exces pentru a nu provoca arsuri plantelor.
In timpul pastrarii si fermentarii, se recomanda aplicarea de superfosfat ( circa 7-10% din
masa gunoiului ) pentru ca amoniacul sa fie retinut sub forma de fosfat amoniacal, in caz
contrar, acesta se pierde. Pentru incorporarea in sol, gainatul trebuie lasat la fermentat
minimum 1 an.

Este economică deoarece nu necesită nicio cheltuială cu procurarea gunoiului de grajd

existent în fermele proprii, ci doar cheltuiala cu transportul şi administrarea lui pe câmp.

Nu numai că este nepoluantă pe solul pe care se administrează şi pentru plantele

cultivate pe parcelele respective, dar contribuie la reducerea poluării şi în spaţiile de
unde se colectează.

Dar, în afară de aceste avantaje, îmbogăţirea în materie organică este măsura supremă
de îmbunătăţire a fertilităţii solului.

Aceasta, în condiţiile în care exploatarea neraţională a solului a dus la diminuarea

conţinutului în humus (anual se pierd, prin mineralizare, 0,3-3% din materia organică),
astfel că mai mult de jumătate din suprafaţa agricolă din ţara noastră are sub 2%
humus, conţinut care caracterizează solurile cu fertilitate scăzută.

Pentru a corecta această situaţie este necesar să se aplice gunoi de grajd, compost,
precum şi orice resturi vegetale. Menţionăm că fiecare tonă de gunoi de grajd provenit
de la taurine, mediu fermentat, îmbogăţeşte solul cu 4-5 kg de fosfor, 6-7 kg de potasiu,
2-3 kg de calciu, 1,5 kg de magneziu, sulf şi microelemente, iar azotul, sub formă de
compuşi organici, este eliberat treptat, pe măsura necesităţii plantelor. Din
îngrăşământul aplicat, 20% se humifică, iar restul se supune treptat amonificării.

Din 30 t de gunoi proaspăt introdus în sol rezultă cca 3.000 kg de humus/hectar.

Deşi efectivele de taurine au scăzut în ţara noastră, totuşi de la cele cca 2 mil. capete
(cu 10 t gunoi pe cap de animal/an) se pot obţine 20 mil. t gunoi de grajd cu care se pot
fertiliza anual peste 700.000 ha. La acesta se adaugă gunoiul obţinut de la celelalte
specii de animale şi de la păsări, precum şi valorificarea tuturor resturilor vegetale.

Aplicarea îngrăşămintelor organice face solul mai afânat, mai permeabil şi contribuie la
încălzirea lui. Totodată, măreşte capacitatea pentru apă a solului şi-l face mai rezistent
la secetă.

Prin fertilizarea cu gunoi de grajd se realizează atât creşterea producţiei şi calitatea

recoltei cât şi îmbunătăţirea însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale solului.

În rotaţia porumb-grâu, de exemplu, prin aplicarea a 20 t/ha gunoi de grajd, pentru

fiecare tonă s-au înregistrat sporuri de producţie de 30-35 kg boabe de porumb şi 15-20
kg boabe de grâu.

Când şi cum se administrează

Un interval favorabil pentru transportul şi administrarea gunoiului de grajd este în

perioada de vară, după recoltarea rapiţei, a cerealelor păioase şi executarea
dezmiriştitului.

Gunoiul de grajd trebuie împrăştiat cât mai uniform înaintea arăturii de vară pentru a fi
încorporat imediat sub brazdă. Întârzierea încorporării cu 2 zile duce la pierderi de azot
de 29%, iar după 7 zile pierderile ajung la 51%.

Nu este recomandată nici descărcarea gunoiului în grămezi mici pe câmp şi

împrăştierea lor înainte de arătură deoarece se înregistrează mari pierderi de azot prin
volatilizare şi levigare, pierderi care ajung la 11-16% după 24 ore şi la 17-22% după 48
ore. Totodată, se realizează o fertilizare neuniformă deoarece pe locul grămezilor se
acumulează cantităţi mai mari din mustul scurs din grămezi.

Principalul neajuns al administrării gunoiului de grajd în perioada de vară constă în

aceste pierderi, în special de azot.
Cel mai indicat este ca gunoiul de grajd să fie administrat după recoltarea culturilor de
toamnă, spre sfârşitul toamnei, înaintea arăturilor destinate însămânţării culturilor de
primăvară. Aceasta deoarece se apropie perioada de îngheţ, când nu mai au loc
pierderi.

Fertilizarea cu gunoi de grajd se aplică culturilor care răspund cel mai bine la acest
îngrăşământ, în următoarea ordine: lucerniere, plante prăşitoare, cereale păioase şi, în
ultimul rând, leguminoase anuale.

Gunoiul de grajd se poate administra proaspăt sau fermentat. Cel în stare proaspătă
prezintă pericol de îmburuienare a solului, deoarece seminţele de buruieni din gunoi îşi
pierd germinaţia numai în timpul fermentării.

Adâncimea de încorporare a gunoiului de grajd este de până la 20 cm pe solurile

uşoare şi în zonele secetoase şi de până la 15 cm pe solurile grele şi în zonele umede.
Se pot administra 20-40 t/ha din care, în primul an, se valorifică 20-25% din azot, 30-
35% din fosfor şi 65% din potasiu, iar restul se consumă în anii II şi III şi chiar în anul al
patrulea se resimte efectul gunoirii terenului.

În afara acestor surse de materie organică din fermele proprii, au apărut şi alte surse
cum este „extractul lichid de humus de râmă“ sau un îngrăşământ organomineral
(îngrăşăminte humatice) realizat de Societatea Naţională a Lignitului la Târgu-Jiu.

În permanenţă trebuie avut în vedere că singura cale de îmbunătăţire a fertilităţii solului

este aplicarea de materiale organice.

Gunoiul de grajd este cel mai prețios îngrășământ, având în conținut întregul complex de nutrienţi
necesar plantelor cultivate. În plus, este considerat un îngrăşământ universal, corespunzător pentru
toate plantele de cultură şi pentru toate tipurile de sol. Se foloseşte cu precădere pe solurile sărace în
humus, pe cele nestructurate sau cu structură degradată, pe cele grele (argiloase) pe care le afânează,
pe cele uşoare (nisipoase) la care le îmbunătăţeşte caracteristicile de reţinere a apei.

Din azotul pe care îl consumă din furaje, bovinele folosesc 20% pentru întreținere, 20 % trece în laptele
pe care îl produce și 60% trece în gunoiul de grajd / urina produsă. Din fosforul pe care îl consumă din
furaje, același procent de 60% trece în gunoiul de grajd / urina produsă, în timp ce potasiul trece în
proporție de 75%.
Gunoiul de grajd proaspăt trebuie împrăştiat pe câmp şi încorporat în sol prin arătură

Fertilizarea cu gunoi de grajd se recomandă a fi făcută de către fermierii care cunosc carențele
pământului pe care îl lucrează, deci efectuează periodic analize de sol.

Perioada când se aplică gunoiul de grajd variază în funcție de perioada când urmează să fie înființate
culturile, cât mai devreme posibil, în cadrul perioadei de creştere a culturilor, pentru a maximiza
preluarea nutrienţilor de culturi şi a minimiza riscul poluării. În fiecare an, cel puţin jumătate din
cantitatea de gunoi rezultată în timpul iernii, trebuie împrăştiată până la 1 iulie, iar restul până la 30
septembrie. Atenție: Nu se aplică gunoi în perioada cuprinsă între apariția primului și ultimului îngheț.

Aplicarea gunoiului de grajd se face de regulă toamna

Gunoiul se administrează de regulă toamna, la lucrarea de bază a solului (prin arătură cu întoarcerea
brazdei), în condiţii meteorologice favorabile, în special pe timp noros şi cu vânt slab. Pe măsură ce
gunoiul se împrăştie, terenul este arat cu plugul, care amestecă şi încorporează bine gunoiul.
Încorporarea se face mai adânc, până la 30 cm, pe terenurile uşoare (nisipoase) şi în zonele secetoase şi
mai puţin adânc, până la 18- 25 cm pe terenurile grele, reci şi în regiuni umede. În zonele mai umede se
poate administra şi primăvara.

Eficienţa gunoiului de grajd este mai mare dacă se completează prin amestec cu îngrăşăminte minerale,
în special cu cele fosfatice. Aceasta permite şi reducerea normelor de aplicare, fără ca sporul de
producţie să scadă.

Prețul gunoiului de grajd

Pentru fermierii care au animale, aplicarea gunoiului de grajd nu presupune costuri suplimentare. Cei
care vor să cumpere gunoi de grajd, prețul pe care trebuie să îl plătească este de circa 50 ron/tonă,
conform site-urilor de anunțuri.

De precizat, că un aport important este adus de microelementele ce se regăsesc în gunoiul de grajd de

care plantele au nevoie, și nu se regăsesc în îngrășămintele chimice. Pe de altă parte, dacă se fac
completări nu toate îngrăşămintele minerale se pot aplica împreună cu gunoiul de grajd. De exemplu,
azotaţii de amoniu, calciul şi sodiul, clorura de amoniu, ureea sau zgura lui Thomas nu se recomandă să
fie aplicate împreună cu gunoiul de grajd. Sărurile potasice, naturale sau de sinteză, fosforitele,
superfosfatul şi sulfatul de amoniu se pot administra împreună cu gunoiul de grajd. Unele culturi, cum
ar fi cerealele păioase, cartofii timpurii, sfeclă roşie, ceapă, mazărea, mărarul şi altele, utilizează cel mai
bine gunoiul în anul al doilea de la aplicare.

Informaţiile publicate de Agrointeligența – AGROINTEL.RO pot fi preluate doar în limita a 500 de

caractere şi cu citarea în PRIMUL PARAGRAF a sursei cu LINK ACTIV. Orice abatere de la această regulă
constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor, ca atare vom acționa în consecință.

Perioada minimă de fermentare a gunoiului de grajd este de 6-7 luni (pentru gunoiul de
pasăre) și 3-5 luni de fermentare corectă pentru cel de animale (când temperatura din
interiorul grămezii cu gunoi de grajd este de 60°C fermentarea are loc foarte rapid, iar
la 20-25°C are loc fermentarea la rece și procesul este mai îndelungat).

Atenț ie! Dacă temperatura în interiorul grămezii este de 45-60°C, se pierde

circa 30-50% din substanț a organică. Deci, este preferabil de a realiza
fermentarea la rece.

Gunoiul de grajd poate fi administrat în două etape: vara-toamna – după recoltarea

până la lucrarea terenului și primăvara în perioada martie-mai. Mai binevenită este
administrarea realizată în perioada de toamnă. După 2-3 zile trebuie încorporat în sol
pentru a evita degradarea acestuia.
onstatare // „Bălegarul, dacă nu este gospodărit cum trebuie, dintr-o sursă
folositoare pentru agricultori se poate transforma în ucigaș ”
Săptămâna trecută, mediile de informare locale au dat o ș tire despre un
bărbat din raionul Orhei care a fost găsit mort într-o groapă cu dejecț ii de
porc. Ancheta urmează să stabilească detaliile decesului, însă dintr-o
discuț ie cu un agronom cunoscut am înț eles că „bălegarul, dacă nu este
gospodărit cum trebuie, dintr-o sursă folositoare pentru agricultori se poate
transforma în ucigaș ”.
„Mare grijă la gazele emise din gropile de compost. Există niș te reguli care
trebuie respectate, la fel ca ș i în cazul încăperilor unde se fermentează
vinul, altminteri sfârș itul poate fi tragic”, afirmă specialistul.
Beneficii agricole cu miros de bălegar
Gunoiul de grajd se compune din bălegar ș i paie pentru aș ternut. Este
îngrăș ământul universal complex pentru toate culturile ș i potrivit pentru
toate tipurile de sol.
Se foloseș te pe terenuri nestructurate, sărace în humus pe care le afânează
ș i îmbunătăț eș te reț inerea apei, încălzirea solului ș i activitatea
organismelor din sol.
Depozitarea gunoiului
Gunoiul de grajd trebuie să fie stocat cât mai departe de gospodărie ș i
surse de apă – la o distanț ă de minimum 50 m.
Bălegarul necesită o construcț ie corespunzătoare care să înglobeze toate
sistemele de siguranț ă ș i protecț ie. Acesta poate fi un grajd cu aș ternut,
un depozit acoperit pentru furaje, o platformă pentru gunoi, un rezervor
pentru must de gunoi, un canal pentru scurgerea mustului de gunoi.
Totodată, construcț ia poate consta ș i dintr-un grajd fără aș ternut: depozit
de acoperit furaje, rezervor pentru depozitarea temporară a dejecț iilor
fluide, fosă pentru colectare dejecț ii fluide, tub de ventilaț ie.
Capacitatea de stocare depinde de mai mulț i factori
Capacitatea de stocare depinde de mărimea lotului, durata perioadei de
stocare (minimum 18 săptămâni ș i maximum 28 de săptămâni), tipul de
depozitare.
Dejecț ii lichide - se depozitează în rezervoare perfect închise,
impermeabile, aproape de terenurile agricole, dotate cu reț ea de pompare
ș i mijloace de transport.
Sistemul de eliminare a dejecț iilor lichide se compune din: canal pentru
scurgere, fosă de stocare, pompă, tuburi, rezervor pentru stocare,
ventilaț ie. Gunoiul de grajd se depozitează în platforme betonate hidrolizate
la pardoseală, prevăzute cu pereț i de sprijin înalț i de 1,5 metri. Lăț imea
platformei trebuie să fie de maximum opt metri, înălț imea gunoiului în
platformă - 1,2 m.
Lângă platformă va fi un bazin de colectare cu o capacitate de 4-5 metri cubi
pentru o sută de tone de bălegar în platformă. Până la bazin se montează o
groapă de limpezire de 0,5 metri cubi în care se curăț ă resturile solide.
Metode de stocare
Stocarea bălegarului se face în felul următor: zilnic, gunoiul proaspăt
consistent se aș ază în straturi de un metru ș i se presară superfosfat (1-2%
din masa gunoiului).
Se aș ază două straturi până la înălț imea de 1,2 m de gunoi îndesat
(aș ezare îndesată la rece). Acestea vor fi acoperite cu un strat de
aproximativ 20 de centimetri de pământ, nu înainte de a fi udate cu apă,
must de gunoi sau urină. Se păstrează patru luni până se fermentează după
care se transportă în câmp ș i se pune acolo unde este nevoie.
Se mai practică ș i aș ezarea afânată la cald. În acest caz vor fi mai mari
pierderile de azot ș i de substanț ă organică, iar fermentarea gunoiului se va
face sub picioarele animalelor (se va obț ine un gunoi cu un conț inut de
0,7% azot). Gradul de diluț ie a dejecț iilor lichide este de 1/3 dejecț ii
faț ă de apă, evitându-se stocarea gunoiului în câmp.
De notat că metoda este interzisă în Uniunea Europeană, iar pentru a o
aplica la noi:
- Se vor asigura căi corespunzătoare de acces la depozitul de gunoi ș i
dejecț ii.
- Se vor asigura măsuri de protecț ie împotriva incendiilor.
- Se va asigura protecț ie împotriva eventualelor scurgeri din hidranț i.
Transportul, împrăș tierea ș i încorporarea în sol a gunoiului
Transportul ș i împrăș tierea gunoiului fermentat în platformă se face atunci
când poate fi imediat încorporat. Încărcarea gunoiului se face cu un
încărcător care poate pătrunde adânc.
Aplicarea se face cu maș ina de împrăș tiat îngrăș ăminte organice. Pe
suprafeț ele mici, gunoiul de grajd se poate transporta ș i împrăș tia cu
atelajele de tracț iune animală.
Pentru însămânț ările de toamnă, gunoiul se transportă vara pe timp noros
ș i se încorporează imediat în sol. Pentru culturile de primăvară, gunoiul se
va încorpora sub arătură, toamna. Gunoiul semidescompus nu se recomandă
de aplicat primăvara.
Gunoiul mai puț in fermentat se încorporează la o adâncime de 18-20 cm ș i
se amestecă bine cu solul. Gunoiul bine fermentat se încorporează la o
adâncime de 10-15 cm.
Asimilarea gunoiului de către plante
În primul an, azotul din gunoi este asimilat în proporț ie de 20-25%, fosforul
din gunoi este asimilat în proporț ie de 30-40%, iar potasiul - în proporț ie
de 60-70%.
Totodată, în primul an gunoiul este utilizat mai bine de plantele cu perioadă
de vegetaț ie lungă: porumbul, sfecla, cartoful, floarea-soarelui, cânepa,
varza, tomatele.
Cerealele, cartofii timpurii, sfecla roș ie, ceapa ș i mazărea utilizează cel mai
bine gunoiul în al doilea an de la aplicare.
Se recomandă fertilizarea cu gunoi o dată la doi-trei ani.
Recomandări privind aplicarea îngrăș ămintelor organice
Gunoiul rezultat în timpul iernii se aplică până la 1 iulie. Restul gunoiului se
aplică până la 30 septembrie. Nu se aplică gunoi în perioada octombrie-
februarie. Nu se admit bulgări de gunoi mai mari de 4-6 cm, iar
uniformitatea trebuie să depăș ească 75%.
Materialul trebuie să fie destrămat ș i mărunț it cu umiditate moderată. În
acelaș i timp, materialul trebuie să fie curăț at de bolovani, bulgări ș i
deș euri metalice.
Eficienț a gunoiului este mai mare dacă se administrează împreună cu
îngrăș ămintele fosfatice. Se mai pot da ș i sărurile potasice împreună cu
gunoiul.
Nu se aplică împreună cu gunoiul ureea, clorura de amoniu, azotaț ii de
amoniu, calciu ș i sodiu. Se lasă o bandă de protecț ie de 5-6 metri faț ă de
canale ș i sursele de apă. În cazuri speciale se aplică la 50 de metri faț ă de
fântâni ș i foraje aflate pe câmp.
Terenul se alege cu grijă pentru a nu permite băltiri în cazul unor ploi
torenț iale.
Nu se va administra gunoi pe timp de ninsoare, ploaie sau soare puternic, pe
terenuri cu exces de apă sau acoperite cu zăpadă. De asemenea, nu se
aplică gunoi dacă solul este îngheț at, dacă are crăpături adânci ori dacă s-
au făcut lucrări de drenaj sau subsolaj în ultimele 12 luni. Subsolaj – lucrare
agricolă executată în acelaș i timp cu aratul, prin care se afânează zona
inferioară adâncimii la care pătrunde plugul.
Adâncimea de încorporare a gunoiului este de 27-30 cm pe soluri nisipoase,
25-27 cm pe soluri medii ș i 18-25 cm pe soluri grele.
Recomandări privind dozele la hectar
Cereale păioase: 10-15 tone per hectar; porumb: 20-25 t/ha; culturi tehnice
(cartof, sfeclă, cânepă): 20-30 t/ha; leguminoase (mazăre, fasole, soia): 10-
15 t/ha; vii ș i livezi: 40-60 t/ha (toamna sau primăvara); înființ ări de
culturi lucerniere: 50-80 t/ha (la arătura de bază); culturi legumicole: 80-
100 t/ha.

Principalele tipuri de gunoi de grajd ș i compoziț ia acestora

Gunoiul de grajd cabalin
O tonă de gunoi de grajd proaspăt provenit de la cal conț ine în medie
aproximativ 707 litri de apă, 6,35 kg de azot, 2,26 kg de acid fosforic ș i 5
kg de potasiu.
Căldura din gunoiul de grajd se datorează unui tip special de proces de
fermentare, cu excepț ia cazului când este luată în grijă pentru a realiza un
gunoi bine compactat. Impresia că gunoiul de grajd provenit de la cal are
valoare mică de fertilizare se datorează faptului că acesta se strică rapid
atunci când nu se iau măsurile de precauț ie adecvate. Atunci când sunt
respectate regulile de păstrare, conservare ș i administrare a gunoiului de
grajd cabalin, acesta este aproape egal ca valoare de fertilizare cu bălegarul
provenit de la bovine.
Gunoiul de grajd provenit de la bovine
În compoziț ie, bălegarul bovin nu variază foarte mult faț ă de cel de cal. O
tonă de gunoi bovin proaspăt conț ine în medie 780 de litri de apă, 5,5 kg
de azot, 1,3 kg de acid fosforic ș i 4,1 kg de potasiu. Acesta este compus din
materiale care sunt mult mai complet digerate decât găsim în gunoiul de
grajd de cal ș i de aceea este mult mai compact.
Datorită structurii sale compacte ș i, de asemenea, conț inutului mai mare
de apă, la bălegarul bovin nu există acelaș i pericol de pierderi prin încălzire
ca la gunoiul de grajd cabalin.
Gunoiul de grajd bovin este de preferat celui ovin sau păsărilor de curte.
Compoziț ia chimică exactă este constituită în cea mai mare parte din
carbon, azot, hidrogen, oxigen, fosfor, săruri, uree, mucus, precum ș i
celuloză, lignină, hemiceluloză etc.
Gunoiul de grajd ovin
O tonă de gunoi de grajd proaspăt provenit de la oi conț ine în medie 620 de
litri de apă, 8,6 kg de azot, 3,2 kg de fosfor (fără acid fosforic), 9 kg de
potasiu. Acesta este un îngrăș ământ cu acț iune rapidă ș i, datorită
conț inutului mic de apă, compoziț ia în substanț e solide este concentrată.
Totuș i, trebuie de ș tiut că gunoiul de grajd ovin nu furnizează prea multă
materie organică ș i prin urmare utilizarea pe terenurile agricole, precum ș i
pentru composturi nu este satisfăcătoare. Prezintă însă avantajul de a fi mai
uș or de păstrat în locuri mai puț in amenajate.
Gunoiul de grajd caprin
O tonă de gunoi de grajd caprin conț ine în medie 590 de litri de apă, 7,6 kg
de azot, 3,3 kg de fosfor, 8,1 kg de potasiu. Este uș or de conservat, iar
pierderile în nutrienț i prin fermentare sunt minime. Azotul amoniacal este
în proporț ie mică ș i deci nu se poate fărâmiț a uș or în apă.
Gunoiul de grajd porcin
O tonă de gunoi proaspăt de grajd provenit de la porcine conț ine în medie
790 de litri de apă, 10 kg de azot, 4,5 kg de acid fosforic ș i 3,6 kg de
potasiu. Datorită caracterului variat de produse alimentare consumate,
compoziț ia bălegarului de porc este mai mult decât variabilă de la animal la
animal.
Deoarece pentru hrana porcilor se utilizează preponderent produse vegetale,
acest gunoi conț ine un procent ridicat de apă, în care se poate fărâmiț a
uș or. Gunoiul de grajd porcin se conservă bine sub formă uscată ca ș i cel
ovin. Costul de obț inere este proporț ional cu valoarea reală de fertilizare.
Gunoiul de grajd provenit de la păsări de curte
Compoziț ia acestuia variază în timp ș i datorită tipului de crescătorie de
păsări. În medie, o tonă de gunoi proaspăt de pasăre conț ine aproape 500
de litri de apă, 9 kg de azot, 7,2 kg de acid fosforic ș i 3,6 kg de potasiu.
În acest îngrăș ământ, azotul este de obicei sub formă de amoniu care are în
compoziț ie fermenț i cu acț iune rapidă. De aceea, fertilizarea cu gunoi de
grajd de păsări se realizează uș or ș i fără o îngrijire specială.
Totuș i, aveț i grijă la faptul că se pierde mult din azotul conț inut sub
formă de azot amoniacal. Din această cauză nu este recomandabil să se
amestece gunoiul de grajd de păsări de curte cu deș euri de lemn, cenuș ă
sau var obiș nuit - pentru că amoniacul este eliberat cu uș urinț ă când vine
în contact cu un compus alcalin.
Gunoiul de grajd de păsări devine un excelent fertilizator în cazul în care
este amestecat cu un alt compost sau cu un sol îmbogăț it (în proporț ie de
10 kg de gunoi de grajd de păsări la o sută de kg de sol). Aplicat după
fermentare, este apt să furnizeze un îngrăș ământ de înaltă valoare
ecologică.

onstatare // „Bălegarul, dacă nu este gospodărit cum trebuie, dintr-o sursă

folositoare pentru agricultori se poate transforma în ucigaș ”
Săptămâna trecută, mediile de informare locale au dat o ș tire despre un
bărbat din raionul Orhei care a fost găsit mort într-o groapă cu dejecț ii de
porc. Ancheta urmează să stabilească detaliile decesului, însă dintr-o
discuț ie cu un agronom cunoscut am înț eles că „bălegarul, dacă nu este
gospodărit cum trebuie, dintr-o sursă folositoare pentru agricultori se poate
transforma în ucigaș ”.
„Mare grijă la gazele emise din gropile de compost. Există niș te reguli care
trebuie respectate, la fel ca ș i în cazul încăperilor unde se fermentează
vinul, altminteri sfârș itul poate fi tragic”, afirmă specialistul.
Beneficii agricole cu miros de bălegar
Gunoiul de grajd se compune din bălegar ș i paie pentru aș ternut. Este
îngrăș ământul universal complex pentru toate culturile ș i potrivit pentru
toate tipurile de sol.
Se foloseș te pe terenuri nestructurate, sărace în humus pe care le afânează
ș i îmbunătăț eș te reț inerea apei, încălzirea solului ș i activitatea
organismelor din sol.
Depozitarea gunoiului
Gunoiul de grajd trebuie să fie stocat cât mai departe de gospodărie ș i
surse de apă – la o distanț ă de minimum 50 m.
Bălegarul necesită o construcț ie corespunzătoare care să înglobeze toate
sistemele de siguranț ă ș i protecț ie. Acesta poate fi un grajd cu aș ternut,
un depozit acoperit pentru furaje, o platformă pentru gunoi, un rezervor
pentru must de gunoi, un canal pentru scurgerea mustului de gunoi.
Totodată, construcț ia poate consta ș i dintr-un grajd fără aș ternut: depozit
de acoperit furaje, rezervor pentru depozitarea temporară a dejecț iilor
fluide, fosă pentru colectare dejecț ii fluide, tub de ventilaț ie.
Capacitatea de stocare depinde de mai mulț i factori
Capacitatea de stocare depinde de mărimea lotului, durata perioadei de
stocare (minimum 18 săptămâni ș i maximum 28 de săptămâni), tipul de
depozitare.
Dejecț ii lichide - se depozitează în rezervoare perfect închise,
impermeabile, aproape de terenurile agricole, dotate cu reț ea de pompare
ș i mijloace de transport.
Sistemul de eliminare a dejecț iilor lichide se compune din: canal pentru
scurgere, fosă de stocare, pompă, tuburi, rezervor pentru stocare,
ventilaț ie. Gunoiul de grajd se depozitează în platforme betonate hidrolizate
la pardoseală, prevăzute cu pereț i de sprijin înalț i de 1,5 metri. Lăț imea
platformei trebuie să fie de maximum opt metri, înălț imea gunoiului în
platformă - 1,2 m.
Lângă platformă va fi un bazin de colectare cu o capacitate de 4-5 metri cubi
pentru o sută de tone de bălegar în platformă. Până la bazin se montează o
groapă de limpezire de 0,5 metri cubi în care se curăț ă resturile solide.
Metode de stocare
Stocarea bălegarului se face în felul următor: zilnic, gunoiul proaspăt
consistent se aș ază în straturi de un metru ș i se presară superfosfat (1-2%
din masa gunoiului).
Se aș ază două straturi până la înălț imea de 1,2 m de gunoi îndesat
(aș ezare îndesată la rece). Acestea vor fi acoperite cu un strat de
aproximativ 20 de centimetri de pământ, nu înainte de a fi udate cu apă,
must de gunoi sau urină. Se păstrează patru luni până se fermentează după
care se transportă în câmp ș i se pune acolo unde este nevoie.
Se mai practică ș i aș ezarea afânată la cald. În acest caz vor fi mai mari
pierderile de azot ș i de substanț ă organică, iar fermentarea gunoiului se va
face sub picioarele animalelor (se va obț ine un gunoi cu un conț inut de
0,7% azot). Gradul de diluț ie a dejecț iilor lichide este de 1/3 dejecț ii
faț ă de apă, evitându-se stocarea gunoiului în câmp.
De notat că metoda este interzisă în Uniunea Europeană, iar pentru a o
aplica la noi:
- Se vor asigura căi corespunzătoare de acces la depozitul de gunoi ș i
dejecț ii.
- Se vor asigura măsuri de protecț ie împotriva incendiilor.
- Se va asigura protecț ie împotriva eventualelor scurgeri din hidranț i.
Transportul, împrăș tierea ș i încorporarea în sol a gunoiului
Transportul ș i împrăș tierea gunoiului fermentat în platformă se face atunci
când poate fi imediat încorporat. Încărcarea gunoiului se face cu un
încărcător care poate pătrunde adânc.
Aplicarea se face cu maș ina de împrăș tiat îngrăș ăminte organice. Pe
suprafeț ele mici, gunoiul de grajd se poate transporta ș i împrăș tia cu
atelajele de tracț iune animală.
Pentru însămânț ările de toamnă, gunoiul se transportă vara pe timp noros
ș i se încorporează imediat în sol. Pentru culturile de primăvară, gunoiul se
va încorpora sub arătură, toamna. Gunoiul semidescompus nu se recomandă
de aplicat primăvara.
Gunoiul mai puț in fermentat se încorporează la o adâncime de 18-20 cm ș i
se amestecă bine cu solul. Gunoiul bine fermentat se încorporează la o
adâncime de 10-15 cm.
Asimilarea gunoiului de către plante
În primul an, azotul din gunoi este asimilat în proporț ie de 20-25%, fosforul
din gunoi este asimilat în proporț ie de 30-40%, iar potasiul - în proporț ie
de 60-70%.
Totodată, în primul an gunoiul este utilizat mai bine de plantele cu perioadă
de vegetaț ie lungă: porumbul, sfecla, cartoful, floarea-soarelui, cânepa,
varza, tomatele.
Cerealele, cartofii timpurii, sfecla roș ie, ceapa ș i mazărea utilizează cel mai
bine gunoiul în al doilea an de la aplicare.
Se recomandă fertilizarea cu gunoi o dată la doi-trei ani.
Recomandări privind aplicarea îngrăș ămintelor organice
Gunoiul rezultat în timpul iernii se aplică până la 1 iulie. Restul gunoiului se
aplică până la 30 septembrie. Nu se aplică gunoi în perioada octombrie-
februarie. Nu se admit bulgări de gunoi mai mari de 4-6 cm, iar
uniformitatea trebuie să depăș ească 75%.
Materialul trebuie să fie destrămat ș i mărunț it cu umiditate moderată. În
acelaș i timp, materialul trebuie să fie curăț at de bolovani, bulgări ș i
deș euri metalice.
Eficienț a gunoiului este mai mare dacă se administrează împreună cu
îngrăș ămintele fosfatice. Se mai pot da ș i sărurile potasice împreună cu
gunoiul.
Nu se aplică împreună cu gunoiul ureea, clorura de amoniu, azotaț ii de
amoniu, calciu ș i sodiu. Se lasă o bandă de protecț ie de 5-6 metri faț ă de
canale ș i sursele de apă. În cazuri speciale se aplică la 50 de metri faț ă de
fântâni ș i foraje aflate pe câmp.
Terenul se alege cu grijă pentru a nu permite băltiri în cazul unor ploi
torenț iale.
Nu se va administra gunoi pe timp de ninsoare, ploaie sau soare puternic, pe
terenuri cu exces de apă sau acoperite cu zăpadă. De asemenea, nu se
aplică gunoi dacă solul este îngheț at, dacă are crăpături adânci ori dacă s-
au făcut lucrări de drenaj sau subsolaj în ultimele 12 luni. Subsolaj – lucrare
agricolă executată în acelaș i timp cu aratul, prin care se afânează zona
inferioară adâncimii la care pătrunde plugul.
Adâncimea de încorporare a gunoiului este de 27-30 cm pe soluri nisipoase,
25-27 cm pe soluri medii ș i 18-25 cm pe soluri grele.
Recomandări privind dozele la hectar
Cereale păioase: 10-15 tone per hectar; porumb: 20-25 t/ha; culturi tehnice
(cartof, sfeclă, cânepă): 20-30 t/ha; leguminoase (mazăre, fasole, soia): 10-
15 t/ha; vii ș i livezi: 40-60 t/ha (toamna sau primăvara); înființ ări de
culturi lucerniere: 50-80 t/ha (la arătura de bază); culturi legumicole: 80-
100 t/ha.

Principalele tipuri de gunoi de grajd ș i compoziț ia acestora

Gunoiul de grajd cabalin
O tonă de gunoi de grajd proaspăt provenit de la cal conț ine în medie
aproximativ 707 litri de apă, 6,35 kg de azot, 2,26 kg de acid fosforic ș i 5
kg de potasiu.
Căldura din gunoiul de grajd se datorează unui tip special de proces de
fermentare, cu excepț ia cazului când este luată în grijă pentru a realiza un
gunoi bine compactat. Impresia că gunoiul de grajd provenit de la cal are
valoare mică de fertilizare se datorează faptului că acesta se strică rapid
atunci când nu se iau măsurile de precauț ie adecvate. Atunci când sunt
respectate regulile de păstrare, conservare ș i administrare a gunoiului de
grajd cabalin, acesta este aproape egal ca valoare de fertilizare cu bălegarul
provenit de la bovine.
Gunoiul de grajd provenit de la bovine
În compoziț ie, bălegarul bovin nu variază foarte mult faț ă de cel de cal. O
tonă de gunoi bovin proaspăt conț ine în medie 780 de litri de apă, 5,5 kg
de azot, 1,3 kg de acid fosforic ș i 4,1 kg de potasiu. Acesta este compus din
materiale care sunt mult mai complet digerate decât găsim în gunoiul de
grajd de cal ș i de aceea este mult mai compact.
Datorită structurii sale compacte ș i, de asemenea, conț inutului mai mare
de apă, la bălegarul bovin nu există acelaș i pericol de pierderi prin încălzire
ca la gunoiul de grajd cabalin.
Gunoiul de grajd bovin este de preferat celui ovin sau păsărilor de curte.
Compoziț ia chimică exactă este constituită în cea mai mare parte din
carbon, azot, hidrogen, oxigen, fosfor, săruri, uree, mucus, precum ș i
celuloză, lignină, hemiceluloză etc.
Gunoiul de grajd ovin
O tonă de gunoi de grajd proaspăt provenit de la oi conț ine în medie 620 de
litri de apă, 8,6 kg de azot, 3,2 kg de fosfor (fără acid fosforic), 9 kg de
potasiu. Acesta este un îngrăș ământ cu acț iune rapidă ș i, datorită
conț inutului mic de apă, compoziț ia în substanț e solide este concentrată.
Totuș i, trebuie de ș tiut că gunoiul de grajd ovin nu furnizează prea multă
materie organică ș i prin urmare utilizarea pe terenurile agricole, precum ș i
pentru composturi nu este satisfăcătoare. Prezintă însă avantajul de a fi mai
uș or de păstrat în locuri mai puț in amenajate.
Gunoiul de grajd caprin
O tonă de gunoi de grajd caprin conț ine în medie 590 de litri de apă, 7,6 kg
de azot, 3,3 kg de fosfor, 8,1 kg de potasiu. Este uș or de conservat, iar
pierderile în nutrienț i prin fermentare sunt minime. Azotul amoniacal este
în proporț ie mică ș i deci nu se poate fărâmiț a uș or în apă.
Gunoiul de grajd porcin
O tonă de gunoi proaspăt de grajd provenit de la porcine conț ine în medie
790 de litri de apă, 10 kg de azot, 4,5 kg de acid fosforic ș i 3,6 kg de
potasiu. Datorită caracterului variat de produse alimentare consumate,
compoziț ia bălegarului de porc este mai mult decât variabilă de la animal la
animal.
Deoarece pentru hrana porcilor se utilizează preponderent produse vegetale,
acest gunoi conț ine un procent ridicat de apă, în care se poate fărâmiț a
uș or. Gunoiul de grajd porcin se conservă bine sub formă uscată ca ș i cel
ovin. Costul de obț inere este proporț ional cu valoarea reală de fertilizare.
Gunoiul de grajd provenit de la păsări de curte
Compoziț ia acestuia variază în timp ș i datorită tipului de crescătorie de
păsări. În medie, o tonă de gunoi proaspăt de pasăre conț ine aproape 500
de litri de apă, 9 kg de azot, 7,2 kg de acid fosforic ș i 3,6 kg de potasiu.
În acest îngrăș ământ, azotul este de obicei sub formă de amoniu care are în
compoziț ie fermenț i cu acț iune rapidă. De aceea, fertilizarea cu gunoi de
grajd de păsări se realizează uș or ș i fără o îngrijire specială.
Totuș i, aveț i grijă la faptul că se pierde mult din azotul conț inut sub
formă de azot amoniacal. Din această cauză nu este recomandabil să se
amestece gunoiul de grajd de păsări de curte cu deș euri de lemn, cenuș ă
sau var obiș nuit - pentru că amoniacul este eliberat cu uș urinț ă când vine
în contact cu un compus alcalin.
Gunoiul de grajd de păsări devine un excelent fertilizator în cazul în care
este amestecat cu un alt compost sau cu un sol îmbogăț it (în proporț ie de
10 kg de gunoi de grajd de păsări la o sută de kg de sol). Aplicat după
fermentare, este apt să furnizeze un îngrăș ământ de înaltă valoare
ecologică.

Fertilizarea cu îngrăşăminte organice pe păşuni şi pe fâneţe

Iacob CRĂCIUN

Publicat: 05 ianuarie 2010 - 16:00

Da mai departe:

Comenteaza | | |
De ce este importantă fertilizarea păşunilor

Nu este o noutate faptul că, în absenţa fertilizării cu îngrăşăminte, de la un an la altul,

terenurile destinate păşunatului sau pentru producerea furajelor conservate sub formă de fân
sau de siloz devin tot mai sărace în nutrienţii necesari creşterii şi dezvoltării plantelor, ceea
ce face ca producţiile obţinute să scadă atât cantitativ, cât şi calitativ - nutriţional.

Click pe poza pentru galerie!

Datorită rolului lor ameliorativ complex exercitat asupra însuşirilor fizice, chimice şi trofice ale
solurilor, utilizarea îngrăşamintelor organice naturale determină importante sporuri de producţie. Se
apreciază că prin fertilizarea cu gunoi de grajd, al cărui efect pozitiv se eşalonează în principal pe o
perioadă de trei-patru ani, sporurile de producţie realizate sunt în medie pe patru ani de 70%.

În plus, în cazul pajiştilor permanente, în urma aplicării fertilizanţilor organici proveniţi de la animale,
se îmbunătăţeşte radical compoziţia botanică a covorului vegetal, înmulţindu-se speciile de ierburi
cu o valoare nutritivă ridicată, în detrimentul celor slab comestibile şi mai puţin valoroase.

Folosirea raţională a îngrăşămintelor organice asigură, pe lângă economisirea îngrăşămintelor

chimice azotoase, a căror fabricare necesită un consum mare de energie, şi integrarea în circuitul
biologic al solului a dejecţiilor organice, altfel inutile şi poluante.

Totuşi, cantităţile mari ce trebuie transportate (20-40 tone) la distanţe uneori destul de mari, precum
şi sursele lor limitate, impun folosirea acestora cu precădere la înfiinţarea de noi pajişti semănate
unde, fiind încorporate în sol odată cu pregătirea patului germinativ, vor determina o valorificare mai
eficientă a noilor păşuni.

Stocarea dejecţiilor
Toţi fermierii, mai vechi sau mai noi, ştiu că gestionarea corectă a gunoiului şi a dejecţiilor
semilichide, cel puţin în fermele de taurine, respectând condiţiile impuse de normele privind protecţia
mediului în armonie cu propriile interese tehnico-economice, reprezintă o mare problemă.

O fermă de mărime mică sau mijlocie cu 50-100 vaci de lapte, în care se obţine o producţie medie
zilnică de cel puţin 20 litri lapte/cap, din punct de vedere financiar, este sortită eşecului, iar talăngile
şi bâtele sunt insuficiente pentru respectarea unei legi şi cu atât mai puţin pentru obţinerea altor
facilităţi normale şi fireşti.

Totuşi, trebuie menţionat, pentru cei care-şi propun să înceapă o activitate de creştere a animalelor,
că la dimensionarea capacitătilor de stocare a bazinelor pentru purin este semnificativ faptul că de la
o vacă de lapte rezultă, în medie, aproximativ 20 litri purin/zi, iar de la tineret, mai puţin de jumătate.

Conform acestor estimări volumul bazinului pentru stocarea acestui tip de îngrăşământ, în cazul
evacuării anuale, aşa cum se procedează de obicei, trebuie să aibă o capacitate de circa 3 mc/cap
la adulte şi de 1,5 mc/cap la tineret.

Pentru dimensionarea platformelor de gunoi este bine de ştiut că experimental s-a ajuns la
următoarele cantităţi de gunoi de grajd într-o perioadă de stabulaţie de 220-240 zile, în tone gunoi
brut/cap de animal: bovine mari, 9-10 tone; cabaline, 6-7 tone; ovine, 0,8-0,9 tone. În tabelul 3 sunt
trecute volumetric dejecţiile semilichide nediluate produse de 100 capete de animale din specia
bovină.

Un lucru important de menţionat este faptul că în timpul stocării o anumită cantitate de azot organic,
prin fermentare va fi convertit în formă solubilă disponibilă pentru plante, iar numărul organismelor
purtătoare de agenţi patogeni se reduce.

Elemente de conţinut valoroase

Cele mai importante elemente de conţinut din plante se regăsesc în îngrăşămintele naturale.

Se apreciază că prin dejecţiile animale se elimină 30-50% din substanţele organice ale furajelor
consumate; aproximativ 80% din fosfor; 60% din potasiu şi 50% din azot. În tabelele 1 şi 2 sunt
trecute principalele elemente de conţinut ale îngrăşămintelor organice provenite din fermele de
taurine.

Prin fermentare, materia organică se descompune în totalitate, eliberând conţinutul de elemente

nutritive. În cazul unui gunoi mai puţin fermentat, plantele perene de pajişti folosesc elementele
nutritive treptat, pe măsura descompunerii gunoiului, având un efect de lungă durată, de trei sau
chiar cinci ani.

Mustul de grajd administrat în cantităţi de 150-200 mc/ha are eficacitate numai 1-2 ani, însă orferă
plantelor toate elementele de conţinut într-un timp relativ scurt.

În tabelul 2 observăm exemplul de conţinut pentru 50 mc îngrăşământ, acesta fiind volumul maxim
recomandat de Codul bunelor practici pentru aplicarea pe un hectar de teren. Pe păşuni, în mod
normal, depăşirea unei astfel de doze se consideră o risipă a carbonatului de potasiu din conţinut şi
în plus consumul luxos de iarbă de către vite conduce la creşterea riscului de hipomagneziemie.

Pentru a evita sufocarea vegetaţiei de suprafaţă cu îngrăşământ semilichid, se recomandă ca

întreaga cantitate stabilită să se administreze fracţionat, în două sau trei treceri la intervale de cel
puţin trei săptămâni.

VARIANTE OPTIME DE APLICARE

• Iarna şi primăvara. Împrăştiatul dejecţiilor semilichide în perioada iernii, la anumite intervale de
timp, are câteva avantaje:

- transportul şi distribuirea lor se poate face cu maşini de capacitate mică, cu echipamente simple,
mai puţin sofisticate;

- contaminarea cu dejecţii a ierbii pe păşune şi riscul capacităţii de depozitare sunt mai reduse;

- dejecţiile proaspete sau cele păstrate pentru o scurtă perioadă de timp au un miros mai puţin
agresiv, faţă de cele păstrate o perioadă mai îndelungată, aspect relevant pentru zonele din
apropierea localităţilor urbane.

Trebuie să precizăm, însă, că atunci când gunoiul de grajd şi dejecţiile semilichide se aplică pe
păşuni în timpul iernii, îngrăşământul va pierde o parte din elementele valoroase, în special azotul. O
potenţială pierdere este cauzată de scurgerile de suprafaţă, produse înainte ca nutrienţii să intre în
pământul îngheţat.

O mare cantitate de azot se poate evapora în timpul ferestrelor prelungite sau dese din timpul iernii,
când acest fenomen este accelerat. În plus, nutrienţii dejecţiilor care n-au fost absorbiţi de rădăcinile
plantelor vor fi tot mai vulnerabili la infiltrările în profunzime şi la alte procese ce duc la pierderea lor.

În urma unor cercetări efectuate pe această temă s-a estimat că azotul se poate pierde în proporţie
de aproape 75%, atunci când fertilizările pe păşuni se aplică în intervalul octombrie-noiembrie; 50%,
în lunile decembrie-ianuarie, şi mai puţin de 25% după aplicările din februarie-martie. Pentru
aplicaţiile periodice similare, pierderile de potasiu pot fi de 20%, de 10%, sau chiar deloc, iar cele de
fosfor sunt minime.

Stocarea în perioada iernii şi aplicarea în timpul primăverii şi verii permit împrăştierea unor cantităti
mari de dejecţii la momentul cel mai potrivit pentru perioada de vegetaţie şi de nutriţie a plantelor.

• Modul de administrare. În ceea ce priveşte modul de administrare a îngrăşămintelor lichide şi

semilichide în lunile de iarnă şi de primăvară, recomandările sunt ca acestea să fie diluate cu apă în
proporţie de 1:1-1:3 în funcţie de prezenţa sau de absenţa zăpezii şi a umidităţii ridicate sau scăzute
din sol. După fiecare coasă sau ciclu de păşunat acest raport trebuie să fie mult mai larg, de 1:4-1:6.

PRECIZARE

Ţin să precizez că, în materialul de faţă, sub denumirea de îngrăşăminte organice sau naturale fac
referire la gunoiul de grajd, la dejecţii semilichide sau la îngrăşământul semilichid şi la mustul de
grajd sau purin, considerate pe bună dreptate produse (bunuri) secundare provenite din fermele de
creştere a taurinelor.

Gunoiul de grajd este amestecul de fecale (balegă) cu aşternut (paie sau rumeguş), la care se
adaugă resturile vegetale neconsumate.

Dejecţiile semilichide sunt un amestec de urină cu fecale care de obicei sunt diluate cu apa de
ploaie şi cu cea rezultată în urma igienizării pardoselilor, precum şi de resturi de furaje
neconsumate, la care se adaugă scurgerile de siloz şi resturi menajere, pentru unele ferme.

Purinul sau mustul de gunoi este un amestec lichid format din urină, din apa folosită la igenizarea
animalelor şi din alte lichide şi substanţe organice din fecale.
În prezent, în ţările din vestul Europei, dar treptat şi la noi, prin extinderea sistemului de creştere a
taurinelor în sistem de stabulaţie liberă cele mai mari cantităţi de îngrăşăminte organice animale se
depozitează sub formă de dejecţii semilichide, motiv pentru care prezintă un interes deosebit.

TABELUL 1: COMPOZIŢIA CHIMICĂ A ÎNGRĂŞĂMINTELOR ORGANICE

(kg/to îngrăşământ)

Click pe poza pentru galerie!

TABELUL 2: DISPONIBILUL DE NUTRIENŢI/MC ÎNGRĂŞĂMÂNT SEMILICHID

(îngrăşământ diluat în proporţie de 1:1 cu apă - barbotin pregătit pentru administrare)

Click pe poza pentru galerie!

TABELUL 3: DEJECŢII SEMILICHIDE OBŢINUTE ÎNTR-O EXPLOATAŢIE DE TAURINE

Click pe

http://www.managementuldejectiilor.ro/ce-reprezinta/

MANAGEMENTUL DEJECTIILOR se refera la ansamblul activitatilor de organizare, conducere

si gestiune a deseurilor.
Buna gestionare a deseurilor protejeaza sanatatea populației si calitatea mediului, sustinand in
acelasi timp conservarea resurselor naturale iar perspectivele pentru viitor sunt marcate in
special de aceasta problema (poluarea apei, a aerului si a solului), care provin din cantitatile
mari de deseuri/dejectii de ferma.Valorificarea presupune prelucrarea unui deseu, careia dorim
sa-i crestem durata de viata in circuitul economic.

AGRiPROM incurajeaza buna gestionare a gunoiului de grajd, tratandu-l mai degraba ca pe o

resursa de mediu, nu doar un produs rezidual.

Cand vorbim despre mangementul dejectiilor animaliere ne referim la sisteme si tehnici

de procesare, separare si depozitare.

Strategia moderna a managementului deseurilor / dejectiilor a pus bazele unei ierarhizari a

actiunilor si anume:

 prevenirea;
 pregatirea pentru reutilizare;
 reciclarea;
 alte operatiuni de valorificare (ex: valorificarea energetica);
 eliminarea;

CONTINUTUL GUNOIULUI DE GRAJD SI UTILIZAREA LUI

Productia animaliera se dezvolta in gospodarii individuale si in mari ferme de productie

concentrate in zone traditionale de crestere a animalelor. O consecinta importanta consta in
acumularea in cantitati mari a materialelor organice reziduale de consistenta solida, lichida si
semilichida. in mod normal aceste reziduuri, cu valoare de ingrasaminte organice, sunt utilizante
la fertilizarea terenurilor agricole din apropiere.
Atunci cand numarul animalelor este mult mai mare decat cel optim pentru suprafata agricola a
fermei, cantitatea dejectiilor depaseste necesarul posibil de utilizat ca ingrasamant organic,
astfel ca acestea devin deseuri care trebuie stocate si apoi eliminate. in acest scop este
necesar sa fie luate anumite masuri complementare direct la sursa, avand caracter tehnologic,
in functie de raportul dintre productia vegetala si cea animaliera.

Incarcarea resurselor de apa cu nutrienti proveniti din deversarile dejectiilor de la fermele de

animale este o consecinta negativa, atat a neglijentei si exploatarii unor utilaje tehnologice si
bazine de stocare, cat si a nerespectarii legislatiei in vigoare privind apa si protectia mediului.

Este importanta valoarea ridicata de fertilizare a gunoiului de grajd si a dejectiilor pe unitatea de

volum.

Daca acestea sunt bogate in nutrienti, atunci pentru producatorii agricoli devine rentabila
stocarea si utilizarea lor in locul ingrasamintelor minerale, care sunt mai putin accesibile din
cauza preturilor ridicate.

Acest ingrasamant organic este ieftin si la indemana fiecarui producator agricol si, in plus, poate
fi completat cu ingrasaminte chimice pentru a realiza necesarul optim de nutrienti pentru
culturile agricole.

COMPOZITIA CHIMICA MEDIE A GUNOIULUI DE DIFERITE PROVENIENTE

Gunoiul sau balegarul este un ingrasamant organic complet, continand toate elementele
nutritive necesare plantei.

Prezenta nutrientilor in gunoiul de grajd.

 Tipul de Gunoi → Azot - Fosfor - Potasiu

 Gunoi de bovine → 0,45% - 0,23% - 0,5%
 Gunoi fermentat 3-4 luni → 0,55% - 0,25% - 0,7%

CATEVA DINTRE CELE MAI CUNOSCUTE CARACTERISTICI ALE

GUNOIULUI DE GRAJD, CU EFECTE POZITIVE SUNT:

 contine intregul complex de nutrienti necesar plantelor cultivate;

 este considerat un ingrasamant universal, corespunzator pentru toate plantele de cultura
si pe toate tipurile de sol. Se foloseste cu precadere pe solurile sarace in humus, pe cele
nestructurate sau cu structura degradata, pe cele grele (argiloase) pe care le afaneaza,
pe cele usoare (nisipoase) la care le imbunatateste caracteristicile de retinere a apei;
 procesele de mineralizare a materiei organice nu sunt rapide, datorita aportului de
material vegetal folosit la asternut, astfel ca nitratii sunt eliberati treptat;
 introduse in sol contribuie la imbunatatirea starii structurale, la cresterea capacitatii
calorice, a rezervelor accesibile de apa;
 are o actiune benefica asupra activitatii macro si microorganismelor din sol, stimulandu-
le activitatea si dezvoltarea.
PRODUCTIA ANUALA DE NUTRIENTI

Urina este considerata de asemenea un bun fertilizant organic natural, fiind bogata indeosebi in
azot si potasiu. Se utilizeaza urina din adaposturile zootehnice, neretinuta de asternutul folosit,
colectata si pastrata cu sau fara fermentare in bazine, pentru a se evita pierderile de azot.
Nutrienti se regasesc intr-un nivel ridicat și in urina bovinelor, astfel ca din azotul total produs de
o vita mare prin gunoiul de grajd, 50% se regasește in urina, fosforul in procent de 10%, in timp
ce 90% din potasiu se regasește in urina.

Mustul de gunoi este colectat in platformele special amenajate pentru stocarea si fermentarea
gunoiului, prin acumulare in bazine de colectare. Din azotul pe care ii consuma din furaje,
bovinele folosesc 20% pentru intretinere, 20 % trece in laptele pecare il produc și 60% trece in
gunoiul de grajd / urina produsa.

Specia Azot Fosfor

Vaci de lapte 81 15

Bovine 1 - 2 ani 55 20

Cai 45 8

Porci 13 4

UTILIZAREA GUNOIULUI DE GRAJD

In utilizarea gunoiului de grajd ca ingrasamant, momentul de aplicare pe terenul agricol este

deosebit de important.

Perioadele cand se aplica gunoiul de grajd variaza in functie de perioada cand urmeaza sa fie
infiintate culturile, cat mai devreme posibil, in cadrul perioadei de crestere a culturilor, pentru a
maximiza preluarea nutrientilor de culturi si a minimiza riscul poluarii. in fiecare an, cel putin
jumatate din cantitatea de gunoi rezultata in timpul iemii, trebuie imprastiata pana la 1 iulie, iar
restul pana la 30 septembrie.

Nu se aplica gunoi in perioada cuprinsa intre aparitia primului si ultimului inghet. Aceste date
sunt stabilite pe baza analizei seriilor de date meteorologice interpolate la nivelul fiecarei zone.

Sunt permise exceptii de la aceasta regula generala acolo unde planul de management
stabileste ca imprastierea ingrasamintelor organice se poate realiza de-a lungul perioadei de
extra-sezon, fara riscul de producere a poluarii apelor sau unde sunt conditii meteorologice
exceptionale.
Unele culturi, cum ar fi cerealele paioase, cartofii timpurii, sfecla rosie, ceapa, mazarea, mararul
si altele, utilizeaza cel mai bine gunoiul in anul al doilea de la aplicare.

In timpul administrarii ingrasamintelor organice natural lichide si pastoase se vor adopta bunele
practici in scopul evitarii trecerii acestora in masele de apa.

Sa se aiba in vedere conditiile meteorologice si starea solului, astfel se va evita imprastierea pe

timp cu vant, cu soare puternic, in timpul ploilor, iar iarna in timpul ninsorilor sau pe solul
inghetat sau acoperit cu zapada.

Se va evita administrarea gunoiului, ca si a oricarui tip de

ingrasamant in urmatoarele situatii:
 pe timp de ploaie
 pe timp de ninsoare
 cand este soare puternic
 pe terenurile cu exces de apa
 pe terenurile acoperite cu zapada
 solul este puternic inghetat
 solul este crapat (fisurat) in adancime, sau sapat in vederea instalarii unor drenuri sau
pentru a servi la depunerea unor materiale de umplutura
 campul a fost prevazut cu drenuri sau a suporat lucrari de subsolaj in ultimele 12 luni

GUNOIUL DE GRAJD NU SE ADMINISTREAZA iN APROPIEREA SURSELOR

DE APA !

Depozitarea gunoiului de grajd se realizeaza in spatii special amenajate (bazine de colectare

impermeabile) in conformitate cu prevederile din Codul de bune practice agricole pentru
protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati din surse agricole, aprobat prin Ordinul Aplicarea
gunoiului de grajd pe teren- aduce bani fermierului prin creșterea productiilor și prin reducerea
costurilor cu ingrașamintele chimice.

METODE DE DEPOZITARE A GUNOIULUI DE GRAJD

Inca din stadiul de proiectare si constructie a bazinelor pentru depozitarea ingrasamintelor
organice se va acorda cea mai mare atentie prevenirii si protectiei apelor si mediului impotriva
poluarii, prin urmatoarele masuri:

 amplasarea in afara zonelor sensibile si departe de sursele de apa;

 capacitate de stocare suficienta;
 constructie corespunzatoare, care sa inglobeze toate sistemele de siguranta si protectie;
 conditii de exploatare in siguranta, optime si eficiente;
 cai corespunzatoare de acces;
 protectie impotriva incendiilor;
 protectie impotriva eventualelor scurgeri din hidranti;
 Tip animal Suprafata de stocare Pentru 18 sap

Vaci de lapte (560 kg) 4,25 m2

Boi (450 kg) 3,37 m2

Juninci 1,89 m2

Vitei (140 kg) 1,08 m2

GHIDUL DEPOZITARII GUNOIULUI DE GRAJD IN FERMELE INDIVIDUALE

Locatia potrivita pentru spatiile de depozitare trebuie sa ia in considerare factori ca

accesibilitatea, distanta fata de grajduri si locuinta, pentru transportul si gestionarea eficienta si
confortabila a gunoiului de grajd, resturilor organice si compostului, cu risc si neplaceri minime
pentru fermier si vecini.

Spatiul de depozitare trebuie asezat pe o suprafata orizontala sau cvasiorizontala, de preferinta

joasa. Cand este situat la baza unei pante, apa scursa de pe urma precipitatiilor trebuie deviata
la distanta de zona de stocare. Gunoiul de grajd nu trebuie depozitat in calea apei din santuri
sau burlane.

CAPACITATEA NECESARA

Pentru o depozitare adecvata si sigura, trebuie asigurata o capacitate suficienta. Capacitatea

necesara va depinde in principal de numarul si speciile de animale detinute, de tipul de balegar
produs (acesta depinde de tipul sistemului de stabulatie) si de durata necesara de stocare. in
general sunt necesare 6 luni pentru legarea perioadelor cand aplicarea gunoiului de grajd este
interzisa.

Pentru reducerea mirosului neplacut și al numarului de insecte, trebuie luate urmatoarele

masuri:

 adaugarea de compost maturat peste fiecare noua incarcatura de material proaspat intr-
o proportie de circa 1 la 4
 amestecarea diverselor tipuri de materiale (gunoi de grajd, resturi provenite din
bucatarie, iarba, fragmente de lemn
 orice scurgere trebuie colectata si introdusa la loc in gramada sau aplicata pentru
fertilizarea terenurilor invecinate
AMENAJARILE TREBUIE SA INDEPLINEASCA URMATOARELE CONDITII
GENERALE

 toate sistemele trebuie sa protejeze solul, apa subterana si apa de suprafata impotriva
infiltratiilor nutrientilor si impotriva scurgerilor de efluenti;
 cat posibil prin protejarea materialelor impotriva razelor directe ale soarelui;
 toate sistemele trebuie sa permita rasturnarea materialelor la intervale regulate pentru
inlesnirea proceselor de compostare; trebuie sa existe suficient spatiu pentru dispunerea
si rasturnarea gramezilor de compost.
 toate sistemele trebuie instalate departe de apele de suprafata, fantani si alte zone
sensibile; distanta minima depinde de tipul de sistem de depozitare;
 toate sistemele ce pot produce scurgeri de lichide, in special in timpul caderii
precipitatiilor, trebuie echipate cu un bazin de colectare a materialelor lichide;

Principalele criterii de selectie pentru fermier sunt: eficienta, disponibilitatea, costul, durabilitatea
si confortul de lucru oferit. In functie de conditiile geografice, mijloacele financiare si
perspectivele pe termen lung, fermierii pot prefera mai degraba un sistem simplu si ieftin care
necesita un volum de munca mai mare pentru functionare si intretinere, sau sa investeasca in
materiale materiale mai scumpe dar durabile ce ofera garantii mai bune pentru MEDIU si volum
mai mic de munca.

PARTEA a II-aDefinirea conținutului măsurilor programului de acțiune

Măsurile programului de acțiune vizează limitarea aportului activităților agricole la un
nivel compatibil cu obiectivele refacerii și prevenirii poluării, pentru parametrul nitrați, a
calității apelor freatice și de suprafață. Ele trebuie nu doar să elimine întreaga
suprafertilizare, dar să și reducă cantitățile de azot mineral din sol, supus riscului levigării
(spălării). Fiecare măsură a programului de acțiune trebuie să fie stabilită corespunzător
modalităților de aplicare, să indice referințele și valorile cifrelor utilizate, permițându-se,
de asemenea, adaptarea lor la condițiile locale.
2.1. Obligația de a stabili un plan de fertilizare și de a completa un caiet de evidențe a
aplicărilor pe câmp a fertilizanților cu azot, organici și minerali. Documentele pentru
evidența tipurilor și modului de aplicare a îngrășămintelor
Documentele permit sprijinirea agricultorilor, crescătorilor de animale și a celor care
girează (administrează în locul altei persoane) fertilizarea cu azot. Unul sau mai multe
modele de documente vor fi adăugate programului de acțiune. Pentru fiecare parcelă
trebuie să se înregistreze minimum: data efectuării arăturii, cultura practicată, data
însămânțării, natura fertilizantului, cantitatea de azot adusă de tipul de fertilizant, data
fertilizării, obiectivul randamentului culturii, randamentul obținut (cantitatea și calitatea
necesare) și modalitățile de gestionare a subculturilor (resturile vegetale și cultura
intermediară "inhibitoare" de nitrați).
Pentru creșterea animalelor se recomandă descrierea șeptelului care a fost înregistrat în
documente, în scopul estimării cantității totale de azot conținute de dejecțiile produse de
animale.
Mai mult decât atât, de fiecare dată când dejecții provenite din zootehnie, produse de
exploatație și utilizate ca îngrășăminte organice au fost răspândite în afara zonei
(suprafeței) agricole utile a fermei zootehnice respective (au fost exportate în afara
fermei), va trebui furnizat un borderou contrasemnat de furnizorul dejecțiilor și trebuie
stabilit destinatarul la fiecare livrare. Acest borderou trebuie să cuprindă cel puțin:
numele și adresa producătorului și destinatarului, cantitatea totală livrată, tipul și
proveniența dejecțiilor animaliere și data livrării.
Apoi, pentru fiecare parcelă care a fost fertilizată, trebuie precizate localizarea
(identificarea) suprafeței, data aplicării îngrășămintelor, cultura care a fost fertilizată și
cantitatea totală de azot împrăștiat, furnizat de dejecțiile animaliere utilizate ca
îngrășăminte organice naturale.
Diferitele modele de planuri de fertilizare și de evidențe ale distribuirilor de îngrășăminte
vor fi prezentate în anexa nr. 3 la programul de acțiune.
2.2. Obligația de a respecta cantitatea maximă de azot conținută în dejecțiile împrăștiate
(aplicate) anual
Legislația pentru zone vulnerabile la poluarea cu nitrați fixează o limită pentru încărcările
cu îngrășământ organic (azot), astfel: 250 kg/ha de N total pe fânețe și 210 kg/ha de N
total pe terenurile arabile, acestea reprezentând valori medii pentru întregul teren agricol
încadrat ca zonă vulnerabilă la poluarea cu nitrați. Este necesar a se avea în vedere că
limita de încărcare pentru terenurile arabile scade la 170 kg/ha după primii 4 ani de
aplicare a planului de acțiune. Aceste limite sunt stabilite pentru azot din dejecțiile
provenite de la animalele crescute în interiorul fermei și din alte materiale organice
reziduale importate. Aceste valori sunt limite anuale care se aplică de la data de 19
decembrie a anului în curs până la data de 18 decembrie a anului următor. Cantitatea de
azot produsă de excrementele animaliere depinde de numărul și tipul de animale din
cadrul fermei.
Modalitățile de calcul se vor indica în anexa nr. 4 la programul de acțiune.
Această cantitate se aplică, pentru fiecare exploatare, în cadrul fertilizării cu azot pe
parcelă.
2.3. Obligația de a împrăștia fertilizanți organici și minerali pe baza echilibrului fertilizării
cu azot pe parcelă pentru toate culturile și de a respecta elementele de calcul ale normei
de aplicare și modalitățile de fracționare, făcând deosebirea, dacă este cazul, între
culturile irigate și neirigate. Reducerea aporturilor de azot provenit din apele reziduale
(efluenți zootehnici)
Aceste elemente vor fi indicate în anexa nr. 5 la programul de acțiune, ca și modalitățile
de calcul.
Obiectivul reducerii aportului de azot conținut de apele reziduale din zootehnie este
obligatoriu pentru fiecare fermă zootehnică, în contextul unei fertilizări echilibrate și prin
aplicarea unei furajări corespunzătoare.
Se stabilește, pentru fiecare fermă (complex de creștere a animalelor), un plan de
gestionare în acord cu condițiile specifice locale (tipul de sol, distanța față de sursele de
apă, panta terenului, volumul precipitațiilor), sistemul fermei și durata perioadelor de
creștere, pentru asigurarea gestionării corecte a dejecțiilor, fără riscul de a provoca
poluarea surselor de apă.
2.3.1. Echilibrarea fertilizării cu azot a parcelei irigate
Doza de fertilizant aplicată este limitată din necesitatea echilibrării necesarului previzibil
de azot al culturilor și aporturile și sursele de azot de orice proveniență (natură).
Aporturile de azot care trebuie considerate țin cont de toate fertilizările ce au fost
utilizate: dejecții provenite din zootehnie, composturi, îngrășăminte chimice sau alți
fertilizanți pe bază de azot.
În programul de acțiune sunt cuprinse și modalitățile de aplicare, în cazul culturilor irigate,
care să asigure acest echilibru de fertilizare. Acestea se referă cel puțin la: specificul
culturii (separând culturile irigate de cele neirigate), elementele de calcul al normelor
(randament previzibil, aportul de azot în sol) și modalitățile de fracționare a aplicărilor pe
sol ale fertilizanților.
Aceste elemente de calcul și modalități se stabilesc, plecându-se de la resursele agricole
locale disponibile, ținându-se cont de nivelul de pierdere al nitraților și de restricțiile
impuse de protecția apei.
Cantitățile de azot aduse de dejecții animaliere sau de alți fertilizanți organici (nămol,
composturi, resturi vegetale etc.) trebuie cunoscute de către agricultor. În cazul
fertilizanților organici proveniți din afara exploatației agricole, exploatatorul agricol
trebuie să dispună de informații privitoare la tipul gunoiului de grajd sau la alte dejecții
animaliere ce se constituie ca fertilizant, informații pe care trebuie să i le dea furnizorul
acestora.
2.4. Tipurile de fertilizanți și obligația de a respecta perioadele de interdicție
(restricționare) de aplicare (împrăștiere)
Tipurile fertilizanților organici sau chimici au fost definite în Codul de bune practici
agricole. Programul de acțiune trebuie să specifice produsele susceptibile a fi aplicate pe
sol ca fertilizanți.
Sunt stabilite perioadele minime și maxime pentru care este interzisă împrăștierea
(aplicarea) diverselor tipuri de fertilizanți pe terenurile agricole.
Pe solurile nisipoase sau cu un profil scurt, programul de acțiune pentru zone vulnerabile
la poluarea cu nitrați impune, în funcție de tipul de cultură, condițiile hidrometeorologice
și vulnerabilitatea naturală a zonei, o perioadă închisă maximă în perioada 1 august - 1
februarie și o perioadă minimă (1 august - 1 noiembrie), în care nici un fel de îngrășământ
organic, cum ar fi: bălegarul animalier de consistență solidă, semilichidă sau lichidă,
așternutul de pasăre, fracțiunea lichidă a nămolului orășenesc, nu poate fi aplicat pe
terenurile care nu sunt fânețe sau nu sunt semănate cu culturi de toamnă și nici dacă
solurile sunt nisipoase ori cu un profil scurt. Perioada închisă maximă pentru terenurile
aflate sub fânețe sau culturi de toamnă este de la 1 septembrie la 1 februarie, iar perioada
minimă, de la 15 septembrie la 15 noiembrie.
Avându-se în vedere schimbările climatice pe care România le traversează, aceste
perioade minime și maxime pot fi modificate în funcție de condițiile locale, la
recomandările specialiștilor din cadrul Sistemului național de monitoring integrat al
solului, de supraveghere, control și decizii pentru reducerea aportului de poluanți
proveniți din surse agricole și de management al reziduurilor organice provenite din
zootehnie în zone vulnerabile și potențial vulnerabile la poluarea cu nitrați, înființat prin
Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor și al ministrului agriculturii, pădurilor și
dezvoltării rurale nr. 242/197/2005.
Programul de acțiune stabilește limitele perioadelor de interdicție (închise), în funcție de
condițiile locale și mai ales de cele climatice. Trebuie stabilite tipurile de sol locale ale
fiecărui teren agricol și tipurile culturilor practicate pe acestea. Perioadele de interdicție
a aplicării (împrăștierii) îngrășămintelor trebuie să fie stabilite local, în scopul reducerii
scurgerilor (pierderilor) de azot în ape în anumite perioade ale anului (de exemplu,
perioade ploioase), și, în mod special, pe perioada rece (de iarnă). De asemenea,
modalitățile de fracționare a aplicărilor pe sol ale îngrășămintelor se vor realiza în funcție
de tipul culturii și de diferitele faze de creștere a acestora.
Codul de bune practici agricole prezintă informații suplimentare cu privire la momentul
aplicării bălegarului și a altor îngrășăminte naturale, în scopul evitării poluării directe a
apelor curgătoare sau a altor corpuri de apă. Fermierii sunt încurajați să dezvolte un plan
de management al reziduurilor în cadrul fermei pentru a-i ajuta să decidă când, unde și
ce doză de îngrășământ organic trebuie să împrăștie pe terenul fermei lor.
a) Perioade de interdicție de împrăștiere a îngrășămintelor:
Se prezintă sub formă de tabel în care se indică ocuparea solului (cultura), tipurile de
îngrășăminte și perioadele de interdicție:
 Tabelul nr. 1(exemplu)

Tipuri de fertilizanți
Ocuparea solului (cultura)
Gunoi de grajd Mraniță Dejecții lichide

Soluri necultivate Tot anul Tot anul Tot anul

Culturi mari înființate toamna De la 1 noiembrie la 1 De la 1 noiembrie la 15 De la 1 noiembrie la 15

februarie ianuarie ianuarie

Culturi mari înființate primăvara De la 1 iulie la 31 august De la 1 iulie la 15 De la 1 iulie la 15

ianuarie ianuarie

Culturi de ierburi perene înființate de De la 1 septembrie la 1 De la 15 noiembrie la 15 De la 1 noiembrie la 31

mai mult de 6 luni februarie ianuarie ianuarie

Definiția ocupării solului:

▪ culturi mari: cereale, oleaginoase, culturi de plante tehnice (sfeclă, cartof, in, cânepă),
culturi semincere sau de reproducere, pășuni instalate de mai mult de 6 luni etc.;
▪ soluri necultivate: suprafețe neutilizate în vederea unei producții agricole, înțelegându-
se suprafețele necultivate prin aplicarea directivelor sau regulamentelor comunitare.
Perioadele de interdicție nu sunt valabile în cazul dejecțiilor animaliere produse și depuse
direct de animale (dejecții proaspete), pentru care se va examina oportunitatea limitării
duratei de pășunat și "încărcării", mai ales în perioada hibernală. De asemenea, aceste
perioade închise nu se iau în considerare în cazul resturilor vegetale sau al altor tipuri de
produse organice reziduale rămase pe sol.
Pășunile înființate de mai puțin de 6 luni aparțin, în funcție de data înființării, categoriei
culturilor mari de toamnă sau de primăvară.
Se acordă derogări, cu titlu provizoriu, pentru perioadele de interdicție, în baza unui
memoriu tehnic care va demonstra că aplicarea derogării nu impune riscuri de scurgere
(pierdere) de azot în apele de suprafață sau subterane. Derogarea precizează, în funcție
de tipul culturii actuale și anterioare, durata pentru care se acordă, modalitățile de
aplicare (tipul de sol, natura și caracteristicile fertilizantului, perioadele, normele și
tehnicile de împrăștiere) și procedurile de supraveghere puse în practică pentru evaluarea
(judecarea) riscurilor aplicării derogării pentru ape.
b) Este posibilă acordarea derogărilor pentru anumiți fertilizanți pentru care se indică
perioada la fiecare în parte, cu rezerva respectării condițiilor care se impun.
Acestea privesc:
▪ solurile care se ară până în iarnă, în scopul de a putea profita de efectul gerului hibernal
asupra structurii solului (soluri luto-argiloase spre argiloase);
▪ înființarea de culturi consumatoare de azot înainte de 1 septembrie și desființarea cel
mai târziu la 15 noiembrie;
▪ furnizarea de azot de către cultura consumatoare de azot care trebuie luată în
considerare în ipoteza fertilizării;
▪ cantitatea împrăștiată, care trebuie fixată în funcție de mineralizarea azotului în sol, de
capacitatea de absorbție a covorului vegetal și de nevoile previzibile ale plantelor.
De asemenea, este necesară înființarea unui dispozitiv de urmărire și evaluare constituit
de o rețea locală de parcele test, care fac obiectul unei supravegheri a culturilor și unei
supravegheri a azotului mineral din sol din împrăștiere până la înființarea culturii
următoare. Această supraveghere va trebui să permită evaluarea riscurilor derogărilor de
împrăștiere pentru calitatea apei. Rezultatele fac obiectul unei sinteze anuale.
2.5. Obligația de a respecta condițiile particulare de aplicare (împrăștiere) a fertilizanților
azotați organici și minerali (cazuri specifice)
1°. În vecinătatea apelor de suprafață
Măsuri speciale la aplicarea îngrășămintelor se impun pe terenurile din vecinătatea
cursurilor de apă, lacurilor, captărilor de apă potabilă, care sunt expuse riscului de poluare
cu nitrați (și, în unele situații, cu fosfați) transportați cu apele de drenaj și scurgerile de
suprafață.
Se impune păstrarea fâșiilor de protecție față de aceste ape, late de minimum 5-6 m în
cazul cursurilor de apă, cu excepția dejecțiilor lichide, la care banda de protecție trebuie
să fie lată de cel puțin 30 m pentru cursuri de apă și de 100 m pentru captări de apă
potabilă. În zonele de protecție nu se aplică și nu se vehiculează îngrășăminte.
Efluentul de siloz nu se aplică în zonele de protecție a cursurilor de apă. Înainte de a fi
administrat pe teren, trebuie diluat cu o cantitate de apă echivalentă cu cantitatea de
efluent. Nu se aplică mai mult de 50 m 3 /ha din efluentul diluat.
2°. Pe terenuri în pantă
Pe astfel de terenuri există un risc crescut al pierderilor de azot prin scurgeri de suprafață,
care depind de o serie de factori, cum sunt: panta terenului, caracteristicile solului (în
special permeabilitatea pentru apă), sistemul de cultivare, amenajările antierozionale și,
în mod deosebit, cantitatea de precipitații. Riscul este maxim când îngrășămintele sunt
aplicate superficial și urmează o perioadă cu precipitații abundente.
Pe terenurile cu pantă mare aplicarea fertilizanților este interzisă. Programul de acțiune
precizează situațiile pentru care se aplică această interdicție, ținându-se cont de riscurile
de șiroire pe parcelă sau cel puțin de înclinarea pantei pentru care această aplicare se
interzice.
Pe terenurile agricole în pantă fertilizarea trebuie făcută numai prin încorporarea
îngrășămintelor în sol și ținând cont de prognozele meteorologice (nu se aplică
îngrășăminte, mai ales dejecții lichide, când sunt prognozate precipitații intense).
O atenție deosebită trebuie acordată culturilor pomicole și viticole situate, de regulă, pe
astfel de terenuri, la care procesele de eroziune a solului și, implicit, pericolele de pierdere
a nutrienților prin șiroire sunt mai frecvente și mai intense.
3°. Pe terenuri saturate de apă, inundate, înghețate sau acoperite de zăpadă
Pe soluri periodic saturate cu apă sau inundate trebuie ales momentul de aplicare a
îngrășămintelor atunci când solul are o umiditate corespunzătoare, evitându-se astfel
pierderile de azot nitric cu apele de percolare și cu scurgerile, precum și pierderile prin
denitrificare sub formă de azot elementar sau oxizi de azot.
Se va evita administrarea gunoiului, precum și a oricărui tip de îngrășământ, pe timp de
ploaie, ninsoare și soare puternic și pe terenurile cu exces de apă sau acoperite cu zăpadă.
În plus, față de cele arătate mai sus, nu se recomandă să fie aplicate dacă:
▪ solul este puternic înghețat; sau
▪ solul este crăpat (fisurat) în adâncime ori săpat în vederea instalării unor drenuri sau
pentru a servi la depunerea unor materiale de umplutură; sau
▪ câmpul a fost prevăzut cu drenuri sau a suportat lucrări de subsolaj în ultimele 12 luni.
Pe solurile înghețate doar la suprafață, atunci când solul este înghețat superficial în decurs
de 24 de ore mai puțin de 12 ore, este posibilă împrăștierea tuturor tipurilor de fertilizanți.
Împrăștierea gunoiului de grajd grosier de la vaci este permisă pe soluri înzăpezite sau
înghețate.
2.6. Depozitarea dejecțiilor zootehnice. Obligația de a dispune de o capacitate etanșă de
stocare
Trebuie etanșată orice platformă sau orice bazin de stocare a dejecțiilor zootehnice
existente.
Capacitatea de depozitare a dejecțiilor de la fermele zootehnice (creșterea animalelor)
trebuie să acopere cel puțin perioadele de interdicție a aplicării, fixate la pct. 2.4, și care
țin cont de riscurile suplimentare datorate condițiilor meteorologice, de posibilitățile
tratării sau evacuării fără riscuri pentru calitatea apelor.
Programul de acțiune amintește ansamblul dispozițiilor de reglementare cu privire la
stocarea dejecțiilor de origine animală. (Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor
și al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 242/197/2005
reglementează modul de calcul al capacității de stocare).
Dacă este nevoie, programul de acțiune fixează capacitățile maxime de stocare.
Durata de stocare se va prevedea sub formă de tabel, precizându-se tipul dejecțiilor și
durata minimă de stocare.
Tabelul nr. 2

Tipul de dejecție Durata de stocare

În zonele vulnerabile, unde există tradiția creșterii animalelor în gospodăriile populației,

se vor prevedea, obligatoriu, dispoziții privind construcția platformelor individuale și
comunale pentru depozitarea reziduurilor organice și înființarea și organizarea serviciilor
aferente gospodăririi acestora și a fertilizanților organici rezultați. Se va insista pe
construcția platformelor individuale, iar decizia de a construi platforme comunale va fi
luată de către colectivitatea și administrația locală.
2.7. Gestionarea durabilă a terenurilor agricole
Măsurile necesare unei gestiuni durabile a terenurilor vor fi bazate pe alegerea culturilor
și rotația acestora, ponderea culturilor de iarnă în raport cu cele de primăvară, gradul de
acoperire a terenului între ciclurile de recoltare-semănare și a fazelor de creștere la
culturile perene (perioada de repaus vegetativ), amenajările funciare, înființarea
culturilor intermediare și gestionarea resturilor vegetale.
Programul de acțiune fixează modalitățile de gestionare a resturilor vegetale și, dacă este
necesar, obiectivele, cel puțin pentru zona vulnerabilă sau părți ale acesteia, în materie
de acoperire a solurilor necultivate sau a celor cultivate în sezoanele umede și reci
(toamnă-iarnă), pentru a reduce cantitățile de azot mineral din sol, supus riscului spălării,
și pentru înființarea culturilor inhibitoare de nitrați sau a culturilor intercalate.
Se vor stabili la marginea cursurilor de apă obiectivele menținerii suprafețelor ierboase,
de arbori, cu garduri și împădurite și obiectivele înierbării taluzurilor. De asemenea, atunci
când se impune, este necesară obligația înființării culturilor permanente.
Regulile de gestionare durabilă a terenurilor agricole vor fi prevăzute în anexa nr. 6 la
programul de acțiune.
2.8. Limitarea aporturilor de azotați minerali și alte măsuri
În cazul în care se constată suprafertilizările prin folosirea excesivă a îngrășămintelor
chimice pe bază de azot, contrar recomandărilor oficiilor de studii pedologice și
agrochimice, se va impune o limitare a aporturilor de azot mineral la scara exploatației
(acolo unde este cazul) sau măcar a zonei sau a unei părți a zonei vulnerabile.
În programul de acțiune trebuie incluse toate celelalte măsuri utile, cuprinse în Codul de
bune practici agricole, pentru a răspunde la obiectivele protejării calității apei, și alte
măsuri complementare care se impun.
Diagnoza prevăzută în art. 3 din ordin permite identificarea zonelor cu excedent de azot
datorat creșterii animalelor. Diagnoza indică, pentru aceste zone, situația exploatațiilor și
mai ales contribuția lor la excedentul global, aplicări practice (tipuri și efective),
tratamentele și transferurile actuale de afluenți în interiorul zonei și în afara ei, precum și
evoluția previzibilă a exploatațiilor și șeptelurilor. În programul de acțiune comitetul de
bazin desemnează zonele cu excedent de azot datorat creșterii animalelor și definește
obiectivele de resorbție pe zonă și contribuția diferitelor modalități de resorbție pentru a
le atinge. Exploatațiile din aceste zone sunt supuse acțiunilor suplimentare, care se referă
la:
▪ reducerea cantităților de azot provenind din dejecții aplicate în zonă (tratarea apelor
uzate, transportul și exportul dejecțiilor animaliere în afara zonelor cu excedent,
modificările de alimentare și de structură a efectivelor de animale);
▪ o mai bună utilizare a suprafețelor din zonă, susceptibile de primirea dejecțiilor (mai ales
o împrăștiere realizată efectiv pe toate terenurile incluse în planurile de aplicare a
acestora, utilizarea de noi terenuri pentru împrăștiere, aplicarea de tehnici și practici
permițând o distribuire extinsă pe suprafețele ocupate de terți, pe terenurile sportive sau
pe terenurile de camping agreate, dacă aceste tehnici și practici sunt permise de
reglementările în vigoare).
2.8.1. Indicatorii de supraveghere și evaluare a programelor de acțiune
Indicatorii de supraveghere și de evaluare a programelor de acțiune trebuie să arate
avansarea resorbției de azot excedentar provenind din dejecții, precizând care dintre
diferitele modalități de resorbție puse în funcțiune pentru a atinge acest obiectiv au fost
eficiente. Unul dintre indicatorii obligatorii este conținutul în nitrați al apelor subterane
și de suprafață, măsurat în punctele de monitorizare stabilite de Institutul Național de
Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului-ICPA București
și Administrația Națională "Apele Române".
Lista indicatorilor va putea fi completată ulterior în funcție de dispozițiile și de
reglementările la nivel național sau local.
Indicatorii trebuie să permită măsurarea gradului de atingere a obiectivelor fixate ale
programelor de acțiune.
2.8.2. Dispoziții pentru micile ferme de creștere a animalelor cu potențial de dezvoltare
și pentru cele deținute de tinerii agricultori
Mărimea maximă de creare și extindere a micilor ferme de creștere a animalelor de
dimensiuni economice insuficiente, dar cu potențial de dezvoltare, precum și a celor
deținute de tinerii agricultori, pentru care se poate acorda derogare de la interdicția de a
crește efective, este fixată în programul de acțiune fără a se putea depăși o marjă de
dezvoltare definită în programul de acțiune. Această marjă este exprimată în kilograme
de azot produs de animale. Ea trebuie definită astfel încât scadențele prevăzute de
programele de conformare și de etapizare să fie respectate. În orice caz, această marjă nu
poate depăși un procentaj din cantitatea de resorbit, care va fi fixată în programul de
acțiune. Pe de altă parte, în nici un moment evoluția marjei nu poate depăși procentele
din cantitatea de azot efectiv resorbită de culturi. Modalitățile precizate de gestiunea
marjei, știindu-se criteriile reținute pentru a calcula consumul sau alimentarea, sunt
precizate în programul de acțiune. Evoluția și ritmul de consum al marjei de dezvoltare și
de resorbție sunt urmate în fiecare fermă după evidențele de activitate zilnică. Se vor
stabili și măsuri speciale de sprijin al fermierilor care dețin astfel de ferme.
2.9. Alte măsuri de remediere ce permit limitarea restricționărilor și a efectelor
socioeconomice nefavorabile asupra producătorilor agricoli și fermierilor
Aplicarea programelor de acțiune este dificilă, mai ales că sunt greu de evaluat
consecințele și riscurile în ceea ce privește apariția unor efecte socioeconomice
nefavorabile în condițiile în care în multe dintre zonele vulnerabile se practică o
agricultură de subzistență la nivelul micilor producători agricoli, iar fermele mici și mijlocii
au dimensiuni economice insuficiente, chiar dacă au potențial de dezvoltare. Din această
cauză este necesar ca programele de acțiune să fie corelate și chiar să prescrie măsuri
care sunt comune programelor de dezvoltare rurală. Astfel, producătorii agricoli trebuie
să fie sprijiniți pentru a trece la practicarea agriculturii ecologice și pentru a obține
calitatea de producător în agricultura ecologică.
Ca și în alte țări europene agricultura ecologică, cu contribuția sa majoră la dezvoltarea
durabilă a agriculturii, are în România un potențial considerabil de dezvoltare. Suprafețele
cultivate după modelul de producție ecologic au crescut în ultimii ani și acestea trebuie
să fie extinse și în zonele vulnerabile prin:
▪ sprijinirea dezvoltării agriculturii ecologice, ca metodă de producere a alimentelor
prietenoase cu mediul;
▪ sprijinirea și creșterea competitivității agriculturii ecologice;
▪ conversia la metode ecologice de producție agricolă pentru legume, fructe, plante
aromatice și medicinale, culturi furajere (orz furajer), pășuni naturale, producerea de
lapte și produse derivate ecologice, carne și produse derivate ecologice;
▪ conversia terenurilor agricole către agricultura ecologică și certificarea acestora în
vederea înființării culturilor ecologice.
Implementarea acestei măsuri estimează și alte efecte favorabile:
▪ reducerea riscurilor pentru mediu și sănătate, folosindu-se sub control strictul necesar
de îngrășăminte organice și produse pentru protecția plantelor, care ajută la menținerea
fertilității solului și la sporirea biodiversității, și protecția calității apelor;
▪ creșterea suprafețelor cultivate după modul de producție ecologic pentru crearea unei
piețe interne de produse agroalimentare ecologice, cu calitatea garantată de un organism
de inspecție și certificare, și crearea unui disponibil pentru export;
▪ creșterea valorii adăugate a produselor organice.
În zonele vulnerabile în care restricționările care se impun sunt mai ample se vor
implementa măsurile Programului național de agromediu, care acordă producătorilor
agricoli și fermierilor compensații și alternative de cultură în cazul în care aceștia acceptă
punerea sub incidența acestui program a terenurilor agricole pe care le cultivă.
O altă posibilă măsură de remediere constă în reabilitarea sau înființarea de foraje de
captare a apelor subterane cu concentrații mari de nitrați și utilizarea acestora pentru
fertigarea culturilor, în special a celor mari consumatoare de azot.
2.10. Măsuri de sensibilizare, formare și consiliere a producătorilor agricoli implicați în
implementarea programului de acțiune
Se vor stabili măsurile și acțiunile ce trebuie desfășurate pentru sensibilizarea, instruirea
și consilierea producătorilor agricoli și fermierilor. Se stabilesc factorii care au
responsabilități în acest domeniu, programe de instruire și mijloace de informare, precum
și modurile de evaluare a programelor de instruire.
Anexe ale programului de acțiune:
1. Lista comunelor din bazinul/spațiul hidrografic, zonele vulnerabile, pentru care se
aplică programul de acțiune.
2. Concluziile diagnozei situației locale.
3. Modelele planurilor de fertilizare și ale caietelor de evidență a distribuirilor de
îngrășăminte și documentele însoțitoare.
4. Modalitățile de calcul al cantității maxime de azot în dejecții.
5. Modalitățile de calcul al echilibrului fertilizării cu azot și documentele însoțitoare.
6. Regulile de gestionare durabilă a terenurilor agricole.

PERIOADELE DIN AN în care NU AVEȚI VOIE SĂ DAȚI ÎNGRĂȘĂMINTE ORGANICE pe terenurile agricole!

Roxana Dobre - 8 decembrie 2017 04:59

Distribuie pe Facebook

Atenție, fermieri! Respectați aceste reguli pentru a nu pierde subvenția achitată de agenția de plăți!
Producătorii agricoli care beneficiază de subvenții agricole trebuie să respecte o serie de norme de
ecocondiționalitate. Printre aceste reguli se numără și perioada de interdicție pentru aplicarea gunoiului
de grajd pe terenul agricol, conform documentelor APIA.

Această perioadă este definită prin intervalul de timp în care temperatura medie scade sub valoarea de
5 C, iar cerințele culturii față de nutrienți sunt reduse și riscul de percolare/scurgere la suprafață a
azotului este mare. Gunoiul de grajd se administrează de regulă toamna, la lucrarea de bază a solului
(arătura cu întoarcerea brazdei), în conditii meteorologice favorabile, în special pe timp noros și cu vânt
slab.
Agrointeligența -www.agrointel.ro vă spune calendarul de interdicție a aplicării îngrășămintelor
organice, potrivit Codului de bune practici agricole:

-Îngrășăminte organice solide – teren arabilă și pășuni – 1 noiembrie– 15 martie (perioada de

interdicție);

-Îngrășăminte organice lichide – teren arabil – culturi de toamnă – 1 noiembrie – 1 martie (perioada de
interdicție);

-Îngrășăminte organice lichide – teren arabil – alte culturi – 1 octombrie – 15 martie (perioada de
interdicție);

-Îngrășăminte organice lichide – pășuni – 1 octombrie – 15 martie (perioada de interdicție).

De asemenea, fermierii trebuie să se asigure să nu depășească cantitatea de 170 kg azot/ha provenit din
aplicarea îngrășămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an.

În acest scop, exceptând cazurile în care este efectuată o cartare agrochimică (la laboratoare acreditate
– cele județene ale OSPA sau la singurul privat acreditat, Cartagris – www.cartareagrochimica.ro) și se
urmează schema de fertilizare recomandată în urma cartării, fermierii trebuie să urmeze un plan de
fertilizare cu respectarea standardelor privind cantitățile maxime de îngrașăminte cu azot care pot fi
aplicate pe terenul agricol prevăzute în tabelele 7.4 și 7.5 din Codul de bune practici agricole și să
asigure o distribuire uniformă a îngrășămintelor pe terenul agricol.

Reamintim că ecocondiționalitatea este o componentă a Politicii Agricole Comune (PAC) ce

condiționează acordarea sprijinului financiar din fonduri europene și naționale de respectarea de către
fermieri a unor norme de baza legate de mediu, de siguranță alimentară, de sănătatea și bunăstarea
animalelor, precum și de respectarea bunelor condiții agricole și de mediu.
Potrivit legislației europene și nationale, orice fermier care solicită plăți în cadrul schemelor și măsurilor
de sprijin pltătite prin APIA trebuie să respecte aceste norme pe tot pacursul anului, pe toate parcelele
agricole din cadrul exploatației, indiferent de mărimea acestora (inclusiv pe cele nesolicitate la plată și
pe cele care nu mai sunt folosite în scopul producției).

Pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală se aplică cu prioritate cerințele specifice acestor
măsuri, iar normele privind ecocondiționalitatea se aplică în raport cu angajamentele asumate în cadrul
acestor măsuri.

Atenție! Nerespectarea de către femieri a normelor privind ecocondiționalitatea conduce la aplicarea

sancțiunilor administrative de reducere a plăților sau excluderea de la plată, pentru unul sau mai mulți
ani, după caz.

De reținut că nu se aplică sancțiuni administrative pentru nerespectarea normelor privind

ecocondiționalitatea fermierilor care beneficiaza de Ajutoare Nationale Tranzitorii (ANT), precum și celor
care participă la Schema simplificata pentru micii fermieri (conf. art. 1, alin.(2) din Anexa 1 la Ordinul
MADR nr. 999/2016).

Informaţiile publicate de Agrointeligența – AGROINTEL.RO pot fi preluate doar în limita a 500 de

caractere şi cu citarea în PRIMUL PARAGRAF a sursei cu LINK ACTIV. Orice abatere de la această regulă
constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor, ca atare vom acționa în consecință.
https://www.slideshare.net/inpcp2/prezentare-inpcp-budesti

https://www.google.com/search?sa=X&q=model+proiect+platforma+gunoi+de+grajd&tbm=isch&source
=univ&ved=2ahUKEwjb0e3ezKnnAhWHblAKHWlkDOYQsAR6BAgKEAE&biw=1557&bih=810#imgdii=dcud
_z0WNfzh3M:&imgrc=KFaBFFAf23cjKM:

https://apanoastra.ro/platforme-de-gunoi-de-grajd

https://apanoastra.ro/cum-se-dimensioneaza-corect-platformele-de-depozitare-a-gunoiului-de-grajd

https://apanoastra.ro/cum-se-construieste-efectiv-o-platforma-de-depozitare-a-gunoiului-de-grajd-ii

https://www.slideserve.com/destiny-britt/conditii-de-depozitare-a-gunoiului

http://ctesolution.hu/statii-de-compostare-si-bio-uscare/
Depozitarea incorectă, un pericol mortal

Pe de altă parte, gunoiul de grajd, dacă nu este depozitat cum trebuie, constituie un real
pericol pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu. Atunci când azotul ce se găsește în
compoziția sa pătrunde în sol mai repede decât este consumat de plantele existente în
jur, ajunge în apa freatică și, de acolo, în organismul celor care se aprovizionează din
fântânile aflate în zonă. În cantități mari, nitrații din apa de băut produc diverse afecțiuni,
dintre care cea mai temută este „boala buzelor vinete“, adeseori mortală la sugari și
copii mici. Mai adăugăm că nitrați din apă nu dispar prin fierbere, ci doar se
concentrează.

În apele de suprafață, mai ales în perioadele calde, azotații produc înmulțirea exagerată
a algelor, care conduce la o mortalitate piscicolă masivă.

Există un mod foarte simplu de a evita toate aceste consecințe grave și nedorite:
depozitarea gunoiului de grajd pe platforme special amenajate. Acestea pot fi
individuale sau comunale. În general, cele comunale sunt mai sigure și pot fi mai ușor
gestionate. Pe de altă parte, ele trebuie să asigure și un acces facil celor pe care-i
deservește și să se afle în apropierea terenurilor agricole pe care urmează să se
utilizeze îngrășământul rezultat. Pentru platformele comunale, Codul de bune practici
agricole recomandă o capacitate minimă de stocare de 3.000 de tone de gunoi.

Cum se construiește o platformă

O platformă de stocare a gunoiului de grajd este, de fapt, o instalație destul de simplă.

Ea constă, în primul rând, dintr-o bază realizată din materiale etanșe sau bine etanșate,
precum un strat gros de argilă sau beton, care să împiedice infiltrarea efluenților
proveniți din gunoi în pământ. Apoi, pe laterale trebuie să aibă pereți care să asigure
susținerea stratului de gunoi. Pereții vor fi construiți astfel încât să nu permită scurgerea
mustului în afară.

Dimensiunea platformei trebuie stabilită, evident, în funcție de cantitatea de gunoi de

grajd ce se estimează că va fi produsă. Pe lângă aceasta, trebuie luată în calcul și
suprafața necesară mutării grămezilor de material (remaniere) în timpul procesului de
compostare, ceea ce înseamnă că suprafața totală este de 1,5-2 ori mai mare decât
cea necesară efectiv pentru depozitare. Specialiștii recomandă o grosime maximă a
stratului de gunoi de 1,5-2 m. Aceasta înseamnă că pentru fiecare metru cub de bălegar
trebuie calculată o suprafață de cca 0,5-0,75 m². În ceea ce privește cantitatea de gunoi
ce trebuie depozitată, trebuie să luăm în calcul o „producție“ de cca șase luni.
La fel de important este ca platformele să aibă praguri de reținere a efluenților. Dacă
acești efluenți, care conțin azotați și alți poluanți în cantități mari, se scurg de pe rampă,
atunci platforma nu mai are niciun rost! E vorba doar despre bani și muncă risipite
aiurea! Pe cât posibil, lichidele drenate din grămadă se vor reintroduce pentru a fi
supuse, până la capăt, alături de restul componentelor, procesului de compostare.
Spațiul de depozitare trebuie amplasat pe o suprafață orizontală sau ușor înclinată, de
preferință joasă.

În fine, este recomandat ca acolo unde este posibil să se înființeze o bandă permanentă
de vegetație, cu o lățime de cel puțin doi-trei metri, menținută în jurul amenajării, cu
scopul de a capta și absorbi lichidele scurse din zona de depozitare. Pe această bandă
se pot planta tufișuri și arbuști, în scop decorativ, dar și pentru a produce umbră și
protecție împotriva vântului (prevenind astfel uscarea excesivă).

Platformele pentru depozitarea gunoiului de grajd reprezintă, așa cum am arătat, un

mod prin care putem să folosim o resursă prețioasă și aflată la îndemână, fără să
producem inconveniente. Pe de altă parte, nu putem să încheiem fără a preciza că
depozitarea deșeurilor provenite de la grajduri doar pe astfel de platforme este o
condiție a obținerii subvențiilor de la APIA. Dacă inspectorii constată în teren că regulile
privind managementul gunoiului de grajd sunt încălcate, fermierul vinovat riscă să-și
piardă subvențiile, total sau parțial.

ără platforme de gunoi de grajd, fermierii nu primesc

subvenții
Publicat in 16 oct 2019 ora 6:00 pm de corina muntean


Este una dintre condițiile de eligibilitate verificate de echipele APIA, pentru acordarea
subvențiilor pe suprafață.
Sunt vizați fermierii mici cu câteva animale în gospodărie, fiindcă marile firme sunt
obligate să aibă autorizație de mediu, care nu poate fi obținută fără amenajarea platformei
de bălegar.
În Mureș, jumătate din cei 400 de fermieri controlați au fost găsiți anul trecut cu probleme
la aceste platforme, s-au dat avertismente, însă nimeni nu a fost exclus de la plată, spune
purtătorul de cuvânt al APIA, Constantin Citirigă:
Sunt normele de eco-condiționalitate, iar cea mai importantă presupune protejarea
apelor de suprafață și de adâncime împotriva poluării cu nitrați din dejecțiile animale.
În județul Mureș, procentul de neconformare este în jur de 50% pe 2018, căci pe 2019
încă nu avem datele finale. Însă nu toți sunt sancționați, deoarece legea permite două
tipuri de platforme, una este cea betonată iar altele sunt pentru depozitare temporară,
pe folie de plastic cu un pat de paie. Dacă însă un fermier care a fost în eșantionul de
control de anul trecut și nu a ieșit conform, și nici anul acesta nu este conform și nuci la
anul, atunci riscă diminuarea subvențiilor cu 45 % sau poate duce până la excluderea
de la plată.
Nici în județul Harghita nu au fost găsiți fermieri cu neconformități la capitolul ecologizării
gunoiului de grajd. Potrivit directorului APIA, Haschi Andras, până acum au fost controlați
300 de fermieri, adică aproape 10% dintre cei acreditați în Harghita în vederea acordări
subvenției pe 2019:
Dacă vor bani, oamenii nu au posibilitatea de a alege, e obligatoriu să se conformeze. În
județul Harghita, toți cei care primesc subvenții se conformează și și-au făcut platformă
de gunoi. Desigur, există mai multe variante, sunt comune unde au amenajat o
platformă comună de gunoi, sau alții se asociază cu vecinul. Indiferent cum, trebuie din
calcule să iasă că el are unde să-și ducă gunoiul de grajd, și nu e o problemă.
Dacă și anul următor sau peste doi ani sunt descoperite aceleași nereguli, sancțiunile se
triplează. Este vorba, inițial, de 3% din plățile directe și care ulterior, funcție de gravitate
pot crește la 20%, la 40% sau chiar eliminarea subvenției.
Și primăriile pot fi amendate de Garda de Mediu pentru depozitarea necorespunzatoare
a deșeurilor animale.
Valeriu Russu

https://rum.guruanimal.ru/ferm%C4%83/11788-principalele-caracteristici-sisteme-de-gunoi-de.html
Cum trebuie făcută DEPOZITAREA GUNOIULUI DE GRAJD. Regulile care VĂ POT LĂSA FĂRĂ SUBVENȚIE!

Roxana Dobre - 19 martie 2017 12:36

Foto: www.glasul-hd.ro

Distribuie pe Facebook

Depozitarea gunoiului de grajd trebuie să respecte un set de reguli stabilite de specialiști și aprobate de
către autorități. Orice abatatere de la aceste reglementări aduce cu sine sacționarea fermierului la plata
subvențiilor pe motiv că acesta nu a respectat normele de ecocondiționalitate, respectiv acele norme
menite să protejeze apele de poluarea cu nitrați din surse agricole.

În scopul protecţiei tuturor resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole,
conform Codului de bune practici agricole, fermierii au următoarele obligaţii:
Să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd fără defecte structurale, a căror mărime
trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ţinând seama de perioada cea mai
lungă de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol.

Depozitarea gunoiului de grajd se poate face în depozite permanente (sistem individual şi/sau comunal)
sau depozite temporare în câmp, pe terenul pe care va fi împrăştiat.

Depozitele permanente (platforme special amenajate) pentru exploataţiile cu un număr mare de

animale sunt construite din beton, hidroizolate la pardoseală şi prevăzute cu pereţi de sprijin înalţi de 2
metri, de asemenea hidroizolaţi, şi cu praguri de reţinere a efluentului şi canale de scurgere a acestuia
către un bazin de retenţie.

Platformele trebuie amplasate la o distanţă de cel puţin 50 m faţă de locuinţe şi sursele de apă potabilă,
să aibă o capacitate suficientă de stocare, să aibă drumuri de acces şi să nu fie amplasate pe terenuri
situate în apropierea cursurilor de apă sau cu apă freatică la mică adâncime.

Capacitatea de stocare a platformelor depinde de numărul de animale din fermă, sistemul de creştere al
animalelor (cu sau fără aşternut) şi perioada maximă de stocare, determinată de perioada de interdicţie
pentru aplicarea în teren a gunoiului de grajd.

Baza platformei trebuie să aibă o înclinare de cca 2-3% spre una din marginile platformei, unde se
amplasează un bazin de colectare a mustului de gunoi rezultat în timpul fermentării.

Capacitatea bazinului de colectare se stabileşte în funcţie de capacitatea platformei (cca 4-5 m3 pentru
fiecare 100 t gunoi proaspăt) şi de ritmul de evacuare a mustului de gunoi (o dată sau de mai multe ori
pe an).

Depozitarea temporară a gunoiului de grajd în câmp

În unele cazuri, este necesară depozitarea temporară pe câmp, din motive de transport sau de capacităţi
limitate de depozitare în gospodăria proprie, însă numai după verificarea faptului că nu există un risc de
poluare a cursurilor de apă sau drenurilor din câmp, respectând următoarele cerinţe referitoare la
gunoiul de grajd:

gunoiul de grajd se va depozita numai pe terenul pe care va fi împrăştiat;

cantitatea depozitată nu poate depăşi cantitatea totală de gunoi de grajd care ar trebui aplicată pe
întreaga suprafaţă a terenului, calculată pe baza standardelor privind cantităţile maxime de
îngrăşăminte cu azot ce pot fi aplicate pe teren;

gunoiul de grajd nu poate fi depozitat în grămezi temporare mai mult de un an de zile, fiind depozitat în
fiecare an în locaţii diferite;

Depozitele temporare de gunoi de grajd se vor amplasa:

la cel puţin 20 m de cursurile de apă, drenuri deschise;

la cel puţin 50 m faţă de foraje hidrogeologice, puţuri sau izvoare ;

la cel puţin 250 m de orice foraj sau fântână utilizată pentru furnizarea publică de apă potabilă.

se recomandă ca la baza depozitului temporar de gunoi de grajd să fie amplasată o folie impermeabilă
peste care să fie pus un pat de paie sau alte materii organice, în mod deosebit în cazul în care gunoiul de
grajd prezintă un grad ridicat de umiditate.

de asemenea, se recomandă ca laturile depozitului (îndeosebi cele situate în josul pantei) să fie
înconjurate de un strat de paie.

este interzisă realizarea grămezilor temporare de gunoi pe terenuri inundabile.

Atenție! Depozitarea în câmp a gunoiului de grajd şi a compostului trebuie evitată pe cât posibil,
deoarece sporeşte riscul de pierdere a nutrienţilor prin scurgere la suprafaţă, infiltrare şi volatilizare,
diminuându-se astfel calităţile de fertilitate şi sporind riscul de poluare.

DE REȚINUT! Depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd din fermele cu un număr de animale de până
la 100 de Unități Vită Mare (UVM) se poate face pe platforme individuale sau în platforme comunale
(colective).

Platformele comunale de gunoi de grajd sunt foarte utile acolo unde condiţiile de depozitare individuală
nu există sau nu oferă suficientă siguranţă, sau unde este necesară co-procesarea unor cantităţi mari de
reziduuri organice menajere.

Pentru fermele cu peste 100 UVM depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd se face în conformitate
cu cerinţele acordului de mediu eliberat pentru ferma respectivă. Depozitarea şi procesarea gunoiului de
grajd pe platforme individuale se face luând în considerare factori ca: accesibilitatea, distanţa faţă de
grajduri şi locuinţă, pentru transportul şi gestionarea eficientă şi confortabilă a gunoiului de grajd, a
resturilor organice şi a compostului, cu risc şi neplăceri minime pentru fermier şi vecini.

Spaţiul de depozitare trebuie amenajat la cel puţin 100 m faţă de canale, râuri, iazuri sau alte corpuri de
apă, şi la o distanţă de minim 50 m faţă de sursele de apă potabilă. Înainte de stabilirea locaţiei,
proprietarul trebuie să analizeze modul de curgere pe parcelă şi să se asigure că instalează adăpostul
pentru depozitarea bălegarului în aval faţă de fântâni şi direcţia de curgere a apei freatice. Locul de
depozitare va avea o bază din material impermeabil cum ar fi o placă de beton sau un pat impermeabil
cum ar fi polietilena cu densitate mare. Lichidul drenat din grămadă, dacă există, trebuie colectat pe cât
posibil şi reintrodus în grămadă.

Pentru o depozitare adecvată şi sigură, trebuie asigurată o capacitate suficientă, care depinde în
principal de numărul şi speciile de animale deţinute, de tipul de bălegar produs şi de durata necesară de
stocare. Durata necesară de stocare depinde de managementul gunoiului de grajd după perioada de
stocare în sistemele individuale de depozitare.

Indiferent de tipul de depozitare, este important să se ia următoarele măsuri necesare prevenirii

pierderii materiei organice şi nutrienţilor în apa subterană, sol sau apa de suprafaţă:

depozitarea gunoiului să se facă pe un pat impermeabil sau pe un strat absorbant suficient de gros
alcătuit din sol, paie, rumeguş, fragmente de lemn sau scoarţă de copac;

să se asigure protecţie împotriva excesului de umezeală din precipitaţii sau scurgere la suprafaţă;

dacă este posibil, să se prevadă un recipient cu capacitatea de cca 50 de litri pentru fiecare tonă de
material pentru captarea şi colectarea lichidelor drenate din gunoiul de grajd, în special în timpul
precipitaţiilor abundente.

Sisteme de depozitare a gunoiului de grajd în gospodărie

Există multe sisteme de depozitare şi compostare eficientă şi sigură a gunoiului de grajd şi a reziduurilor
menajere organice în gospodărie, de la cele elementare şi ieftine până la cele sofisticate şi mai scumpe.

Acestea trebuie să asigure capacitatea necesară pentru depozitarea gunoiului de grajd şi a reziduurilor
organice pe perioada când împrăştierea este interzisă, toate sistemele trebuind să îndeplinească
următoarele condiţii generale:

să protejeze solul, apa subterană şi apa de suprafaţă împotriva infiltraţiilor nutrienţilor şi împotriva
scurgerilor de efluenţi;

să evite pe cât posibil uscarea excesivă a grămezii, prin protejarea materialelor împotriva razelor directe
ale soarelui;

să permită amestecarea materialelor la intervale regulate pentru înlesnirea proceselor de compostare;

să fie amplasate departe de apele de suprafaţă, fântâni şi alte zone sensibile; distanţa minimă depinde
de tipul de sistem de depozitare;

să fie echipate cu un bazin de colectare a materialelor lichide, în special în timpul căderii precipitaţiilor;
este de preferat ca spaţiile de depozitare să fie dotate cu acoperiş pentru a evita spălarea materialelor
de către ploile abundente şi încetinirea procesului de compostare.

Pentru atingerea unor temperaturi de compostare suficient de mari pentru a distruge paraziţii, bacteriile
şi seminţele de buruieni, grămada de material de compostat trebuie să fie de cel puţin 1 m înălţime. Din
motive practice, şi pentru a menţine o bună aeraţie, înălţimea grămezii nu trebuie să depăşească 1,5 m.

Spaţiile de depozitare şi compostare pot fi construite din materiale diverse, atâta timp cât sistemul
garantează îndeplinirea condiţiilor de mai sus. Posibilele materiale sunt lemnul, plasa de sârmă, betonul
sau plasticul, sau combinaţii dintre acestea. În funcţie de condiţiile geografice, mijloacele financiare şi
perspectivele pe termen lung, fermierii pot prefera un sistem simplu şi ieftin care necesită un volum de
muncă mai mare pentru funcţionare şi întreţinere, sau să investească în materiale mai scumpe dar
durabile ce oferă garanţii mai bune pentru mediu şi volum mai mic de muncă.

Iată câteva exemple de sisteme ce îndeplinesc condiţiile de bază, considerate fezabile în condiţiile
economice actuale ale spaţiului rural din România:

1.Grămezi de compost neacoperite, cu pat de paie sau întăritură de pământ

Grămezile neacoperite sunt cea mai simplă şi ieftină metodă de depozitare temporară şi compostare a
gunoiului de grajd şi reziduurilor menajere organice. Dar în acelaşi timp ele oferă cel mai scăzut grad de
protecţie împotriva pierderii de nutrienţi şi cel mai scăzut confort de lucru. Riscul de scurgere a
nutrienţilor poate fi redus până la un anumit punct prin aşezarea materialelor pe un pat gros de paie sau
pe un strat de sol argilos compactat de cel puţin 30 cm grosime. Aceasta este o condiţie absolută pentru
grămezile instalate pe soluri permeabile cum ar fi cele nisipoase. Metoda grămezilor neacoperite trebuie
aplicată numai pentru perioade scurte de depozitare (ce va fi urmată de un sistem mai sigur), pentru
depozitarea de cantităţi foarte mici de gunoi de grajd sau reziduuri, sau când mijloacele financiare ale
fermierului nu permit un sistem mai bun.

2.Grămezi de compost neacoperite, pe folii de plastic

Riscul de infiltrare a nutrienţilor poate fi redus considerabil când grămezile sunt instalate peste o folie
impermeabilă de plastic. Manevrarea gunoiului de grajd este îmbunătăţită, dar foliile de plastic sunt
fragile şi adesea au viaţă scurtă. Foliile de calitate bună, ce oferă protecţie mai bună şi durată de viaţă
mai lungă sunt relativ costisitoare.

3.Adăposturi din diferite materiale (lemn, lemn şi plasă de sârmă, beton, plastic reciclat)
Acest tip de facilităţi de stocare este modular, astfel dimensiunea şi numărul compartimentelor pot fi
modificate în funcţie de nevoi.

Un sistem de rotaţie a două sau preferabil trei compartimente permite umplerea primului compartiment
cu materiale proaspete, apoi al doilea şi al treilea. La timpul când ultimul compartiment este încărcat,
conţinutul primului este descompus suficient pentru a fi utilizat în grădină sau pe câmp. Pentru
accelerarea compostării, conţinutul unui compartiment poate fi răsturnat în altul apoi în al treilea.
Primul dintre ele va primi aşadar întotdeauna numai material proaspăt.

Sursa: Ghidul Fermierului pentru ecocondiționalitate

Informaţiile publicate de Agrointeligența – AGROINTEL.RO pot fi preluate doar în limita a 500 de

caractere şi cu citarea în PRIMUL PARAGRAF a sursei cu LINK ACTIV. Orice abatere de la această regulă
constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor, ca atare vom acționa în consecință.

https://www.youtube.com/watch?v=fEU5wXcY7iI

https://www.youtube.com/watch?v=F4XHtJhctng