BUREBISTA (70-44 I.

HR)
Publicat de Alexandra
(http://romaniaistorica.ro/2012/02/23/burebista-70-44-i-hr/)

„Boerebistas, barbat get, luand conducerea neamului sau, a ridicat pe oamenii acestia
ticalositi de nesfarsitele razboaie si i-a indreptat prin abstinenta si sobrietate si ascultare de
porunci, asa incat, in cativa ani, a intemeiat o mare stapanire si a supus getilor cea mai mare
parte din populatiile vecine; ba a ajuns sa fie temut chiar si de romani pentru ca trecea Istrul
fara frica, pradand Tracia pana in Macedonia si Iliria, iar pe celti, cei ce se amestecasera cu
tracii si cu ilirii, i-a pustiit cu totul, iar pe boiii de sub conducerea lui Critasiros, precum si
pe taurisci, i-a nimicit cu desavarsire…” Strabon, Geographica.

REGELE BUREBISTA

Exista numeroase aspecte ale personalitatii lui Burebista care pot fi dezvoltate din punct de
vedere istoric, insa in cele ce urmeaza vom discuta despre unul dintre evenimentele cele mai
importante ale domniei sale, un eveniment care a marcat vremurile in care Burebista a trait si
care i-a conferit nu numai faima ulterioara, dar si o putere de necontestat care il plaseaza
printre personalitatile marcante ale epocii sale: intemeierea statului dac si politica sa externa.

Printre cele mai importante surse antice despre regele dac, mentionam: Strabo, in
Geographica, il numeste Burebistas, Burbistas, Boirebista, Beirebistas, Jordanes, in Gaetica,
il numeste Buruista; o inscriptie gasita in Balchik, Bulgaria, momentan depozitata la Muzeul
din Sofia, care prezinta decretul dat de cetatenii din Dyonisopolis despre Acornion, unde este
prezentat cu numele de Burebista, Burabista. Mentionarea lui Burebista se face si pe epigrafa
de la Nesebar-Bulgaria cu denumirea Burebeistas, care in traducere ar insemna
„Nemaipomenitul”, „Cum nu a mai fost si nu mai este”. Se stiu foarte putine lucruri despre
Burebista. Cert este ca s-a nascut la Argedava, acolo unde tatal sau isi avea resedinta si a fost
casatorit cu o preoteasa a templului lui Zamolxis numita Zina.

In ceea ce priveste decretul dat de cetatenii din Dyonisopolis, trebuie facute cateva
precizari pentru ca importanta sa este covarsitoare pentru epoca despre care discutam. Este
binecunoscut faptul ca primele actiuni ale lui Acornion nu sunt legate nici de Burebista si nici
de tatal sau. Desi a ajuns la noi mutilata, inscriptia arata clar ca Acornion, fiul lui Dionysios, a
ajuns la Argedava, dupa unii istorici, capitala regatului dac, inca dinaintea lui Burebista si a
tatalui sau. Radu Vulpe crede totusi ca in decretul lui Acornion este vorba si despre tatal lui
Burebista, care isi avea resedinta la Argedava. S-a ajuns la concluzia ca Argedava nu poate fi
situata in Banat, ci numai in estul getic, acolo unde este cel mai probabil ca si Burebista sa fii
aparut, deoarce cultura geto-daca gravita spre rasarit. Faptul ca Burebista va folosi un sol
grec, Acornion pentru a-i purta soliile, vorbeste multe despre patrunderea greaca pe Dunare si
afluentii ei. Increderea data solului grec era sustinuta de vechea prietenie care exista intre
Acornion si casa geta, asa cum am aratat mai sus. Doua idei esentiale se vor desprinde din
decretul dyonisopolitan, idei care ii vor acorda o importanta extraordinara:

1. Burebista era rege si in alta parte decat in Thracia, inainte de a deveni ilustru;
 2. El devenise „cel dintai si cel mai mare dintre regii Thraciei”, stapan pe ambele maluri
ale raului.

UNIFICAREA TRIBURILOR GETO-DACE

De la bun inceput trebuie precizat ca perioada secolului I i.Hr. pana in 106 a fost una extrem
de benefica pentru populatia geto-dacica- asa cum s-a aratat includerea cuvantului „daci” in
formulare nu inseamna anexarea dacilor de „getul” Burebista, ci o expresie curenta a vremii,
printre scriitorii eleni. Ca principal argument, Radu Vulpe va folosi politica lui Burebista in
Dunarea de Jos- din punct de vedere al dezvoltarii lor. Alungandu-i pe iranieni catre est si
celti spre vest, populatia din Dacia reuseste sa puna bazele unuia dintre cele mai mari imperii
preromane al perioadei: regatul lui Burebista, ce va ajunge sa cuprinda Boemia, Pannonia,
Basarabia, Bulgaria. Acest regat isi va cunoaste nucleul in cetatile ce vor fi ridicate in Carpatii
transilvaneni.

Statul dac sub Burebista va fi rezultatul firesc al unei dezvoltarii fara precedent, atat
material cat si spiritual. Activitati cunoscute de catre daci din vechime, ca olaritul, agricultura
sau prelucrarea fierului, vor lua acum o amploare deosebita, permitand aparitia unei noi
structuri statale, si vor duce la formarea unei civilizatii de tip oppidian. Pe plan spiritual,
aceasta este perioada in care dacii isi vor insusi atat scrierea cat si alte cunostinte de tip
stiintific, avand si o zeitate comuna in Zamolxis. Astfel, se naste firesc planul politic, ce va
excela prin statul lui Burebista si apoi al lui Decebal, unde aristocratia tribala militara se va
transforma, pentru a face fata noilor evolutii, in clasa politica, consolidandu-si astfel puterea.
O asemenea dezvoltare va avea efecte si asupra populatiei al carui numar va creste si care va
spori, natural, si numarul localitatilor. Istoria va cunoaste aceasta crestere demografica sub
forma asezarilor de tip protourban, avand atat o componenta militara, politica si religioasa,
celebrele „dava”. Perioada Burebista-Decebal va fi prolifica din punct de vedere a asezarilor
si cetatilor construite. Aici poate fi discutata si problema Sarmizegetusei. Exista istorici care
confirma ca asezarea propriu-zisa nu este mai veche decat Burebista, ci numai o parte din
sanctuare.

Prin expeditiile sale, Burebista va subjuga majoritatea triburilor vecine. Este binecunoscut ca
existau pe teritoriul Daciei 4 uniuni de triburi, emitente de moneda. Cum am aratat mai sus,
dezvoltarea interna a Daciei impunea o alta forma de organizare, una statala, organizata, cu un
centru administrativ, pentru a concentra puterea dobandita prin aceasta dezvoltare impotriva
pericolului celt si roman, care devenea mai degraba o certitudine,decat o posibila amenintare.
Burebista a inteles ca nu va putea face fata acestor pericole externe decat unind triburile,
unificare ce s-a produs pe doua cai: diplomatica si pe cale de razboi, sub forma de raiduri,
Strabon mentionand o armata de 200.000 de oameni, avand deja la baza unitatea etno-
lingvistica si religioasa a populatiei. Desigur, cresterea puterii militare a lui Burebista a
determinat multe triburi sa accepte stapanirea sa, fara a opune rezistenta, si totodata o crestere
a influentei lui Burebista asupra populatiei. In acest sens, Strabon mentioneaza la un moment
dat ca geto-dacii isi vor taia viile si nu au mai baut vin pentru ca l-au ascultat pe Deceneu,
care, in numele lui Burebista, le vorbea de abstinenta, sobrietate si ascultare de porunci.
Trebuie precizat, in ceea ce priveste uniunea realizata de Burebista, ca ea functiona in felul
urmator: triburile vor fi integate in statul lui Burebista, insa administrarea teritoriala va
ramane administratiei locale, aceasta fiind subordonata regelui, asezarile dava persistand si
acum cu aceleasi functiuni. Burebista va organiza puterea monarhica prin atribuirea de diverse
responsabilitati administrative cum ar fi: strangerea darilor, supravegherea muncilor
obligatorii, implementand sistemul de fortificatii. Se considera ca la momentul respectiv,
existau 1 milion de oameni. Burebista va emite si moneda, dezvoltand astfel si comertul care
va ajunge la niste cote impresionante. In plan juridic, apare celebrele legi belagines, date de
Deceneu prin care ii indemna pe daci sa traiasca in conformitate si dupa legile naturii.
Aceasta unificare se va termina in jurul anilor 59-60 i. Hr., cand Burebista va incepe campania
impotriva celtilor. Centrul statului nou format va fi in Muntii Orastie.

CAMPANIA IMPOTRIVA CELTILOR

Campania impotriva celtilor incepe, asa cum am precizat mai

sus, in jurul anului 60 i.Hr., printr-un atac impotriva celtilor
boi si taurisci. Astfel, celtii se vad nevoiti sa migreze, in locul
lor aparand asezari geto-dac. Burebista isi incepea cuceririle.
Despre acest lucru, Strabo va lasa cateva randuri. El spune:
„ in cativa ani el intemeia un mare imperiu, impunand
dominatia getica aproape tuturor vecinilor; si constituia o
mare primejdie si pentru romani, daca tinem seama ca trecea
Dunarea fara sa se teama de nimeni si pustia Thracia pana in
Macedonia si Ilyria; iar celtii care se amestecasera cu Thracii si cu Ilyrii fura nimiciti, tot
asa precum suprima pe Boiri care aveau pe Cristasiros ca rege si pe Taurisci.” Iata, deci, ca
Strabon vorbeste despre o nimicire completa a celtilor, aratand o vigoare militara a armatei lui
Burebista, fara precedent pentru spatiul nostru. Foarte important este ca in urma acestei
campanii regatul lui Burebista se extinde pana la Dunarea Mijlocie si Muntii Slovaciei.
Adaugand apoi infrangerea scordiscilor, pe langa siguranta granitei de S-V a Daciei, deschide
drumul incursiunilor in S Dunarii si perspectiva unui hotar meridional pe linia Muntilor
Balcanici.

CAMPANIA PRIVIND COLONIILE GRECESTI

Intre 62-61 i.Hr. Antonius Hybrida, la acel moment guvernatorul Macedoniei, se va aventura
militar in Dobrogea, pentru a pedepsi coloniile grecesti- acestea fusesera ocupate de generalul
Varro Lucullus 72-71 I.Hr. si nu erau multumite cu asa-zisa tutela romana. De aceea vor
trimite solii catre Burebista, cunoscut si ca protector al coloniilor, pentru a le ajuta- dar va fi
infrant de coalitia greco-bastarna-geta. Actiunea lui Hybrida venea si ca o incercare a Romei
de a invalui Dacia. Aceasta arata ca, de fapt, Dacia ajunsese un inamic pentru Roma, ceea ce
denota, indirect, puterea pe care statul lui Burebista incepea sa o aiba in lumea antica. Aflat in
fata acestei oportunitati, Burebista va intreprinde o serie de actiuni- pasnice si militare- in
spatiul pontic, pe care va reusi sa-l supuna. Pe langa acest lucru, Burebista va mai obtine un
lucru foarte important: o stopare a expansiunii romane in tinuturile nord-dunarene.

BUREBISTA SI ROMA

O reactie a imperiului era obligatorie in fata acestor noi evenimente, reactie care va fi insa
intarziata de razboiul civil dintre Caesar si Pompei, in care Burebista va interveni, plasandu-
se, firesc, de partea lui Pompei. Intelegand primejdia romana, dacii vor respinge orice forma
de cesarism.

Burebista stia ca daca va dori sa isi apere cuceririle va trebui sa ia atitudine in acest conflict
intern. De aceea in 48 i.Hr., in preajma bataliei de la Pharsalos, Acornion era primit ca sol al
regelui dac de catre Pompei langa Heraclea Lyncestis. Pompei vorbeste in Senat despre un
„prieten personal”, este posibil ca acesta sa fie insusi regele dac. Insa, Burebista nu a pariat pe
castigator. Desi va dura, Caesar va reusi sa il invinga pe Pompei, indreptandu-si atentia, firesc,
spre cei care i-au fost aliati celui din urma. Se stie ca Caesar nu va intreprinde o actiune
militara impotriva regelui dac deoarece va cadea victima unui complot. La scurt timp dupa
ele, va muri si Burebista, tensiuniel cu statul roman urmand sa fie preluate de catre Decebal.

Dupa asasinarea lui Burebista, in anul 44

i.Hr., cel mai probabil survenita in urma unei
revolte de palat; spunem cel mai probabil,
deoarece nu exista documente istorice care sa
ateste aceasta ipoteza ca fiind veridica, statul
dac se va dezmembra in mai multe
organizatii statale mai mici. Strabon
mentioneaza ca Burebista a fost ucis intr-o
rascoala, inaintea campaniei militare romane.
Insa, atat precizeaza. Nu se stie cine a pornit
rascoala, cu ce scop, daca nu cumva au fost
chiar romanii cei care au instigat un personaj
impotriva lui Burebista. Cert este un lucru:
Burebista a fost un vizionar pentru timpul
sau. A vazut potentialul teritorial, uman al
statului sau si a actionat in consecinta. A
inteles ca un popor unit e mai puternic, se poate pozitiona strategic in fata pericolului ca un tot
unitar si poate, pana la un anumit moment, sa isi impuna vointa chiar pe plan extern, nefiind
un punct pe harta, ci un pion hotarator. Curajul sau, viziunea sa, priceperea militara
impecabila, il vor plasa pe Burebista in galeria marilor conducatori nu numai in istoria noastra
ci si in cea europeana.

Placutele de plumb de la Sinaia, pe care apare mentionat Burebista.

Chipul lui Burebista pe placutele de la Sinaia.

Rugaciunea lui Burebista. Textul tradus spune: „Burebista, Pruncul lui zeu, cinstit
Bastrnean păstrând alianţa din Segesta, Unire Eliberatoare, zeiască cetate, Cerească
Biserică, a lui o roagă”.

Bibliografie:

1. Bejan, Adrian, Istoria Daciei Romane, Ed. Eurobit, Timisoara, 1998.

2. Crisan, Ion Horatiu, Burebista si epoca sa, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1977.
3. Daicoviciu, Hadrian, Dacia de la Burebista la cucerirea romana, Ed. Dacia, Cluj,
1972.
4. Idem, Portrete dacice: Dromichaites, Burebista, Deceneu, Decebal, Editura Militara,
Bucuresti, 1984.
5. Parvan, Vasile, Dacia, Asociatia Academica, Bucuresti, 1926.