Domnia lui Domitian-conflictele cu dacii.

Organizarea provinciei Moesia Inferior

Student:Mareș Oana Mădălina

Facultatea de Istorie și Științe Politice,specializarea Istorie
Anul II
 Domnia lui Domitian-conflictele cu dacii.
Organizarea provinciei Moesia Inferior

Domitian

Pe numele inițial Titus Flavius Domitianus,născut la Roma pe 24

octombrie 51,fiul viitorului imparat Vespasianus(69-79) si frate mai mic
a lui Titus(71-81) care l-a precedat la tron. După victoria partidei
flaviene in războiul civil din 68-69 ,la vârsta de 18 ani ,înainte chiar de
intrarea tatălui sau in Roma, a fost salutat de soldați cu titlul de
Caesar. Comportaarea sa nechibzuită din anii 69-70 i-a atras
reticiențele tatălui său care l-a ținut departe de sarcinile militare și
chiar de viața politică.
La moartea fratelui său este proclamat împărat -13 septembrie
81,de către gărzile pretoriene cumpărate cu bani,iar senatul ratifică
această hotărare.Ca împărat a dovedit reale calitați de conducător ,dar
și mari defecte care i-au întunecat domnia. El a părăsit revenirea spre
Principat încercând să introducă regimul monarhiei absolute ,a
guvernat sprijinit pe consiliul principelului in care a introdus cat mai
multe elemente din ordinul ecvestru ,juriști ,tehnicieni,oameni suspuși
și devotați .fără senat sau chiar împotriva lui. La șfârșitul lui 85 devine
censor perpetuus-ceea ce îi acorda practic dreptul de a epura senatul.
A avut pretenția de a fi numit dominus-tratând prin urmare toți șupușii
ca pe niște scalvi et deus-pentru prima dată un împărat în viață
pretindea de a fi cinstit cu onoruri de zeu.
În domeniul politicii externe ,se pot aminti războaiele pe care le-a
purtat pentru supunerea Caledoniei(82-83),lupte cu neamul germani al
Chatti-lor ,in anul 84 și-a luat titlul de Germanicus,războaiele cu
neamurile de la Dunărea de mijloc și
jos(quazi,marcomani,sarmati,daci) reduse la situația de clienți ai
Romei.
 Conflictele cu dacii

După o scurtă perioadă de liniște,focul războiului,toteauna latent la

Dunăre reizbucnește cu violență după cum relatează Iordanes :”Pe
când domnea împăratul Domitian,goții(geții), de team lăcomiei
acestuia,desfăcură alianța pe care o încheiaseră odinioară cu alți
împărați și începură să devasteze malul Dunării,stăpânit de multă
vreme de Imperiul Roman,nimicind armate și pe comandanții lor. În
fruntea acestei provincii(Moesia) era pe atunci după Agrippa,Oppius
Sabbinus,iar la goți domnia o avea Dorpaneus;dăndu-se lupta romanii
au fost învinși,lui Oppius Sabinus i s-a tăiat capul,iar goții năvaălind
asupra multor castre si orașe ,au prădat ținuturiele ce țineau de
imperiu”.
Poetul Statius denumește fapta dacilor ”furie”,dar din textul lui
Iordanes reiese că motivul care îi îndemnase pe daci la desfacerea
alianței era teama de avariția lui Domițian,care poate decisese
reducerea stipendiilor plătite regilor barbari de la granițele lumii
romane. Probabil că această decizie era determinată în măsură
însemnată de dificultăți economice realeprin care trecea imperiul.
În obștea istoricilor,dezbateri in această privință continua să fie
aprinse și in orice caz departe de a fi incheiate . Fapt este că dacii trec
Dunărea ,probabil pe gheață,în iarna anilor 85-86.
Tot de la Iordanes aflam in continuare că ”Din cauza nenorocirii celor
ai săi ,Domitian a plecat cu toate forțele sale in Illyricum și
încredințănd conducerea aproape întregii armate comandantului
Fuscusși catorva bărbați aleși,i-a obligat să treacă peste Dunăre pe un
pod de corăbii legate intre ele ”. De la alt autor târziu ,Orosius aflăm
doar ” Războiul contra germaniilor și daciilor a fost dus de locțiitorii săi
intr-un mod atât de nenorocit pentru stat ,precum și el la Roma decima
senatul și poporul,iar la hotare armata rău condusă ,era distrusă de
dușmani prin măceluri necontenite . Căci cat de mari au fost luptele lui
Diurpaneus ,regele dacilor cu generalul Fuscus,și cat de mari
dezastrele romanilor,le-aș enumera intr-o inșirare lungă”
Relatarea războiului,extrem de lacunară o găsim în Istoria romană a
lui Dio Casius care incepe astfel ”Cel mai însemnat război de atunci al
romanilor a fost împotriva dacilor ,asupra cărora,in vremea aceea
domnea Decebal” În Excerpta Valesiana se arată ca Douras-fara
îndoiala identic cu Dorpaneus lăsease de bună voie domnia lui Decebal
deoarece era „foarte priceput la planurile de război și iscusit în
înfăptuirea lor,știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dusman și a
se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse era un bun luptător și se
pricepea să folosească izbânda,dar și să iasă cu bine dintr-o înfrângere.
Din această pricină ,multă vreme a fost un dușman de temut pentru
dușmani„.
Motivul abdicării lui Douras poate fi vârsta înaintată a regelui cum se
crede de obicei,dar nu este exclus ca fostul rege să fi plătit cu tronul
neinspirata rupere a relațiilor cu Roma care a adus războiul pe
pământul Daciei;că așa stau lucrurile pare să rezulte și din faptul că
aflând de apropierea armatei romane in frunte cu împăratu însuși
Decebal a trimis soli făgăduind pacea. Istoricul Casius Dio
relatează ca Domitian a zăbovit o vreme intr-un oraș,probabil
Naissus,dedîndu-se unei vieți de petreceri și desfrâu. „Trimetea la
război in locul său pe alți conducători de oști și de cele mai multe ori
nu izbândea”. In realitate se pare că împaratul a luat o serie de măsuri
urgente și destul de inspirate ,cum s-a dovedit divizarea
Moesiei,provincie prea întinsă și prea greu de apărat.
Văzând ca oferta de pace este disprețuită ,Decebal hotărăște să facă
față situației cu trufie ,Cassius Dio relatează in acest sens următoarele
„Când a aflat de acestea Decebal i-a trimis din nou solie in bătaie de
joc spunând că va incheia pace dacă Domitian are să vre3a ca fiecare
roman să-i dea lui Decebal anual cate doi oboli. Iar dacă nu va primi
această propunere ,Decebal spune că va duce mai departe războiul și
că romanii vor avea de înfruntat mari nenorociri”.
Dacă relatarea istoricului antic este reală,inseamnă că orgoliul roman
a fost grav rănit ,căci Fucus se aruncă fară precauție asupra dacilor.În
primăvara anului 87,armata romană trece Dunărea pe un pod de vase-
eventual cel indentificat de D.Tudor,intre Vadin și Orlea-urcând apoi pe
Olt in sus. S-ar putea deasemenea ca armata romană condusă de
Fuscus să fi trecut Dunărea pe la Drobeta;aici,lângă Schela Caldovei s-
a identificat un mare castru cu val de pămănt,care a servit fără
îndoială pentru adăpostirea unei armatece abia debarcase.De aici
armata romană a putut înainta prin zona de dealuri subcarpaticeale
Mehedinților trecănd râul Motru și atingând Jiul la Porceni,jud.Gorj,unde
se cunoaște alt castru de pământ de dimensiuni apreciabile,apoi în
continuare va fi intenționat să treacă muntii prin pasul Vâlcan
îndreptându-se spre Sarmizegetusa.
În aceste împrejurări grele pentru patria sa,Decebal își pune în
valoare calitățile de strateg militar,așa cum apare in caracterizarea ce
i-o face Dio Cassius;retrăgându-se din calea invadatorului ,îi pregăteste
o cursă și îi atacă pe neșteptate „Atunci goții care nu au fost luați pe
neașteptate ,au pus mâna pe arme și chiar din prima ciognire îi inving
pe romani,iar comandantul Fuscus fiind ucis,jefuiesc bogătiile din
tabăra soldaților scrie Iordanes apoi imediat în continuare :„Pentru
dobândirea acestei victoriimari ei i-au numit pe conducaătorii lor
semizei si nu simplii oameni,ca și cum ar fi învins datorită norocului
lor”
De la Dio Cassius aflăm că după înfrângerea dacilor din 102
împăratul Traian a aocupat muntii și a găsit acolo armele ,mașinile de
război cucerite precum și steagul luate de la Fuscu,se crede că este
vorba despre stindardul legiunii a V Alaude.
Dezastrul lui Fuscus a produs o puternică impresie la Roma,dar în
anul urmator reiau ofensiva. Comanda operațiunii o are de data
aceasta Tettius Iulianus,fost consul,un general prudent,el era un
veteran al războaielor de la Dunăre,cunoscând bine țara dacilor
împotriva carora era trimis.De aceea a ales se pare ,calea de înaintare
prin Banat,din păcate relatarea evenimentelor ,prea concisă,o găsim
iarăși la Dio Cassius „În vremea războiului dacic s-au întâmplat
următoarele evenimente demne de a fi pomenite . Iulianus,rânduit de
împărat cu conducerea erăzboiului,printre alte măsuri,luă pe aceea de
a-i obliga pe soldați să scrie pe scuturi numele lorși ale
centurionilor,pentru a sae deosebi mai lesene pe cei ce se vor arata
viteji de cei cu purtare mișelescă. Și dând lupta cu dușmanii la
Tapae,macelării pe mulți dintre ei. Intre dușmani se afla și Vezina care
venea ,ca demnitate imediat după Decebal,pentru că nu se putea
scapa cu fuga,el se trânti la pământ ca și cum ar fi murit și astfel
rămase nebăgat in seamă,iar in timpul nopții a fugit. Decebal se temu
ca romanii victorioși să nu pornească spre capitala lui. De aceea taie
copacii din preajma lor și puse arme pe trunchiuri ,pentru ca romanii să
creadă că sunt soldați și să se retragă înspăimântați.Ceea ce s-a și
întâmplat”
 Cam în același timp împăratul a organizat o expediție de pedepsire
împotriva cvazilor și marcomanilor :„Domitian vru să se răzbune pe
cvazi și marcomani fiindcă nu îl ajutaseră împotriva dacilor.Veni în
Panonia ca să lupte pentru cu ei și ucise soliile de pace , pe care îi
trimeseseră pentru a doua oara. Învins și pus pe fugă de
marcomaniDomitian a pornit grabnic o solie la Decebal ,îndemnându-l
sa încheie un tratat pe care domitian îl refuzase mai înainte ,desi
Decebal i-l ceruse adesea. Decebal primi propunerea de pace (căci era
la mare strâmsoare) dar nu a vrut să vină el însuși să stea de vorba cu
Domitian,ci l-a trimis pe Diegis ,împreună cu câțiva bărbați ca sa-i
predea armele și câtiva prizonieri ,sub cuvântul că i-ar avea numai pe
aceștia.După sosirea acestuia ,Domitian îi puse lui Diegis o diademă
pe cap-ca și cum ar fi fost un adevărat invingătorși omul în stare să
dea un rege dacilor-iar soldaților le împarți onoruri și bani”.
Cassius Dio afirmă că Decebal a primit propunerea de pace
deoarece era la mare strâmtoare ,probabil in urma înfrângerii de la
Tapae și datorită unei mișcări separatiste in Dacia și că împăratul
cheltuise foarte mulți bani pentru încheierea păcii,căci fără întârziere
dădu lui Decebal nu numai Însemnate sume de bani ,dar și meșteri
pricepuți la felurite lucrări folositoare in timp de pace și război și
făgăduindu-i sa-i dea mereu mai multe„.
În general istoricii moderni privesc pacea din anul 89ca pe una de
compromis necesară din cauza violenței luptelor și a epuizării
reciproce. Greu se spus dacă romanii erau atunci în stare de un nou
efort militar pentru a-i îngenughea pe daci,in orice caz nu erau dispuși
sa il facă. Este mai logic a accespta că Domițian nu adorit să se
îndepărteze de doctrina augusteană a sprijinirii imperiului pe granițe
naturale și deci să nu despășească Dunărea. Pe de altă parte ,Decebal
era conștient de amenințarea permanentă ce o reprezentau neamurile
din jur precum sarmatii,iazygi,ori roxolanii. Ca rege aliat al Romei,cu
sprijin financiar și chiar militar roman,Decebal putea face mai usor fata
acestei primejdii. În spiritul tratatului se înscrie și promisiunea dată ca
o trupă romană,condusă de C. Velliu Rufus ,să treacă prin regatul lui
Decebal pentru o expediție contra barbarilor de dincolo de Dacia.
 Organizarea provinciei Moesia Inferior

Prezent la Dunare pentru a respinge invazia dacilor din iarna anilor

85/86 ,impăratul Domitian a procedat la reorganizarea
Moesiei,provincie cu o frontieră prea intinsă și cu probleme prea
numeroase pentru sarcina unui singur guvernator . De aceea Domitian
o imparte in două provincii,Moesia Superior și Moesia Inferior ,numite
astfel in raport cu cursul Dunării.Datorită unor surse epigrafice aflăm
numele primilor guvernatori ai celor două provincii .Guvernarea
Moesiei Superior a primit-o L.Funisualanus Vettonianus,fost consul care
mai guvernase Dalmatia si Pannonia . Guvernarea Moesiei Inferior a
fost încredințată lui M. Cornelius Nigrinus Curiatius Maternus,a fost
decorat in două rânduri in războiul cu dacii.
Moesia Inferior era mărginită la nord de cursul inferior al Dunării,la
est de vărsarea râului Ciabrus,ea cuprinde o parte din tinutul locuit
altădată de tribali ,ripa Thracie si Scythia Minor(Dobrogea de astăzi) cu
orașele grecești Histria,tomis,Callatis,Dionysopolis,Odessos,mai tărziu
se va adăuga Messambria.Limita între Moesia și Thracia trecea
aproximativ pe la jumătatea distanței între Dunăre și Muntii Haemus
,lăsând de partea Thraciei orașele Nicopolis ad-Istrum și Marcianopolis .
Moesia Inferior era o provincie imperială ,guvernarea ei fiind
încredințată unui legatus Augusti pro praetoreșprin faptul că sub
ordinele lui se aflau trei legiuni ,rezultă ca el făcea parte din eșalonul
superior al guvernatorilor de rang consular . Administrarea finanțelor
provinciei era încredințată unui procurator Augusti ,personaj de rang
ecvestru .Se pare că acest procurator era insărcinat uneori chiar cu
guvernarea provinciei,probabil in caz de vacanță a postului de
guvernator .
Diplomele militare ale acestei provincii și alte documente epigrafice
ne atestă prezența unui numar important de trupe auxiliare
.Astfel,diploma de la Oltina din anul 99 mentioneaza trei alae și șapte
cohortesșdupă cucerirea Daciei ,un număr din aceste trupe au fost
transferate la nordul Dunării.Grosul acestor unități a fost stabilit in
sectorul dobrogean al Dunării,lor revenindu-le apărarea acestei porțiuni
a limes-ului. Principalele castre din acest sector sunt următoarele :
Sucidava(Izvoarele),Altinum(Oltina),Flaviana(Rasova),Axiopolis(Cernav
odă),Capidava,Sucidava(Muzait),Carsium(Hârșova),Cius(Gârliciu),Beroe
(Piatra
Frecăței),Troesmis(Iglița),Arrubium(Macin),Dinogeția(Garvăn),Noviodun
um(Isaccea).
Totodata ,diplomele militare menționează classis Flavia Moesica
.Raza de acțiune a acestei flote a fost ,probabil încă de la organizarea
ei,sectorul dobrogean al Dunării,ștampilele ei s-au descoperit la
Troesmis și Noviodunum .
Probabil că si legiunile Moesiei Inferior aveau la dispozitie escadrale
navale proprii,care sa le permite circulatia usoara intre castrul legionar
de baza si puncetele de pe limes tinute sub control,precum si pentru a
efectua operatiuni de debarcare pe malul de nord la Dunarii.

Bibliografie
Constantin C.Petolescu-Dacia si Imperiul Roman

Constantin C.Petolescu-Contributii la istoria Daciei Romane