Decebal

Decebal, rege dac (87-106), fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras-
Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele
expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia
Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la
afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret leogios: 'Era
foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l
ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta,
stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere,
pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor'.
Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In
urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia
insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma
organizeaza prima campanie in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5-6
legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul
pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea
Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal surprinde intr-o capcana
fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si
stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. Stralucita
victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie
aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu
marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal
trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane. Imparatul Domitian, venit in Moseia,
in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un fruntea legiunilor pe incercatul
guvernator Tettius Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei
Moesia). Patrunzand in Dacia prin Banat, Tettius Iulianus este intampinat de
Decebal in defileul de la Tapae; confruntarea indarjita se incheie cu victoria
romana.
La sfârșitul celui de-al doilea război dacic, Decebal împreună cu câteva
căpetenii, reușește să părăsească cetatea Sarmisegetusa încercând să continue
rezistența împotriva romanilor în interiorul țării. Este urmărit de cavaleria romană
și pentru a nu cădea viu în mâinile dușmanului, Decebal s-a sinucis, ceea ce este
atestat de stela funerară de la Filippi a lui Tiberius Claudius Maximus, ofițerul care
a adus împăratului Traian capul și mâna dreaptă a lui Decebal, la Ranisstorum.