Capitolul I : Noţiuni generale cu privire la contractul de depozit.

§ 1. Noţiunea contractului de depozit si clasificarea

Necesitatea de a asigura protejarea patrimoniului, în condiţiile cînd însuşi
proprietarul este lipsit de posibilitatea de a-l supravegea, a determinat încă demult
apariţia unor norme de drept deosebite, şi anume acelea care se refereau la depozitul
unor bunuri.
În perioada contemporană cînd a apărut o întreagă industrie de servicii de
depozitare reglementarea juridică a acestor raporturi capătă o improtănţă deosebită
şi este tratat sub diferite aspecte.
Astfel doctrina consideră Depozitul ca acel contract în temeiul caruia o
persoană, numită deponent, remite un lucru unei alte persoane, numite depozitar,
care se obligă cu sau fară plată - să-1 păstreze şi să-1 restituie în natură la cererea
deponentului. 1
Legislaţia naţională dă o astfel de noţiune „ prin contractul de depozit o parte
(depozitar) se obligă să păstreze bunul mobil, predat , de cealaltă parte (deponent), o
2
perioadă determinată sau nedeterminată şi să-l restituie la cerere.”
Deci din definiţiile de mai sus rezultă că scopul urmarit de parţi la incheierea
unui contract de depozit este conservarea substanţei bunului care reprezintă
obiectul contractului, asigurarea integrităţi lui şi păstrarea calităţilor utile, care este
o obligaţie de a face, de a presta anumite servicii . În cazurile cînd scopul principal
al contractului nu este conservarea bunului, chiar dacă deţinătorul are o aseme nea
obligaţie, raporturile dintre părţi nu mai pot fi calificate ca raporturi de depozit, ci
ca nişte raporturi de vînzare-cumpărare, de antrepriză sau chiar ale unui contract
nenumit.
În ceea ce priveşte felurile contractului de depozit doctrina distinge între

1
Chibac, Gheorghe; Băieşu, Aurel. Drept civil. Contracte speciale. Editura Cartier, Chişinău, 2005.
2
Codul civil al Republicii Moldova art..1086
1
1.Depozitul propriu-zis.
2.sechestru
a) Depozitul propriu-zis se prezintă sub trei variante:
1.depozitul obişnuit (voluntar);
2.depozitul necesar;
3.depozitul neregulat
Depozitul obişnuit poate avea ca obiect numai bunuri mobile corporale,
individual determinate, care sunt încredinţate depozitarului pentru a fi puse la
adăpost de riscurile pierderii, stricării sau furtului. Pentru încheierea valabila a
contractului, deponentul trebuie sa aibă capacitatea necesară pentru a încheia acte
de administrare, iar depozitarul capacitate deplina de exerciţiu. Depozitul obişnuit
dă naştere la obligaţii în sarcina depozitarului, precum şi în sarcina deponentului.
Depozitarul trebuie să păstreze bunul şi să-l restituie la cererea deponentului, iar
deponentul să ridice lucrul depozitat, după expirarea contractului.
Depozitul necesar se constituie în împrejurări deosebite, cu ocazia unor
evenimente neprevăzute: incendii, cutremure, inundaţii, etc., când deponentul este
nevoit să încredinţeze lucrul său spre păstrare unei alte persoane, fără posibilitatea
de a-şi alege depozitarul.
Date fiind împrejurările excepţionale în care se înfăptuieşte, depozitul necesar se
poate dovedi cu martori, chiar daca valoarea obiectului depăşeşte suma limită
prevăzută de lege.
Sunt asimilate cu depozitul necesar:
1.depozitul hotelier – caracterul necesar al depozitării lucrurilor aduse de către
turişti în unităţile hoteliere este dat de împrejurarea că, deşi alegerea hotelului este
liberă, guvernată exclusiv de voinţa turistului, totuşi el este nevoit să îşi depoziteze
lucrurile sale în acel hotel;
2.depozitul spitalicesc – priveşte îmbrăcămintea pe care aceştia sunt obligaţi să o
depună la magazia spitalelor sau a clinicilor;
depozitul în unităţile de alimentaţie publică, prestatoare de servicii sau
organizatoare de spectacole;
2
3.depozitul în camerele din staţiunile balneoclimaterice.
Depozitul neregulat este o varietate a contractului de depozit care se distinge
prin aceea că are ca obiect bunuri fungibile sau consumptibile, depozitarul
liberîndu-se de obligaţia de restituire prin predarea unei cantităţi sau a unui număr
identic de bunuri de acelaşi gen cu cele primite.

b)Sechestrul constă în depozitarea unui bun litigios în mîinile unui terţ (numit
sechestru) care se obligă să-l păstreze şi să-l restituie, la soluţionarea definitivă a
litigiului, părţii ce-a avut cîştig de cauză.
Alegerea depozitarului în cazul sechestrului. Depozitarul însărcinat cu sechestru
este ales de către părţi prin acord mutual. Părţile pot să desemneze pe unul dintre ei.
În cazul în care nu ajung la un acord privind depozitarul sau privind condiţiile
sechestrului, părţile pot cere instanţei de judecată să decidă.
Drepturile depozitarului însărcinat cu sechestru. Depozitarul însărcinat cu
sechestru nu are dreptul să facă în privinţa bunului nici o cheltuială sau alte acte, cu
excepţia celor de conservare, în lipsa unei stipulaţii contrare sau autorizaţii a
instanţei de judecată.
Depozitarul poate, totuşi, cu sau fără consimţămîntul părţilor, cu autorizaţia
instanţei de judecată, să vîndă bunurile a căror depozitare implică cheltuieli
disproporţionate în raport cu valoarea lor. Suma încasată din vînzarea bunului va
rămîne la depozitar în condiţiile sechestrului.
Sechestrul se încheie după soluţionarea litigiului prin restituirea bunului către cel
îndreptăţit.
Depozitarul nu poate, înainte de soluţionarea litigiului, să fie eliberat şi să
restituie bunul decît cu consimţămîntul tuturor părţilor sau, în lipsa
consimţămîntului, dacă există un motiv întemeiat, prin autorizarea instanţei de
judecată. Depozitarul însărcinat cu sechestru trebuie să facă o dare de seamă la
sfîrşitul depozitului sau pe parcursul lui, la cererea părţilor sau a instanţei de
judecată.
Sechestrul poate fi instituit şi de instanţa de judecată. În acest caz el este supus
3
regulilor stabilite de Codul de procedură civilă, precum şi de cel civil, în măsura în
care nu sînt incompatibile.
§ 2. Caracterele juridice.
Din definiţia depozitului se desprind următoarele caractere:
a) Este un contract sinalagmatic:
Deoarece atît depozitarul cît şi deponentul dobîndeşte drepturi şi obligaţii
reciproce în acest contract. Astfel în contractul oneros de depozit, obligaţia
depozitarului de a păstra bunul este corelativă şi interdependentă cu obligaţia
deponentului de a achita remuneraţia.
În cazul depozitului gratuit obligaţiile parţilor sunt interdependente şi corelative în
măsura în care deponentul este ţinut să repare daunele cauzate prin neexecutarea
obligaţiei de predare a bunului spre păstrare, iar depozitarul este în drept să refuze
primirea bunului în cazul în care nu i-a fost predat în termen. 3
b) Este un contract cu titlu oneros, dar poate fi şi cu titlu gratuit :
Legea naţională instituie două prezumţii în această materie. Pe de o parte,
depozitul prestat de depozitarul profesionist se prezumă oneros. În toate celelalte
cazuri, în lipsa unei înţelegeri cu privire la remuneraţie, contractul de depozit are un
caracter gratuit.
În cadrul contractelor cu titlu gratuit depozitul reprezintă un act dezinteresat prin
faptul că patrimoniul depozitarului care oferă serviciul nu se micşorează
c) Este un contract translativ de drepturi :
Depozitul nu este un contract translativ de proprietate (cu excepţia depozitului
neregulat) şi, în lipsa unui acord expres, nici translativ de folosinţă, dar totuşi în toate
cazurile este translativ de posesie.
d) Este un contract cu conţinut patrimonial, unde valoarea fiecărei obligaţii poate fi
evaluată pe deplin.
e) Este un contract consensual:
Deoarece parţile dobîndesc drepturi şi obligaţii din momentul realizării
consimtămîntului. Deşi sunt opinii referitor la caracterul real al contractului de
3
Codul Civil al Republicii Moldova art.1087
4
depozit, nu putem fi de acord cu acest fapt, deoarece din momentul încheierii
contractului depozitarul dobîndeşte obligaţia de a primi bunul la păstrare, astfel
cum aşa obligaţie în cazul contractului real nu ar fi putut exista. 4 Mai mult decît
atît, chiar se poate de vorbit şi despre o obligaţie a deponentului de a preda
bunul la păstrare, deoarece, prin prevederile articolului 1087 Cod civil al
Repubicii Moldova, deponentul răspunde faţă de depozitar pentru prejudiciul
cauzat depozitarului în legatură cu faptul că nu a predat bunul.
f) Acest contract poate fi încheiat atît personal cît şi prin reprezentant.
g) Este un contract numit şi de regulă reglementat. Dar pot fi şi contracte de
depozit nereglementate.
h) Contractul de depozit este un contract comutativ.
Deoarece parţile cunosc din momentul încheierii lui întinderea drepturilor şi obligaţiilor
şi acestea nu depind de un eveniment viitor şi incert.
i) Contractul de depozit are un caracter intuitu personae.
Întradevăr, persoana depozitarului necesită o încredere sporită din partea deponentului.
Din acest motiv, articolul 1091 Cod Civil al Republicii Moldova obligă depozitarul să
execute personal obligaţia de păstrare. Chiar şi în cazul în care deponentul permite
transmiterea bunului spre păstrare unui terţ, depozitarul poartă raspundere pentru
alegerea termenului şi a locului de depozitare.
j) Este un contract de regulă principal, dar poate aparea drept unul accesoriu.
În aşa fel, atunci cînd este vorba, spre exemplu, despre asigurarea executării
unui contract de transport, pentru recepţionarea bunurilor parţile stabilesc
obligaţia depozitării acestora într-un loc special amenajat, fapt care obligă una din
parţi de a încheia contract de depozit. În cazul dat, modul de executare a
contractului de transport va condiţiona modul de executare a contractului de
depozit.
k) Este un contract de regulă negociabil.
Dar atunci cînd depozitul se efectuează cu titlu de activitate de antreprenoriat,
acesta apare, de regulă, drept unul de adeziune.
4
Chibac, Gheorghe; Băieşu, Aurel. Drept civil. Contracte speciale. Editura Cartier, Chişinău, 2005.
5
l) Este un contract irevocabil.
Deşi după conţinutul drepturilor şi obligaţiilor caracteristice deponentului,
acesta este în drept să primească bunul transmis la păstrare la prima cerere a sa,
totuşi, acesta nu apare drept un contract revocabil, deoarece predarea bunului
la cererea deponentului nu este o încetare înainte de termen a contractului ci un
efect ce priveşte executarea contractului.
Astfel, contractul de depozit apare deasemenea drept un contract irevocabil.
m) Este un contract ce poate fi atît pur şi simplu, cît şi afectat de
modalităţi. (Modalităţile pot fi de timp, de fapt etc.)
n) Depozitul este un contract creator de raporturi de obligaţii între părţi. Prin
încheierea acestui contract nu se transmite dreptul de proprietate şi nici chiar
posesiunea lucrului asupra depozitarului, cu excepţia depozitului neregulat care este
translativ de proprietate.

Capitolulu II : Condiţiile de validitate ale contractului de

depozit.
Ca şi la orişicare alt contract şi la încheierea contractului de depozit este
necesară respectarea condiţiilor de validitate ce privesc capacitatea de a încheia
contractul, consimţămîntul părţilor, obiectul contractului, cauza şi forma acestuia.
§ 1. Capacitatea părţilor.
Parţile contractului de depozit sunt deponentul şi depozitarul. În calitate de deponent
poate fi orice persoană fizică sau juridică înzestrată cu capacitatea de a încheia acte
administrative. Întrucît contractul de depozit naşte obligaţii, de regulă, numai pentru
depozitar reglementează în cazul depozitului făcut de o persoană capabilă către una
incapabilă, şi anume, deponentul poate cere restituirea bunului cît timp se află în
mîinile depozitarului
De regulă, în calitate de deponent figurează proprietarul bunului, ceea ce nu reprezină
însă o condiţie obligatorie. Poate preda bunul în depozit orice persoană interesată să

6
asigure păstrarea bunului pe care îl deţine. Astfel, va putea încheia contract de depozit
uzfructuarul, creditorul gajist, locatarul, comodatarul, etc. 5
Este interzis expres depozitarului să solicite deponentului sau persoanei căreia
trebuie sa-i elibireze bunul dovada faptului că este proprietar.
Calitatea de depozitar o pot avea persoanele înzestrate cu capacitate deplină de
exerciţiu. În calitate de depozitar profesionist pot activa doar societăţile comerciale,
întreprinzătorii individuali şi organizaţiile necomerciale. Ultimele, ţinînd cont de
capacitatea lor civilă specialsă, pot fi depozitari profesionişti doar dacă activitatea de
păstrare reprezintă una din activităţile necesare care contribuie la realizarea scopului
statutar.
În cazul depozitului prestat de lombard sau de camerele de bagaje ale gărilor sau staţiilor
auto, deponent este persoana fizică, iar depozitar - lombardul şi, respectiv, gara sau staţia
auto.
În practică apar probleme referitoare le persoana depozitarului, dacă bunurile se predau
către salariatul întreprinderii, instituţiei, organizaţiei, firmei fără întocmirea documentelor
respective, contrar regulilor stabilite. În acest caz, depozitar se consideră nu persoana
juridică, ci acel salariat care şi-a asumat obligaţiile respective. Persoana indicată poartă
răspundere pentru consecinţele survenite faţă de deponent.
§ 2. Obiectul contractului.
1. Bunul depozitat.
Din noţiunea legală a contractului desprindem că spre păstrare pot fi transmise doar
bunuri mobile. Bunurile care pot fi obiect al contractului de depozit trebuie sa fie
individual determinate, deoarece la expirarea termenului contractului depozitarul este
obligat sa restituie acelaşi bun.
Obiect al depozitului prestat de lombard sunt bunurile de uz personal şi casnic ale
persoanelor fizice. Lombardul nu este în drept să primeasca la păstrare valută străină,
valori mobiliare, bunuri imobile, obiecte de anticvariat, monede din metale preţioase,
metale şi pietre preţioase care constitute materie primă, mijloace de transport.

5
1. Bloşcenco A.; Răspunderea civilă delictuală, Chişinău, 2002.
7
În literatura de specialitate se discută referitor la faptul dacă pot să fie şi animalele obiect
al acestui contract. Legislaţia naţională prevede că animalelor li se aplică dispoziţiile
legale cu privire la lucruri, cu excepţiile prevăzute de lege, considerăm ca acestea pot fi
obiect al contractului de depozit.
2. Preţul
Contractul de depozit poate fi cu titlu oneros şi cu titlu gratuit. Preţul contractului este
numit remuneraţie. Deponentul datorează remuneraţia dacă contractul încheiat conţine o
clauză cu privire la caracterul oneros al contractului. Contractele de depozit profesionist se
prezumă a fi oneroase, astfel încît deponentul va datora remuneraţia chiar şi atunci cînd nu s-
a convenit expres. Clauza cu privire la preţ nu reprezintă o condiţie esenţială a contractului.
În cazul cînd remuneraţia nu a fost stabilită prin acordul parţilor se consideră că ele au
convenit asupra remuneraţiei tarifare, iar în lipsa tarifului se va plăti o remuneraţie obişnuită
pentru astfel de servicii.
Depozitul prestat de camerele de păstrare şi Lombard este oneros, remuneraţia plătindu-
se conform tarifelor. 6
Dacă contractul nu prevede altfel, remuneraţia se plăteşte la încetarea acestuia, însă poate
fi achitată periodic, fiind încasată în rate la sfîrşitul fiecărei perioade corespunzătoare.
Neachitarea remuneraţiei în termenul stabilit atrage după sine răspunderea deponentului
de a compensa daunele.
Dacă deponentul este în întîrzieire cu achitarea remuneraţiei pe mai mult de o jumătate
din perioda pentru care urma să fie achitată,la depozitar apare dreptul de a renunţa la
executarea contractului şi de a cere deponentului să-şi ia bunurile.
În acest caz şi în alte cazuri în care renunţarea la executarea contractului este datorată
unor împrejurări pentru care depozitarul nu răspunde, acestuia i se recunoaşte dreptul la
remuneraţie pe perioada respectivă.
Dacă rezilierea contractului este datorată unor împrejurări pentru care poartă răspundere
depozitarul, el nu este în drept de a primi remuneraţie.

6
Regulamentul cu privire la modul de organizare, funcţionare s şi licenţiere a activităţii lombardurilor, adoptat prin
Hotărîrea Guvernului
8
Capitulul 3. Drepturile si obligatile partilor
§ 1.Drepturile şi obligaţiile depozitarului.
a) obligaţia de a păstra lucrul primit în depozit
După încheierea contractului depozitarul se obligă să primească bunul specificat spre
păstrare în modul şi termenele stabilite de contract. Neexecutarea acestei obligaţii sau
executarea ei necorespunzătoare obligă depozitarul să repare daunele cauzate
deponentului. Refuzul depozitarului de a primi bunul spre păstrare se admite doar în
cazurile cînd deponentul nu a predat bunul în termenele prevăzute şi contractul nu
prevede alte consecinţe. În alte situaţii depozitarul este în drept să solicite executarea în
natură a obligaţiei de primire a bunului spre păstrare.
b) obligatia depozitarului de a nu folosi bunul depozitat;
În lipsa unor prevederi contractuale contrare depozitarul nu este îndreptăţit să
folosească bunul depozitat fară permisiunea deponentului, cu excepţia cazurilor cînd
aceasta este necesar pentru conservarea bunului . Vom fi în situaţia dată, spre exemplu,
atunci cînd depozitarul, schimbînd locul de depozitare, se va deplasa cu automobilul
transmis spre păstrare de la un depozit al său spre altul. DeponentuI poate contesta
necesitatea folosirii pentru conservare. Daca va demonstra contrariul, depozitarul
va fi ţinut să repare daunele cauzate.
c) obligaţia depozitarului de a restitui fructele bunului depozitat;
Depozitarul este obligat să perceapă fructele civile doar dacă aceasta este necesar
pentru conservarea bunului predat spre păstrare. Fructele culese urmează a fi
păstrate ca şi bunul depozitat şi remise deponentului la încetarea contractului de
depozit. Atît perceperea fructelor, cît şi depozitarea lor se vor face din contul
deponentului, acesta fiind obligat să achite cheltuielile utile
Dacă obiect al depozitului este o sumă de bani, depozitarul nu va datora dobînda
decăt în cazul cînd este pus în întîrzîiere referitor la restituirea banilor.Totodată
depozitarul, potrivit regulii generale, nu-i poate folosi, respectiv nu obţine fructele şi,
spre deosebire de împrumut, serviciul se oferă deponentului, care este ţinut să achite
9
remuneraţia. Neexecutarea obligaţiei de remitere a fructelor va atrage răspunderea
depozitarului doar în caz de intenţie sau culpă gravă.
d) obligaţia de a restitui bunul depozitat .
La încetarea contractului depozitarul este dator să remită deponentului sau
persoanei împuternicite de acesta bunul depozitat, în starea în care se afla la
momentul restituirii. Deoarece deponentul ramîne proprietar al bunului depozitat,
riscurile pieirii şi deteriorarii fortuite sunt puse în sarcina lui. În cazul depozitării
bunurilor determinate prin genul lor depozitarul este ţinut să restituie bunuri de
aceeaşi calitate şi în aceeaşi cantitate. Obligaţia de restituire urmează a fi executată,
în lipsa unei înţelegeri speciale, la locul unde bunul a fost predat depozitarului
§ 2.Drepturile şi obligaţiile deponentului.
a)Obligaţia de a transmite bunul spre păstrare.
Pornind de la prevederile articolului 1087, alin. 1 Cod Civil al Republicii
Moldova, deponentul este obligat să transmită bunul spre păstrare în modul şi în
termenele prevăzute de contract.Obligaţia dată are un caracter condiţional şi îşi
pierde valoarea dacă deponentul nu s-a folosit de posibilitatea de a-l anunţa pe
depozitar despre refuzul serviciilor de depozitare. Pentru a fi scutit de răspundere,
deponentul trebuie să înainteze refuzul întru-un termen rezonabil.
b) obligaţia deponentului de a achita plata pentru depozit;
În cadrul contractuiui de depozit oneros deponentul este ţinut sa achite remuneraţia
pentru păstrarea bunului. Potrivit articolului 1102 Cod Civil al Republicii Moldova,
dacă parţile nu au convenit altfel, remuneraţia se achită la incetarea contractuiui de
depozit.7
Deponentul este obligat să compenseze depozitarului cheltuielile suportate în legătură
cu păstrarea bunului dacă astfel de cheltuieli auz existat realmente.
În cadrul conttratului cu titlu oneros, de regulă, cheltuielile necesare pentru păstrarea
bunului se includ în mărimea remuneraţiei şi nu se delimitează separat.
Dacă în cotract nu este specificat altefel cheltuielile exclusive sînt percepute în afara
remuraţiei pentru depozitare.
7
Codul civil al Republicii Moldova
10
 Cheltuielile necesare se caraterizează prin faptul că, în primul rînd, ele depăşesc după
mărime cheltuielile obişnuite pentru astfel de tip de depozitare şi, în la doilea rînd, sînt
neprevăzute de părţi : pe care nu le-au prevăzut şi nici nu puteau să le prevadă la
momentul încheierii contractului.
Cheltuielile suplimentare (exclusive) se compensează în cazurile cînd :
1) deponentul a fost înştiinţat despre cheltuielile suplimentare şi le-a acceptat ;
2) dacă deponentul este înştiinţat despre cheltuielile suplimentare, însă n-a dat răspuns
în termenul stabilit, se consideră că le-a acceptat ;
3)nu a fost înştiinţat şi nici nu le-a acceptat, vor fi compensate dacă depozitarul
vadovedi că 4)au fost suportate pentru preîntîmpinarea prejudiciului care putea fi adus
bunului dacă nu se luau măsurile necesare.
c) obligaţia de a repara prejudiciul cauzat depozitarului princaracteristicele
bunului.
Transmiţînd bunul spre păstrare, deponentul trebuie să aducă la cunoştinţa
depozitarului modul de păstrare a bunului depozitat. Cu toate această obligaţie nu
este în mod expres prevăzută de lege, ea rezultă, în general, din prevederile privind
depozitul.
Temei pentru a atrage la răspundere deponentul este vina lui, care se exprimă în
faptul că el, transmiţînd bunul depozitat, nu a comunicat depozitarului
caracteristicile periculoase ale bunului pe care le ştia sau trebuia să le ştie, şi nuse
în consideraţie faptul că a făcut acest lucru intenţionat sau fără vină.
d) dreptul şi obligaţia deponentului de a ridica bunul depozitat;
Conform articolului 1096 Codul Civil al Republicii Moldova. deponentul are
dreptul să ceară restituirea bunului oricînd, chiar dacă contractual prevede un
termen de depozitare, deoarece termenul este stipulat în interesul deponentului.

Capitolul4. CONTRACTUL DE MAGAZINAJ

A. DEFINIŢIE Contractul de magazinaj este contractul prin care o parte
(depozitarul) se obligă să

11
păstreze în magazie bunurile încredinţate de cealaltă parte (deponent) şi să le
restituie în natură.
B. TRĂSĂTURI Contractul de magazinaj este un contract consensual,
sinalagmatic, cu titlu oneros, generator de creanţă, cu executare succesivă, nenumit,
principal.
C. CLAUZE SPECIALE Contractul de magazinaj, în opinia noastră, trebuie să
cuprindă următoarele clauze: părţi, obiect, durată, obligaţii părţi, tarif şi modalităţi
de plată, asigurare, clauza penală, rezilierea, forţa majoră, arbitraj, cesionarea
contractului, intrarea în vigoare, dispoziţii finale, încheierea.
D. CARACTERISTICI ALE CONTRACTULUI Contractul de magazinaj se
aseamănă, cu contractul de depozit voluntar. Depozitarul mărfurilor poate emite un
titlu reprezentativ al mărfurilor, nominativ, la ordin sau la purtător, ce va cuprinde
locul şi data emisiunii, numele şi adresa depozitarului, determinarea mărfii
(cantitatea, calitatea şi semnele care o individualizează), sumele şi cheltuielile ce
trebuie plătite sau care au fost plătite cu anticipaţie, stipulaţiunile părţilor cu privire
la păstrarea mărfurilor, numărul de exemplare în care a fost emis titlul, aceleaşi
indicaţii urmând a fi menţionate şi pe talonul din registrul depozitarului. Titlul
poate fi emis pe numele deponentului sau al unui terţ desemnat de acesta şi, dacă a
fost emis în mai multe exemplare, fiecare dintre acestea poate fi transmis separat
prin gir. Dacă unul din exemplarele titlului este destinat să fie dat în gaj, el trebuie
indicat ca atare (warant), făcându-se menţiunea despre aceasta şi pe celelalte
exemplare. Dacă s-a constituit în gaj, warantul este emis creditorului, menţionându-
se pe el şi pe talonul din registru datoria garantată şi scadenţa ei. Depozitarul nu
poate elibera mărfurile decât creditorului legitimat cu titlu reprezentativ al acestora,
iar dacă marfa a fost depozitată şi în interesul unui terţ, care a comunicat adeziunea
sa, depozitarul nu se poate elibera restituind marfa deponentului fără
consimţământul terţului. Posesorul titlului reprezentând marfa nu poate pretinde ca
aceasta să-i fie predată, cât timp creditorul posesor al warantului nu a fost plătit,
afară de cazul când a consemnat, în mâinile depozitarului, suma garantată cu
warantul şi dobânzile până la scadenţă. Posesorul warantului a cărui creanţă nu a
12
fost satisfăcută la scadenţă, după dresarea protestului, poate proceda la vânzarea
bunurilor. fost satisfăcută la scadenţă, după dresarea protestului, poate proceda la
vânzarea bunurilor.

Posesorul warantului a cărui creanţă nu a fost satisfăcută la scadenţă, după dresarea

protestului, poate proceda la vânzarea bunurilor.
Concluzie

Cu dezvoltarea relaţiilor de piaţă, depozitul ca o formă de prestare de servicii, devine

din ce în ce mai necesară şi profitabilă direcţie a activităţii comerciale. Acest fapt a
atras după sine dispariţia formelor de depozit cu caracter gratuit, şi apariţia practic în
toate sistemele de drept a formelor speciale de depozit , caracterizate prin activităţile
specifice pe care le realizează subiecţii de drept civil, cu scopul mai mult de a obţine
profit. Depozitul este un contract specific, complicitatea căruia rezultă din dubla sa
natură, deoarece este aplicat în diverse sfere ale vieţii atît de ordin general cît şi
profesional.
Legiuitorul reglementînd în noul cod relaţiile de depozit a căutat la maximum să i-a
în considerare necesităţile circuitului de bunuri, folosind atît tradiţiile autohtone de
reglementare a acestor tipuri de obligaţii, cît şi experienţa statelor străine.
În concluzie am putea menţiona că deşi există o diversitate de raporturi de de
depozit, cu toate nuanţele sale, un fapt este cert, scopul fiecărui din ele este de a
păstra un bun, de al restituit proprietarului, sub toate formele şi în toate condiţiile
prevăzute de lege şi conveţie.

13
 Bibliografie
I Acte normative:
1. Constitutia R.M. din 29 iulie 1994 publicata in Monitorul Oficial nr. 1 din
august 1994

2. Codul Civil al Republicii Moldova, nr. 1107-XV din 06.06.2002, MO nr.82-86.

3. Regulamentul cu privire la modul de organizare, funcţionare s şi licenţiere a
activităţii lombardurilor, adoptat prin Hotărîrea Guvernului nr. 204 din 28.03.1995

II Literatura:
4. Bloşcenco A.; Răspunderea civilă delictuală, Chişinău, 2002.
5. Chibac, Gheorghe; Băieşu, Aurel. Drept civil. Contracte speciale. Editura Cartier,
Chişinău, 2005.
6. Comentariul Codului Civil al R.M. Volumul II. Editura ARC, Chişinău, 2006.
7. Trofimov, Igor. Drept civil. Contracte civile. Editura ARC, Chişinău, 2004.

14