Religia geților.

Herodot- cetatea doriană Halicarnes, studiază fapte de seamă ale grecilor

și ale barbarilor, în special își conturează viziunea asupra coloniștilor greci și a
barbarilor.
Începutul textului vorbește despre o expediție a lui Darius prin Tracia,
amintind de opunerea inutilă a dacilor în fața perșilor, relatând curajul orb al
dacilor, care au pierdut lupta.
Barbarii daci aveau o credință puternică în zeul lor Zamolxis, aceștia
mureau zâmbind și erau gata să își riște viața în orice circumstanțe, datorită
cultului nemuririi. Cei ce mureau în luptă deveau nemuritori și ajungeau la
Zamolxis, se producea așa numita zeificare. Odată la 4 ani, aceștia trimiteau o
solie la Zamolxis, acest ritual se realiza prin sacrificiu uman, un om era aruncat
ân general dintr-un loc inalt in 3 sulițe; dacă murea, era semn bun, asta
insemnând că zeul acceptase ofranda, iar daca acesta nu murea din prima
încercare, era văzut ca trădător/necredincios și însemna că zeul nu dorește a
discuta; solul trebuia să îi spună zeului problemele și nevoile fiecăruia. Tracii
aruncau săgeți spre cer, împotriva tunetului și a fulgerului, pentru faptul că nu
exista alt zeu decât al lor.
Zamolxis ar fi fost un rob, muritor, ce l-a slujit pe Pitagora, care, eliberat,
a adunat avere, s-a întors in Tracia, predicând despre viața veșnică și nemurire
(intre timp, își construia o incăpere subterană). Când incăperea fu gata, a stat
acolo pentru 3ani, apoi ar fi reapărut.
Herodot crede că acesta ar fi trait, defapt, cu mult timp înaintea lui
Pitagora.