De la primele înmormântări paleolitice,

la arhitectura funerara din prima vârstă a

fierului

EPOCA FIERULUI (C.1200/1150-450/300 î.Hr.)

Epoca fierului a fost împărțită de către specialiști în 3 etape:

 Faza timpurie (1200/1150-800 î.Hr.)

 Faza mijlocie (800-650/600 î.Hr.)
 Faza târzie (650/600-450/300 î.Hr.)

Prima perioada a epocii fierului este cunoscută pe plan european și sub numele de
Hallstatt (Ha), după descoperirile tipice acestei perioade, făcute într-o salină din
Austria.Introducerea fierului va marca, în perspectivă istorică, un uriaș progres în toate
domeniile vieții, datorită sporirii randamentului uneltelor și armelor.Totuși, înlocuirea
bronzului cu fierul nu s-a produs imediat, ci într-un timp îndelugat,deoarece, în etapa
de început a metalurgiei fierului, vechea metalurgie a bronzului, după o evoluție de
secole, atinsese apogeul, ceea ce a împiedicat generalizarea rapidă a noului metal. Așa
se explică de ce, la începutul epocii fierului, găsim foarte puține obiecte de fier și
foarte multe de bronz.Uneltele de bază, turnate din fier, precum brăzdarul pentru plug
și toporul, se vor generaliza abia în a doua perioadă a epocii fierului. Cu timpul, însă,
oamenii s-au convins de avantajele noului metal și fierul va înlocui, în cele din urmă,
bronzul, dar și piatra-lucru pe care bronzul nu-l reușise.
În decursul epocii fierului, centrul de greutate al civilizației s-a mutat treptat din
partea răsăriteană a bazinului mediteranean (Asia Anterioară și Egipt) în zona sa
centrală (Grecia și Italia). De această deplasare a profitat și teritoriul țării noastre, care
 va primi acum impulsurile culturale direct de la centrul cel mai avansat, iar nu prin
filieră indirectă, ca până atunci.1

COMPORTAMENTUL FUNERAR

Prin mormânt înțelegem un loc special amenajat pentru depunerea cadavrelor.De

asemenea, în arheologie, mormântul înseamna și ansamblul constituit din resturile
osteologice împreună cu inventarul funerar.Arheologii consideră că, încă din cele mai
vechi timpuri ale omenirii, construirea mormântului avea la bază o serie de ceremonii
complexe.Un element foarte important în ceea ce privește studiul obiceiurilor funerare
este ritul funerar.Ritul reprezintă totalitatea regulilor și obiceiurilor practicate de un
grup uman în cadrul unei căsătorii, a unei nașteri, a unei înmormântări sau alt
eveniment important din viața unui om.
Primele morminte erau amplasate în proximitatea așezărilor umane, în peșteri
sau pe platforme special construite în acest sens.Odată cu trecerea timpului, celor
trecuți la veci li s-au rezervat locuri speciale, cimitire separate de așezări, dar, totodată,
în relație cu acestea.În funcție de amenajarea exterioară, mormintele pot fi împărțite în
două categorii: plane și tumulare.Mormântul plan presupune o groapă săpată în
pământ, umplută, ulterior, cu pământul scos la săpat.Caracteristice Europei
Occidentale din mileniul 4 î.Hr, sunt mormintele megalitice, specifice acestora fiind
structurile de piatră de dimensiuni uimitoare, uneori aduse de la mare distanță și
acoperite cu movile de pământ.Pentru mormintele tumulare se poate realiza o
distincție: primare (principale) și cele secundare, acestea folosind tumulul (movila).
Movila era construită cu pământul din preajmă, însă, în multe cazuri, era acoperită și
cu pietre.Deseori, mormintele primare din tumuli sunt înconjurate cu șanțuri sau
ringuri de pietre.
Construcții funerare sub tumuli, foarte complexe, având inventare fastuoase,
constituite din arme, piese de port, metale prețioase, ceramica, se întâlnesc în cultura
Aunjetitz, cum sunt cele de la Helsdorf și Leubingen, în Germania.Specifice sfârșitului
Epocii Bronzului și începutul Epocii Fierului sunt camerele funerare sub formă de

1
Prof. Univ. Dr. Usulescu Nicolae, Istoria veche a României, 2004-2005, p.47.
 movile de mari dimensiuni, din straturi succesive de pietre și pământ, întâlnite în
Europa Centrală, cum este cazul tumulului de la Ockov, Slovacia.
2

În ceea ce privește civilizația etruscă, cimitirele precum cel numit Quattro

Fontanili, infățișează o trecere gradată de la incinerație la înhumație. Acest fenomen,
consideră specialiștii, începe și este întâlnit în rândul celor avuți.De asemenea,
important este ceea ce se regăsea în interiorul mormintelor: obiecte prețioase și obiecte
cu însemnătate simbolică.Astfel, în mormintele din secolul al VII-lea puteau fi găsite
arme, bucăți din care de luptă, vesele de bronz și argint, ornamente din aur, dar și din
ce în ce mai multe obicte de ceramică ce nu aparțineau locului și spațiului etrusc.
La sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al VII-lea, comportamentul
funerar în Etruria a avut parte de o serie de schimbări fundamentale. Membrii cei mai
bogați au construit structuri din piatră unde puteau fi înmormântați membrii familiilor
împreuna cu bunurile de valoare.
Printre obiectele importante găsite în morminte se numără: (a) o oală din argint
și aur ce ilustreaza niște războinici, dar impresionante sunt capetele de șerpi.De
asemenea,(b) un alt bol găsit pare să aibă origine siriană și înfățișează scene de luptă și
de vânătoare, toate acestea fiind închise în interiorul unei bucle de șarpe.(c). O altă
broșă din aur ce a fost găsită avea origine maternă, impresionant fiind faptul ca aceasta
conținea cea mai veche inscripție în latină: Manius me fecit Numasio.3

2
Enciclopedia arheologiei și istoriei vechi a României, Preda, Constantin (coord.), Editura Enciclopedică,
București, vol.III, 2000 (M-Q).
3
Collis, John, The European Iron Age, second edition, Routledge, 2003, p.65-69.
 4

4
Ibidem
5
Ibidem
 6

ARHITECTURA FUNERARĂ
În prima parte a Epocii Fierului, decedații erau mai întâi incinerați, iar cenușa era depusă
în mormănt.Treptat, acest rit a fost înlocuit cu înhumația.Mormintele erau construite din
piatră, lemn, sau o combinație a celor două, după care era acoperit de o movilă de pământ și
pietre.

Câteva sicrie din lemn de stejar din Danemarca conțin trupuri de femei și bărbați, foarte
bine conservate, care au trait acum 3,500 ani.Această descoperire oferă răspunsuri importante
în ceea ce privește categoriile de elită ale societății antice.În jur de 85,000 de morminte se află
în Danemarca, multe dintre ele datând, cel mai probabil, din Epoca târzie a Bronzului.Câteva
sute de morminte au fost investigate arheologic, însă procesul de descompunere care s-a
produs de-a lungul anilor a însemnat distrugerea textilelor, a coarnelor de cerb și de
lemn.Având în vedere acestea, este un miracol faptul ca s-au păstrat în jur de 20,000 de sicrie
din lemn de stejar, ce adăposteau rămășițele unor personalități de seamă, precum: Egtved Girl,
the Mulbjarg Man, the Skrydstrup Woman și altele.Acestea se află la expoziție, în Muzeul
National al Danemarcii, din Copenhaga.7

6
Ibidem
7
Ancient Europe 8000 B.C.-A.D. 1000:.Encyclopedia of the Barbarian World, Bogucki, Peter, Crabtree, J. Pam
(Eds.) vol. 1-2, Thompson&Gale, 2004, p. 79-81.
 8

Fenomenul depunerii în sicrie din stejar a fost bine cunsocut în Danemarca, încă din
istoria veche.Toate obiectele care s-au păstrat sunt din Iutlanda, în special din sudul și vestul
teritoriului.Ghidându-ne după cronologia relativă, sicriele din stejar aparțin perioadei aIIa a
Bronzului (1396-1260 B.C.).Unele sicrie au fost jefuite chiar din Epoca Bronzului, acest lucru
sugerând ideea potrivit căreia, oamenii mai puțin avuți, sau chiar dușmani ai defuncților,
doreau sa demoleze statutul înalt al celor trecuți la sfinți.9

Faptul ca unele sicrie au fost foarte bine păstrate, dar și conținutul lor, se datorează
proceselor chimice care pot fi larg cunoscute și, prin urmare, intenționat activate. Toate
movilele în cauză au aceeași construcție bipartită, cu un miez umed,albăstrui și argilos, care
conțin sicriul și o manta de gazon exterioară uscată.Un strat subțire de fier, dur, a separat
întotdeauna cele două părți, sigilând sicriul pe toate părțile și, astfel, împiedicând
deteriorarea/degradarea.Este evident că sigilarea a avut loc imediat și ar fi putut fi instigată
prin udarea miezului de argilă înainte de a construi mantaua de gazon.10

8
Iron Age, VII.
9
Ibidem
10
Ibidem
 Movilele foarte mari, înalte și impunătoare erau rezervate oamenilor de rang
înalt.Elita societății construia movilele în spirit de comemorare a strămoșilor, dar și pentru a
menține autoritatea în societate.Existau, fără îndoială, rivalități între elite în ceea ce privea
deținerea puterii asupra resurselor de bronz și nu numai.11

În anul 1370 B.C. rămășițele unei fete de aproximativ 16 ani au fost găsite într-un
sicriu de aproximativ 3m lungime, în partea central sudică a Iutlandei.Corpul acesteia era
poziționat pe spate, întins, cu fața spre răsărit, fiind învelită într-o piele de bovină. Scheletul
era deteriorat din cauza concentrației mari de acid. Cu toate acestea, pielea, unghiile și părul
fuseseră bine păstrate.La fel de bine păstrată era și rochia sa din lână, constituită dintr-o bluză
scurtă cu mâneci lungi și o fustă scurtă, cu franjuri.Părul său blond era tuns scurt, frumos
coafat, iar înălțimea trupului său era de aproximativ 1.60m. O centură lată, din bronz, în ton
cu restul vestimentației, îi decora talia. La căpătâiul său se afla o cutie cu bunuri personale, iar
la picioare se afla o coajă de mesteacăn, dar și cenușa rămasă după incinerarea unui copil de
aproximativ 6 ani.Movila măsura aproximativ 4m înălțime și 22m diametru. 12

11
Ibidem
12
Ibidem
 13

Tot în Iutlanda au fost descoperite alte 3 sicrie din stejar, care adăposteau rămășițele a
doi soți și a fiului lor. Îmbrăcămintea femeii era asemănătoare cu cea a fetei de 16 ani, din
Egtved. Printre obiectele personale se regăsea un pumnal, bijuterii, o centură de bronz și alte
bunuri valoroase.Bărbații purtau o singură piesă vestimentară, specifică Epocii Bronzului.
Tânărul avea o sabie de lemn, ceea ce însemna că nu avea încă vârsta necesară care să-i
permită sa aibă o sabie reală.14

13
Ibidem
14
Ibidem
 15

În concluzie, în epoca fierului, înhumația înlocuia, treptat, incinerația.De asemenea, este

foarte clară diferențierea socială, evidentă chiar după trecerea la cei sfinți.Familia defunctului
avea grijă să amenajeze un mormânt cât mai impunător, care conținea diferite bunuri
valoroase care au aparținut defunctului, toate aceste elemente având rolul de a evidenția
statutul social înalt.

15
Iron Age, VII.
BIBLIOGRAFIE
1. Ancient Europe 8000 B.C.-A.D. 1000:.Encyclopedia of the Barbarian World, Bogucki, Peter, Crabtree, J.
Pam (Eds.) vol. 1-2, Thompson&Gale, 2004, p. 79-81.
2. Collis, John, The European Iron Age, second edition, Routledge, 2003, p.65-69.
3. Enciclopedia arheologiei și istoriei vechi a României, Preda, Constantin (coord.), Editura Enciclopedică,
București, vol.III, 2000 (M-Q).
4. Prof. Univ. Dr. Usulescu Nicolae, Istoria veche a României, 2004-2005, p.47.
5. Iron Age, VII.

Dumitriu Ioana Ofelia, grupa H112.

3.XII.2018