Tema 2.

INFLUENŢA RISCURILOR BANCARE ASUPRA PERFORMANŢELOR

BANCARE
1. Analiza veniturilor şi cheltuielilor bancare
2. Indicatorii de apreciere a performanțelor bancare
3. Analiza performanţelor bancare prin sisteme de rating

Unități de competență:
 valorificarea situaţiilor şi a rapoartelor financiare pentru instituții bancare;
 recomandarea strategiilor de gestionare a performanţelor bancare;
 structurarea unui plan de acţiuni în vederea majorării performanţelor bancare.

1. Analiza veniturilor şi cheltuielilor bancare

Veniturile bancare pot fi clasificate după mai multe criterii:
1. după sursa de apariţie:
- veniturile provenite din dobânzi;
- veniturile non-dobândă.
2. după provenienţa din posturile de bilanţ:
- veniturile provenite din portofoliul de credite;
- veniturile provenite din portofoliul investiţional;
- veniturile provenite din taxe şi comisioane;
- alte venituri provenite din activitatea bancară (diferenţele pozitive de curs valutar).
3. după caracterul veniturilor:
- veniturile cu character permanent – aduse de portofoliul de credite, investiţional şi comisioane;
- veniturile cu caracter aliatorii – veniturile din vânzarea gajului, diferenţe de curs valutar etc.
Analiza veniturilor bancare se face după următoarele criterii:
1. după volum – este benefică creşterea volumului de venituri în dinamică, indiferent de structura lui;
2. după structură – se analizează structura veniturilor în volum total, determinându-se tipurile de
active cele mai rentabile pentru bancă;
3. în dinamică – evoluţia activelor atât în volum, cât în structură;
4. analiza factorială – determinarea factorilor care au dus la creşterea sau diminuarea veniturilor.
În cadrul analizei posibilităţilor de creştere a veniturilor (∆𝑉) se modelează 2 factori cu caracter
intern (tabelul 1):
 posibilitatea creșterii volumului activelor profitabile;
 posibilitatea creșterii ratei dobânzii la activele existente.
Tabelul 1
Analiza factorială a veniturilor băncii
Factorul Volumul activelor profitabile Rata dobânzii
Formula de calcul ∆𝑉 = (𝐴𝑡 − 𝐴𝑡−1 ) × 𝑑𝑡−1 ∆𝑉 = (𝑑𝑡 − 𝑑𝑡−1 ) × 𝐴𝑡−1
Influența cumulative ∆𝑴 = (𝒅𝒊 − 𝒅𝒊−𝟏 ) × (𝑨𝒕 − 𝑨𝒕−𝟏 )
a ambilor factori -
Variația mixului
Explicații At – cantitatea de active generatoare de dobândă la momentul de referință;
At-1 – cantitatea de active generatoare de dobândă la momentul de timp
anterior studiului;
dt – rata dobânzii practicată la momentul de referință;
dt-1 – rata dobânzii practicată la momentul de timp anterior studiului.
 În baza acestui model poate fi determinat care parametru și în ce măsură a influențat profitul
bancar.
Cheltuielile bancare influenţează invers proporţional profitul bancar, de aceea, analizei lor li
se va acorda o atenţie sporită, pentru a găsi posibilităţile de micşorare a volumului lor.
Cheltuielile bancare se grupează după mai multe criterii:
1. În funcţie de sursa de provenienţă a cheltuielilor, deosebim:
- cheltuielile cu dobândă (dobânda lor este considerabilă în totalul cheltuielilor bancare);
- cheltuielile non-dobândă.
2. În funcţie de structura bilanţului, cheltuielile se divizează în:
- cheltuielile operaţionale privind atragerea resurselor şi gestiunea lor;
- cheltuielile privind gestiunea portofoliului valorilor mobiliare;
- cheltuielile necesare pentru asigurarea funcţionării băncii (salarii, amortizarea
mijloacelor fixe, alte cheltuieli de gospodărire);
- alte cheltuieli bancare (penalităţile achitate de bancă, diferenţele negative de curs valutar,
plăţile pentru reţelele de transmitere a informaţiei etc.).
Cheltuielile (similar veniturilor bancare) se analizează după structură, pondere, în dinamică,
precum şi analiză factorială.
Analiza factorială a cheltuielilor presupune găsirea posibilităţilor de micşorare a cheltuielilor
(∆𝐶ℎ𝑑𝑜𝑏. ), cu dobânzi şi determinarea factorilor care influenţează volumul cheltuielilor cu dobânzi.
Se presupune că cheltuielile cu dobânzi sunt influenţate de 2 factori (Tabelul 2):
• volumul resurselor bonificate cu dobândă;
• rata dobânzii plătită la aceste resurse.
Tabelul 2
Analiza factorială a cheltuilelilor băncii
Factorul Volumul resurselor bonificate cu Rata dobânzii plătită
dobândă
Formula de calcul ∆𝐶ℎ𝑑𝑜𝑏. = (𝑃𝑡 − 𝑃𝑡−1 ) × 𝑑𝑡−1 ∆𝐶ℎ𝑑𝑜𝑏. = (𝑑𝑡 − 𝑑𝑡−1 ) × 𝑃𝑡−1
Influența cumulative ∆𝑪𝒉𝒅𝒐𝒃. = (𝒅𝒊 − 𝒅𝒊−𝟏 ) × (𝑷𝒕 − 𝑷𝒕−𝟏 )
a ambilor factori -
Variația mixului
Explicații Pt – cantitatea de resurse atrase, bonificate cu dobândă la momentul de
referință;
Pt-1 – cantitatea de resurse atrase, bonificate cu dobândă la momentul de
timp anterior studiului;
dt – rata dobânzii practicată la momentul de referință;
dt-1 – rata dobânzii practicată la momentul de timp anterior studiului.
Concluzii din modelarea analizei factoriale a cheltuielilor:
1) cheltuielile bancare cu dobânzile pot fi diminuate, prin alegerea unor resurse mai ieftine (sub
influenţa factorului II);
2) se pot diminua cheltuielile cu dobânzi, prin implicarea mai activă a resurselor proprii în finanţarea
activelor şi reducerea volumului de resurse atrase din finanţarea activelor profitabile.

2. Indicatorii de apreciere a performanțelor bancare

În contextul globalizării şi al integrării europene, scopul esenţial al managementului băncilor
constă în alegerea celor mai eficiente modele de profitabilitate, care vizează posibilităţile de acoperire a
plasamentelor cu resurse proprii, la nivelul fiecărei unităţi de lucru. Majorarea volumului de resurse şi
plasamente şi diversificarea ofertei de produse şi servicii, au condus la preocupări permanente ale
băncilor pentru rezolvarea calitativă, în sensul stabilirii modalităţilor de optimizare şi cuantificare a
realizărilor şi structurii portofoliului de resurse şi plasamente.
Profitabilitatea este capacitatea unei activități de a aduce profit, fiind un instrument managerial de
cuantificare a rentabilității activităților, atât în previzionarea, cât și în realizarea acestora.
Unul dintre obiectivele principale ale instituţiilor de credit este optimizarea profiturilor,
performanţa băncii reprezentând un indiciu al stabilităţii şi al încrederii deponenţilor, astfel că trebuie
încurajată obţinerea unor performanţe cât mai mari, pentru un sistem financiar eficient şi dinamic.
La nivelul fiecarei unități bancare se determină periodic mai multe tipuri de indicatori de apreciere
a activității ce pot fi organizați și structurați în sisteme de indicatori care conferă o imagine asupra poziției
și evoluției băncii la un anumit moment.
Analizând indicatorii performanţelor bancare prezentaţi în literatura de specialitate, s-a realizat
gruparea lor, în funcţie de principalele direcţii şi obiective ale managementului bancar. Astfel, se pot
departaja următoarele grupe de indicatori:
1. indicatorii pentru aprecierea eficienţei de ansamblu a activităţii bancare;
2. indicatorii pentru evaluarea calităţii activelor;
3. indicatorii pentru aprecierea solvabilităţii şi lichidităţii;
4. indicatorii pentru aprecierea profitabilităţii şi rentabilităţii;
5. indicatorii pentru analiza veniturilor şi costurilor bancare.
Pentru analiza profitabilității unităților bancare se utilizează modelul de analiză DuPont (fig.1) ce
compară profitul obținut de bancă cu riscul, și masoară performanțele unei bănci și expunerea acesteia
prin intermediul unui set de indicatori specifici, precum: rentabilitatea economică, rentabilitatea
capitalului, multiplicatorul capitalului.

ROE
rentabilitatea financiară

ROA MCap
rentabilitatea activelor multiplicatorul capitalului

profit net total active total active capital propriu

RPN GUA
rata profitului Gradul de utilizare a
net activelor

profit net venit operațional venit operațional total active

Figura 1. Modelul de analiză DuPont

Rentabilitatea capitalului propriu sau rentabilitatea financiară (ROE) prezintă importanță
deosebită pentru acționarii unei bănci întrucât reflectă capacitatea managementului de a se implica în
activitatea băncii, obiectivul fundamental al acestuia constituindu-l maximizarea valorii investiției
acționarilor prin realizarea unor plasamente performante și utilizarea eficientă a resurselor băncii. Se
calculează astfel:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝑅𝑂𝐸 = × 100%
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
 Pentru o comparativitate a două sau mai multe bănci din diferite sisteme fiscale, se va utiliza:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑏𝑟𝑢𝑡
𝑅𝑂𝐸 = × 100%
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
Acest raport, care determină şi rata de recuperare a investiţiei acţionarilor, trebuie comparat
cu rata medie a dobânzii la depunerile pe termen şi, bineînţeles, cu rata inflaţiei aferente perioadei
supuse analizei. Mărimea tipică a acestui indicator în ţările dezvoltate este de aproximativ 10-12%.
O rată a rentabilităţii financiare mai ridicată poate fi efectul unui capital mic, sau expresia
capacităţii crescute de a obţine prin împrumut resurse suplimentare.
Satisfacerea acţionarilor impune ca rata de recuperare a investiţiei să fie mai mare decât rata
medie a dobânzii ajustată cu rata inflaţiei.
Rentabilitatea economică sau rentabilitatea activelor (ROA) arată capacitatea managementului
băncii de a utiliza resursele de care dispune banca în scopul obținerii de profit
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝑅𝑂𝐴 = × 100%
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒
Pentru o comparativitate a două sau mai multe bănci din diferite sisteme fiscale, se va utiliza:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑏𝑟𝑢𝑡
𝑅𝑂𝐴 = × 100%
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒
Se apreciază că acest indicator reflectă cel mai bine eficiența bancară întrucât exprimă direct
rezultatul în funcție de managementul specific al intermedierii bancare și optimizarea operațiunilor
active. În ţările dezvoltate mărimea tipică a acestei rate este de 0,5-1%. Băncile de dimensiuni foarte
mari, de obicei, înregistrează rate mici.
În situația în care indicatorul înregistrează un trend descrescător înseamnă că banca întâmpină
dificultăți în realizarea veniturilor, iar o evoluție crescătoare denotă rezultate pozitive, dar și un risc
excesiv asumat de bancă.
Multiplicatorul capitalului (MCap) sau efectul de pârghie arată de câte ori s-au multiplicat
capitalurile proprii prin intermediul operațiunilor active ale băncii, arătând şi gradul de îndatorare al
băncii:
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒
𝑀𝐶𝑎𝑝 = × 100%
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
Denumirea de multiplicator al capitalului presupune câte unităţi de activ sunt generate de o
unitate de capital propriu. Prin această interpretare indicatorul este unul de rentabilitate, activele fiind
efectul, iar capitalul propriu-efortul. Acest indicator reflectă capacitatea managementului de a concura
cu celelalte bănci privind atragerea sumelor disponibile din economie, ştiut fiind faptul că cu cât o bancă
poate atrage mai multe resurse, cu atât rentabilitatea sa va fi mai mare.
Rata profitului net (RPN), reprezintă raportul dintre profitul net şi veniturile din exploatare,
arată, de fapt, care este raportul între cheltuielile şi veniturile din exploatare, precum şi eficienţa acestor
cheltuieli aferente gestionării resurselor şi plasamentelor, a riscurilor şi asigurării funcţionării băncii și
se calculează după formula:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝑅𝑃𝑁 =
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙
Gradul de utilizare a activelor (GUA) arată capacitatea conducerii de a investi în activele care
produc venituri:
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙
𝐺𝑈𝐴 = × 100%
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒
Marja netă a dobânzii ( MND) arată capacitatea managementului de a controla structura
activelor purtătoare de dobânzi şi de a urmări asigurarea finanţării cu resurse purtătoare de dobânzi
cât mai mici. În general, marja netă a dobânzii variază între 3-10%.
 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑧𝑖 − 𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑐𝑢 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑧𝑖
𝑀𝑁𝐷 = × 100%
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒
O valoare ridicată a marjei dobânzii respectiv un venit net din dobânzi cât mai mare obținut la un
nivel dat al activelor, reflectă un management eficient al activelor si pasivelor, o activitate profitabilă,
dar în același timp angajarea în activități cu grad mare de risc. Un nivel redus al marjei dobânzii indică
un volum ridicat al cheltuielilor cu dobânzile, dar și o expunere mai prudentă a băncii la risc, care conduce
la venituri din dobânzi mai mici, dar mai sigure.
Spread-ul măsoară eficacitatea funcţiei de intermediere a băncii, în ceea ce priveşte atragerea
şi plasarea de bani, precum şi intensitatea concurenţei pe piaţă. Se calculează ca diferenţa dintre dobânda
medie activă calculată ca raportul dintre venitul din dobânzi şi activele purtătoare de dobândă, şi
dobânda medie pasivă calculată ca raportul dintre cheltuielile cu dobânzi şi pasivele purtătoare de
dobândă.
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑧𝑖 𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑐𝑢 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑧𝑖
𝑆𝑝𝑟𝑒𝑑 = ( − ) × 100%
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑟𝑒𝑠𝑢𝑟𝑠𝑒 𝑎𝑡𝑟𝑎𝑠𝑒
Cu cât concurenţa este mai acerbă, cu atât spread-ul tinde să se reducă, ceea ce forţează
managementul să găsească căi şi mijloace prin care să se majoreze venitul din serviciile bancare şi să
reducă cheltuielile de funcţionare. Mărimea indicatorului depinde atât de costul resurselor atrase, cât
şi de utilizarea lor în plasamente cu dobânzi cât mai mari, dar şi cât mai sigure, deoarece în calcul se
iau veniturile realizate.
Între indicatorii de profitabilitate prezentați anterior există o serie de corelații, și anume:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒
𝑅𝑂𝐸 = 𝑅𝑂𝐴 × 𝑀𝐶𝑎𝑝, respectiv 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢 = 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 × 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢

𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙

𝑅𝑂𝐴 = 𝑅𝑃𝑁 × 𝐺𝑈𝐴, respectiv = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 ×
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒

Deci, deducem faptul că profitul este în final scopul esențial al întreprinzătorului bancar pe care
acesta îl urmărește de-a lungul întregii sale activități de management, armonizând cu grijă angajările pe
linia procurării surselor și utilizarea acestora prin acordarea de credite și ținând seama de riscurile
posibile. Pentru a se evidenția interdependențele în evoluția performanțelor bancare și pentru a evidenția
principalele modalități de acțiune pentru îmbunătățirea acestora, profitul, ca sumă în expresie absoluta,
trebuie raportat la principalele lui determinante, rezultând astfel un set de indicatori asemănători cu cei
utilizați și în alte sfere de activitate, dar cărora specificul activității bancare le imprimă o individualitate
proprie.