METODE DE DETERMINARE A PROSPETIMII

CARE NECESITA SPARGEREA OULUI

Examenul organoleptic al continutului oului

 oul se deschide în dreptul camerei de aer,apreciindu-se înaltimea

acesteia.
 continutul este lasat sa sescurga pe la acest nivel într-un recipient plat,
 se apreciaza: mirosul, culoarea, aspectul siconsistenta fiecarei
componente.

Interpretare

Ouăle proaspete

- au un miros caracteristic,
- albusul de culoare alba cu nuanta usor
albastruie, consistenta gelatinoasa;
- galbenusul de culoare galbena (cu diferite
nuante) cu forma specifica;

Ouăle vechi
- pot avea miros de mucegai sau, daca sunt
prezente procesele de alterare, mirosul poate fi
rânced, de hidrogen sulfurat sau de putred;
- albusul este lichefiat si de culoare cenusie-
verzuie;
- galbenusul poate lua o culoare maslinie, pâna
la negru verzui, îsi pierde forma sferica si
consistenta, amestecându-se cu albusul.

 Fiecare ou se sparge separat pentru a evita compromiterea unei

cantitati mai mari de oua in cazul in care un ou este necorespunzator.

 Cojile de oua se pastreaza intr-un recipient special destinat cu

pedala, capac si captusit cu punga de polietilena.