In secolul 18 incep razboiaele ruso-turce si ruso-austro-turce, in cadrul carora

Rusia si Austria au declansat ofensiva impotriva imperiului Otoman, aflat in

declin. Urmarile acestor razboaie in ceea ce ne priveste pe noi au fost cele 3
furturi teritoriale pe care rusii le-au savarsit asupra statutlui feudal romanesc
al Moldovei:

1.Intre anii 1736-1739 a avut loc un razboi ruso-austro-turc care s-a terminat cu
infrangerea Turciei semnandu-se 2 tratate de pace: Belgrad 1739 si tratatul de la
istanbul -1740.
Prin acest tratat de pace, imperiul Rus a dobandit o suprafata de 44,5km2 din
statul romanesc al moldovei cuprins intre kiev si marea neagra. Aceasta este prima
parte din moldova care este anexata la Imperiul Rus.

2.Razboiul ruso-turc derulat intre 1787 si 1792, care s-a incheiat cu tratatul de
pace de la Iasi, precedat tratatului incheiat la 31 dec 1791 prin care a fost
anexat Imperiului tarist o alta parte a Moldovei, si anume Transnistria, acea parte
a Moldovei cuprinsa intre Nistru si Bug.

3.Intre 1806 si 1812 are loc un nou razboi ruso-turc, incheiat in 1812 prin Pacea
de la Bucuresti, prin care este anexata imperiului rus o alta parte a Moldovei, cea
cuprinsa intre Prut si Nistru, pe care istoricii, in mod eronat o denumesc
Basarabia. Termenul Basarabia este o inventie a politiei secrete tariste.

Anexand Moldova cuprinsa intre Prut si Nistru, imperiul rus nu a reusit din primul
moment sa transforme aceasta parte a moldovei in guvernie ruseasca, cum erau
celelalte provincii locuite de populatia rusa.

Ca atare, Imperiul Rus a fost nevoit sa recunoasca caracterul nerus al acestui

teritoriu si sa respecte, temporar, Legea Tarii si vechiule legiiuiri scrise ale
Moldovei.

Astfel, in 1812, tarul a semnat o lege provizorie prin care prevedea o serie de
privilegii pentru populatia romaneasca, si anume: scutirea de dari fata de imperiul
rus pe o perioada de 3 ani si scutirea de serviciu militar. Totodata, Rusia a
acordat cetatenia imperiului rus romanilor din teritoriu anexat, ce se dobandea
printr-un juramant de credinta, acest juramant a fost depus abia in 1816.

Printr-o a doua lege din 1812, s-a dispus infintarea administratiei provizorii in
Oblastia Basarabiei, care a fost dezvoltata printr-o nua lege din 1813.

Potrivit acestor legi, in fruntea Moldovei dintre Prut si Nistru era asezat un
guvernator civil, primul guvernator civil al Moldovei anexate a fost scarlat
Sturdza.

Populatia Moldovei anexate isi pastra vechile reglementari, insa litigiile se

solutionau in cadrul unor procese care se desfasurau atat in limba romana cat si in
limba rusa. In acest fel, au fost create toate premisele inlaturarii limbii romane
din toate sferele vietii sociale, pentru ca limbii ruse i s-au acordat aceleasi
drepturi ca si limbii romane.

Conducerea Moldovei dintre Prut si Nistru a fost incredintata guvernatorului civil,

alaturi de care au fost infiintate un guvern al provinciei, care era organul
executiv si din care faceau parte in mod obligatoriu si rusii.

Printr-un decrcet imperial semnat in 1816 se introduce o noua institutie si anume

aceea de rezident imperial, care avea in subordine toate institutiile administrate
ale Moldovei dintre Prut si Nistru si care a durat provizoriu, pana in 1818.

În 29.04.1818 este adoptat și promulgat de către țarul Alexandru I „Așezământul

constituirii regiunii Basarabia”, prin care Moldova dintre Prut și Nistru a fost
recunoscută de autoritățile ruse ca regiune sau oblastie, adică teritoriu nerus
aflat în componența Imperiului Rus.

Boierii moldoveni au fost echivalati cu nobilimea ereditara rusa si inscrisi in

cartea Heraldica a imperiului rus, bucurandu-se de toate privilegiile nobilimii
ereditare ruse.

Ca și în Transilvania, autoritățile țariste au acordat o atenție deosebită

colonizării acestui teritoriu românesc cu coloniști străini cărora li se acorda
cetățenia rusă, scutire de serviciu militar, scutire de plata impozitului personal
și funciar și chiar acordarea de împrumuturi bănești. Au fost realizate colonizări
masive cu populație de origine gemană, de origine bulgară, precum și cu găgăuzi,
așa-numiții coloniști trans-danubieni. În ciuda eforturilor constante ale
autorităților țariste de a schimba componența etnică a Moldovei dintre Prut și
Nistru, la recensământul efectuat în 1861, populați acestei provincii era alcătuită
din 87% români (moldoveni) și abia 13% alogeni. Văzând că nici această politică nu
dă rezultate, autoritățile țariste au recurs la o altă metodă: strămutarea forțată
a țăranilor români băștinași în alte regiuni ale imperiului.

În 29.02.1828 a fost adoptată „Instituția pentru conducerea regiunii Basarabia”,

prin care așezământul de la 1818 a fost abrogat, și în Moldova dintre prut și
Nistru au fost introduse intituțiile guberniale rusești și legile rusești. De
asemenea, limba oficială a Moldovei dintre Prut și Nistru devine limba rusă. În
fruntea regiunii Basarabia se afla un guvernator general care purta titulatura de
„Guvernator general al Nogorosiei (al Noii Rusia) și Basarabiei”. Au fost
desființate funcția de rezident imperial, precum și consiliul suprem. Conducătorul
provinciei rămâne guvernatorul civil, care este numit direct de către împăratul
Rusiei, iar noile organe administrative și judiciare ale provinciei sunt: Consiliul
regional, Direcția regională, Camera de Vistierie, Tribunalul penal regional,
Tribunalul civil regional și Tribunalul Conștiinței. Această situație a durat până
în 1873.

În perioada 1828-1873 au fost extinse în Moldova dintre Prut și Nistru o serie de

reforme pe care țarii ruși le-au realizat, sub presiunea frământărilor sociale care
zguduiau Imperiul Țarist și din necesitatea transformării statului rus dintr-un
stat feudal într-un stat având la bază noile relații de producție de tip
capitalist. Prima reformă a fost reforma agrară, care a debutat prin Manifestul
țarului din 1861, care prevedea că țăranii erau eliberați din starea de dependență
de tip feudal și împroprietăriți cu o suprafață de teren egală cu aceea aflată în
folosință la momentul eliberării. Această reformă a fost extinsă în Moldova dintre
Prut și Nistru prin Decretul imperial din 14.07.1868, prin care s-a elaborat
Reglamentul despre relațiile agrare ale țăranilor din regiunea Basarabiei stabiliți
pe pământul proprietarilor privați, al mănăstirilor și al altor instituții
ecleziastice, ce prevede:
1. Desființarea stării de dependență de tip feudal, dispoziție care în Moldova
dintre Prut și Nistru s-a aplicat unui număr foarte mic de persoane, mai exact
țiganilor și slugilor nibilimii ruse, deoarece în această regiune înlăturarea
țăranilor din starea de dependență de tip feudal s-a făcut prin Hrisovul lui
Constantin Mavrocordat de la 01.06.1749.
2. Împroprietărirea țăranilor și stabilirea prestațiilor acestora pentru
pământul primit
3. Răscumpărarea locurilor țărănești

Ultima etapă a organizării Moldovei dintre Prut și Nistru în cadrul Imperiului Rus
a fost perioada cuprinsă între 1873-1918, când regiunea Basarabia a devenit
gubernia Basarabia, adică a fost transformată de Guvernul țarist dintr-o regiune
autonomă într-o gubernie obișnuită de tip rusesc, având instituții administrative
guberniale, ca și celelealte gubernii ale Imperiului Rus. În acest sens, a fost
realizată de către autoritățile țariste o reformă a administrației locale prin care
au fost suprimate drepturile de tip feudal ale proprietarilor funciari, adică ale
nobililor ruși, pe fondul înlăturării stării de dependență de tip feudal care se
realizase deja prin reforma agrară. Astfel, la 01.01.1864, țarul a semnat
Regulamentul cu privire la instituțiile guberniale și județene de zemstvă. Conform
acestui regulament, în gubernii și în județe se constituiau următoarele organe de
zemtsva:
1. Adunări de zemstvă județene și guberniale ca organe decizionale
2. Consilii de zemstvă județene și guberniale ca organe executive
Membrii zemstvelor se numeau consilieri și erau aleși pe termen de 3 ani. Adunările
de zemstvă se întruneau anual și examinau activitatea consiliilor de zemstvă care
funcționau permanent, iar membrii lor erau remunerați pentru activitatea pe care o
desfășurau. Această reformă administratibă a fost introdusă în Moldova dintre Prut
și Nistru în 1869 prin Decretul pentru înființarea organelor de zemstvă în
Basarabia.
Ultima reformă este reforma judecătorească în Imperiul Rus, realizată la 20.11.1864
prin promulgarea de către țar a 4 regulamente (statute). Această reformă s-a
realizat în teritoriul dintre Prut și Nistru prin Hotărârea consiliului de stat cu
privire la realizarea reformei judecătorești în Basarabia din 22.04.1869. Potrivit
acestei reforme, instanțele judecătorești generale erau Tribunalul de la Chișinău
și Curtea de Apel de la Odessa. Instanțele judecăorești locale erau judecătoriile
de împăcare și Congresul județean al judecătoriilor de împăcare. Au fost păstrate
și unele instanțe de judecată cu competență specială: judecătoriile duhovnnicești,
judecătoriile militare, judecătoriile țărănești și Judecătoria comercială a
regiunii Basarabia, care a fost desființată la 1898.