Legea Tarii- contracte si garantii

A. Contracte
Contractul de vanzare
-sub influenta dreptului bizantin, contractul de vanzare devine un contract translativ
de proprietate spre deosebire de dreptul roman, unde este un contract consensual
generator de obligatii
Elemente:
a) Consimtamantul= manifestarea de vointa liber exprimata a unei parti
contractante in sensul dorit de cealalta parte, realizandu-se astfel acordul de
vointe al partilor.
In cazul in care consimtamantul era viciat=> contractul era nul
Viciile de consimtamant:
i. Violenta fizica(„sila)=cel mai important viciu de consimtamant
ii. Eroarea= falsa reprezentare a realitatii la incheiera unui contract si
dolul=eroarea provocata prin utilizarea de manopere viclene de una
dintre partile contractante in vederea determinarii celeilalte parti de a
incheia un contract

In unele situatii, consimtamantul era o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru

incheiera valabila a contractului

b) Obiectul-> trebuia sa fie un bun susceptibil de a fi instrainat, aflat in circuitul

civil.
Cel mai important bun era pamantul, iar un specific al vanzarii feudale era faptul
ca obiectul il putea reprezenta fiinta umana, prin vanzarea de robi sau de mosii
cultivate cu tot cu tarani dependenti.

c) Pretul-> era fixat in bani si uneori in alte bunuri=> Legea Tarii nu facea distinctia
intre operatiunea juridica a vanzarii si cea a schimbului

Momentul platii
Pretul se fixa in momentul incheierii contractului, dar putea fi platit si la un
termen ulterior. Pentru garantarea platii, se constituiau garantii personale/reale

Sub aspectul formei, contractul se incheia in forma scrisa/orala(aceasta din urma

este cea mai raspandita, realizata intotdeauna in prezenta martorilor)

Contractul de donatie
 -era un contract real, care se incheia prin acordul de vointa al partilor, insotit de
remiterea materiala a lucrului

Elemente:
a) Obiectul= bunuri susceptibile de a fi instrainate dar si fiinte umane, in trei
cazuri:
->donatie de robi
->donatie de mosii cultivate, cu tot cu tarani dependenti
->situatia taranului liber care isi dona libertatea stapanului feudal

b) Intentia de a gratifica
In cazul daniei domnesti-> intentia de a gratifica a domnului avea in vedere
rasplatirea boierilor sau ajutorarea unor manastiri in scopuri pioase
In cazul donatiilor particualre-> intentia de a gratifica a donatorului avea in
vedere angajamentul donatarului de a-l ingriji pe donator pana la sfarsitul
vietii si de a-l inmormanta potrivit datinilor stramosesti(donatii cu sarcina)
In cazul donatiilor catre biserica se faceau in scopuri pioase, filantropice, pentru
ca donatarul si membrii familiei sale sa fie ftrecuti in pomenilcul bisericii si pomeniti
in timpul slujbelor.

3. contractul de imprumut
2 feluri: - de consumatie (mutuum), de folosinta (comodat).
Imprumutul mutuum avea ca obiect o suma de bani, fiind un contract
unilateral, deoarece genereaza obligatii doar in sarcina imprumutatului.

B. GARANTII
GARANTIA REALA( zălogul)
-consta in bunuri mobile si imobile, in special robi si mosii cultivate cu tot cu taranti
depententi, munca acestora putand fi folosita de catre creditor in contul dobanzilor
la suma imprumutata

Zalog cu termen= creditorul putea folosi si stapani bunul pana la plata datoriei de
catre debitor
Zalog fara termen= daca la scadenta debitorul platea, atunci el rascumpara bunul
SAU daca la scadenta debitorul nu platea, bunul sau bunurile zalogite intrau in
proprietatea creditorului= zalogul devenea statator
Daca nu se prevedea ca zalogul devine statator, se ajungea la vanzarea bunurilor
zalogite la mezat(licitatie publica) celui care ofera cel mai mare pret.

GARANTIA PERSONALA(chezășia)
Chezasii sunt garanti personali(debitori accesorii) care se obliga fata de creditor sa
plateasca ei datoria debitorului in cazul in care acesta nu o va plati, protejandu-l
astfel pe creditor de eventuala insolvabilitate a creditorului principal
Daca existau mai multi chezasi, acestia erau tinuti solidar la plata datoriei, in sensul
ca creditorul putea sa urmareasca pe oricare dintre chezasi si sa-i sileasca sa
plateasca integral datoria. Chezasul platitor avea drept de regres impotriva celorlalti
chezasi precum si in fata debitorului principal.

CURAMA
Daca debitorul devenea insolvabil, si nu erau constituite nici garantii reale, nici
garantii personale, se declansa impotriva falitului o procedura speciala de executare
silita denumita curama, in cadrul careia bunurile falitului erau evaluate si impartite
intre creditori.