 Bioetica – ştiinţa care analizeaza

comportamentul uman în ştiinţele vieţii prin

prisma principiilor morale
Utilitarism
 Principiul utilităţii- o acţiune este corectă în măsura în care
produce cea mai mare cantitate de fericire pentru un numar cat
mai mare număr de oameni
 Pentru a decide cursul unei acţiuni este necesară o analiză “cost-
beneficiu”- cea mai mare cantitate de beneficiu (fericire) la cele
mai mici costuri (nefericire)
Deontologie
 se focalizează pe caracterul corect sau incorect al unei acţiuni,
judecat din perspectiva motivaţiilor care justifică acea acţiune
Principii
1. Non-vatamarii
 Trebuie să acţionăm în aşa fel încît să nu cauzăm un rău inutil sau
să lezăm alte persoane
 Valoarea de “bine” a medicului poate sa nu coincida cu cea a
pacientului
 Când riscul este inevitabil- minimizare pe cât este rezonabil
posibil
 Forme de a-i face rau pacientului: Incalcarea confidentialitatii,
neinformarea pacientului
2. Autonomiei
 Indivizii raţionali au dreptul la autodeterminare
 O persoană acţionează autonom atunci când acţiunile sale
sunt rezultatul propriilor alegeri şi decizii
3. Beneficiului
  Ar trebui să acţionăm în aşa fel încât să promovăm starea de
bine a altor persoane
4. Drepatii si echitatii
 cei egali trebuie trataţi egal, cei inegali trebuie trataţi inegal

Relatia medic-pacient
 Increderea
• Relaţie medic-pacient - un „parteneriat”
• Comunicare
• Disponibilitate
• Profesionalism
• Capacitatea de a ne recunoaşte limitele fără a „tenta” orgoliul
profesional
• Capacitatea de a ne recunoaşte greşeala
 Loialitatea
 relaţie medic-pacient de lungă durată în care problemele
pacientului sunt expuse aceluiaşi medic
 Importanţă: -pacientul valorizează părerea aceluiaşi medic în
care are încredere
-medicul tratează cu aceeaşi importanţă toate problemele
pacientului
 Respectul
 încurajează pacienţii să ia decizii- parteneri la actul medical
 responsabilizează pacienţii
 conferă încredere/siguranţă
 întreţine relaţia medic-pacient
Consimtamantul informat
Acord de voinţă expres sau tacit, dat de o persoană competentă, care
să nu fie viciat prin înşelăciune, reprezentând concordanţa între voinţa
internă şi cea declarată a bolnavului.
Elementele consimţământului informat
1.Competenţa
2.Caracterul voluntar
3.Informaţia
4.Capacitatea de a înţelege informaţia
5. Decizia şi autorizarea

I. Respectarea autonomiei pacientului

Autonomie- gr. Autos- sine şi normos-regulă-
dreptul la alegere liberă, individuală (autonomie personală)
►Pacientul trebuie să fie informat pentru
a putea lua decizii în virtutea propriilor valori
►Pacientul are dreptul moral de a trăi
în conformitate cu propriile valori
II. Protejarea pacienţilor
* Minimizarea riscurilor
* Evitarea nedreptăţii
Pacientul trebuie informat într-o manieră care îl pune în situaţia de a
lua decizii.
Confidentialitatea
• Protejarea şi utilizarea adecvată a informaţiilor cu caracter
personal, privat.
• Nu presupune un secret absolut ci doar revelarea precaută a
informaţiilor în context medical.
• medicul are datoria de a respecta încrederea pacientului şi a
păstra private informaţiile primite (restricţionând/împiedicând
accesul altora la aceste informaţii)
• în acest mod se încurajează onestitatea pacienţilor în timpul
consultaţiilor
Modele
1.Modelul paternalist(necesar doar in urgente)
Scop: pacientul primeşte intervenţia terapeutică care îi maximizează
starea de sănătate.
Obligaţiile medicului:
• de a pune interesele pacientului deasupra intereselor personale,
solicitând eventual colaborarea altor specialişti dacă
profesionalismul său nu acoperă în întregime o anumită situaţie
• medicul acţionează ca şi apărător al pacientului, articulând şi
implementând ce este cel mai bine pentru el
Conceptul de autonomie a pacientului semnifică acordul subînţeles al
pacientului, la momentul intervenţiei sau ulterior, faţă de decizia
medicului.
2.Modelul informativ
• Scop: medicul furnizează pacientului toate informaţiile relevante
• solicită colaborarea/părerea altor specialişti dacă profesionalismul
său nu acoperă în întregime o anumită situaţie
• pacientul alege intervenţia medicală dorită
• doctorul execută opţiunea aleasă
• Conceptul de autonomie a pacientului semnifică supremaţia sa în
luarea deciziilor
3.Modelul interpretativ
• Scop: elucidarea valorilor pacientului, ceea ce doreşte în mod real,
îl ajută să selecteze intervenţiile medicale care împlinesc aceste
valori
• Medicul este consilier al pacientului
4.Modelul deliberativ
• prin angajare în deliberare morală, medicul ajută pacientul să
determine şi să aleagă valorile asociate sănătăţii
• medicul acţionează ca un profesor, ca un prieten, angajând
pacientul într-un dialog asupra celui mai bun curs al acţiunii,
spunîndu-i în final nu numai ce ar putea să facă ci şi ce ar trebui să
facă.
• intenţia medicului nu depăşeşte persuasiunea morală
• în final, pacientul este cel care îşi selectează valorile