Modelul CHC – 2021-2022

1. Gândirea sau inteligența fluidă este o construcţie multidimensională şi are rolul de obţinere a unor
informaţii noi şi de rezolvare a problemelor noi, nefamiliare, care nu pot fi rezolvate într-un mod automat,
bazându-ne exclusiv pe obiceiurile şi schemele învăţate anterior.
a. Inducția: abilitatea de a observa un fenomen și de a descoperi principiile sau regulile fundamentale care îi
determină modul de manifestare.
b. Rațiunea generală secvențială: capacitatea de a raționa în mod logic prin folosirea unor premise și
principii cunoscute. Această abilitate este, de asemenea, cunoscută ca raționament deductiv sau aplicare a
regulilor.
c. Rațiunea cantitativă: abilitatea de a raționa, fie prin inducție, fie prin deducție, cu numere, relații
matematice și operatori. Spre deosebire de alte abilități Gf înguste, RQ este mai mult influențată de
instruirea formală și de experiențele școlare.

2. Memoria de lucru - abilitatea de a menţine şi manipula informaţia în memoria primară, evitând, în acelaşi
timp, distragerea atenţiei şi căutând strategic/controlat informaţii în memoria secundară.
a. Stocare auditivă de scurtă durată: reprezintă abilitatea de a codifica şi menţine informaţiile verbale în
memoria primară.
b. Stocare vizual-spaţială de scurtă durată: indică abilitatea de a codifica şi menţine informaţiile de natură
vizuală în memoria primară.
c. Control atenţional: abilitatea de a manipula orientarea atenţională într-un mod flexibil, astfel încât să fie
selectaţi stimulii esenţiali pentru o sarcină şi ignoraţi cei neesenţiali. Se mai numeşte şi atenţie focalizată,
control executiv al atenţiei sau atenţie executivă.
d. Capacitatea memoriei de lucru: reprezintă abilitatea de a manipula informaţii în memoria primară. Implică
atât stocare de scurtă durată, cât şi control atenţional, deşi aceste două componente pot fi măsurate şi separat,
constituind abilităţi specifice distincte.

3. Eficiența învățării - abilitatea de a învăţa, stoca şi consolida informaţii noi (de exemplu, concepte, idei,
elemente, nume), pe perioade de timp măsurate în minute, ore, zile şi ani.
a. Memoria asociativă: reprezintă abilitatea de a stabili legături între stimuli care anterior erau neasociaţi,
astfel încât prezentarea ulterioară a unuia dintre aceşti stimuli să activeze reamintirea celorlalţi.
b. Memoria semnificaţiilor: reprezintă abilitatea de a ne aminti naraţiuni şi alte forme de informaţii asociate
semantic
c. Memoria pentru reactualizare liberă: abilitatea de a ne reaminti listele de informaţii, în orice ordine.

4. Fluența reactualizării - rata şi fluenţa cu care o persoană poate accesa şi reactualiza informaţii verbale
şi nonverbale stocate în memoria de lungă durată.
a. Fluenţa ideatică: reprezintă abilitatea de a produce rapid o serie de idei, cuvinte sau fraze legate de o
anumită condiţie sau obiect

1
Modelul CHC – 2021-2022
b. Fluenţa expresivităţii: reprezintă abilitatea de a ne gândi rapid la moduri diferite de exprimare a unei idei.
c. Fluenţa asocierilor: indică abilitatea de a produce rapid o serie de idei originale sau utile legate de un anumit
concept
d. Sensibilitate la probleme/ Fluenţa soluţiilor alternative: reprezintă abilitatea de a ne gândi rapid la o serie
de soluţii alternative la o anumită problemă practică.
e. Originalitate/ Creativitate: reprezintă abilitatea de a produce rapid răspunsuri originale (expresii,
interpretări) la un anumit subiect, situaţie sau sarcină.
f. Viteza de acces lexical: reprezintă abilitatea de a actualiza rapid şi fluent cuvinte din lexiconul unei persoane.
g. Facilitatea denumirilor: este abilitatea de a apela/ numi rapid obiecte după numele lor. Această abilitate se
mai numește denumire automată rapidă
h. Fluenţa cuvintelor: reprezintă abilitatea de a produce cu rapiditate cuvinte care au în comun o caracteristică
fonologică (fluenţa reactualizării unor cuvinte în prezenţa unui indiciu fonologic) sau semantică (fluenţa
reproducerii unor cuvinte cu semnificaţii comune).
i. Fluenţa figurativă: abilitatea de a desena rapid sau de a schiţa cât mai multe lucruri posibile, atunci când
este prezentat un stimulent vizual fără sens (de exemplu, set de elemente vizuale unice).
j. Flexibilitatea figurativă: abilitatea de a găsi şi desena rapid soluţii diferite la problemele figurative

5. Viteza de procesare (Gvp) reprezintă abilitatea de a controla atenţia pentru a efectua sarcini cognitive
repetitive, relativ simple, într-un mod automat, rapid şi fluent.
a. Viteza perceptuală: reprezintă o abilitate intermediară, definită prin viteza şi fluenţa cu care pot fi căutate
şi identificate similarităţile şi diferenţele dintre stimuli vizuali (de exemplu, litere, numere) în câmpul vizual
extins.
b. Viteza perceptuală – căutare: reprezintă viteza şi fluenţa scanării unui câmp vizual extins în vederea
localizării unuia sau mai multor patternuri vizuale simple.
c. Viteza perceptuală – comparare: indică viteza şi fluenţa comparării stimulilor vizuali alăturaţi sau
separaţi, într-un câmp vizual extins.
d. Facilitatea numerică: reprezintă viteza, fluenţa şi acurateţea cu care sunt efectuate corect operaţiile
aritmetice de bază.
e. Viteza de citire (fluenţă): reprezintă viteza şi fluenţa de citire a unui text, cu înţelegere completă a acestuia.
f. Viteza de scriere (fluenţă): reprezintă viteza şi fluenţa cu care pot fi generate sau copiate cuvinte sau fraze.

6. Viteza de reacție și de decizie (Grd): viteza de a lua decizii sau se fac judecăţi foarte simple atunci când
mai multe elemente sunt prezentate pe rând.
a. Timp de reacție simplu sau timpul de reacție la debutul unui singur stimul (vizual sau auditiv). Acest
timp de reacție este frecvent împărțit în fazele timpului de decizie (timpul pentru a decide dacă va realiza o
reacție sau un răspuns) și timpul de mișcare (timpul pentru a realiza reacția sau a oferi răspunsul).

2
Modelul CHC – 2021-2022
b. Timpul de reacție pentru a alege: timpul de reacție când trebuie făcută o alegere foarte simplă. De
exemplu, oamenii văd două butoane și trebuie să atingă pe cel care se aprinde.
c. Timp de inspecţie: viteza cu care pot fi percepute diferenţele dintre stimuli vizuali.
d. Viteza de procesare semantică: timpul de reacţie când o decizie necesită o codificare foarte simplă şi
o manipulare mentală a conţinutului stimulului
e. Viteza de comparație mentală: timpul de reacție în care stimulii trebuie comparați din punct de vedere
al unei anumite caracteristici sau atribut.

7. Viteza psihomotorie (Gpm) reprezintă abilitatea de a realiza mişcări fizice corporale (de exemplu,
mişcări ale degetelor, mâinilor, picioarelor) cu precizie, coordonare, fluiditate şi stabilitate.
a. Viteza mișcării membrelor: viteza mișcării brațelor și picioarelor. Această viteză este măsurată după
inițierea mișcării, iar precizia nu este importantă.
b. Viteza de scriere (fluență): viteza cu care pot fi copiate cuvintele scrise.
c. Viteza de articulare: abilitatea de a efectua rapid articulații succesive cu musculatura pentru vorbire.
d. Timp de mișcare: timpul necesar pentru a muta fizic o parte a corpului (de exemplu, un deget) pentru a
oferi răspunsul necesar într-o situație dată. Timpul de mișcare poate, de asemenea, să măsoare viteza
mișcărilor degetului, membrelor sau articularea vocală.

8. Înțelegere – cunoaștere (Gc) - abilitatea de a înţelege şi de a comunica cunoştinţe valorizate din punct de
vedere cultural.
a. Dezvoltarea limbajului: desemnează înţelegerea generală a limbii vorbite la nivelul cuvintelor,
expresiilor şi propoziţiilor, precum şi utilizarea ei în comunicare
b. Cunoştinţe lexicale: reprezintă gradul de cunoaştere a definiţiilor cuvintelor şi a conceptelor reprezentate
prin cuvinte (cunoştinţe de vocabular)
c. Cunoştinţe generale: reprezintă lărgimea şi profunzimea cunoaşterii pe care o cultură o consideră
esenţială, practică sau utilă pentru fiecare persoană
d. Abilitatea de a asculta: reprezintă abilitatea de a înţelege vorbirea, de la cuvinte izolate la construcţii
verbale lungi şi complexe.
e. Abilitatea de comunicare: abilitatea de a folosi vorbirea pentru a comunica în mod eficient. Această
abilitate este comparabilă cu abilitatea de a asculta, cu excepţia faptului că este mai degrabă productivă
(expresivă) decât receptivă.
f. Sensibilitatea gramaticală: indică gradul de conștientizare a regulilor formale ale gramaticii și
morfologiei cuvintelor în vorbire. Acest factor se manifestă în limbajul oral, nu și în cel scris, și măsoară
mai mult cunoașterea regulilor gramaticale, decât utilizarea lor corectă.

3
Modelul CHC – 2021-2022
9. Cunoașterea specifică unui domeniu (Gsd) - profunzimea, calitatea şi gradul de stăpânire a
cunoştinţelor de specialitate şi a cunoştinţelor procedurale (care nu este de aşteptat să fie prezente la toţi
membrii unei societăţi).
a. Informaţii ştiinţifice generale: indică gama de cunoştinţe ştiinţifice pe care o prezintă o persoană. Putem
distinge între ştiinţe fizice/ exacte (de exemplu, fizică, chimie, geologie, astronomie), ştiinţe ale naturii (de
exemplu, biologie, ecologie), ştiinţe sociale (de exemplu, psihologie, sociologie, antropologie, arheologie,
geografie, economie).
b. Cunoaşterea culturii: indică volumul de cunoştinţe umaniste. La fel ca şi informaţiile ştiinţifice generale,
această abilitate are un caracter general, incluzând diverşi subfactori, grupaţi în domeniul artistic/ estetic (artă,
literatură, muzică) şi domeniul social-istoric (istorie, politică, religie).
c. Cunoştinţe mecanice: reprezintă cunoştinţe despre funcţia, terminologia şi funcţionarea instrumentelor,
maşinilor şi echipamentelor obişnuite.
d. Îndemânarea în stăpânirea limbilor străine: este o abilitate similară cu dezvoltarea limbajului, dar implică
o serie de cunoştinţe cu privire la o limbă străină (alta decât cea maternă).
e. Cunoaşterea semnelor: reprezintă gradul de cunoaştere a ortografiei şi semnelor grafice.
f. Abilitatea cititului pe buze: reprezintă abilitatea de a înţelege mesajele comunicate de alţii prin vizualizarea
mişcărilor gurii şi a expresiilor lor.

10. Citirea și scrierea (Gcs) reprezintă profunzimea și lărgimea cunoștințelor și abilităților legate de limbajul
scris.
a. Înțelegerea citirii, reprezintă abilitatea de a înțelege discursul scris. Interpretarea citirii este măsurată
într-o varietate de moduri.
b. Decodificarea citirii, reprezintă abilitatea de a identifica cuvintele, în cadrul unui text. În mod obișnuit,
această abilitate este evaluată prin teste de citire orală cu cuvinte ordonate în ordine ascendentă din punct de
vedere al dificultății. Testele pot include cuvinte fonetice obișnuite (cuvintele care se scriu așa cum se aud)
și cuvintele neregulate din punct de vedere fonetic (cuvintele care nu se scriu așa cum se aud).
c. Viteza de citire sau rata la care o persoană poate citi un text, împreună cu înțelegerea completă a acestuia.
Viteza de citire este clasificată ca o măsură mixtă a Gvp (abilitate cognitivă largă, referitoare la viteza de
procesare) și Gcs.
d. Viteza de scriere: abilitatea de a copia sau de a genera rapid un text. Sarcinile de evaluare a vitezei de
scriere sunt considerate a măsura atât Gcs, cât şi Gpm (viteza psiho-motorie).
e. Utilizarea limbii materne: cunoaşterea regulilor de scriere (de exemplu, utilizare majuscule, punctuaţie
etc.).

11. Cunoștințe cantitative (Gq) Indică profunzimea și volumul cunoștințelor referitoare la matematică.
a. Cunoștințe matematice: gama de cunoștințe generale despre matematică, și nu performanța în realizarea
operațiilor matematice sau în rezolvarea problemelor de matematică.

4
Modelul CHC – 2021-2022
b. Performanţă matematică: constă în performanţa în realizarea unor sarcini care implică prezenţa unor
cunoştinţe matematice

12. Procesarea vizuală (Gv) reprezintă abilitatea de a utiliza imagini mentale simulate (de multe ori în
legătură cu imaginile percepute curent) pentru a rezolva probleme care implică perceperea, discriminarea,
manipularea şi reamintirea imaginilor (material nonlingvistic) prin „ochii minţii”.
a. Vizualizare: abilitatea de a percepe modele complexe și de a simula mental modul în care ar putea să arate
atunci când se transformă, de exemplu, prin rotire, schimbarea dimensiunilor, acoperire parțială etc. Aceasta
abilitatea este centrală în cadrul abilității generale Gv.
b. Viteza de rotație (Relații Spațiale): abilitatea de a rezolva rapid problemele folosind rotația mentală a
imaginilor simple. Această abilitate este similară vizualizării, deoarece implică imagini mentale rotative, dar
este distinctă deoarece are mai mult de-a face cu viteza cu care pot fi realizate sarcinile de rotație mentală.
c. Imageria: reprezintă abilitatea de a produce mental, voluntar, imagini foarte vii ale obiectelor, oamenilor
sau evenimentelor care nu sunt prezente sau nu se produc în present.
d. Flexibilitatea închiderii: desemnează abilitatea de a identifica o figură vizuală sau un model încorporat
într-un alt model sau într-o matrice vizuală complexă deghizată, atunci când se știe în avans ce reprezintă
figura sau modelul care trebuie identificat
e. Viteza de închidere: abilitatea de a identifica rapid un obiect vizual obișnuit, pe baza unor stimuli vizuali
incompleți (vagi, parțial ascunși, deconectați), fără a ști în prealabil ce reprezintă obiectul. Această abilitate
este uneori numită percepție Gestalt, deoarece necesită ca oamenii să "completeze" părți nevăzute sau lipsă
ale unei imagini pentru a vizualiza obiectul, în ansamblu.
f. Memoria vizuală: reprezintă abilitatea de a ne aminti imagini complexe pe perioade scurte de timp (mai
puţin de 30 de secunde).
g. Scanare spaţială: reprezintă abilitatea de a explora vizual, rapid şi acurat, un câmp spaţial amplu sau
complicat, cu multe obstacole, şi de a identifica o configuraţie sau un traseu ţintă pentru a ajunge la un punct
final
h. Integrarea perceptivă serială: reprezintă abilitatea de a recunoaşte un obiect după ce sunt prezentate în
succesiune rapidă doar anumite părţi ale acestuia.
i. Estimarea lungimii: reprezintă abilitatea de a estima vizual lungimea obiectelor, fără a utiliza vreun
instrument de măsură.
j. Iluzii perceptuale: reprezintă capacitatea de a nu fi păcălit de iluzii vizuale
k. Alternări perceptuale: desemnează constanţa în ceea ce priveşte rata de alternare între diferitele percepţii
vizuale.
l. Viteza perceptuală: viteza şi fluenţa cu care pot fi distinse similarităţi şi diferenţe între stimuli vizuali.

5
 Modelul CHC – 2021-2022
13. Prelucrarea auditivă (Ga) reprezintă abilitatea largă care implică percepţia auditivă şi include o gamă
largă de abilități necesare pentru a discrimina, aminti, analiza şi manipula/ lucra creativ cu stimuli auditivi,
constând în tonuri, sunete din mediu sau unităţi de vorbire
a. Codificare fonetică: reprezintă abilitatea de a auzi distinct fonemele, de a amesteca sunetele pentru a
forma cuvinte, de a segmenta cuvinte în părţi componente, sunete sau foneme
b. Discriminarea sunetului vorbirii: reprezintă abilitatea de a detecta şi de a discrimina diferenţele între
sunetele din vorbire (altele decât fonemele), în condiţii de distragere sau distorsiune redusă sau absentă.
c. Rezistența la distorsiunea stimulului auditiv: indică abilitatea de a auzi cuvintele corect chiar și în
condiții de distorsiune sau zgomot puternic din fundal.
d. Menținerea și judecarea ritmului: abilitatea de a recunoaște și de a menține un ritm muzical.
e. Memorie pentru patternuri de sunet: reprezintă abilitatea de a reţine (pe termen scurt) evenimente
auditive, cum ar fi tonuri, modele tonale şi voci
f. Discriminarea și judecata muzicală: abilitatea de a discrimina și de a judeca modelele tonale din
muzică, cu privire la aspectele melodice, armonice și aspectul expresiv (fraze, tempo, complexitate
armonică, variații de intensitate).
g. Înălțimea unui sunet: abilitatea de a identifica perfect tonurile.
h. Localizarea sunetului: abilitatea de a localiza sunetele, în spațiu.

14. Abilitățile olfactive (Go) Reprezintă abilitățile de a detecta și procesa informații semnificative în
mirosuri. memoria olfactivă, sau abilitatea de a recunoaște mirosurile distincte, întâlnite anterior. Memoria
olfactivă este implicată în experiența obișnuită de a percepe un miros distinct și de a avea amintiri vii ale
ultimului moment în care a întâlnit mirosul respectiv.

15. Abilități tactile (Gt) Reprezintă abilitățile de a detecta și de a procesa informații semnificative în senzații
tactile.
Domeniul poate include abilități precum vizualizarea tactilă (identificarea unui obiect prin palpare),
localizarea tactilă (identificarea locului unde a fost atins), memoria tactilă (adică amintirea locului unde a fost
atins), cunoașterea texturii (denumirea suprafețelor și a țesăturilor prin atingere) etc.

16. Abilitățile kinestezice motorii (Gk) Reprezintă abilităţile de a detecta şi de a procesa informaţii
semnificative în senzaţiile proprioceptive.

17. Abilități psihomotorii (Gpm) abilitățile de a efectua mișcări ale corpului fizic (de ex. mișcarea degetelor,
mâinilor, picioarelor) cu precizie, coordonare sau rezistență.
a. Dexteritate manuală: abilitatea de a face mișcări precis coordonate ale mâinii sau brațul atașat.
b. Dexteritatea degetelor: abilitatea de a face mișcări precise ale degetelor (cu sau fără manipularea
obiectelor).

6
Modelul CHC – 2021-2022
c. Rezistența statică: indică abilitatea de a exercita o forță musculară pentru a mișca (împinge, ridica, trage)
un obiect relativ greu sau imobil.
d. Echilibrul corpului: abilitatea de a menține corpul într-o poziție verticală în spațiu sau de a recâștiga
echilibrul după ce acesta a fost perturbat.
e. Coordonarea brațelor: abilitatea de a face mișcări rapide specifice sau discrete ale brațelor sau picioarelor.
e. Statornicia mâinii/brațului: abilitatea de a coordona precis și cu pricepere poziționarea mâinii/brațului în
spațiu.
f. Control/ precizie: abilitatea de a exercita un control precis asupra mișcărilor musculare, în mod tipic ca
răspuns la feedback-ul primit din mediu (de exemplu, modificările vitezei sau poziției obiectului manipulat).
g. Coordonare oculo-motorie: abilitatea de a executa precis și fluent o secvență de mișcări coordonate ochi-
mână, în scopul stabilirii poziționării.

18. Inteligența emoțională (Gie) - abilitatea de a percepe expresii emoţionale, de a înţelege comportamentul
emoţional şi de a rezolva probleme utilizând emoţii.
Abilităţi specifice posibile, neintroduse încă în modelul CHC, sunt următoarele:
a. Percepţia emoţiilor: indică abilitatea de a recunoaşte acurat emoţiile în expresia facială, voce şi
comportament. Reprezintă o componentă importantă a competenţelor sociale.
b. Informaţii despre emoţii: reprezintă cunoaşterea antecedentelor emoţiilor şi a consecinţelor expresiilor
emoţionale
c. Managementul emoţiilor: desemnează abilitatea de a regla propriile emoţii în mod deliberat şi adaptativ.
d. Utilizarea emoţiilor: indică abilitatea de a utiliza într-o manieră adaptativă emoţiile, în special cu scopul
de a facilita judecata.