Manipularea

PSIHOLOGIE SOCIALĂ
MANIPULARE
Subiectul manipulării a fost discutat în cadrul cursurilor noastre, astfel că intenția acestui
referat este aceea de a adăuga informații suplimentare, încercând să evit repetarea
materialului prezentat în suportul de curs.
Manipularea psihologică este un tip de influență socială care urmărește schimbarea

percepției sau comportamentului celorlalți cu ajutorul unor tactici ascunse, amăgitoare sau
chiar abuzive.[2] Pentru că manipulatorul își urmărește doar propriile interese, deseori în
detrimentul altora, aceste metode pot fi considerate exploatatoare, imorale și înșelătoare.
În condițiile în care dezvoltarea tehnologiilor informaționale, extinderea și influența
mediului online asupra individului devin tot mai vizibile, manipularea capătă alte valențe.
Prin extensie, manipularea are drept scop de a mănui, manevra, transforma, a schimba opinii,
atitudini, comportamente, sentimente, relaţii prin operaţii și tactici specifice, mai mult sau
mai puţin corecte, desfăşurate fie de o persoană, fie de un grup uman. „Primele studii care se
pretează a studia manipularea se regăsesc la Kurt Lewin, dar abia în anii ‘40 apar primele
forme de manipulări reuşite” [1].
Manipularea este o acțiune care presupune modificarea opiniilor, atitudinilor, deciziilor și
chiar proiecțiilor comportamentale, în vederea acționării într-un mod compatibil și care să
corespundă cu intențiile, interesele și dorințele manipulatorului – cel care pune în exercițiu
anumite strategii manipulative pentru a-și atinge obiectivele. În viziunea lui Septimiu
Chelcea, manipularea este „acțiunea de schimbare a opiniilor, atitudinilor și
comportamentelor prin expunerea la mesaje a persoanelor și grupurilor umane în vederea
atingerii unor scopuri dorite de altcineva (persoane sau organizații), fără aplicarea
constrângerilor fizice și fără conștientizarea discrepanței dintre scopurile îndepărtate ale
persoanelor și grupurilor-țintă și scopurile îndepărtate ale celor care exercită influența” [2,
p.225].
Ivan Ognev și Vladimir Russev evidențiază aspectele psihologice ale manipulării, afirmând
că „manipularea este un tip de acțiune a cărei executare pricepută condu- ce la formarea, la
un alt om, a unor intenții ce nu coincid cu dorințele actuale existente. Manipularea este un pic
de acțiune psihologică în care măiestria manipulatorului este folosită pentru inducerea în
psihicul destinatarului de scopuri, dorințe, intenții, atitudini sau orientări ce nu coincid cu cele
pe care le avea în momentul respectiv. Manipularea este o acțiune psihologică orientată către
schimbarea direcției activității altui om, executată cu atâta pricepere, încât rămâne
neobservată” [3, p.276].
Printre obiectivele agresiunii informaţional-simbolice, sau cum o putem numi,

manipulare, se pot enumera:
– dezorganizarea naţiunii vizate şi dezintegrarea socio şi etno-organizărilor ce o compun;
– discreditarea autorităţii de stat a personalităţilor şi a liderilor cu un status deosebit;
– neutralizarea capacităţii de simbolizare a membrilor şi grupurilor naţiunii respective;
Principalele caracteristici care fac din influenţarea psihologică desfăşurată de

către agresor un tip special de influenţare sunt [3]:
– are un singur sens, negativ - prin asemenea acţiuni, agresorul realizează o intensă presiune
psihologică, prin care urmăreşte subminarea stării psihomorale a victimei, reducerea
capacităţii ei de rezistenţă, a voinţei de a lupta, cu scopul de a o determina să capituleze şi să
accepte dominaţia militară;
– se urmăreşte, de către adversar, realizarea unor schimbări radicale într- un timp scurt
utilizând în acest sens, cu preponderenţă, forme şi metode „şoc” (de tip subversiv), cu
influenţă foarte mare asupra luptătorilor. În condiţii de război, succesiunea situaţiilor este
deosebit de rapidă, în cadrul căreia surprinderea şi presiunea sufocantă asupra inamicului duc
la scurtarea intervalelor (pauzelor) dintre acţiuni. Astfel, subminarea stării psihomorale a
ţintei stabilite, diminuarea voinţei de luptă şi a capacităţii de rezistenţă se va realiza prin
intensificarea, acutizarea şi amploarea crescută a acţiunilor de război psihologic;
– influenţarea trece frontiera unor sisteme (popoare sau armate din state diferite), vine din
necunoscut şi este în afara contactului direct;
– sursele de influenţare, în majoritatea lor, nu-şi declină identitatea, iar când o fac, folosesc
manipularea informaţională, adică inducerea în eroare, bine planificată, a oamenilor;
– se realizează o documentare totală asupra victimei.
Abordarea psihologică care relevă faptul că individul ia decizia să acționeze și/sau să
gândească corespunzător cu interesele altcuiva, fără să-și dea seama că îi sunt influențate
opiniile, credințele, dorințele și emoțiile; și cea sociologică care rezidă din specificitatea
interacțiunilor și interferențelor sociale ale grupurilor mari.
Așadar, manipularea este o acțiune asimetrică după Ion Bunduchi, care spune că „o parte
influențează cu scopul ca altă parte să fie influențată. Partea care influențează știe că în
manipulare nu funcționează legea a treia a lui Newton (forța de acțiune este egală cu
forța de reacțiune)” ; manipularea este orientată spre sfera psihologică și spre cea
emoțională a invidivului, „manipularea atacă structura psihicii umane – fiind mult mai greu
de perceput decât, bunăoară, violența fizică, manipularea este și mult mai greu de condamnat.
În acest sens, să-i dăm dreptate sociologului german Herbert Franke, autorul uneia dintre
primele cercetări dedicate manipulării („Omul manipulat”, 1964), care considera că
manipularea trebuie înțeleasă ca o acțiune psihică asupra cuiva, fără știrea acestuia și astfel în
detrimentul lui.
Înainte de a încheia îmi doresc să menționez în lucrarea de față despre influențarea ce are loc
prin manipularea emoțiilor. Cvasitotalitatea cazurilor de influențare menționate în literatura
trecută și prezentă relevă această faimoasă influențare prin manipularea emoțiilor. Altfel
spus, pentru a influența trebuie mai întâi să-i induci receptorului o anumită ”stare”
particulară, obținută prin manipularea emoțiilor sale.
Am în minte un exemplu ce face trimitere la această explicație și ilustrează faptul că a

motiva/ influența înseamnă a da un sens prin intermediul comunicării. Anecdota a fost
povestită de un specialist în publicitate pentru a ne arăta că a motiva presupune/ înseamnă o
anumită manieră de a spune adevărul.
”Pe podul Brooklyn, într-o dimineață de primăvară, un orb cerșește. Pe genunchii lui se află o
carton pe care scrie: Orb din naștere. Mulțimea trece indiferentă prin fața lui. Un necunoscut
se oprește. Ia cartonul, îl întoarce, mâzgălește câteva cuvinte pe el și pleacă. Imediat după
aceea, miracol! Fiecare trecător întoarce capul, iar mulți, înduioșați, se opresc și aruncă un
bănuț în cutie.
Cele câteva cuvinte au fost de ajuns. Ele spun simplu: ”Este primăvară, iar eu nu pot să o
văd.”
De ce în prima situație trecătorii nu-i ofereau nimic cerșetorului, iar odată cuvintele
schimbate acceptă să îi ofere un ban?
Explicația care a fost dată este una simplă: noul text atinge una dintre motivațiile profunde
ale trecătorilor: compasiunea lor, în vreme ce primul text nu reușea să o facă.
”Forța” mesajului corelează puternic cu producerea efectului scontat.

Bibliografie:
1. IRIMIA, C. Tehnicile și mijloacele de manipulat în operațiile psihologice. Disponibil:

file:///D:/DOC_/CURSURILE%20MELE/lectura%20crtitic%C4- %83%202019/161-Article
%20Text-721-1-10-20150706.pdf
2. CHELCEA, S. Opinia publică. Strategii de persuasiune și manipulare. București:
Ed.Economică, 2006.
3. OGNEV, I., RUSSEV, V. psihologia comunicării. Trad. de Andreea DUNAEVA.
București: Ideea Europeană, 2008.
4. CONSTANTIN HARIUC, Protectia împotriva agresiunii psihologice, Bucureşti, Ed.

Militară, 1994, p. 28-29;
5. BUNDUSCHI, I. ABC-ul tehnicilor de manipulare. Disponibil:
http://mediacritica.md/ro/abc-ul-tehnicilor-de-manipulare/

Manipularea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manipularea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PSIHOLOGIE SOCIALĂ

Manipularea psihologică este un tip de influență socială care urmărește schimbarea

Printre obiectivele agresiunii informaţional-simbolice, sau cum o putem numi,

– dezorganizarea naţiunii vizate şi dezintegrarea socio şi etno-organizărilor ce o compun;

– discreditarea autorităţii de stat a personalităţilor şi a liderilor cu un status deosebit;

– neutralizarea capacităţii de simbolizare a membrilor şi grupurilor naţiunii respective;

Principalele caracteristici care fac din influenţarea psihologică desfăşurată de

– se realizează o documentare totală asupra victimei.

Am în minte un exemplu ce face trimitere la această explicație și ilustrează faptul că a

”Forța” mesajului corelează puternic cu producerea efectului scontat.

1. IRIMIA, C. Tehnicile și mijloacele de manipulat în operațiile psihologice. Disponibil:

2. CHELCEA, S. Opinia publică. Strategii de persuasiune și manipulare. București:

3. OGNEV, I., RUSSEV, V. psihologia comunicării. Trad. de Andreea DUNAEVA.

București: Ideea Europeană, 2008.

4. CONSTANTIN HARIUC, Protectia împotriva agresiunii psihologice, Bucureşti, Ed.

5. BUNDUSCHI, I. ABC-ul tehnicilor de manipulare. Disponibil:

S-ar putea să vă placă și