Consiliere Educationala - Curs IFR (99p)

BS ee
_ MONICA DELICIA AVRAMESCU —
MIS nT
EDUCATIONALA Z
as iy aa
Peete a, So Dela
OUT DYG alte) L07 0

Lector univ, dr. MONICA DELICIA AVRAMESCU
CONSILIERE EDUCATIONALA SI A CARIEREI

Curs in tehnologie I[D-IFR
© Editura Fundatiei Romania de Maine, 2016
http://www.edituraromaniademaine.ro/
RAC ena Rena

Editura clasificata de Ministerul Educatiei Nationale
prin Consiliul National al Cercetarii Stiintifice,
categoria C (domeniile Filologie, Filosofie, Istorie si studii culturale,
Arhitectura si urbanism, Artele spectacolului)
ISO 9001 certificat nr. 639C
Editura Fundatiei Romania de Maine este membra

a Societatii Editorilor din Romania.
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

AVRAMESCU, MONICA DELICIA
Consiliere educationala si a carierei. Curs in tehnologie ID-IFR / Monica Delicia
Avramescu, Bucuresti, Editura Fundatiei Ronidnia de Maine, 2016
Contine bibligrafie
ISBN 978-973-163-668-9
37.048
Reproducerea integrali sau fragmentara, prin orice forma

si prin orice mijloace tehnice,
este strict interzisa si se pedepseste conform legii.
Raspunderea pentru continutul si originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI
Lector univ. dr. MONICA DELICIA AVRAMESCU
CONSILIERE EDUCATIONALA SI A CARIEREI

Curs in tehnologie ID-IFR
Realizator curs in tehnologie ID-IFR

Asist. univ. dr. LOREDANA BANICA
EDITURA FUNDATIEI ROMANIA DE MAINE

Bucuresti, 2016
CUPRINS
INTRODUCERE .....
Unitatea de invatare 1
INTRODUCERE iN CONSILIEREA EDUCATIONALA
I lL Antroducere: 2. .«.. 13
12 - Obiectivele sicompetentele Uniti Oe INVAlNe st a). ccc acces ties aoc ee ce haces 13
heey ORPILULU PULA EGC SIV A[ALC 2.8 o ven alte cto alcaiis ove cnsae tus imate umn gare fae aati cs 14
1:3 Den Ren CONCEPCION: so. ses ter. cles cee ee ca. eee Nees ashe tg Pe ere aac 14
1.32. Obiective.si etape ale consilierit edicationale 02 oo. =. cc ete oa deren ge omer 15
Lo-ae Forme ale-consilieriteducaponale 2 ites sr eaea scat oasis steer seas anise teers 17
| A sindrumar: petitrar Verificare/autoveniNcate stsweisssccc0s essa sts vescus ances oeotenamemecnare
Grasse 18
ATITUDINILE CONSILIERULUI
221. Introducere ........ 20

2.2. Obiectivele si competentele unitafii de invafare ....61...0. 000 didiviiee eee teateeent 21
Be. Continutul unitatit de invatare 21
2.3.) ACC placa NECONGIAOMNALL. Jc. o sce scece va senses cree viene MURGEIMMUIEEEAL FIRE MBL al «as 21
G2 BEDS EMV BANN aber Sps os OT oa tie's ee a v'g ws Re asain ddd ovat 2 o Guin cael oA) RG ETS ete 23
2.3.3. Congruenta 24
2.3.4. Colaborarea 24
2.3.5. Gandirea pozitiva a5
2 SOs Responsdulittaledscd scr ui can eyed mete cies atari ac etlaote canes a tecg Tan tao n ted 25
2.4. Indrumar pentru verificare/autoverificare situs. ot ahhh. 0. cc ee ecco cec aces cececceeeecees 25
Unitatea de invdtare 3
ABILITATILE CONSILIERULUI
3.1. Introducere ........ 27

3.2. Obiectivele siicompetentele Unitatii dé WiVApare oe... 6. is dec cestossaaps dee ch uct vee cce hes oe 27
3S COMM Me MEI TLU ALAR Goa gett c ve cpascsaratrac nits, tones taunts fac una tanswbt cas ane te oea «oc 28
DOG Ee Ole ale MEM ice gt ws, canetins ca aacuisdemaue ine caancatatnates css cidechnnap eet 28
3.3.2. Observarea . 29
29
31
4
3]
SrelsO. NEN Miche COMMUMICANS, vstiee edad cee rive efit dds ocaledis Poles Marlowes din gece tietcvns care an eee cape 32
BES) SAC LELS LIMCHITELAT INGA LE: 1 occ teria cae hy lice ote tages see cise hetecccloowe all itera vn ate cyaetelny Ble argleae 33
3.4. Indrumar pentru verificare/autoverificare oo. ...5........cecsecsecesce
nse ene eee seseeeeese ene nenas 35
COMUNICAREA DINTRE ADOLESCENTI SI PARINTI
AAD E Tin fROCCOe sictterres cin oo cece eae: Seen a Megas REA s Sore aete ana do auiores' oc 37
4
4,2. Obiectivele 5i competentele unitafil de invapare ... 2.2.00... ...cscscueeeeeesvsenctneeesesanmen eee J
4.3 -Continutuliunitap:demvatare <2 )4. ea: rer seme er centr dhe cuit ce pylese es dete Cas sVe deus ales am 38
43 1. Pransmiterea MmtOnnariilor. cosswnencnteteie teat wci aoe tees cvslsaies vas sake sis eaen ite sAne 38
43 2 Receptared INfOrMAlMOE. cic vs can ciegsteninee acetate ts (oa eects ner geuides+ Sayed ieee dSeeee 39
4:3°3. Dificultaty deintelegere- a mesaj wll castes asec. ete oath «oes sw es sep adele 40
4.3.4. Recomandari pentru optimizarea relatiei dintre adolescenti gi parinti .................. 42
4.4. Indrumar pentru verificare/autoverificare ..........:.ccccccccceecenesnseseeeeerscerecesseaeesseesss 45
PROIECTAREA CONSILIERIT EDUCATIONALE SI METODE SPECIFICE
UOGe he ete rete ctcicce aiae sect comieta cate aes wn sone naar een eer en ar cae ce etomee oe tea 48
b=
Oblectivele st competenfele initafil Ge INVAPANS | .--tic. cos set eae Sean ne orgs Hea pelea ce Opccacecine 48
AOOMMMAMUI ITAL Ge INVAPALG. 5. ccc evide Save ciictaciccleuis av aleete Gaiclon sig eapls alow teoptes eta ceaetaeaiaeg a 49
bo
S25 PNB Tapele Prole Gta exay co. 5 acoso cn aap setae ace age, ie oie scope cnenn tues aoerion ge 49
5.3-2- Metodeé'si tehinici de consiliere educatlonalac «jc... sence cane <2. c2+s=- oss egos ia adinams oe 50
5.4. Indriiinar pefitrii verificare/autoVerificare ..........cccsseuincrscceentsecss casesestucesusetescecnuss
CONSILIEREA $I] ORIENTAREA PROFESIONALA
Giel ANTM UCe renters css ee eee a rnin ts teeth mesnah act ecaticcaieinac'nitge hua that. saapn ceeeeenrtey 56
6.2. Obiectivele si competentele unitatii.de invajare fmm ay. than alsiaiacimeoc. 1291 one 56
63. Continuity UnitatiLde WnValare. 2. 6...0.2.cc hes ccee rctees sbececne OURD YA SEA Ie Te 57
6.3.) Ditenenticn temminOlogice, . jn, .0-.. secu -ceed ennes asaas a OROOeon BORE ram. «If: 57
6302 WAS pent EI CANCE, ce aegis tee ap siiweaniean ane week Ge cei rege cous Oona va stoasabre SRO ADMD oe 59
6.3.3. Opinia parintilor, preferinta pentru discipline scolare si alegerile profesionale
ASU INOUe Oly ect oe oss sca voc See be oe ae Se or Gp hh ed atria: ire wares atiora ee 61
ond Indrumar, pentru verificare/autoverthiCare:. 25... 0... -0ic. ck vstessnuea cease Ghose MOUEMAbs ate. 64
PLANIFICAREA CARIEREI SI INSTRUMENTELE DE PLANIFICARE
MIPAITEROOU CCEA hora, aeteee ec state ss acters tere erm ceGele cee cite cos «sta tusnaunmearsaes eae 66
f-2-Obiectivele sucompetentele Uunttapide IDV alone, sec...» cscac-ccacecun veda sarees +) guage gua 66
Ges Gon MAUL UNA Ge INVALanes:.. <8 ic j.s05 a steneeuel attic ge Seamer elt ctwterl ecco 67
705. V Etapele nani CACll CHMONEE saciiuc aicrdauetae dian ee stolons teagan ar ocereet taka ae 67
ARS 2 UGE ICU UE: VLAG sar... ved nice Carpe aire SAME scenes care Ata eld atsie dat CR Oe terete Eo «BT 68
7:3 SS CHISOarea-de LMPEN [IG uc .sicsicepeee Menten? cubics'ad vcinaelapvwirs «lv ogeraine Fe task ei cage ae 72.
7.4. indrumar pentru Verilicare/AUlOVemiCatet ata cos: cask: onan Os eet puns, Megpe a ael Case cece «es 76
TEORI ALE DEZVOLTARII CARIEREI
2S; | IHtROGUCETE:, «ce oat ERIS ESET can ac eu cic Giedes vedere evaiuvwes «¥vsvdsecve- shoves orcht parece 78
§.2-Obiectivele'sigompeccmereammmenpilcde InVatare ......2-£20.222. 0.22. cs wee esses cates ccacoameeenn 79
$.3; Conitinvurter Unitapidted pte re 525. 2 Soc ac os coosecesedacocedsccsedsetucssdicaduie tava 719
B91 SUPT agate as cas Loos Syn’ vedds sales ve ekGas ie Ea cs ove neem 79
5. Se 2 ee UIT 7 eee ee Bel ec esiedrraat a yica tte gehis cee sizes «Aas Sous abbeceaawndee ene 82
83
84
8.325. Pip unl ke sili tom eee Maree CMMOMEOUIICA: or... esess saceveesesoesiasussetesdeetosssessnas
«ss 88
8.4. Indrumar pentnusy CMG ane AULOMEMNICHNCH Is dicts .cissi.ccsseseccoecececcsesceaseayeccernes
sae roen 95
Raspunsuri la testele de evaluare/autoevaluare .................0.0.0.0..0

500 ccc ccc cceecececeteeeee 97
INTRODUCERE
Cursul Consiliere educationala si a carierei cuprinde 0 serie de teme, structurate in opt unitati
de inva{are. Primele cinci unitati de invatare sunt focusate asupra consilierii educationale, in timp ce
ultimele trei se refera la aspecte ale consilierii in cariera. Astfel conceput, cursul este cat se poate de
util studentilor Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, pentru ca, in calitate de viitori psihologi,
pot alege o viitoare specializare in consiliere educationala gi/sau a carierei.
Consilierea, atat in palierele sale adresate domeniului educational, cat si in cele adresate
carierei profesionale, cuprinde un corpus de principii, concepte, teorii si metode de interventie care se
actualizeazi permanent, fiind necesar sa fie adaptate nevoilor si idealurilor educationale si realitatilor
pietei muncii. Mai mult, consilierea se adapteaza realitatilor psihologice ale potentialilor clienti, care
au nevoie de sustinere si indrumare: tandra generatie, in continua schimbare, si oricine doreste sa faca
o schimbare / reorientare in cariera, in traseul profesional.
Primele cinci unitati de invatare sunt consacrate problemelor de consiliere educationala.
Studentilor li se prezinta principiile generale si conceptele de baza, formele consilierii educationale si
principalele etape parcurse in consiliere. De asemenea, studentii iau contact cu atitudinile si abilitatile
pe care trebuie sé le formeze si sa le dezvolte consilierul educational, cu accent deosebit pe tehnicile
de comunicare eficienta: ascultarea activa, parafrazarea, semarizarea, oferirea de feedback, la care se
adaugi o serie de recomandari care pot optimiza comunicarea dintre adolescenti gsi parinti. Sunt
prezentate etapele proiectarii demersurilor de consiliere si metodele de lucru caracteristice
interventiilor individuale sau de grup.
Ultimele trei unitati de invatare sunt dedicate consilierii carierei. Pornind de la diferentieri
terminologice, se face trecerea catre problematici de cariera prin prezentarea_particularitatilor
procesului decizional in ceea ce priveste cariera. Ca si consilierea educationald, consilierea carierei
implica un demers de proiectare si planificare, care cuprinde etape precum autocunoasterea,
clarificarea intereselor si abilitatilor, alegerea profesiei, alegerea unui loc de munca, planul de cariera
si dezvoltarea carierei. Aceste etape trebuie uate in considerare in mod nuantat, in functie de
perspectiva teoretica aleasa.
Obiectivele cursului
¢ Obiectivul general al cursului este cunoasterea de catre studenti a principiilor, conceptelor,

teoriilor si strategiilor de interventie specifice domeniului consilierii educationale gi a carierei.
Competente gi abilitati conferite
Dupa parcurgerea acestui curs, studentul va avea urmatoarele competente si abilitati:
COMPETENTE:
¢ cunoastere gi intelegere: studentii vor opera cu conceptele si teoriile specifice domeniului:
eexplicare si interpretare: studentii vor identifica corect posibilele probleme care necesita
demersuri de consiliere educationala/consiliere a carierei si vor rezolva situatii simulate de consiliere
educationala/consiliere a carierei;
¢instrumental-aplicative: studentii vor realiza planul de interventie si vor elabora potentiale
instrumente de interventie specifica;
eatitudinale: studentii vor exersa atitudini de acceptare neconditionataé, empatic, respect,
colaborare.
ABILITATL
estudentii vor aplica fundamentele teoretice ale domeniului consilierii educationale/consilierii
carierel;
estudentii vor aborda comparativ teoriile carieret;
estudentii vor exersa abilitati de comunicare eficienté (adresarea intrebarilor, ascultarea
activa, reflectarea, sumarizarea etc.):
estudentii vor aborda creativ diferite tipuri de problematici specifice domeniului consilierii
educationale/consilierei carieret;
Resurse si mijloace de lucru
Pe langa cursul in tehnologie ID-IFR, studentii dispun, pentru studiul individual, si de material
publicat pe Internet sub forma de sinteze si alte indicatii bibliografice. Intalnirile directe cu studentii
vor folosi echipamente audiovizuale, metode interactive si participative de antrenare a studentilor
pentru conceptualizarea si vizualizarea practicd a notiunilor predate. Vor fi desfagurate gi activitati
tutoriale prin dialog la distanta, pe Internet.
Structura cursului in tehnologie ID-IFR
Cursul este compus din 8 unitati de invatare:
Unitatea de invatare |. INTRODUCERE IN CONSILIEREA EDUCATIONALA
Unitatea de invitare 2. ATITUDINILE CONSILIERULUI
Unitatea de invatare3. ABILITATILE CONSILIERULUI
Unitatea de invatare 4. COMUNICAREA DINTRE ADOLESCENTI SI PARINTI
Unitatea de invatare 5. ©PROIECTAREA CONSILIERIL EDUCATIONALE SI METODE

SPECIFICE
Unitatea de invatare 6. CONSILIEREA SI ORIENTAREA PROFESIONALA
Unitatea de invatare 7. PLANIFICAREA CARIEREI $1 INSTRUMENTELE

DE PLANIFICARE
Unitatea de invatare 8. TEORIL ALE DEZVOLTARII CARIEREI
Teme de control (TC)
Desfasurarea seminariilor va fi structurata astfel: in prima parte a seminarului vor fi prezentari

si dezbateri pe unitatea de invatare programata, iar in a doua parte, studii de caz conform bibliografiei,
aplicatii practice, simulari de teste.
10
Bibliografie
a) obligatorie
*Baban, Adriana (coordonator) (2001), Consiliere educationala. Ghid metodologic pentru

orele de dirigentie si consiliere, ASCR, Cluj-Napoca.
*Jigau, M. (2007), Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucuresti.
¢ Mois, A., Plosca, M. (2001), Consiliere privind cariera, Editura Dacia, Bucuresti.
b) optionala
¢ Bonchis, E. (coord.), (2011), Familia si rolul ei in educarea copilului, Editura Polirom, lagi.
¢ Dimitriu-Tiron, Elena, (2005), Consiliere educafionald , Institutul European, lagi.
e Jigau, M., (2007), Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucuresti.
eLemeni, G., Miclea, M., (2004), Consiliere si orientare. Ghid de educatie pentru carierd,
Editura ASCR, Cluj-Napoca.
@ Popa, Simona, (2000), Abilitati in consiliere, Universitatea Oradea
Peretti, A., Legrand, J., Boniface, J., (2001), Tehnici de comunicare, Editura Polirom, lagi.
eThompson, L. C., (1992), Counseling Children, CA: Brooks/Cole Publishing Company,
Pacific Grove
¢ Tomsa, G., (1999), Consilierea si dezvoltarea carierei la elevi, Casa de Editura si Presa
Romaneasca, Bucuresti.
© Ghidul consilierii scolare pe probleme de sdndtate, Organizatia Salvati copiii, Bucuresti,
2002.
Metoda de evaluare
Examenul final se sustine sub forma scrisa, tinandu-se cont de activitatea si evaluarea pe
parcurs la seminar/proiect a studentului.
INTRODUCERE IN CONSILIEREA EDUCATIONALA
Cuprins
1.1. Introducere
1.2. Obiectivele si competentele unitatii de invatare
1.3. Continutul unitatii de invatare
1.3.1, Definirea conceptelor
1.3.2. Obiective si etape ale consilierii educationale
1.3.3. Forme ale consilierii educationale
1.4. Indrumar pentru verificare/autoverificare
1.1. Introducere
Consilierea este un proces de sustinere a individului de cdtre o

persoand specializatad, in scopul clarificarii personale, al stabilirii
propriilor obiective si exersarii de comportamente si modele de
acjiune. Aria consilierii educationale are ca specific desfasurarea
relatiei in mediul educational / scolar, adresdndu-se cu precddere
elevilor si nevoilor acestora de autocunoastere, formare / dezvoltare
a imaginii de sine, depasirea dificultdtilor educationale.
RA
+-«
Obiectivele unitatii de invatare:
— cunoasterea conceptelor si terminologiei specifice consilierii

educationale;
— intelegerea obiectivelor si etapelor procesului de consiliere
educationala.
Competentele unitatii de invatare:
— studentii vor intelege si opera cu concepte specifice

consilierii educationale;
— studentii vor face distinctia intre abordarea educational si
cea clinic-curativa;
— studentii vor intelege obiectivele consilierii educationale.
1.3.1. Definirea conceptelor
Consilierea este un proces in care un profesionist stabileste o

relatie bazati pe incredere cu o persoana care are nevoie de
sprijin. Aceasta relatie asigura exprimarea ideilor si sentimentelor in
legatura cu o problema si ofera sprijin in clarificarea sensurilor
fundamentale ale vietii si activitatilor individului, in identificarea
unor pattern-uri valorice pe baza c4rora se pot formula solutii.
Prin procesul de consiliere se poate ajunge la o intelegere mai
buna a gandurilor, a trairilor emotionale, atitudinilor si valorilor
individuale, astfel incdt si se asigure sansele unui nivel optim de
dezvoltare a resurselor personale.
Consilierea asigura asistenta individului in explorarea i
intelegerea propriei identitati, il sprijind in dezvoltarea unor
strategii de rezolvare a problemelor gi luare a deciziei.
R.W.Strowig (cf. Tomsa, 1999) a formulat o definitie completa:
..Consilierea inseamna multe lucruri. Ea este o tehnica de informare
si evaluare. Ea este un mijloc de a modifica comportamentul. Ea este
experienta de comunicare. Dar, mai mult decat atat, ea este o cautare
in comun a sensului in viata omului, cu dezvoltarea dragostei ca
element esential, concomitent cu cautarea si consecintele ei. Pentru
mine, restul este lipsit de importanta, dacd nu existé actiunea de
cdutare a sensului vietii. Intr-adevar, aceastA cAutare este insdsi viata,
iar consilierea este numai o intensificare speciald a acestei cautari”.
Consilierea educationala se refera atat la relatia de asisten{a $1
suport dintre consilier (ca persoana specializata) si elev, cat si la
relatia dintre consilier si grupul de elevi, in scopul dezvoltarii
personale si preventiei situatiilor problematice si de criza. Mai mult,
l4
consilierea cuprinde si asistenta educationala realizata de catre orice
cadru didactic pregatit/format in domeniul consilierii educationale.
Astfel, demersurile de consiliere educationala se pot realiza, de catre
cadrul didactic, in clasa (la orele de dirigentie, de exemplu) sau, in
Cabinetele de consiliere scolaraé /Centre de Asistenta Psihopedagogica,
de catre specialisti formati initial in domeniul psihologiei,
psihopedagogiei, pedagogiei si cu formare continua de specialitate.
Activitatile de consiliere se pot desfasura de catre consilier si cadrul
didactic, si in colaborare, mai ales, atunci cand se pune accent pe
dezvoltarea abilitatilor de autocunoastere gi intercunoastere, a
abilitatilor de relationare interpersonala sau a stilului de invatare.
Consilierea educationala incorporeaza informatii si metode din
mai multe discipline psihologice, precum psihologia dezvoltarii,
psihologia comportamentului, psihologia personalitatii, psihologia
sanatatii, psihologia sociala, teorii si tehnici de consiliere.
in consiliere s-au conturat mai multe directii de abordare a
problemelor cu care se poate confrunta individul pe parcursul
evolutiei sale:
— interventia in situatii de criza;
interventia ameliorativa;
— preventia;
interventia formativa si de dezvoltare.
!
in consilierea educationala se regdsesc toate aceste situatil. Pot

interveni momente de criz4, in care copilul/elevul trece printr-un
moment de maxima vulnerabilitate sau dinamica grupului scolar este
mareata de conflicte intense. In asemenea cazuri, se recomanda
interventia consilierului specialist, ameliorarea comportamentelor
deviante din punctul de vedere al cerintelor si regulamentelor scolare.
Spre deosebire de consilierea psihologica, axaté pe un model
clinic si curativ de interventie, consilierea educationala este
fundamentaté pe un model educational, ontogenetic si cu precadere
preventiv (Baban, 2009).
rr
1.3.2. Obiective si etape ale consilierii educationale
Obiectivele consilierii au in vedere:
— sprijinirea persoanei consiliate in dezvoltarea_propriei

individualitati;
— asistarea in procesul de autocunoastere;
— acordarea sprijinului in procesul de cautare-formare a
identitatit;
— dezvoltarea autoacceptirii si a unei imagini de sine
pozitive;
— dezvoltarea abilitatilor sociale, de interactiune cu ceilalti;
— formarea abilitatilor de rezolvare a problemelor si de luare a
deciziilor;
— acordarea de suport in ceea ce priveste dificultatile cu care
individul se confrunta in mediul educational:
— sprijinirea in formularea de scopuri specifice si masurabile,
care pot fi observate din punct de vedere comportamental.
Deoarece consilierea educationala este un proces complex,
acest proces se deruleazi urmand anumite etape. Activitatile si
tehnicile specifice fiecirei etape sa fie selectate in functie de
problema, varsta si personalitatea celui consiliat.
1. Etapa initialA in consiliere presupune stabilirea unei
relajii efective intre consilier si elev.
Stabilirea acestei relatii este absolut necesara pentru a se
produce schimbari pozitive. Numai acceptarea si increderea oferita de
o astfel de relatie asigura acest lucru. Scopurile privind schimbarile
comportamentale dorite / asteptate se stabilesc de catre elev si
consilier, impreuna. De asemenea, in aceasta etapa, se au in vedere
dezvoltarea abilitéilor de luare a deciziei si eliminarea gdndurilor
negative legate de schimbarile comportamentale sau procesul
deciziei, in sine.
in aceasté etapa, este foarte important ca elevul s4 primeasca
semnale ca este acceptat asa cum este el, cu problemele pe care le are.
Atitudinea de acceptare necondifionata adoptata de catre consilier
este indispensabila pentru continuarea procesului de consiliere.
Tot in aceasti etapa, swmarizarea are un rol deosebit:
consilierul si elevul, impreund, evidentiazi elementele esentiale ale
obiectivelor stabilite si retin in focus aspectele principale ale
urmatoarelor etape.
2. Etapa secunda in consiliere presupune asistarea
copilului/elevului pentru a dezvolta interesele sociale, de cooperare
si comunicare cu ceilalfi, Este o etapa care, prin accentul pus pe
aceste elemente, pregateste copilul / elevul sa se decentreze, sa ia in
considerare opinia celorlalti si s4 puna ulterior in practica atitudinile
si comportamentele implicate de obiectivele formulate in etapa
anterioara.
in aceasta etapa, se pune accent pe ajutorul oferit copilului sa se
cunodscd gsi sa se autoevalueze. Se va asigura, in acest scop,
atmosfera caldd necesara si ufitudinea empaticd, fara sa fie excluse
interpretarile, prelucrarile (pana la un anumit nivel de profunzime) si
confruntarea constructiva.
in aceasté etapa se va putea utiliza ca tehnicd de lucru
informarea, acest lucru insemnand ca foarte multe informatii vor fi
dirijate de la consilier spre copil. Totodata, utilizarea sugestici poate
fi de un real folos pentru elev. Se pot sugera eventuale optiuni care se
vor adiuga la cele deja identificate de catre copil si chiar modalitati
de actiune care pot fi juate in discutie.
16
Tehnica adresarii intrebdrilor este utila, deoarece poate ajuta
copilul / elevul s& constientizeze perspectivele diferite asupra
realitafii, evidentiind unele aspecte care, altfel, ar putea ramane in
umbra.
3. Etapa finalé a consilierii ya pune accentul pe exersarea
actelor i comportamentelor constructive asteptate.
Vor fi invatate proceduri specifice $i cdi de aefiune, vor fi
dezvoltate planuri de actiune, incepand cu cele mai simple si pana la
cele mai complexe, in vederea adoptarii unui nou comportament sau
a unei noi atitudini.
in aceasté etap’, ca tehnicad de interventie, confruntarea
dezvolta asumarea responsabilitatii, asertivitatea si capacitatea de
argumentare. /ncurajarea este o alta tehnica eficienta prin care
copilul / elevul este sustinut s& isi constientizeze nevoile, dorintele si
sa formeze/exerseze/dezvolte noi comportamente.
1.3.3. Forme ale consilierii educationale
Existé dou& forme importante de consiliere: consilierea

individuala si cea de grup.
Consilierea individuala se desfasoara in sedinte care ofera
clientului maxima confidentialitate, ceea ce permite explorarea
ideilor, sentimentelor sau atitudinilor problematice. Consilierul si
persoana consiliaté formeazi impreuni o echipa. Consilierea
individuala este 0 interactiune personald intre consilier si client, in
cadrul careia consilierul asista clientul in rezolvarea problemelor
mentale, emotionale sau sociale.
Consilierea de grup presupune o relationare a consilierului cu
un grup ai cérui membri au o problema comuna. Procesul de
consiliere valorificd experienta si cunostintele fiecdrei persoane
asistate. La nivelul grupului se stabileste o refea social, prin care
sunt dezvoltate, pentru fiecare individ in parte, metodele si planurile
de clarificare a situatiei existente, ajungandu-se la individualizarea
problemei. Acest tip de interactiune contribuie la dezvoltarea nu
numai a individului, ci si a grupului ca intreg. In consilierea de grup
se cristalizeazi un sentiment de comunitate avand la baza nevoia de
afiliere, apartenenta, se clarificd dorinte, nevoi si optiuni, iar
autorealizarea pozitiva a fiecirui membru este raportata la dinamica
grupului. Obiectivele consilierii de grup vizeazi crearea unui mediu
care si dezvolte capacitatea participantilor de a obtine informatii si
abilitati, de a-si forma atitudini constructive.
Aria de consiliere educationalA se desfasoari pe
3 compartimente:
— Consilierea elevilor in probleme legate de: autocunoastere,
imaginea de sine, adaptare si integrare sociala, reusita scolara, crize
de dezvoltare. situatii de criza, rezolvarea si depasirea unui conflict,
insusirea de tehnici de invatare eficiente, orientare a carierei.
— Consultatii cu profesorii in probleme legate de: cunoasterea
elevilor, intelegerea problemelor elevilor, sprijin in dezvoltarea lor,
elevilor,
asigurarea echilibrului intre cerintele scolare si posibilitatile
scoala-
identificarea cauzelor inadaptarii scolare, optimizarea relatiei
elev.
erea
~ Consultatii cu parintii in probleme legate de: inteleg
si motivatiei comportamentului — lor, imbuna tatire a
nevoilor
la,
relationarii, identificarea factorilor de rise in integrarea familia
atinger ea
scolara, sociala, parteneriatul cu profesorii si scoala pentru
obiectivelor educationale.
1.4. indrumar pentru verificare/autoverificare
Sinteza unitatii de invatare I

te 0 relatie, bazata pe incredere, cu
— Consilierea este un proces in care un profesionist stabiles
© persoana care are nevoie de sprijin.
si intelegerea propriei identitati, il
— Consilierea asigura asistenta individului in explorarea
gi luare a deciziei.
sprijina in dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor
curativ de interventie,
— Spre deosebire de consilierea psihologica, axata pe un model clinic si
educational, ontogenetic si cu precddere
consilierea educationala este fundamentaté pe un model
preventiv.
consiliate in dezvoltarea propriei
— Obiectivele consilierii au in vedere: sprijinirea persoanei
ea sprijinului in procesul de cautare-
individualitati; asistarea in procesul de autocunoastere; acordar
de sine pozitive; dezvoltarea
formare a identitatii; dezvoltarea autoacceptarii si a unei imagini
ilor de rezolvare a problemelor si de
abilitatilor sociale, de interactiune cu ceilalti: formarea abilitat
atile cu care individul se confrunta in
luare a deciziilor: acordarea de suport in ceea ce priveste dificult
de scopuri specifice si masurabile,
mediul educational; sprijinirea persoanei conciliate in formularea
care pot fi observate din punct de vedere comportamental.
efective intre consilier st elev.
— Etapa initialé in consiliere presupune stabilirea unei relatii
ului pentru a dezvolta interesele sociale,
Etapa secunda in consiliere presupune asistarea copilului/elev
rii va pune accentul pe exersarea
de cooperare si comunicare cu ceilalfi.. Etapa finala a consilie
actelor si comportamentelor constructive asteptate
se desfagsoara in gsedinte care ofera clientului maxima
Consilierea individuala
ntelor sau atitudin ilor problem atice.
confidentialitate, ceea ce permite explorarea ideilor, sentime
cu un grup ai carui membri au o problema
Consilierea de grup presupune o relationare a consilierului
comuna.
pe 3 compartimente: consilierea elevilor,
— Aria de consiliere educationala se desfagoara
consultatii cu profesorii $i consultatit cu parintii.
Concepte si termeni de retinut
Consiliere educationala, autocunoastere si dezvoltarea imaginii de sine, etape ale consilierii,

consiliere individuala, consiliere de grup, etape ale consilierii.
18
intrebari de control si teme de dezbatere
1. Realizati o analiza comparativa intre consilierea individuala si cea de grup!

2. Descrieti etapele consilierii!
3. Care sunt obiectivele consilierii?
Teste de evaluare/autoevaluare
Alegeji varianta corecta!
1. Consilierea educationalé presupune:

a) acordarea de sfaturi
b) relatie de suport
c) relatie terapeutica
Consilierea educationald este un demers realizat de catre:

to
a) consilierul specializat, exclusiv

b) cadrul didactic, exclusiv
c) consilierul si / sau cadrul didactic
Bibliografie obligatorie
¢ Baban, Adriana (coordonator), (2001), Consiliere educationald. Ghid metodologic pentru

19
ATITUDINILE CONSILIERULUI
Cuprins
2.1. Introducere
2.3.1. Acceptarea neconditionata
2.3.2. Empatia
2.3.3. Congruenta
2.3.4. Colaborarea
2.3.5. Gandirea pozitiva
2.3.6. Responsabilitatea
J 2.1. Introducere
Procesul de consiliere presupune o relafie speciala intre

consilier si elevi/tineri, relatie bazatd pe responsabilitate, confiden-
tialitate, incredere si respect. Consilierul are obligafia de a proteja
interesele elevului/elevilor. Orice proces de consiliere trebuie sa
inceapa prin asumarea de cdtre consilier a unui sistem de valori si
coduri stabilite de cdtre asociajiile de specialitate. Sistemul de valori
al consilierului se findamenteaza pe filosofia psihologiei umaniste si
a invajamdntului centrat pe elev.
Consilierea se fundamenteazd pe doud principii generale:
1. Toate persoanele sunt speciale si valoroase pentru ca sunt
unice. Consilierul faciliteaza constientizarea de cdtre elevi a concep-
telor de unicitate si de valoare neconditionata ale oricdrei persoane.
2. Fiecare persoand este responsabila pentru propriile decizii.
Persoanele isi manifesta unicitatea si valoarea prin deciztile pe care
le iau, Unul dintre obiectivele consilierii este acela de a-i invafa pe
elevi sé ia decizii responsabile gi sa isi asume consecinjele actiunilor
lor.
Consilierii. au obligatia de a respecta confidenfialitatea
informatiilor primite in timpul orelor de consiliere. Dezvaluirea
informatiilor trebuie faicutaé numai cu acordul explicit al celor
consiliati.
* intelegerea atitudinilor necesare consilierului;

* recunoasterea componentelor atitudinale adecvate.
* — studentii vor recunoaste componentele atitudinale adecvate;

* studentii vor pune in aplicare, in situatii simulate, compo-
nentele atitudinale.
2.3.1. Acceptarea neconditionata
Acceptarea este atitudinea care are la baza urmatoarele principii:

— fiinta umana este valoroasa si pozitiva prin esenta sa;
— fiinta umana are capacitatea sau potentialul de a face alegeri
responsabile;
— fiinta umana are dreptul de a lua decizii asupra vietii
personale si de a-si asuma propria viata.
Acceptarea este atitudinea de recunoastere a demnitatii si
valorii personale ale elevilor — cu punctele lor tari sau slabe, calitati
sau defecte, atitudini pozitive sau negative, interese constructive sau
sterile, ganduri, trairi sau comportamente — fara a critica, judeca,
controla si, mai ales, fara a conditiona aprecierea — ,.Te voi aprecia,
daca...”.
Acceptarea necondifionaté este premisa fundamentalé a
Zl
procesului de dezvoltare personala si de optimizare a functionarii
persoanei. Valorizarea elevilor nu trebuie si fie conditionata de
grupul social de apartenenté, de rasi, gen, religie, nivelul
performantelor scolare, valori si atitudini personale, comportamente.
Aeceptarea neconditionatad nu este echivalenté cu aprobarea
oricarei atitudini sau a oricarui comportament. De asemenea, nu este
echivalenta cu neutralitatea sau ignorarea, cu simpatia sau
toleranja. Acceptarea unei persoane nu presupune nici aprobarea nici
dezaprobarea a ceea ce spune sau simte persoana. Ea este acceptarea
modului in care persoana simte sau crede in mod diferit de ceilalti.
Nu este indicata utilizarea evaludrilor de genul: ,.Nu ar trebui si simti
asa”, ..Baietii nu trebuie sa planga”, ,,Fetele nu se poarta niciodata
asa”, Riscul aprobarii sau dezaprobarii este ca elevul sa isi perceapa
valoarea numai prin interpretarile si evaludrile pe care le face
consilierul in situatia de aprobare sau de dezaprobare a
comportamentelor sale.
Acceptarea nu inseamna a avea o atitudine de neutralitate sau
indiferentd fata de modul in care géndeste sau, mai ales, simte o
persoana. ..Nu este nicio problema”, .,Lasa, nu te mai necaji” sunt
forme verbale de minimalizare sau ignorare a tensiunilor elevului.
Aceasta atitudine are ca efect invalidarea modului in care fiecare
persoana percepe diferit un eveniment sau 0 situatie. Acceptarea este
o atitudine pozitiva, de injelegere a persoanei, si nu una neutra,
Neutralitatea duce la perceperea de catre elev a indiferentei din partea
consilierului.
O alta interpretare eronaté a acceptarii este simpatia. Simpatia
este diferité de acceptare prin implicarea emotionala mai intensa din
partea profesorului faté de un anumit elev. Simpatia poate conduce si
la atitudini discriminatorii fata de ceilalti elevi. Ea este mai degraba
consecinta sentimentelor pe care le simte consilierul fata de un elev
(..Apreciez elevii care au valori personale pe care eu le apreciez”) si
mai putin focalizarea pe sentimentele elevilor. Simpatia exprima o
atitudine de partinire. in consiliere, perceptiile si sentimentele celui
care consiliazi, conteazi mai putin decat sentimentele celor
consiliati.
Toleranta este o alté dificultate in dezvoltarea acceptaril
neconditionate A fi tolerant inseamna a accepta diferentele
individuale. Toleranta nu trebuie si se manifeste doar la nivel general
si declarativ — ,,sunt tolerant fata de o persoana cu o alté apartenenta
religioasa, dar nu o inteleg si nu o respect”, Sunt tolerant fata de
bolnavii de SIDA, dar nu vreau s4 am de a face cu ei”, Sunt tolerant
fata de persoanele cu o alté orientare sexuala, dar eu cred totugi ca ei
sunt niste oameni bolnavi”.
in calea acceptarii neconditionate pot interveni o serie de
obstacole:
* lipsa informatiilor despre personalitatea copilului — si
adolescentului:
* probleme emotionale personale ale profesorului consilier;
* proiectarea propriilor valori, convingeri sau trairi asupra
elevilor;
* prejudecati sau informatii eronate, incomplete despre un
subiect;
* confuzia dintre acceptare si aprobare / simpatie/ neutralitate;
* pierderea respectului fata de elevi;
* pierderea respectului fata de sine:
* identificarea elevului cu propriul copil, cu propria persoana
sau cu alte persoane din viata consilierului.
Pentru consilier, este important sa recunoasca si elementele
non-acceptaril:
* A da sfaturi, solutii: ,,.De ce nu faci asa...”
* A evalua, a invinovati: .Aici gresesti cu siguranta...”
”
* A interpreta, a analiza: ,.Ceea ce ai tu nevoiee ste.
* A eticheta Esti prost pentru ca ai facut...”
+ Acomanda, a fi directiv: ,,Trebuie sa...”
* A fide acord, a lauda: ,,Ai dreptate 100%.”
« A moraliza: ,,Trebuia s4 faci asta siasta.”
* A pune intrebari de genul ,,De ce ai facut ...?”
+ A simpatiza, a acorda suportul la modul general: ,,Totul va fi
bine. ”
* A ameninta, a avertiza: ,,.Daca se mai intampla sa...”
A evita: ,.Hai sf uitam asta...”
A conditiona: ,,Te voi aprecia numai daca vei lua note mari”.
2.3.2. Empatia
Empatia este abilitatea de a te transpune in locul unei alte

persoane, pe plan cognitiv, emotional sau actional. Empatia nu este
echivalenta cu identificarea cu o alté persoand, situatie in care se
preia modul ei de gandire, de relationare atitudinala, emotional si
comportamentala. Empatia este abilitatea de a intelege modul in care
gandeste, simte si se comporté o alti persoand. Empatia este
atitudinea de a fi ,,cu” persoana, si nu ,,ca” persoana cealalta. Un
indicator al empatiei este sentimentul celui consiliat cA este inteles si
acceptat.
Empatia nu trebuie confundatad cu mila sau compasiunea fata
de o alté persoand in dificultate. Nimanui nu ii face placere sa fie
compatimit, chiar daca sentimentul este sincer. Empatia inseamna ,,a
fi aldturi” de persoana, atitudine care faciliteazd exprimarea
emotiilor, convingerilor si valorilor, imbun&tatind totodaté comuni-
carea dintre consilier si elev.
Empatia se dezvolta prin insusirea abilitatilor de comunicare
verbala si nonverbali, respectand urmatoarele reguli:
* evitarea intrebarilor inchise, care impiedicé comunicarea
(,.De ce ai facut ?””);
* utilizarea intrebarilor deschise, care faciliteaza comunicarea
(,,Ai putea si-mi spui mai multe despre acel eveniment.?”);
* ascultarea interlocutorului sau interlocutorilor;
* evitarea moralizarii interlocutorul (,,Nu este bine ce ai
facut”);
* evitarea intreruperilor in timpul conversatie (,,Parerea mea
este ca...””);
* evitarea etichetarii, care functioneazi ca o bariera in
dezvoltarea unei relatii empatice gi distorsioneaza intelegerea (,.Esti
cam neserios/distrat/superficial...”);
* evitarea feed-back-urilor negative (.,Rezultatul tau este
nesatisfacator”’);
* utilizarea sugestiilor constructive (..Data viitoare va fi mai
bine daca vei face...”):
* evitarea criticii sarcastice (.,Esti ridicol....”).
Modalitdti de imbundatatire a comunicarii empatice:

> oferirea de raspunsuri scurte, clare si acurate;
> acordarea unui timp de gandire inainte de a da un raspuns:
> focalizarea pe mesajele transmise de elevi:
> utilizarea unei tonalitati potrivite a vocii; un ton plictisit sau,
dimpotriva, prea intens comunica un mesaj de neimportanta,
indiferenta sau iritabilitate;
> evitarea in raspuns a cliseelor de genul ,Multora li se
intampla sa aiba dificultatea asta” — prin aceast4 exprimare,
comunicam, de fapt, elevilor cé preocuparea lor pentru
problema respectiva nu este atat de importanta.
2.3.3. Congruenta
Congruenta se referd la concordanta dintre comportamentul

consilierului si convingerile, emotiile si valorile sale personale. Cu
alte cuvinte, congruenta defineste autenticitatea comportamentulut
persoanei.
Este indicat si nu exprimim convingeri si idei in care nu
credem cu adevarat. Decalajul dintre emotional si cognitiv se va
transpune in maniera falsi de exprimare sau de comportament, ugor
sesizabili de catre ceilalti.
Congruenta este generata de acordul dintre convingere, trairea
emotionala si exprimarea verbala si nonverbala. Lipsa de autenticitate
duce la pierderea relatiei de incredere cu cei consiliati.
2.3.4. Colaborarea
Colaborarea este abilitatea consilierului de a implica persoana

sau grupul de persoane (clasa de elevi) in deciziile de dezvoltare
personala. Relatia trebuie sa fie de respect si parteneriat, si nu de
transmitere de informatii de la expert” la novice”.
Rolul consilierului este sal ajute pe elev sa gaseasca cele mai
relevante informatii pentru ca acesta s& poata lua decizii responsabile.
Consilierul nu trebuie sa se erijeze intr-o persoana atotstiutoare, care
ofera solutii de rezolvare pentru toate problemele elevilor. El este un
catalizator si facilitator al procesului de dezvoltare personald a
copilului si adolescentului, abilitand astfel elevul sa gaseasca solutii
24
proprii la problemele cu care se confrunta.
2.3.5. Gdndirea pozitiva
Filosofia consilierii consté in definirea omului ca_ fiinta

pozitiva, care poate fi ajutaté si isi imbundtateascd aspectele mai
putin dezvoltate.
Activitatile de consiliere educationalé trebuie sa fie focalizate
pe dezvoltarea imaginii si respectului de sine ale elevului, a
responsabilitatii personale. Dacd viziunea noastra generala asupra
lumii nu are nota pozitiva data de increderea in noi insine si in
oameni, nu este indicat sa ne implicam in activitatile de consiliere.
2.3.6. Responsabilitatea
O atitudine de baza a consilierului este responsabilitatea, ca

efort conjugat si asumat pentru dezvoltare personalé permanenta.
Teoretic, consilierul nu se poate implica in procesul consilierii daca
nu isi asuma responsabilitatea atitudinilor si actiunilor sale.
Responsabilitatea se concretizeaza prin respectarea principiilor
fundamentale ale consilierii, prin prevenirea utilizarii gresite a
cunostintelor si metodelor de consiliere, prin evitarea oricdrei actiuni
care interfereaza cu starea de bine a celor consiliati.

Sinteza unitatii de invatare 2
— Acceptarea este atitudinea de recunoastere a demnitatii si valorii personale ale elevilor, cu

punctele lor tari sau slabe, calitati sau defecte, atitudini pozitive sau negative, interese constructive sau
sterile, ganduri, trairi sau comportamente, fara a critica, judeca, controla si, mai ales, fara a conditiona
aprecierea.
— Empatia este abilitatea de a injelege modul in care gandeste, simte si se comporta o alta
persoana. Empatia este atitudinea de a fi ,,cu” persoana si nu ,,ca” persoana cealaltd.
— Empatia se dezvolta prin insusirea abilitatilor de comunicare verbala si nonverbala.
— Congruenta se refera la concordanta dintre comportamentul consilierului si convingerile,
emotiile si valorile sale personale.
— Colaborarea este abilitatea consilierului de a implica persoana sau grupul de persoane (clasa
de elevi) in deciziile de dezvoltare personala. Relatia trebuie sa fie de respect si parteneriat, si nu de
transmitere de informatii de la ,.expert” la ,.novice”.
— Implicarea in activitatile de consiliere presupune din partea consilicrului o viziune generala
asupra lumii, cu o nota pozitiva data de increderea in sine si in oameni.
— Responsabilitatea se concretizeaza in respectarea principiilor fundamentale ale consilierii, in
prevenirea utilizrii gregite a cunostintelor si metodelor de consiliere.
Acceptare neconditionata, empatie, congruenta, colaborare, gandire pozitiva, responsabilitate.
Intrebari de control si teme de dezbatere
1. Care sunt principiile pe care se fundamenteaza consilierea?

2. Descrieti elementele specifice non-acceptarii!
3. Care sunt regulile care trebuie respectate pentru comunicarea optima?
Marcaji cu Adevarat sau Fals urmatoarele afirmatii.
|. Acceptarea neconditionata este echivalenta cu simpatia si toleranta.
2. Empatia reprezinta o identificare cu persoana consiliata.
3. Consilierul trebuie si aiba o atitudine congruenta, in sensul in care comportamentul sau
trebuie sa fie consecvent propriilor valori si convingert.
e B&aban, Adriana (coordonator) (2001), Consiliere educationala. Ghid metodologic pentru

26
ABILITATILE CONSILIERULUI
Cuprins
3.1. Introducere
3.1, Ascultarea activa
to
3.2, Observarea
bo
3.3. Adresarea intrebarilor

to
i
4, Feedback-ul
Nard
tw
.5. Oferirea de informatii

ad Wo
dd
.6. Tehnici de comunicare

3.3.7. Bariere in comunicare
3.1. Introducere
Pe tot parcursul procesului de consiliere sunt absolut necesare

anumite abilitati fundamentale (capacitdti), care permit desfasurarea
cu succes a activitatilor si duc la efectele pozitive scontate. Abilitatile
necesare consilierului pentru desfagurarea activitdtilor de consiliere
sum legate de ascultarea activa, observarea, adresarea intrebarilor,
oferirea de feedback, furnizarea corecta de informatii si utilizarea
tehnicilor de comunicare eficientd.
— cunoasterea abilit&tilor necesare in demersul de consiliere

educationala;
— cunoasterea contextului de aplicare a —_abilitatilor
consilierului.
28
— intelegerea abilitatilor de consiliere:

— recunoasterea abilitatilor de consiliere;
— formarea capacitatii de aplicare, in situatii simulate, a
abilitatilor de consiliere.
Timpul alocat unitatii: 4 ore
3.3.1. Ascultarea activa
Ascultarea activa este abilitatea de baza in consiliere, ea ofera

suportul unei bune comunicari intre consilier si elevi. Ascultarea
activa este cea care incurajeaza elevii sa vorbeasca deschis si liber.
Prin ascultare activa se comunica respect pentru ceea ce gandeste sau
simte interlocutorul si se transmite mesajul nonverbal ca este inteles.
Factori care sustin procesul de ascultare activd:
a. comunicarea nonverbala si paraverbala (tonul si intensitatea
vocii, mimica, gestica) sa fie adecvaté continutului si starii afective a
interlocutorului;
b, contact vizual cu interlocutorul, fari, insd, a-l fixa cu
privirea;
c. utilizarea de formule de genul ,,Ceea ce vrei tu sa imi spui
este cd ...” pentru intarirea intelegeril corecte a ceea ce comunica
interlocutorul;
d. ascultarea autenticaé a interlocutorul, fara preocuparea
anticipativa pentru raspunsul care trebuie dat;
e. utilizarea afirmatiilor de genul hmm’, ,,da”, ,,inteleg”;
ff oferirea, pentru interlocutor, a oportunitatilor de a vorbi si
de a pune intrebari;
g. ascultarea sincera — consilierul s4 fie sincer interesat de
problema/subiectul abordat;
h. ascultarea si nu fie evaluativa — nu se fac judeciti de
valoare in functie de propriile atitudini si convingeri, in termeni de
»bine” sau ,rdu”, ,acceptabil” sau ,.neacceptabil”, .,potrivit” sau
.Nepotrivit”, ,,interesant” sau ,.neinteresant”;
i nu se filtreazd informatiile in functie de interesele si
convingerile personale ale consilierului:
j. nu se utilizeazi etichete din dorinta de a integra
interlocutorul intr-o categorie;
k. ascultarea si nu se centreze numai pe mesajul verbal — cele
mai multe informatii provin din mesajele nonverbale si paraverbale
pe care le transmite persoana: reactii vegetative (paloarea sau roseata
fetei), tonul vocii, gestica ete.
Deprinderi gresite care trebuie eliminate in procesul de
ascultare activa:
— afineatent, anu urmari ceea ce spune elevul:
— ascultarea ,de suprafaté”, superficiala, lipsita de atentie
reala;
— a asculta fara a intelege mesajul si a nu cere precizari
suplimentare:
— arepeta in minte care va fi urmatoarea intrebare;
— aintrerupe elevul in mijlocul frazei;
— aasculta din conversatie doar ceea ce asteapta, doar ceea ce
corespunde propriilor asteptari;
— ase simti amenintat, jignit pentru faptul ca elevii au valori
diferite de cele personale:
— areactiona la subiectele care contravin opiniei proprii.
3.3.2. Observarea
Abilitatile de observare ii permit consilierului o intelegere

profunda a mesajului transmis, a starii afective a interlocutorului.
Observarea are doi indicatori importanti: comportamentul
nonverbal 3i paraverbal (mimica, gestica, voce, modificari
vegetative) si comportamentul verbal (continutul mesajelor).
Observarea discrepantei dintre cele doua componente ofera de multe
ori informatii suplimentare despre persoana/situatia in cauza.
Dificultatile in procesul de observare apar atunci cand
observarea $i constatarea unor comportamente sunt substituite cu
interpretarile personale, conducand catre inferente —asupra
personalitatii elevilor. Efectul acestei abordari gresite este pierderea
relatiei de incredere cu elevii si a autenticitatii ei.
Obiectivul sedintelor de consiliere nu este o incercare din partea
consilierului de a eticheta si incadra elevii in categorii, ci de a le oferi
cadrul in care ei sa se cunoasca mai bine, sa se dezvolte personal, sd
se respecte pe sine gi s ii respecte pe ceilalti, sa invete sa ia decizii
responsabile.
3.3.3. Adresarea intrebarilor
Interogarea este o metoda invaziva si, ca urmare, trebuie utilizata

cu precautie in cadrul sedintelor de consiliere. Consilierul adreseaza
intrebari elevului / elevilor pentru a-i ajuta pe acestia in clarificarea
sentimentelor, convingerilor, atitudinilor si valorilor personale.
30
intrebarile pot fi: inchise, justificative, ipotetice si deschise.
e ZJntrebarile inchise sunt acele intrebari care genereaza
raspunsuri in termeni de ,,da” sau ,.nu”. Aceste intrebari duc de cele
mai multe ori la intreruperea comunicirii. Existé, insa, si
circumstante in care putem utiliza aceste intrebiéri — pentru
clarificarea unei informatii concrete. Avantajul major al acestor
intrebari este de a focaliza discutia si de a obtine informatii exacte
despre un anumit aspect. De exemplu: ,,Locuiesti cu familia?”.
© Intrebarile Justificative (,,de ce”) sunt intrebari inutile in
consiliere, pentru ca indeamna interlocutorul sa identifice cauze sau
motive, si nu acesta este scopul consilierii. Acest tip de intrebari este
asociat cu sentimentul de vind. intrebarea De ce ai facut asa” sau
De ce ai luat decizia X?” este asociaté in mintea unui elev cu ..De ce
ai facut un lucru asa de prostesc?”. Intrebarile .,de ce?” ii fac pe cei
interogati sa fie defensivi $i sé nu mai comunice: in situafiile in care
suntem intrebati de ce am reactionat ,asa” ne simtim obligati sa
gisim explicatii logice sau scuze pentru comportamentul nostru. in
loc de a folosi intrebarea ,.de ce?” se recomanda folosirea intrebarilor
deschise de genul ,,Ai putea sa-mi descrii situatia X ?”. De cele mai
multe ori e mult mai greu s& afli de ce ai facut un anumit lucru decat
sa raspunzi la intrebarea ,.Ce s-a intamplat?”. Aceasta intrebare se
focalizeaza pe comportamentul actual gsi permite elevului si
consilierului sa analizeze ceea ce se intampla in momentul de fata.
¢ Intrebarile ipotetice sunt utile pentru vizualizarea
consecintelor pozitive sau negative ale unor actiuni $i pentru luarea in
considerare a unor alternative diferite de actiune (exemplu: in
planificarea vietii si a carierei). intrebari de genul ,,Cum ai vrea sa fii
peste 5 ani?”, ,.Daca ai fi o floare, ce ai fi?”, ,.Daca clasa ta ar fi un
instrument muzical, care ar fi acela?” sunt utile in abordarea initiala a
unor teme ca stima de sine, conflictul, luarea deciziilor. Ele asigura
elevilor o stare de confort prin abordarea ipotetica a problemei, si nu
prin focalizari specifice sau individuale.
e iIntrebarile deschise sunt acele intrebari care comunica
interlocutorului ci este ascultat si consilierul este interesat de
informatiile pe care le aude. Aceste intrebari il ajuta pe interlocutor
sa-si exprime atitudinile, valorile, sentimentele si optiunile asupra unei
probleme abordate. Prin urmare, este indicat sA se utilizeze in cea mai
mare miasura intrebarile deschise. Intrebarile deschise faciliteaza
procesul de comunicare prin invitatia de a descrie situatia: ,,Ai putea si
imi spui mai multe despre . . . ?”, ,,Poti sé deserii situatia X ?”.
Recomandari pentru adresarea corecta a intrebarilor:
— utilizarea intrebarilor care nu contin fraze lungi;
— utilizarea cuvintelor, expresiilor pe care le prefera elevul;
— utilizarea reformularilor, in cazul in care intrebarea nu a
fost inteleasa, si nu a repetarii intrebarii; aceasta din urma actiune
poate induce sentimentul de greseala sau vinoviatie;
— evitarea formularii unei noi intrebari imediat dupa fiecare
31
rispuns primit; aceasta actiune poate induce o atmosferd de
interogare, ceea ce contravine sentimentului de securitate si confort
necesar obiectivelor consilierii.
3.3.4. Feedback-ul
Oferirea unui feedback eficient este o abilitate care sustine

comunicarea dintre consilier si elev.
Recomandari pentru oferirea de feedback eficient:
a. Feedback-ul se va focaliza pe aspectele pozitive; el trebuie
s fie constructiv, si nu distructiv. Scopul este de a-I sustine si ajuta
pe elev, si nu de a-I evalua sau judeca.,
b. Feedback-ul trebuie sa fie specific si coneret, focalizat pe
un comportament specific, si nu pe unul general. Exprimarile vagi
sau referirile indirecte la comportamentul in general sau la persoana
nu il ajuta pe elev.
c. Feedback-ul trebuie sa fie descriptiv, si nu evaluativ sau
critic. Se recomanda evitarea cuvintelor bun” sau ,rau” si a
cuvintelor care deriva din ele, pentru ca nu spun nimic despre
comportamentul specific pe care trebuie sa si-l dezvolte. Feedback-ul
trebuie oferit pentru acele comportamente si atitudini care pot fi
schimbate.
d. Feedback-ul trebuie sa ofere alternative comportamentale;
daca se oferi feedback pentru acele aspecte care nu pot fi schimbate,
consecinta imediata va fi o stare de conflict si tensiune emotionala
traite de elev.
e. Feedback-ul trebuie oferit imediat, pentru intarirea
comportamentului, si nu dupa o perioada.
f. Feedback-ul trebuie si se adrese comportamentului
persoanei, si nu persoanei in general.
3.3.5. Furnizarea de informatii
Pe parcursul procesului de autocunoastere pe care il faciliteaza

pentru elev, consilierul poate identifica cunostintele, atitudinile si
abilitatile acestuia. In functie de acuratetea informatiilor dobandite,
consilierul ofera informatii noi, corecte si structurate privind
problematicile cu care se confrunta elevul (de exemplu, informatii
despre posibile trasee educationale viitoare, droguri, boli cu
transmitere sexuala). Informatiile trebuie transmise intr-o maniera
care duce la infelegerea acestora.
Atunci cand se constata lacune informationale, este important
pentru consilier si nu ofere un feedback negativ elevilor in legatura
cu aceste omisiuni sau distorsiuni, s4 nu critice persoana care le-a
exprimat. Acest comportament ar duce automat la blocarea
comunicarii si, astfel, consilierul nu ar mai avea posibilitatea de a
incuraja atitudinea de curiozitate si nevoia de cunoastere din partea
elevilor.
Accentul trebuie s4 fie pus pe cadrul si maniera interactiva in
82
care sunt furnizate informatiile necesare elevului, astfel incdt acesta
sa poata lua decizii responsabile legate de propria viata. In acest sens,
este important de subliniat faptul ca demersul de consiliere
educationala nu se focuseaza asupra evaluarii cunostintelor elevului.
Recomandari cu privire la furnizarea informatiilor de cdtre
consilier:
— utilizarea unui limbaj comun cu cel al elevului;
— furnizarea de informatii corecte:
— explorarea, alaturi de elev, a alternativelor la o situatie /
problematica, fara a le oferi ca flind singurele solutii pentru acea
problema;
— indrumarea elevului pentru a cauta singur_ informatii
corecte, din surse sigure si a le evalua critic:
— analizarea si modificarea, alituri de elev, a informatiilor
incorecte pe care acesta le detine, oferind argumente pe care el le
intelege si le accepta;
— oferirea unui volum suficient de informatii, pentru a sustine
deciziile responsabile.
3.3.6. Tehnici de comunicare
» Parafrazarea
Parafrazarea este tehnica de reformulare a ceea ce este esential

in mesaj. Are ca obiectiv clarificarea aspectelor legate de subiectul
sau tema in discutie. Parafrazarea se realizeaza prin utilizarea unor
fraze care comunica elevilor ci mesajul a fost inteles: ,,Ceea ce spui
tu se refera la... ”, ,,Cu alte cuvinte ...”.
Totodata, parafrazarea permite consilierului sA verifice daca a
inteles corect mesajul transmis de elevi. Este important ca el sé nu
utilizeze alte cuvinte sau informatii, pe care elevii nu le-au transmis
in mesaj, pentru a nu da o interpretare personald a mesajului si pentru
a nu influenta sensul comunicarii.
Recomandari pentru utilizarea parafrazdarii de cdtre consilier:
Evitati sa definiti problemele in locul elevilor!
— Nu judecati si nu minimalizati ceea ce va comunica elevii!
— Nu utilizati sarcasmul sau ironia in feedback-ul pe care il
oferiti!
— Nu evaluati sau interpretati ceea ce au spus elevii!
— Fitli sinceri si nu pretindeti ca ati inteles ceva daca, de fapt,
nu ati infeles sau nu sunteti sigur ci ceea ce ati inteles este ceea ce
vroiau elevii sd va comunice.
— Utilizati si comportamentul nonverbal, pentru a comunica
acceptarea, in contextul parafrazarii!
» Sumarizarea
Sumarizarea este o modalitate de a concentra intr-o maniera

organizata cele mai importante aspecte ale discursului interlocutorului.
33
Scopurile sumarizarii sunt de a recapitula continutul unui
discurs sau de incheiere a discutiei. Sumarizarea se utilizeaza si
pentru stabilirea prioritatilor si alternativelor de abordare a unei teme
sau unui subiect sau pentru clarificarea perspectivelor elevilor asupra
alternativelor de abordare a acelui subiect. Sumarizarea este utila si
ca forma de deschidere a unei noi etape a discutiei pe tema stabilita,
reamintind astfel concluziile etapelor anterioare.
Sumarizarea se realizeazi impreuna cu elevii, clarificindu-se
temele care necesita o abordare ulterioara si cele care au fost deja
identificate si clarificate.
» Reflectarea
Reflectarea este exprimarea intelegerii de catre consilier atat a
continutului informational, cat si a starii emotionale transmise de elev
(prin oglindirea mimicii, gesturilor, tonalitatii vocii). Uneori, este mai
relevanta reflectarea emotiilor decat reflectarea continutului.
Reflectarea di elevului sentimentul ca este ascultat si ca ceea ce
exprima sau traieste este important. Scopul fundamental al reflectarii
este, mai ales, cel de validare a trairilor emotionale ale elevilor.
In plus, reflectarea atinge si scopuri precum:
a. sa verifice intelegerea celor relatate de catre interlocutor;
b. sa ii comunice interlocutorului intelegerea si acceptarea
neconditionata;
c. sd stabileasca o relatie bazata pe incredere.
3.3.7. Bariere in comunicare
Se pot intalni structuri de gandire distorsionata, care se reflect

ca bariere in comunicare, preponderent specifice relatiilor dintre
parinti si copii. Aceasta este una dintre situatiile in care consilierul
poate interveni, pentru a sustine parintii in dezvoltarea competentelor
parentale. Cunoasterea si constientizarea structurilor de gandire
distorsionata, privind comunicarea $i exercitarea rolurilor parentale,
reprezinta un pas cert, real gi eficient al adultilor in directia dirijarii
relatiilor parinti— copii si a profilaxiei conflictelor familiale.
Bariere in comunicarea dintre adulti si copii pot fi:
> Exagerarea sau diminuarea. Uneori, exista tendinta de a
exagera sau, dimpotriva, de a diminua importanta unor fapte, lucruri
sau caracteristici ale celor din jur. Parintii, de exemplu, pot exagera
gregelile propriilor copii si realizarile, succesele altora. Tendinta de a
exagera este proprie, in special, mamelor, iar tatii sunt deseori tentati
si diminueze lucrurile. Aceasta situatie se poate explica prin
particularitatile sferei afectiv-volitive si prin modelul comporta-
mental achizitionat de catre fiecare dintre ei in propria familie.
> Supergeneralizarea este tendinta de a observa si de a
evidentia o singura trasatura negativa, ca una reprezentativa pentru
intreaga activitate a copilului, presupunandu-se eventualele domenil
de insucces ale acestuia.
34
> Gadndirea de tipul ,totul sau nimic”. Deseori, parintii vad
lucrurile doar in ,alb” sau ,negru”. Cand copiii nu reusesc sa isi
atinga scopurile integral, parin{ii sunt tentati sa califice aceasta drept
un esec total.
» Negarea pozitivului inseamna respingerea experientelor
infantile pozitive, insistandu-se asupra faptului ca ,,ele nu conteaza”,
nu sunt serioase”, Astfel se mentine 0 convingere negativa vizavi de
valoarea actiunilor copilului, fapt care contribuie la aparitia
frustrarilor si a neincrederii in fortele proprii.
» Desconsiderarea viziunii infantile reprezinta tendinta
parintilor de a ignora sau desconsidera opinia copilului. Acest tip de
gandire distorsionaté se observa mai frecvent in familiile unde
predomina stilul autoritar in relatiile interpersonale.
» Saltul direct spre concluzii presupune formularea_unor
interpretari negative pripite, chiar dacd nu exista fapte sigure care ar
sustine convingator concluzia respectiva. Aceasta barieri in
comunicare se manifesta si ca o eroare prin presupunere. De
exemplu, uneori, parintii, in baza unei presupuneri arbitrare,
considera cé evenimentele vor lua o anumit4 intorsaitura negativa si
trdiese anticipat convingerea c4 aceasta predictie ar fi un fapt cert
deja. Aceasta situatie submineazi intelegerea reciprocd dintre
membrii familiei si creeazd nervozitate, tensiune gi stari frustrante.
> Filtrul mintal presupune selectarea unui singur detaliu, care,
deseori, poate fi negativ, si insistarea exclusiva asupra acestuia, fapt
care diminueaza reflectarea obiectiva si de ansamblu a realitatii.
Cercetarile demonstreazd un lucru curios: parintii nu au deja
elaborate anumite criterii de selectare a acestor detalii de conduita
infantila, ele depinzand de cele mai multe ori de dispozitia parintilor,
de influenta altor persoane sau de pozitia copilului intre frati si in
familie.
» Rationamentul afectiv (emotional) presupune faptul ca
emotiile negative reflecté in mod sigur lucrurile asa cum sunt: ,,.Dacd
simt asa, inseamna ca este adevarat”.
>» Afirmafiile categorice reprezinta incercarea parintilor de a
se automotiva cu ,,trebuie” si ,.nu trebuie” sau de a motiva copiii in
directia respectiva, ca si cum ar organiza pedeapsa inainte ca acestia
sa fi intreprins ceva.
— Prin ascultare activa se comunica respect pentru ceea ce gandeste sau simte interlocutorul si
se transmite mesajul nonverbal ca este inteles.
— Factori care sustin procesul de ascultare activa sunt: elementele nonverbale si paraverbale
ale comunicarii, contactul vizual, ascultarea autenticd, neanticipativa si neevaluativa, verificarea
intelegerii corecte a mesajului interlocutorului ete.
— Abilitétile de observare ii permit consilierului o intelegere profunda a mesajului transmis, a
starii afective a interlocutorului.
~ Consilierul adreseaza intrebari elevului / elevilor pentru a-i ajuta pe acestia in clarificarea
sentimentelor, convingerilor, atitudinilor si valorilor personale. intrebarile pot fi: inchise, justificative,
ipotetice si deschise.
— Feedback-ul se va focaliza pe aspectele pozitive; este constructiv, imediat, clar si specific
raportat la un anumit comportament / o anumita atitudine.
— jn functie de acuratetea informatiilor detinute de elev, consilierul oferd informatii noi,
corecte si structurate privind problematici cu care se confrunta elevul (de exemplu, informatii despre
posibile trasee educationale viitoare, droguri, boli cu transmitere sexuala). Informatiile trebuie
transmise intr-o maniera care duce la intelegerea acestora.
— Purafrazurea este tehnica de reformulare a ceea ce este esential in mesaj. Are ca obiectiv
clarificarea aspectelor legate de subiectul sau tema in discutie.
— Sumarizarea este o modalitate de a concentra intr-o maniera organizata cele mai importante
aspecte ale discursului interlocutorului. Scopurile sumarizarii sunt de a recapitula continutul unui
discurs sau de incheiere a discutiei.
— Reflectarea este exprimarea intelegerii de catre consilier atat a confinutului informational,
cat si a starii emotionale transmise de catre elev (prin oglindirea mimicii, gesturilor, tonalitafii vocti).
Uneori, este mai relevanta reflectarea emotiilor decat reflectarea continutului.
— Posibile bariere in comunicarea dintre adulti si copii: exagerarea/diminuarea:
supergeneralizarea, gindirea de tipul .totul sau nimic”, negarea pozitivului, desconsiderarea viziunil
infantile, saltul la concluzii, filtrul mintal, rationamentul afectiv, afirmatiile categorice.
Ascultarea activa, observarea, parafrazarea, sumarizarea, interogarea, reflectarea, bariere in

comunicare.
|. Care sunt scopurile utilizarii reflectarii in comunicarea cu clientul?

2. Enumerati elementele care trebuie luate in considerare la oferirea de feedback!
3. Cum se adreseaza corect intrebarile?
36
Alegeti varianta corecta!
|. Ascultarea activa este sinonima cu:

a) interogarea
b) reflectarea
c) comunicarea respectului si intelegerii pentru mesajul transmis
2. in consilierea educationala se recomanda utilizarea:

a) intrebarilor justificative
b) intrebarilor deschise
c) intrebarilor inchise
¢ Baban, Adriana (coordonator) (2001), Consiliere educationald. Ghid metodologic pentru

orele de dirigenjie si consiliere, ASCR, Cluj-Napoca.
Sly
COMUNICAREA DINTRE ADOLESCENTI SI PARINTI
Cuprins
4.1. Introducere
4.3.1. Transmiterea informatiei
4.3.2. Receptarea informatiei
4.3.3. Dificultati de intelegere a mesajului
4.3.4. Recomandari pentru optimizarea relatiilor dintre adolescenti si parinti
eS 4]. Introducere
Priceperea de a comunica este deosebit de importanta pentru

solutionarea problemelor de orice tip si este una dintre cele mai
pretioase deprinderi pe care onnl le dobdndeste in viaja.
Comunicarea poate fi definita ca o ansmitere de informatie sau ca
un schimb de informatie. Dar, succesul oricarei comunicari este
determinat, in primul rdnd, de injelegerea reciproca, Dezacordurile
si conflictele se amplificaé si se complica din cauza incapacitafit
noastre de a vedea lumea cu mintea gi inima altor oameni. Daca nu
exista intelegere reciprocd, nu existd nici incredere. Dar, dacd
posedém arta comunicarii, ii putem intelege mai ugor pe alti oameni,
iar lor le este mai usor sd ne injeleagad. Adevarata comunicare
presupune nu numai schimb de cuvinte, idei si informajii, ci si de
sentimente, emoftii, trairi.
Varsta dezvoliarii intensive — adolescenta — este adesea
considerata furtunoasd, din cauza conflictelor si ciocnirilor frecvente
dintre parinti si copii. Multi adolescenti considera ca parinii lor sunt
prea severi” sau ,,demodati", ca incearcé sa le dirijeze viaja, ii
dadacesc prea mult. Unii adolescenti cred ca parinjii sunt prea
insistenti, altii considerd ca sunt nepdasdtori. Este absolut firese ca
parintii sa isi protejeze copiii pana cand vor deveni suficient de
maturi ca s@ se descurce singuri. Dar copiii sunt prea grabiti sa
devind independen{i si sd realizeze multe dintre cele pentru care inca
nu sum pregatiti, dupa parerea parintilor. Astfel, pot apadrea conflicte
intre parinfi st copil.
Adolescentii se simt nedreptatiti, li se pare ca nu sunt iubifi.
38
Parintii, de cele mai multe ori, nici nu banuiesc astfel de sentimente
ale copiilor; in alte cazuri, parinjii isi iubese copiii foarte mult, dar
nu stiu cum sa isi manifeste aceasta dragoste sau sunt atat de
ocupa{i, incat nu au timp pentru ei.
— cunoasterea realitatii psihologice a relatiei dintre adolescenti

si parintt;
— cunoasterea modalitatilor de comunicare eficienta;
— cunoasterea modalitatilor de transmitere corecté a mesajelor.
— recunoasterea realitatii relatiei dintre adolescenti $i parinti;

— recunoasterea modalitatilor de transmitere a mesajelor care
pot crea bariere de comunicare;
— formarea si dezvoltarea abilitatilor de transmitere corecta a
mesajelor si mediere a relatiei adolescenti-parinti.
4.3.1. Transmiterea informatiei
Comunicarea consta in transmiterea informatiei (mesajului) si

receptarea informatiei.
Existé doué modalitati de transmitere a informatiei — mesaj-tu
si mesaj-eu.
e Mesajele-tu contin revolta, amaraciunea, apararea,
acuzarea; ele sunt orientate cdtre interlocutor, in functie de problema
sau situatia concreta. Cand se primesc mesaje-fu, comunicarea se
intrerupe si poate interveni conflictul.
SSS
Daci oamenii simt primejdia atacului, de obicei, se apara, fie
negand vina lor, fie discutand aprins. Primind un mesaj-n de tipul:
Din vina ta (voastra)” sau ..Nu poti si ai incredere in tine (voi)”,
omul neaga invinuirea: ,,Eu nu sunt de vina ,, sau ,.Poti avea incredere
in mine”. Omul poate reactiona prin propriul mesaj-tu: ,,Nu este vina
mea, tu esti de vind!” sau ..Eu nu port nici o vind, nu pot avea
incredere in tine!”.
e Exista wei pasi conseculivi pentru transmiterea mesajului-eu.
Nu intotdeauna este necesar sf folosim toate cele trei_ componente,
dar este util si le cunoastem.
Pasul intéi. La inceput se descrie situatia sau comportamentul
care a generat probleme. Mesajul trebuie sa fie concis si numai
despre situatia sau comportamentul concret, Se evita invinuirile gi
intrebuintarea pronumelor de persoana a II-a.
Pasul al doilea. Se descriu sentimentele asociate situatiei
respective sau consecutive comportamentului respectiv.
Pasul al treilea. Se dau explicatii legate de sentimente.
Respectarea acestor pasi nu garanteazd succesul imediat al
comunicarii, dar reprezinté 0 modalitate de evitare a conflictului sub
forma de cearté, ceea ce ar bloca total comunicarea reala. Are o
deosebita importanta si momentul transimiterii informatiei.
Care este rolul limbajului mimicii si al gesturilor? Sa te
incordezi, s4 te intorci cu spatele, si rotesti privirile, sa arati cu
degetul sau sa arati pumnul — sunt exemple dintr-un limbaj foarte
expresiv si inteles de toti. Important este sa infelegem cum
influenteazi comunicarea. Dar cum folosim tonul? Daca mesajul-eu,
bine intentionat, este exprimat pe un ton acuzator, atunci, cu
siguranta, el va ramane fara raspuns. Mesajul-eu este mai bine sa fie
transmis cu voce linistita; aceasta actioneazA calmant asupra
interlocutorului si ajuta la clarificarea gandurilor.
Uneori, transmitem celorlalti un mesaj-eu, lar ei ne raspund
printr-un mesaj-tu. Intrarea in acest scenariu va insemna inceperea
obisnuitului schimb de replici, jonglarea cu mesaje-tu. Oricat de
suparati am fi, trebuie sA operam numai cu mesaje-eu. Priceperea de a
asculta va facilita solutionarea problemei.
4.3.2. Receptarea informatiei
Uneori, adolescentii ignora ceea ce spun parintii sau le dau de

inteles acestora, in cadrul discutiei, ca asculta din obligatie si nu au
nevoie de morali. De fapt, majoritatea oamenilor poseda aceasta
arta”; nu prezinta nicio dificultate si-i dim de inteles interlocuto-
rului ca vorbele lui nu meriti nici o atentie. Si, dimpotriva, atunci
cand ascultém interlocutorul cu atentie, ii comunicém ca el are
dreptul s4 isi exprime sentimentele. Aceasta nu inseamna ca trebuie
sd simulam ca suntem de acord cu el; putem considera, de exemplu,
ci punctul de vedere al celorlalti este gresit. Dar, considerand ca noi
avem dreptul la propriile sentimente si la propria opinie, trebuie sa
fim de acord ca si ceilalti au dreptul la propria opinie si la propriile
40
sentimente. Daca vom avea fata de ceilalti o atitudine de intelegere si
respect, relatiile noastre cu ei vor fi mai bune.
Asadar, ce inseamna sa iti asculti cu atentie interlocutorul?
Pasul intai — ascultare pasivad: nu vorbim, nu intrerupem, stam
linistiti, privim in ochii celorlalti si ii ascultéam. Ascultarea pasiva
inseamna o simpla manifestare de atentie.
Pasul al doilea — ascultare activa. Afirmari prin clatinarea
capului de tipul .,Da” sau ,,Chiar?”. Astfel vom incuraja partenerii de
dialog, aratand ca ii ascultém cu atentie. Folosind expresii simple de
tipul ,,Interesant!” sau ,.N-as fi crezut niciodata!”, intrebari scurte de
tipul ,,Ce ai in vedere?”, ,.Si ce s-a intamplat mai departe?”, facilitam
intelegerea reciproca.
Pasul al treilea se numeste ascultare reflectatd sau oglindita:
reflectém tot ce ni se spune, ca o oglindd. Aceasta inseamna ca noi
reflectam prin mimica si gestica sentimentele expuse de interlocutor
prin cuvinte.
4.3.3. Dificultatile de intelegere
Pubertatea marcheaz4 incheierea copilariei propriu-zise si

inceputul adolescentei; de aceea in tabloul ei psihologic intalnim
imbinari curioase ale unor particularitati ce tin de mica scolaritate cu
acelea ce caracterizeaz perioada adolescentina. Puberul este inca un
copil, dar un copil care ,din cand in cand tinde sa isi depaseasca
perioada copilariei si care, mai mult decat in oricare dintre perioadele
precedente, prelungeste aceasta copilarie spre viitor.” (R. Osterrieth)
Desi activitatea dominanté ramane invatarea, atitudinea
puberului/adolescentului fata de aceasta se modifica, devenind mai
constienta, ampla, diferentiata. Viata familiala si scolara a puberului
este completata de viata lui socialaé, manifestaté prin intermediul
implementarii sale in grupul de similitudine (de egali) si al
contactului mai direct cu lumea adultilor. Puberul are nevoie de
independenta, de relatii in grup, el isi insuseste deprinderile de
comunicare pe baza normelor de conduité moral-etica. Desi incepe a
se detasa de familie, puberul simte acut nevoia de afectiune, ocrotire
gi atentie din partea parintilor. Particularitatea acestei varste o
constituie tendinta spre maturitate, formarea constiintei morale,
inceputul autoaprecierii si autodeterminarii. Puberul asteapté sa
creasca mai repede mare, si devina cineva, si devina o personalitate.
Aceasta genereaza neincrederea, insatisfactia.
Puberul dispune de un instrument psihic, deosebit de important,
care il va ajuta sa isi satisfacd necesitatea de implinire — ,,eu”-1
propriu, ce a devenit un factor rational, deoarece ji ofera copilului
forta de a-gi stapani emotiile si actiunile. Dezvoltarea accentuaté a
gandirii si a tuturor proceselor psihice cognitive il face pe puber mai
rational, evidentiindu-i tendinta de a comenta si interpreta cele
observate, de a crea ceva nou in raport cu propriile trairi si experient&
de viata. La varsta aceasta, capata un continut nou si relatiile dintre
41
sexe, legaté de maturizarea sexual. La prima vedere, relatiile dintre
baieti si fete raman inca reci, de ignorare reciprocd, ins, o analiza
mai detaliata a conduitei puberului demonstreaza aparitia interesului
fata de sexul opus, ceea ce se manifesté printr-o grija deosebita
pentru exteriorul sau, tinuta vestimentara. maniere etc.
Toate particularitatile enumerate denota importanta pe care il au
respectul, din partea adultilor, fafa de personalitatea puberului,
intelegerea si stimularea autocunoasterii si autodeterminarii lui. Un
rol deosebit ii revine familiei in cadrul socializdrii secundare, care
are loc la varsta adolescentei. Ea reprezinté conditia definitivarii
procesului de formare a identitatii. Erick Erickson (1988) a
caracterizat adolescenta ca o perioada critica in indelungatul proces
de formare a identitatii. Dificultatea pe care o intaémpiaa adolescentii
atunci cand incearcé sé puna bazele identitatii personale este desem-
nata prin notiunea de crizd de identitate, finalizarea acesteia mani-
festandu-se prin atingerea identitatii sau printr-o stare de confuzie a
rolului.
Criza de identitate, caracterizaté ca o cautare de catre adolescent
a raspunsului la intrebarea ,,Cine sunt eu?”, surprinde momente
dificile, dihotomice: capacitatea de rezolvare autonoma a situatiilor de
viaté sau luarea de decizii necorespunzitoare: proiectarea reusita de
perspective sau adoptarea de planuri ulterior abandonate;
autoaprecierea adecvata a potentialului individual sau incapacitatea de
evaluare corecta a valorii personale. Este etapa in care adolescentul se
autodefineste ca elev. fiu sau fiicd, prieten sau om, isi stabileste cadrul
de aptitudini si potentialul de dezvoltare ulterioara.
Adolescentii, in mod normal, se caracterizeaz4 prin detasarea
treptata de parinti si atasarea la grupul de prieteni, de semeni. Pentru
a-si dezvolta sentimentul responsabilitatii, a se simti siguri, a judeca
in mod corect, acestia au nevoie de independenta. Concomitent, ei
manifesta atasament fata de parinti, de la care invata arta comunicarii
interpersonale si a rezolvarii situatiei de apartenenta, autonomia.
Parintii le pot oferi sustinere in formarea identitatii, pe masura ce
acestia se adapteaza social in afara familiei. Independenta, autonomia
si identitatea se manifesta indisolubil de atasamentul de familie. in
cazul carentelor familiale (afective, educationale, materiale sau de
alta natura), adolescentii se detageazi emotional de familie, devenind
vulnerabili. S-a constatat in nenumarate cercetari ci cei care sunt mai
apropiati de familiile lor dau dovada de mai multa incredere in sine,
de capacitate de rezolvari autonome, de solitudine creativa, abilitati
sociale, de comunicare si interrelationare eficienta.
Dezvoltarea social a adolescentului depinde mult de atitudinea
accesibila si acordarea atentiei de catre tata, ceea ce insufla
adolescentului un sentiment de incredere si siguranta. Importanta
tatalui se manifesta prin suport fizic si financiar, completat de
sentimentul de grija si afectiune. In familiile in care tatal este prezent
gi responsabil, copiii se simt mai siguri si mai veseli, au mai putine
conflicte cu adultii si semenii. Tatii cu un potential educational
relevant fixeazi limite rezonabile si insist& asupra respectarii lor,
42
incurajeaza stabilitatea emotionala si moralé, in momente dificile
ofera tarie gi statornicie familiei. Ei indruma copiii sé studieze
disciplinele considerate mai grele si le cultiva primele abilitati
tehnice. De la tata, adolescentul invaté s4 fie sensibil la nevoile
altora, sa fie tandru cu sexui opus.
4.3.4. Recomandari pentru optimizarea relatiilor dintre

parinti si adolescenti
» Intercomunicarea va fi mai eficienta daca adultul va ocupa

pozitia ,,alaturi de adolescent”.
>» Relatiile de colaborare trebuie sa predomine in familie,
deoarece ele inlesnesc formarea sistemului de reprezentari si
comportamentul sociocentric al parintilor si al adolescentilor. E
necesar si aplicam consecvent in activitatea si viata familiei
formulele de tipul: ..Noi facem”, Noi decidem”, ,.No i dorim”, ,.Noi
asteptam”, ,.Noi realizim”, ,,Noi credem”, ,,Noi tindem”, ,,Noi
continuam”, ,.Noi ambii nu avem dreptate”, ,.Noi planificam” etc.
» Pentru intensificarea autocontrolului si combaterea ferma a
emotiilor si sentimentelor astenice cu caracter distructiv (in primul
rand, eliminarea sau transformarea celor mai periculoase emotii:
invidia, razbunarea si gelozia) s-au dovedit a fi eficiente urmatoarele
remedii:
— afirmatiile pozitive (autosugestiile) de tipul: ,,Eu sunt bun,
calm, obiectiv”, ,,Eu ma respect, flindcd nu dorese si fac nimanui
niciun rau”, ,.Eu vreau ca toti si fie fericiti”, Eu sunt marinimos”,
»Eu sunt atent”, ,,Eu sunt in stare sa fac multe lucruri bune”,
Consider razbunarea drept act impulsiv, negandit si nu raspund la
el’, Nu sunt gelos(oasa), deoarece prietenul meu este generos,
intelept si confirma aceasta numai prin fapte frumoase” etc.:
— dezvoltarea capacitatii de control si autocontrol prin insusirea
exercifiului ..stop-actiune”, ce consta in ,,stoparea mintalé” a lantului de
evenimente, actiuni in corelatie cu sine, estimarea lor minutioasé prin
intermediul autochestionarii (adicd, ne punem singuri un sir de intrebari)
de tipul: ,Ce faci?”, ,Cum faci?”, ,,De ce?”, ,,Faci bine?”, ,,Esti
satisfacut?”, ..Cum reactioneaza cei din jurul tau?”, ,,Nu ti-e rusine
pentru vorbele sau faptele tale?”, Cum ar proceda o alté persoana in
locul tau?”, .,Ce simte partenerul?” etc.;
— formarea capacitatii de a te privi dintr-o alta perspectiva,
cu ochi straini’, in scopul autodeterminarii in actiuni si
comportamente.
> Insusirea cailor psihofiziologice de canalizare a starii de
tensionare afectiva se poate realiza prin intermediul exercitiilor fizice
(antrenamentului fizic): alergari usoare, plimbari, jocuri in grup sau
in perechi: ping-pong, fotbal, volei etc.
Este necesar sa stim ca activitatea fizici nu este doar
fundamentul sanatatii somatice, ci gsi contribuie la relaxarea
emotionala. Sub influenta exercitiilor fizice si miscarii active se
produce in creier o anumita cantitate de substanté ce actioneazd
asupra tonusului vital, facdandu-ne calmi, vioi, energici, rezistenti $1,
prin urmare, canalizdndu-ne iritarea. Totodata, trebuie s4 retinem ca
iritarea nu poate fi dep&sita doar prin intermediul autoreg|larii
fiziologice, cum cred acei care isi concentreazi forfele asupra
perfectionarii fizice.
» Este necesara cultivarea sentimentului de empatie, orientat
spre formarea unui climat familial cordial, binevoitor i stabil.
> Este necesara studierea literaturii de specialitate pentru
acumularea cunostintelor respective.
>» Se recomanda organizarea rationala si interesanta a vietii
de familie, ce include urmatoarele exigente (foarte concis):
— stima si ajutorul reciproc;
— repartizarea obligatiunilor (tinand cont de starea sanatatii,
varsta, gen, ocupatii. interese si aspiratii ale membrilor familiei);
— organizarea sarbatorilor, calatoriilor cu familia;
— relaxarea emotionald prin intermediul exteriorizarii_ emo-
tiilor si sentimentelor stenice (zimbet, bucurie, umor, veselie etc.) in
baza procedeelor cunoscute: glume, bancuri, scamatorii (uneori),
diminuari sau exagerari intentionate;
— formarea atitudinii pozitive faté de viata.
> Diferentierea situatiei de conflict, ce consté in
necoordonarea sau necoincidenta intereselor, de conflictul propriu-
zis, care contine reproguri, ofense, cearta etc.
> Cunoasterea si constientizarea structurii si mecanismului de
declansare a conflictelor.
>» De retinut ca initiatorul concilierii este persoana care
posed curaj si la care sistemul reprezentirii sociocentrice deja
functioneaza, exteriorizindu-se intr-un comportament sociocentric,
constructiv, socioafectiv.
> Este de dorit s4 nu se caute ,,vinovatul” in situatiile dificile,
de intercomunicare si in alte actiuni si evenimente familiale.
>» Concilierea poate avea loc pe doua cai: directé — presupune
o discutie deschisa, sincera; indirecté — prin utilizarea diverselor
pretexte (intrebari cu caracter practic, invitatie).
> De retinut ca egalitatea in familie este intotdeauna relativa,
deoarece omul este o fiinté biopsihosociala, cu particularitaqile
respective, care ii centreaza functiile gi activitatea. Caminul familial
si colaborarea adevarata se pot realiza numai prin eforturile tuturor
membrilor familiei.
> Evitarea diferitelor structuri de gandire distorsionata,
privitoare la exercitarea rolului de parinte, de tipul: ,totul sau nimic”,
cand lucrurile sunt vazute in categoria ..alb-negru”, Daca scopul
actiunii nu este atins in totalitate, exista tendinta de a considera
actiunea un esec total.
> Evitarea generalizarilor exagerate: tendinta de a vedea un
singur eveniment negativ ca fiind reprezentativ pentru intreg
comportamentul individului.
> Accentuarea elementelor pozitive, evitand subestimarea
44
individului si a comportamentului acestuia.
>» Evitarea ,,salturilor” directe spre concluzii, evitarea
interpretarilor negative, chiar dacd nu existé fapte sigure care sa
sustina convingator o anumita concluzie sau decizie.
>» Evitarea etichetirii si etichetarii eronate, care reprezinta o
forma extrema a generalizarii exagerate. In locul explicatiei propriei
erori, se ataseaz4 o etichetd negativa de tipul: ,,Sunt un ratat”, ,,Sunt
un fricos”, ,,Sunt un invins” ete.
» Este necesar ca si pdarintii, si adolescentii sa retina:
comportamentul este orientat spre un scop, este motivat si trebuie sa
fie inteles in contextul sau social; apartenenta la grupurile sociale este
0 necesitate a individului, atat a adolescentilor, cat si a parintilor, care
trebuie sa fie respectata; adolescentii isi dezvolta un plan al vietii care
ghideazi deciziile lor comportamentale si care, deseori, nu
corespunde cu viziunea parintilor.
» De retinut: comportamentul negativ si conflictele pot fi
contracarate mai eficient discutand problema, ceea ce presupune
familiarizarea adolescentilor si parintilor cu un ansamblu de
cunostinte ce vizeaza cultura intercomunicarii.
— analiza relatiilor adolescenti-parinti a permis depistarea a
trel aspecte importante ce trebuie retinute: atat parintii, cat si
adolescentii nu poseda cultura discutiei si nu delimiteaza hotarul
dintre discutie si cearta; fiecare parte se considera nevinovata in
declansarea conflictului; la baza conflictelor familiale se observa unul
si acelasi mecanism, pe care l-am numit generalizarea si reactua-
lizarea trecutului, care nu este constientizat la timp de ambele parti.
Discutia este un schimb reciproc constructiv de informatii,
impresii, Opinii, aprecieri critice, propuneri orientate spre realizarea
unui scop. Deci, discutia vizeaz4 procedeele de atingere a unui scop
comun pentru parinti si adolescenti, constituind un detaliu al
intercomunicaril; este o modalitate eficienté de a influenta gandurile,
atitudinile si conduita partenerilor.
Cearta constituie o ciocnire a scopurilor, intereselor, valorilor
si calitatilor unor persoane. Discutia evita aprecierile negative, pe
cand cearta presupune acuzarea, desconsiderarea si chiar injosirea
persoanei.
> Cultivarea abilitatilor si deprinderilor de comunicare incepe
in familie. Analiza unor discutii inregistrate ne demonstreazi ca
schimbul reciproc de opinii si convingeri se poate desfasura intr-o
forma amabila chiar si in cazul prezentei controverselor. Cearta
denota o contestare a motivelor, scopurilor, valorilor partenerului; in
situafiile tensionate, insotite de izbucniri ale emotiilor egocentrice,
oamenii igi concentreaza atentia asupra lor, uitand de partener. Nici
parintii i nici adolescentii, in astfel de situatii, nu fac exceptii. In situa-
tile conflictuale, ambele parti se gandese numai la sine, tin cont doar
de propriile dificultati, nu iau in seama starea si emotiile partenerului.
Adultii (pedagogii si parintii) trebuie sa retina faptul ca forma,
stilul si continutul raporturilor familiale determina formarea unor
trasituri de caracter la copii. Cercetarile efectuate si sinteza
observatiilor realizate permit s& mentionim cA atat parintii, cat si
adolescentii percep acut necesitatea de a cunoaste arta comunicarii,
de a se antrena in dialoguri si discutii.
> PArintii si adolescentii trebuie s4 constientizeze elemente
precum:
— capacitatea de a se mentine in limitele discutiei nu poate

substitui structura complexd a culturii comunicarii; adevarata arta
psihologica a intercomunicarii presupune sustinerea partenerului in
vederea respectarii acestor limite;
— spiritul de observatie, atentia, retinerea si tactul reprezinta
calitati umane ce determina eficienta si controlul comunicarii,
constituind si baza psihoprofilaxiei conflictelor;
— este necesar 54 se constientizeze mecanismul conflictului in
scopul dirijarii lui (evitarii, solutionarii si transformarii caracterului
distructiv al acestuia in unul constructiv):
— simetria relatiilor interpersonale diminueaza simtitor capa-
citatea partenerilor de a asculta, de a se auzi si de a se intelege
reciproc;
— procedeul cedarilor se bazeaz{ pe un sistem de imagini
monocentrice si nu duce la rezultate stabile, fiindcd partea care
cedeazd considera cd a facut totul pentru a evita conflictul si nu
invata a intelege partenerul, iar partea care se foloseste de cedare se
obisnuieste a tine cont numai de emotiile si sentimentele proprii:
— relatiile afective, mecanismul gi scenariul — situatiilor
conflictuale se repeta si se consolideaza pe parcursul anilor.
Asadar, pdrintii si adolescenfii obfin rezultate pozitive in
cultura comunicdarii numai dacd inteleg si constientizeazd necesitatea
de a refuza elementele, mecanismul si scenariul conflictelor, de a
cunoaste si a practica un nou stil de comunicare, bazat pe stima
reciprocd si empatie.

— Exista doud modalitati de transmitere a informatiei — mesaj-t $i mesaj-eu.
— Mesajele-iu contin revolta, amaraciunea, apararea, acuzarea; ele sunt orientate catre
interlocutor, in functie de problema sau situatia concretaé. Cand se primese mesaje-tu, comunicarea se
intrerupe gi poate interveni conflictul.
— Exista trei pasi consecutivi pentru transmiterea mesajului-eu: descrierea situatiel, descrierea
sentimentelor; explicatii.
46
— Receptarea informatiei presupune ascultarea eficienté: ascultarea pasiva; ascultarea activa;
ascultarea reflectata
— Sunt foarte importante respectul din partea adultilor fata de personalitatea puberului,
intelegerea si stimularea autocunoasterii si autodetermindrii lui. Un rol deosebit ii revine familiei in
cadrul socializdrii secundare, care are loc la varsta adolescentei. Ea reprezinta conditia definitivarii
procesului de formare a identitatii.
— Intercomunicarea va fi mai eficienté daca adultul va ocupa pozitia ,,alaturi de adolescent”.
— Relatiile de colaborare trebuie s4 predomine in familie, deoarece ele inlesnesc formarea
sistemului de reprezentari si comportamentul sociocentric al parintilor si al adolescentilor.
— Este necesara diferentierea sifuafiei de conflict, ce consti in necoordonarea sau
necoincidenta intereselor, de conflictul propriu-zis, care contine reprosuri, ofense, cearta etc.
— Sunt necesare cunoasterea si constientizarea structurii si mecanismului de declansare a
conflictelor, atat de catre parinti, cat si de catre adolescenti.
— Discujia este un schimb reciproc constructiv de informatii, impresii, opinii, aprecieri critice,
propuneri orientate spre realizarea unui scop. Discutia evita aprecierile negative.
— Cearta constituie o cioenire a scopurilor, intereselor, valorilor si calitatilor unor persoane;
presupune acuzarea, desconsiderarea si chiar injosirea persoanei.
— P&rintii si adolescentii obtin rezultate pozitive in cultura comunicarii numai daca inteleg si
constientizeaza necesitatea de a refuza elementele, mecanismul si scenariul conflictelor, de a cunoaste
sia practica un nou stil de comunicare, bazat pe stima reciproca si empatie.
Mesaj-eu, mesaj-tu, ascultarea pasiva-activa-reflectataé, socializare secundara, structura $i

mecanismul de declangare a conflictelor, discutie vs cearta.
intrebiri de control si teme de dezbatere
1. Deserieti pasii necesari pentru transmiterea mesajelor-eu!

2. Care este rolul mimicii si gestualitatii in transmiterea mesajelor-eu?
3. Realizati o analiza comparativa intre discufie si ceartda!
Marcaji cu Adevarat sau Fals urmatoarele afirmatii:
1. Mesajele-eu contin revolta, amaraciunea, apararea, acuzarea celuilalt.

2. Insusirea cailor psihofiziologice de canalizare a starii de tensionare afectiva se poate realiza
prin intermediul exercitiilor fizice.
3. Discutia constituie o ciocnire a scopurilor, intereselor, valorilor si calitétilor unor persoane.
¢ Baban, Adriana (coordonator), (2001). Consiliere educafionala. Ghid metodologic pentru

.
PROIECTAREA CONSILIERH EDUCATIONALE SI METODE SPECIFICE
Cuprins
5.1. Introducere
5.3.1. Etapele proiectarii
5.3.2. Metode si tehnici de consiliere educationala
5.1. Introducere
Pentru dezvoltarea _competenfelor necesare — consilierii,

specialistul trebuie sa cunoasca reperele proiectérii unor activitafi
de consiliere. Proiectarea este 0 metodd de formulare mai exacta si
mai eficienta a problemei care necesita a fi abordaté in cadrul
gedintelor de consiliere, cat si a abilitdtilor, atitudinilor sau
cunostinjelor ce urmeazd a fi dezvoltate la elevi. Proiectarea este
baza planului de intervenjie si se realizeaza pe o problema a
clasei/elevului identificata de consilier si elevi/elev, pentru care
exista motivatia de diminuare, imbundtdtire sau dezvoltare din
partea elevilor. De exemplu, se poate proiecta un modul de activitafi
care sa vizeze abilitafile de comunicare si rezolvare de conflicte
pentru un grup de elevi.

* cunoasterea modalitatilor de planificare a activitatii de
consiliere educationala;
* cunoasterea metodelor si tehnicilor de lucru.
* studentii vor intelege etapele de desfagurare a demersurilor

de consiliere educationala;
+ studentii vor recunoaste metode si instrumente de lucru
specifice consilierii educationale;
* studentii vor aplica metode gsi tehnici de lucru in situatii
simulate.
5.3.1. Etapele proiectarii
* Definirea problemei — presupune identificarea tipului de

problema cu care se confrunta cel consiliat. Exemple de probleme:
abilitati sociale scazute, strategii de invatare insuficient dezvoltate,
dificultati de comunicare in situatii de conflict, stil de viata nesanatos.
* Deserierea problemei — se realizeazi prin descrierea
comportamentala, cognitiva si emotionala. Descrierea problemei se
va baza pe caracteristici comportamentale, cognitive si emotionale
prevalente si cu o frecventa mai mare in grupul analizat.
* Identificarea posibililor factori de formare gi dezvoltare
a problemei. De cele mai multe ori, problemele au mai multe surse
de formare — rareori, un singur factor declanseaz4 un comportament
neadecvat (de exemplu, in cazul fumatului la adolescenti, pot
interveni: reclama, presiunea grupului, neincrederea in sine, aderenta
la normele de grup ete.). Identificarea cauzelor care au condus la
dezvoltarea unei probleme este un pas indispensabil in eliminarea ei.
Factorii de formare a problemei trebuie sa fie identificati de grupul /
individul care se confrunta cu acea problema si nu sa i se impuna un
punct de vedere din afara asupra cauzelor problemei.
* Identificarea factorilor de mentinere si de activare a
problemei. Factorii de mentinere a problemei (exces/deficit
comportamental) impiedica formarea unor atitudini adecvate sau
abilitali eficiente. De exemplu, utilizarea etichetelor gi a criticii in
comunicarea dintre elevi reduce posibilitatea de autocunoastere,
incredere in sine si exprimare asertiva.
* Planul de interventie este etapa cea mai importanta in
proiectarea si desfasurarea procesului de consiliere. Planul cuprinde
50
totalitatea modalitatilor de realizare a obiectivelor de interventie.
Interventia la sedinta de consiliere este de grup sau individuala gsi se
focalizeaza pe dezvoltarea unor abilitati comune unui grup de elevi /
caracteristice elevului.
Etapele formularii planului de interventie sunt:
a) formularea obiectivului de lunga durata — exemple: formarea
unei stime de sine pozitive, dezvoltarea abilitatilor de management al
stresului, dezvoltarea abilitatilor de pregatire pentru examene;
b) formularea obiectivelor specifice se realizeaza in functie de
natura problemei si obiectivul de lunga durata; obiectivele specifice
trebuie formulate in functie de componentele comportamentale,
cognitive sau emotionale ale descrierii problemei;
c) strategiile de intervenjie sunt formulate pentru fiecare
obiectiv specific in parte si sunt realizate prin mai multe activitati
specifice.
* Evaluarea interventiei vizeazi aprecierea modificarilor
cunostintelor, atitudinilor si abilitétilor vizate prin obiectivele
stabilite. Se realizeazi prin: chestionare de cunostinte, atitudini si
abilitati, grile de observare comportamentala, grile de autoevaluare
comportamentala sau alte modalitati de evaluare (exemplu: realizarea
de catre elevi a unor activitati de voluntariat).
5.3.2. Metode si tehnici de consiliere educationala
Activitatile de consiliere se realizeaza prin strategii interactive,

avand la bazd convorbirea, metode grafice, chestionare, sociometrii,
joc de rol, exercitii de grup etc. Pentru demersurile de consiliere
desfasurate in clasa, de catre profesor si / sau consilier, este de men-
tionat faptul ca metodele de predare traditionale nu sunt adecvate.
Activitatile trebuie astfel realizate incat sA fi ajute pe elevi sa
inteleaga ca o buna parte din responsabilitatea orelor de consiliere,
respectiv, a atingerii obiectivelor acelor ore, le apartine. Formarea
unui sistem de valori, convingeri si atitudini sanatoase nu poate fi
realizata prin prelegeri. Clasica piramida a invajarii active ilustreaza
cu claritate tipurile de metode care se impun a fi utilizate pentru
activitatile de consiliere.
Piramida invatarii active
20% din ceea ce citim
30% din ceea ce auzim
40% din ceea ce vedem
50% din ceea ce spunem
60% din ceea ce facem
90% din ceea ce vedem, auzim, spunem si punem in practica
INVATAM SI REACTUALIZAM.
Metodele interactive de grup, de tipul invatare prin cooperare,

invatare prin descoperire, problematizare, dezbatere, jocurile de rol
sunt cele mai eficiente pentru atingerea obiectivelor activitatilor de
consiliere. Interactiunea consilier-elev si, mai ales, elevi-elevi
a1
reprezinté principiul fundamental al oricdrei metode de lucru in
consiliere. Elevii trebuie sa fie depringi sa respecte regulile de
comunicare in grup.
Reguli de comunicare gi interactiune optima in grup:
* Fiecare opinie trebuie ascultata;

* Nimeni nu este intrerupt;
* Toate intrebarile au rostul lor;
* Nimeni nu este ridiculizat:
* Fiecare are dreptul sa nu participe activ:
* Nimeni nu este criticat si moralizat;
* Fiecare are dreptul sa fie ascultat:
« Nimeni nu este blamat:
* Nimeni nu este obligat sa isi exprime punctul de vedere;
* Nimeni nu este judecat si etichetat;
¢* Nimeni nu monopolizeaza discutia.
Consilierul, la randul sau, trebuie sa fie sensibil la formele sale

de comunicare gsi si le evite pe cele ineficiente. Mai jos sunt
sintetizate formele incorecte / ineficiente de comunicare.
Cai de comunicare verbala ineficiente (de evitat):
+ Ada sfaturi
* A face moral
* A culpabiliza
* A compatimi
* A utiliza intrebarea DE CE?
« A divaga de la subiect
+ A fisarcastic
* A fi ironic
* A avea o exprimare autoritara, de superioritate
Cai de comunicare nonverbala ineficiente (de evitat):
* Anu privi interlocutorul in ochi

* A zambi sarcastic sau batjocoritor
* A te incrunta
* A casca in fata elevilor
* A folosi un ton ridicat
* A vorbi prea rapid sau prea lent
* A te uita frecvent la ceas
* Ate uila pe geam, pe pereti
* A gesticula exagerat
Metodele si tehnicile de lucru cele mai eficiente pentru

activitatile de consiliere sunt redate mai jos. Trebuie sa retinem ca
nicio metoda nu este perfecta si infailibila. Importanta este adaptarea
metodei sau tehnicii utilizate la obiectivele pe care le urmarim. Daca
By
obiectivele activitatii sunt neclare si confuze, atunci nici metodele
utilizate nu vor avea efectul dorit.
Metode gi tehnici de lucru eficiente in consiliere:
«Brainstorming
+ Dezbaterea in grupuri si perechi
* Problematizarea
* Jocul de rol
* Activitati structurate
* Activitati ludice de relaxare
* Exercitii de invatare
« Vizionare de filme si comentarea lor
* Punerea in situatie
* Reflectia
¢ Argumentarea
* Comentarea unor texte $i imagini
¢« Completarea de fise de lucru si scale de autoevaluare
* Realizarea de colaje (individual sau in echipa)
* Imaginarea de situatii
* Evaluarea unor situatii problematice
« Elaborarea de proiecte / portofolii
* Studiul de caz
* Prelegerea
Metode de facilitare a interactiunii si comunicarii dintre

elevi
Exercijiile facilitatoare, numite gsi exercitii de ,,incdlzire” sunt

utilizate, in general, la inceputul oricdrei sedinte de consiliere. Aceste
exercitii se folosesc in scopul realizarii unei atmosfere relaxante gi
dezinhibante, care s4 faciliteze abordarea unor teme mai complexe.
Totodata, ele ajuta la spargerea barierelor in relationarea interperso-
nala si in comunicare.
Exemple de exercitii facilitatoare:
Jocul cu portocala: toti elevii se aseazi in cerc. Se trece,
pentru inceput, portocala sau mingea din mana in mana; ulterior
portocala se trece de la elev la elev, prinzand-o cu ajutorul gatului.
Simbolul: fiecare elev isi scrie prenumele pe o bucata de hartie
si un semn caracteristic pentru el (un desen reprezentativ), isi prinde
hartia in piept cu un ac de gamilie. Fiecare elev se prezinta clasei,
explicand semnificatia simbolului ales.
* Jonel a spus sa...: un elev voluntar di comenzi celorlalti
elevi. Ei trebuie sa raspunda numai daca elevul conducator spune
.lonel a spus sa...”. Intre comenzile obisnuite (.lonel a spus sa stati
intr-un picior!”) voluntarul va spune si una sau doud comenzi
neobisnuite, neacceptabile (..lonel a spus s4-i dai o palma colegului”).
* Ghicirea unui cuvant: un elev se gandeste la un cuvant, iar
colegii lui trebuie sa-l identifice prin intrebari inchise si deschise.
+ Picasso: un voluntar deseneaza o figura abstracta pe tabla.
Fiecare elev trebuie si spun care este semnificatia figuril pentru el:
+ {ncrederea: fiecare elev isi alege o pereche; una dintre
persoane conduce perechea $i cealalti persoana se lasi condusa timp
de céteva minute prin clasé. Persoana condusa este legata la ochi cu o
esarf. Dupa o perioada, rolurile se schimba.
* Cutremurul: se da elevilor o problema — .,la radio s-a
anuntat c& va fi un cutremur puternic peste 10 minute”. Fiecare
persoana trebuie sa isi aleagaé maximum 5 lucruri de valoare pentru
el/ea. Fiecare elev isi prezinta lista cu lucrurile alese.
* Oglinda: elevii formeaza perechi; in pereche, unul dintre
elevi se misca, in timp ce celalalt are rolul de oglinda, trebuie sa faca
exact ce face perechea lui.
+ Bomboane: fiecare elev este rugat s4 ia bomboane dintr-un
bol; dupa ce elevii s-au servit cu bomboane, fiecare trebuie sa spuna
atatea lucruri pozitive despre sine cate bomboane a luat.
+ Surpriza: elevii sunt asezati intr-un cere si li se spune ca
intr-o cutie este un lucru deosebit si special. Fiecare elev este invitat
s4 vada acel lucru .secret”, astfel incat el sa se reflecte in oglinda
asezata in cutie. Elevilor li se spune s4 nu spuna colegilor care este
lucrul special pe care |-au vazut in cutia magica.
+ Pantomima: se scriu pe cate o hartie 4 roluri. Elevii sunt
impartiti in 6 grupe si li se ofera o hartie cu un rol. Ei vor trebui sa
incerce sé exprime rolul prin limbajul nonverbal (fara cuvinte),
pentru ca celelalte grupe si poata identifica despre ce rol este vorba.
Rolurile trebuie si fie amuzante si complexe — de exemplu: ,.Nu am
apa calda de trei zile!”
+ Zodiile: elevii sunt rugati s4 stea intr-un cere gi sa se aseze
in ordinea lunii si zilei de nastere, fara s& comunice verbal, utilizand
numai limbajul nonverbal.
+ Desenul: unui elev voluntar i se ofera o imagine cu o figura
geometrica. Ceilalti elevi nu au vazut figura. Sarcina elevului
voluntar este sa descrie numai verbal figura, in timp ce ceilalti elevi
incearca si o reproduca pe hartia lor (exemplu: ,,Desenati in partea de
sus a foii un patrat: in coltul din jos din partea dreapta desenati un
dreptunghi” etc.). Ceilalti elevi nu au voie sa puna intrebari, ci doar
sd incerce si redea prin desen cat mai exact figura descrisa. in final,
figurile desenate se compara cu figura iniqiala.
5.4. Indrumar pentru verificare/ autoverificare
— Definirea problemei presupune identificarea tipului de problema cu care se confrunta cel
consiliat
~— Descrierea problemei se realizeaza prin descrierea comportamentala, cognitiva si emotionala.
— Identificarea posibililor factori de formare si dezvoltare a problemei presupune identificarea
de surse si cauze.
— Factorii de mentinere a problemei (exces/deficit comportamental) impiedica formarea unor
atitudini adecvate sau abilitati eficiente.
— Planul de interventie cuprinde totalitatea modalitatilor de realizare a obiectivelor de
interventie; cuprinde totodata obiective de lunga durata, obiective specifice si strategii de realizare.
— Evaluarea interventiei vizeaz4 aprecierea modificarilor cunostintelor, atitudinilor si
abilitatilor vizate prin obiectivele stabilite.
— Activitétile de consiliere se realizeaza prin strategii interactive, avand la baz& convorbirea,
metode grafice, chestionare, sociometrii, joc de rol, exercitii de grup etc.
— Importanta este adaptarea metodei sau tehnicii utilizate la obiectivele pe care le urmarim.
— Metode si tehnici eficiente: convorbirea, jocul de rol, problematizarea, brainstorming-ul,
comentarea de filme/ imagini, completarea de fise de lucru, studiul de caz ete.
— Exercifiile facilitatoare, numite si exercitii de ,incalzire” sunt utilizate, in general, la
inceputul oricarei sedinte de consiliere. Aceste exercitii se folosesc in scopul realizarii unei atmosfere
relaxante si dezinhibante, care sa faciliteze abordarea unor teme mai complexe.
Planificarea consilierii educationale, etapele planificarii, planul de interventie, obiective de lunga

durata, obiective specifice, strategii de interventie, metode interactive, reguli de comunicare, exercitii
facilitatoare.
intrebari de control gi teme de dezbatere
|. Descrieti trei metode de facilitare a interactiunii si comunicarii in grup!

2. Explicati importanta in consilierea educationala a metodelor interactive de grup!
3. Descrieti etapele de proiectare a unui demers de consiliere educationala!
Alegeji varianta corecta!

|. In cadrul etapelor de interventie, descrierea problemei presupune:
a) identificarea factorilor sursa
b) identificarea palierelor cognitive, emotionale si actionale ale problemei
c) stabilirea strategiilor
2. Printre modalitatile de comunicare verbala ineficienta se numara:

a) utilizarea exprimarilor autoritare
b) adresarea intrebarilor
c) mesajele-eu
3. Printre modalitaitile de comunicare nonverbala ineficienta se numara:

a) contactul vizual
b) ascultarea activa
c) ritmul prea rapid de vorbire
¢ Baban, Adriana (coordonator) (2001), Consiliere educationala. Ghid metodologic pentru

CONSILIEREA SI ORIENTAREA PROFESIONALA
Cuprins
6.1. Introducere
6.3.1. Diferentieri terminologice
6.3.2. Alegerile in cariera
6.3.3. Opinia parintilor, preferinta pentru discipline scolare si alegerile profesionale
ale tinerilor
6.1. Introducere
Opfiunea unui tandr pentru o anumita carierda, realizata fara

nichun sprijin extern, este un proces dificil, adesea asociat cu alegeri
gresite, ezitari, abandon, amadnare, toate acestea cu un serios impact
asupra viitorului sdu profesional.
Multi dintre noi avem cunostinte sau prieteni care au renuntat
la 0 anumita facultate si au inceput alta, pe motiv c& nu este ceea ce
isi dorese. Acesta este cazul fericit. Cazul nefericit este atunci cand
persoana (tdndrul) ramdne in acea facultate (la insistentele
parintilor sau pur si simplu din comoditate, din obisnuin{d) si se
pregateste pentru o meserie pe care nu o doreste sau poate chiar o
urdste.
ae
‘i
6.2. Obiectivele si competentele unitatii de invitare
— cunoasterea terminologiei specifice;

— explicarea alegerilor profesionale.
— studentii vor opera cu diferentierile terminologice;

— recunoasterea alegerilor profesionale;
— recunoasterea relatiilor dintre preferinta pentru discipline de
studiu si alegerile profesionale.
6.3.1. Diferentieri terminologice
Consilierea carierei reprezinté o relatie pe care individul —

potential client — o stabileste cu o persoana pregatita sa-I sprijine in
elaborarea planurilor si alegerilor profesionale — consilierul in
cariera. Privita din alt unghi de vedere, consilierea carierei este wn
exercifiu activ de comunicare, cu rolul de a mobiliza eficient
resursele de care dispune individul, in scopul atingerii obiectivelor
profesionale (de carierd) pe care si le-a propus.
Consilierul isi asuma rolul de facilitator, consultant,
coordonator, furnizor de informatii si persoana de legatura intre
individ si realitatea deciziilor in cariera sia pietei muncii.
Consilierul de cariera ajuta individul s4 isi exploreze interesele
si aptitudinile, s& ia hotarari educafionale importante, care vor
influenta deciziile de carierA din viitor. De asemenea, el sustine
individul in demersul de raportare corecté a aptitudinilor la
informatiile despre cariera. Explica procedurile, scopurile si
strategiile implicate in consiliere, inainte de a stabili o relatie de
incredere cu respectivul client.
Cu sprijinul consilierului, individul isi dezvolté un sistem
coerent de scopuri $i isi intareste comportamentul intentional.
Abilitatea consilierului de a stabili obiective de viitor sustine
capacitatea persoanei respective de a constientiza propriile posibilitati
si abilititi. Individul va fi capabil sA puna in actiune mai multe
modele de comportament pentru o situatie data si va aborda
problemele de viata si cariera mult mai elaborat.
in ultimii ani, in consiliere se contureazd tot mai mult tendinta
de a-! investi pe cel consiliat cu un rol din ce in ce mai semnificativ
in deciziile care il privesc, de a-i oferi instrumentele care il fac mai
58
activ in dezvoltarea propriei cariere.
in acest sens, in relatia cu tanarul/adolescentul consilia, este
necesar:
— sa se arate celui consiliat cum se poate informa, ce si unde
sa caute informatii (dar, cautarea efectiva, acesta o realizeaza singur);
— sa se exemplifice care sunt punctele tari si slabe ale unei
persoane, dar identificarea acestora la propria persoand se face
personal de catre client;
— sa se exemplifice modalitatea de elaborare a unui CV gi a
unei scrisori de intentie: ulterior, clientul intocmeste singur aceste
documente;
— s& se demonstreze concret cum se identifica un loc de
munca vacant (cautarea este realizata de catre client);
— se simuleze diferite situatii premergatoare angajarii;
— sd fie amintite comportamentele dezirabile la locul de
munca (clientul va decide, in final, ce atitudine va adopta);
— sa se enumere prioritatile posibile ale angajatorului (clientul
va decide daca prioritatile sale sunt mai importante ,,acum si aici”).
Atat pentru consilierul in formare, cat si pentru client este

important sa inteleagd si sa faca diferentieri intre unele concepte
specifice domeniului profesional / de cariera.
Ocupatia este activitatea utilé, aducdtoare de venit (in bani sau
natura), pe care o desfagoaraé o persoand in mod obisnuit, intr-o
unitate economico-sociala, si care constituie pentru aceasta sursa de
existentéa. Ocupatia este, deci, proprie persoanelor active, care
practica o activitate recunoscuta de societate ca fiind utild pentru sine
si semenii sai. Ocupatia unei persoane poate fi exprimata prin: functia
sau meseria exercitata de aceasta.
Funcfia este activitatea desfasurata de catre o persoana intr-o
ierarhie functionala de conducere sau executie.
Meseria este complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare
gi prin practicd, necesare pentru executarea anumitor operatii de
transformare si prelucrare a obiectelor muncii sau pentru prestarea
anumitor servicii.
Pentru definirea corecta a notiunii de ocupafie si evitarea unor
confuzii, este necesar sa se defineasca si notiunea de profesie, care, in
unele cazuri, poate fi $i ocupatie, iar in altele, nu.
Deci, profesia este specialitatea (calificarea) obtinuta prin
studii, iar ocupatia este specialitatea (calificarea) exercitati efectiv la
locul de munca.
Sunt unele situatii in care profesia corespunde cu ocupatia
(inginer metalurg, invatator, conducator auto ete.) si altele in care nu
existé aceasta corespondenta (jurist/senator, inginer/referent de
specialitate etc.).
6.3.2. Alegerile in cariera
in randul tinerilor exist mai multe tipuri de motivatii care stau

la baza alegerilor profesionale:
—social orientate: prestigiu, succes, pozifie:
— altruiste; sprijinirea familiei, a categoriilor defavorizate;
—egoiste: confortul personal, castigul material, munca usoara
si fara responsabilitati;
— jfrustranie: alegerea unui traseu profesional opus dorintei
celor cu care intram in conflict;
— conformisie: acceptarea solutiei gasite de altcineva si
plierea aspiratiilor in acest sens;
— narcisiste: motivate prin placerea in sine, riscul pe care il
implica, satisfactia furnizata.
Unul dintre cele mai importante obiective ale consilierii este
luarea deciziei. Un sprijin si o strategie aparte trebuie gandite atunci
cAnd elevii/tinerii au dificultati in alegerea unei cariere sau in punerea
in aplicare a unui plan personal de viata. O asemenea strategie din
partea consilierului presupune:
— asigurarea cA este necesara o decizie:
— explicarea procesului luadrii deciziei;
— clarificarea valorilor si motivatiilor relevante pentru a
sustine o anumita decizie;
— identificarea, ,producerea” de alternative de alegere:
— identificarea variantelor adecvate si convenabile celui
consiliat;
— evidentierea implicatiilor alegerii unei anumite alternative
(costuri, dezavantaje, beneficii, investitii personale, educative,
financiare, de timp etc.);
— reanalizarea concordantei alegerii cu sistemul personal de
valori, motivatii, deprinderi si aptitudini, scopuri si circumstante
concrete de viata:
— luarea deciziei si formularea unui plan de actiune care sa
asigure indeplinirea acesteia.
Majoritatea tinerilor, cand sunt in fata unei intrebari referitoare
la ceea ce le-ar placea sf faci, se rezuma la lucruri cotidiene, la
aspecte relativ nesemnificative ale vietii lor. Raspunsurile se
limiteaza, cel mai adesea, la fapte de naturd materiala sau la anumite
dorinte care le sunt relativ la indemana (procurarea unei masini, case,
a unor obiecte in locuinta). Situatia este cu totul alta daca aceleasi
persoane sunt invitate si raspunda la aceeasi intrebare, de data
aceasta fara a tine cont de restrictiile in care se afla in prezent,
presupunand ca ar avea suficiente mijloace pentru a-si permite orice
(de exemplu, o mogtenire, sume mari de bani, peste cheltuielile
cotidiene, cdstigate la loto), nu ar avea obligatii de serviciu sau si-ar
putea permite sa le ignore, ar avea indeajuns timp liber pe care sa il
poati utiliza numai pentru sine ete. In acest ultim caz, ies la iveala cele
mai puternice si mai ascunse aspiratii, vise sau preferinte personale.
60
Alegerea carierei presupune:
— oschimbare dinamica, permanenta;
— oanumita stadialitate;
— accidente, esecuri, reveniri, sanse;
— trasee diferite ale carierei;
aspiratii, preferinte, idealuri.
Pattern-urile privind cariera sunt dinamice gsi influentate de
realitatea socioeconomica si culturala in care fiecare se integreaza la
un moment si timp date. Situatia socioeconomica prezenta face astfel
sa creascé decalajul intre alegerea si aspiratia profesionala a unui
tanar. In acelasi context, pe masura ce libertatea de alegere se
restrange, sporeste si ponderea acceptarii anumitor compromisuri cu
privire la dezvoltarea carierei.
Cu toate ci se recunoaste existenta unor diferite stiluri
decizionale, de © maniera mai generala, procesul luarii deciziei
parcurge urmatoarele efape:
— identificarea problemei prin culegerea de informatii si
sistematizarea datelor;
= analizarea alternativelor prin elaborarea unor alternative
— gi analizarea implicatiilor, consecintelor;
— selectarea si aplicarea unei solutii prin identificarea solutiei
maximal favorabile si aplicarea solutiei in practica.
Principalele categorii de probleme care fac dificila luarea unei

decizii sau chiar fac imposibild o hotardre cu privire la carierd sunt
urmdtoarele:
— lipsa de informatii, date insuficiente, nerelevante sau
analiza superficiala a informatiilor complexe;
— lipsa de incredere in sine, ezitarea sistematicd, amanarea;
— lipsa capacitatii de intelegere a sinelui si fenomenelor
specifice pietei muncii;
— excesiva dependenta de alte persoane;
— conflicte interne;
— indisciplina in aplicarea planului;
— anxietatea alegerit;
— finalitati nerealiste, excesiv de indepartate si care implica
extrem de multe « costuri »;
— imaturitatea psihologica pentru a opera alegeri;
— lipsa capacitatii de a corobora datele si a gasi alternativa;
capacitatea redusa sau chiar incapacitatea de a lua o decizie cu privire
la propria cariera este o realitate des intalnita in practica muncii de
consiliere. Indecizia este cel mai adesea consecinta unei stdri de
inadaptare social, atat personala, cat si sociala.
in literatura de specialitate sunt descrise diferite categorii de
structuri cauzale ale indeciziei cu privire la alegerea carierei:
— indecizia cauzata de nedezvoltare: momentul ludrii deciziei
este prea timpuriu faté de maturitatea necesara pentru alegerea carierei;
— indecizia generalizata/globala: incapacitatea de a lua
decizii, in ciuda atingerii maturitatil;
— anxietatea decizionalé: o stare emotionala cu o polaritate
negativa legata de conjuncturi ce implica alegeri;
— indecizia determinata de lipsa de informatii;
— indecizia cauzaté de necunoasterea metodei de a lua o
decizie rationala, motivata:
— indecizia determinata. de obstacolele/cauzele externe,
neimputabile individului;
— indecizia cauzaté de anticiparea pesimisté a consecintelor
unei optiuni sau capacitati personale de a o pune in practica;
— indecizia determinaté de o slabé motivatie pentru munca
(interna sau extern stimulata).
Cunoasterea acestor realita{i este importanta pentru consilier
din punct de vedere practic; el trebuie, astfel, sa dezvolte strategii
personalizate de combatere a indeciziei (prin educarea la cel consiliat
a capacitatii de a alege, de a decide, de a se informa).
Un aspect practic important in consiliere este si cel al
maturitatii pentru alegerea carierei. Problema este semnificativa,
pentru ci are implicatii asupra justificarii si stabilitatii alegerii
profesionale, a adeziunii interne la aceasta si la mobilizarea
psihologica personala pentru a o indeplini. Pana la un anumit punct,
se poate gisi o relatie intre maturizarea personala pentru alegerea
carierei si varsta cronologica. Componentele cognitive gsi atitudinale
sunt cele care dau notele diferentiatoare intre varsta si maturitatea
alegerilor rationale cu privire la viitoarea cariera. Mediul social $i
educativ constituie sursa principala a influentelor care duc la
maturizarea capacitatii de a lua decizii. In acest fel pot fi identificate
si variabile suplimentare care intra in procesul ..maturizarii pentru
alegerea carierei”, tipul filierei de educatie si formare, genul, mediul
particular de viata, existenta sau nu a unor programe curriculare de
consiliere, ..presiunea” mediului familial, experientele personale de
contact cu lumea muncii ete.
Actul alegerii educationale-profesionale poate induce tanarului
anumite stari de conflict, care rezida in:
— distanta intre aspiratiile si resursele individuale:
— oferta de formare mai redusa ori inexistenta a institutiilor
educative;
— oferta redusa a pietei fortei de munca sau chiar inexistenta:
— situatiile de discriminare (din cauza genului, varstei, originii
etnice, anumitor handicapuri, religiei, cetateniei, orientarii sexuale):
— tipul de formare furnizat de institutiile scolare si cerintele
angajatorilor.
6.3.3. Opinia parintilor, preferinta pentru disciplinele scolare

si alegerea profesionalé a tinerilor
Ponderea influentei parintilor asupra copiilor in alegerea unei

cariere este, de multe ori, decisiva. Modelele comportamentale ce tin
de munca si sunt vehiculate in familie (de apreciere sau, dimpotriva,
62
de depreciere a anumitor profesii) vor fi preluate si de copii,
contribuind treptat la conturarea alegerilor. Multi parinti isi
supraapreciaza copiil si le impun trasee educationale si filiere
profesionale la care acestia nu adera cu convingere sau pentru
realizarea carora vor face faté cu greu, in mod penibil, cu esecuri
repetate sau rezultate mediocre, fapt ce se va rasfrange si asupra
satisfactiei sau reusitei lor in munca.
Parintii transfer’, adesea, copiilor nemultumirile — lor
profesionale, stereotipurile cu privire la munea (grea, banoasa, sigura,
de prestigiu etc.) sau propriile aspiratii nerealizate, faptul avand
efecte nefavorabile in alegerea gsi realizarea carierei acestora.
Ponderea in care copiii tin seama de dorinta parintilor cu privire la
filiera scolara de urmat si profesia viitoare scade pe masura ce acestia
sunt inclusi in niveluri mai inalte de scolarizare (liceu, facultate). Toti
cei abia iesiti de pe bancile liceului gi-au pus, la un moment dat,
intrebari cu privire la care profesie ar fi cea mai potrivita pentru ei.
in general, .criteriile” pe care le au in vedere parintii in
influentarea alegerii scolar-profesionale a copiilor se refera la:
— siguranta si viitorul profesiei pe piata fortei de munca;
— durata studiilor pentru a atinge un astfel de obiectiv (timp in
care tanarul este dependent material de familie);
costurile financiare (taxe ale educatiei):
|
avantajele materiale neasteptate;

— pozitia sociala conferita de profesie;
potentialele riscuri ale muncii.
|
Categoriile de argumente folosite de familie sunt, cel mai

adesea, diferite de cele ale specialistilor in consilierea si orientarea
profesionala, acestea fiind de natura economicd, afectiva, de
conservare a traditiilor, de pozitie sociala.
Recomandari care pot fi adresate parintilor in vederea
sprijinirii tinerilor/copiilor lor (M. Jigau, 2007):
— tanarul trebuie tratat cu seriozitate si respect, ascultat gi
incurajat sa isi asume responsabilitati;
— parintii trebuie sA se asigure ca vor sa il sprijine in a lua o
decizie buna si nu sa isi impuna punctul de vedere sau profesia lor ca
model, pentru a-si compensa propriile nereugite sau pentru a-si
realiza propriile aspiratii;
— sa stea de vorba cu copiii pe tema carierei, si le asculte cu
rabdare temerile, ezitarile, punctul de vedere;
— sa stea de vorba cu profesorii;
— sa se informeze, impreund cu copiii, despre ofertele de
educare/angajare;
— sa le puna la dispozitie si sa-i incurajeze sA citeasca ziare si
reviste de specialitate cu privire la piata muncii, care contin anunturi
de angajare si prezentari de companii;
— sa le atraga atentia supra continutului unui anumit anunt
care nu este serios (cum ar fi cel care contine promisiuni exagerate si
aluzii transparente la alte activitati sau obligatii);
— la inceput, lista optiunilor profesionale ale tinerilor este mai
larga; ei trebuie ajutati treptat si isi contureze interesele cu privire la
cariera, prin luarea in considerare a tot mai multor criterii, conditii
sau restrictii impuse de realitate si, astfel, si se focalizeze pe un
numar mai mic de alternative;
— nu trebuie inoculate, in mintea tinerilor, idei preconcepute
si stereotipuri cu privire la anumite profesil:
— tinerii trebuie preveniti ca sunt o realitate a pietei muncii
schimbarea profesiei, a locului de munca, concedierea si somajul,
invatarea continua sau reorientarea profesionala;
—pentru ca unii tineri au tendinta de a se limita la niveluri de
studii mai reduse sau parasese un anumit tip de educatie inainte de
incheierea oficiald a duratei acestuia si fara a se inscrie la o alta forma
de educatie, ei trebuie avertizati asupra faptului ci gama ofertei de
locuri de munca si salarizarea sunt in legdtura directa cu nivelul de
studii finalizate:
— este extrem de utilé cultivarea permanenté a increderii in
sine, in fortele proprii, in capacitatea de a realiza ceva, fara a exagera
si fara a valoriza la modul absolut:
— tinerii trebuie ajutati si nu se descurajeze daca, dupa ce au
mers la mai multi angajatori, si dupa luni de cautare, nu gsi-au gasit
inca un loc de munca. Cautarea unui loc de munca poate fi foarte
frustranta, de aceea se recomanda apelarea la ajutorul unor specialisti
in recrutare:
— tinerii nu trebuie impiedicati, ci dimpotriva, sa se angajeze
pentru o lund sau doua pe perioada verii;
— tinerii trebuie informati asupra drepturilor ce le revin odata
angajati: salarii, carte de munca, concedii de odihna si medicale,
asigurari, protectia muncii.
in majoritatea situatiilor, familia este reperul major in
conturarea optiunilor pentru o anumita cariera a tinerilor si, de aceea,
parintii nu trebuie sa uite locul pe care ei il ocupa in viata copiilor lor.
O alta perspectiva asupra alegerilor profesionale are in vedere
legdtura dintre disciplinele scolare si profesia pe care un tindar o
urmeazd sau o va alege pentru viitor, Spre exemplu, daca un elev are
rezultate bune la:
— limba romana/limbi straine, acesta ar putea deveni: profesor
de limba romana sau de limbi straine, cercetaitor in lingvistica,
bibliotecar, lucrator in publicitate, invatator, educator, ghid, translator,
actor, diplomat, jurnalist, critic de arta, corector, editor etc.;
— matematicad: profesor de matematicd, economist-contabil,
informatician-programator, inginer in diferite domenii, functionar
bancar, tehnician in constructii, agent comercial, arhitect, pilot,
statistician, astronom:
— fizica, chimie, biologie: profesor sau cercetaétor in unul
dintre aceste domenii, fizician, chimist, biolog, biochimist,
biofizician, tehnician agricol, inginer, farmacist, medic, stomatolog,
agronom, geolog, horticultor, cosmetician;
64
— storie: profesor sau cercetator in acest domeniu, ghid
turistic, muzeograf, arheolog, diplomat, scriitor;
— informatica: profesor, contabil, informatician-programator,
astronom, statistician, cartograf, economist, inginer, lucrator in
domeniul financiar-bancar, specialist in telecomunicatii, arhitect,
controlor de trafic aerian;
— educatie fizicd: profesor de sport, antrenor, fizioterapeut,
ofiter in armatd, politist, pompier, comentator sportiv, atlet,
fotbalist etc.
Aceasta modalitate de punere in relatie a disciplinelor scolare
cu ulterioarele dezvoltari profesionale este posibila in masura in care
tanarul alege s4 continue in domeniul ales. Desigur, rezultatele bune
in aceste domenii nu pot impiedica un elev sa aleaga un alt domeniu
profesional. Performantele scolare bune la anumite discipline duc, cu
0 posibilitate mai mare, catre anumite profesii si faciliteaz4 realizarile
in carieraé sau, altfel spus, exercitarea unor profesii presupune
anumite aptitudini.

— Consilierea carierei reprezinta o relatie pe care individul — potential client — 0 stabileste cu o

persoand pregatita s4 il sprijine in elaborarea planurilor si alegerilor profesionale — consilierul in
cariera,
— Ocupafia este activitatea utilé, aducadtoare de venit (in bani sau natura), pe care o desfasoara
0 persoana in mod obisnuit, intr-o unitate economico-sociala, si care constituie pentru aceasta sursa de
existenta.
— Functia este activitatea desfagurata de catre o persoana intr-o ierarhie functionalaé de
conducere sau executie.
— Meseria este complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, necesare
pentru executarea anumitor operatii de transformare si prelucrare a obiectelor muncii sau pentru
prestarea anumitor servicil.
~— In randul tinerilor existé mai multe tipuri de motivafii care stau la baza alegerilor
profesionale: social-orientate, altruiste, egoiste, frustrante, conformiste, narcisiste.
— Actul alegerii educational-profesionale poate induce tanarului anumite stari de conflict.
— Parintii transfera, adesea, copiilor nemultumirile lor profesionale, stereotipurile cu privire la
munca (grea, banoas4, sigura, de prestigiu, etc.) sau propriile aspiratii nerealizate, faptul avand efecte
nefavorabile in alegerea $i realizarea carierei acestora.
— OO alta perspectiva asupra alegerilor profesionale are in vedere legdtura dintre disciplinele
scolare si profesia pe care un tanar o urmeaza sau o va alege pentru viitor.
65
Consiliere in cariera, ocupatie. meserie, profesie, alegeri profesionale, motivatii pentru alegeri
profesionale, preferinte pentru discipline scolare.

|. Definiti demersul de consiliere a carierei!
2. Explicati diferentierile intre ocupatie, profesie si meserie!
3. Comentati relatia dintre preferinta pentru disciplinele scolare si optiunile profesionale!
Marcati cu Adevarat sau Fals urmdtoarele afirmatii:
1. Meseria este activitatea utilé, aducdtoare de venit (in bani sau natura), pe care o desfagoara o
persoana in mod obisnuit, intr-o unitate economico-sociala si care constituie pentru aceasta sursa de
existenta.
2. Alegerea carierei presupune accidente, esecuri, reveniri, sanse.
3. Unul dintre .criteriile” pe care le au in vedere parintii in influentarea alegerii scolar-
profesionale a copiilor se refera la siguranta si viitorul profesici pe piata forfei de munca.
© Jigdu, M., (2007), Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucuresti.

e Mois, A., Plosca, M.. (2001), Consiliere privind cariera, Editura Dacia, Bucuresti.
PLANIFICAREA CARIEREI SI INSTRUMENTELE DE PLANIFICARE
Cuprins
7.1. Introducere
7.3.1. Etapele planificarii carierei
7.3.2. Curriculum vitae
7.3.3. Redactarea scrisorilor
<< 7.1. Introducere
Planificarea_ carierei este un demers important al consilierii in

carierd, care respecta principiile generale ale consilierii, referitoare
la relationarea si comunicarea cu beneficiarul. Etapele specifice ale
planificarii trebuie urmate in ordinea lor fireasca, dar tindnd cont de
obiectivele si momentul de cariera in care se regaseste beneficiarul.
In cadrul planificdrii, este necesar ca beneficiarul sa fie
susfinut sa lucreze corect si adecvat cu instrumentele pe care le poate
avea la dispozijie in acfiunile de cautare a unui loc de munca —
Curriculum vitae si diferite tipuri de scrisori cdtre potentiali
angajatori.
— cunoasterea etapelor specifice de planificare a carierei;

— cunoasterea actiunilor specifice fiecdrei etape de planificare
a carierei;
— cunoasterea instrumentelor de cautare a unui loc de munca;
— cunoasterea regulilor de elaborare a instrumentelor de
cautare a unui loc de munca.
— studentii se vor familiariza cu etapele planiticarii carierei;

— studentii vor identifica, in situatii simulate, etapa de
planificare in care se regaseste potentialul beneficiar;
— studentii vor recunoaste si aplica regulile de elaborare
corectd a instrumentelor de cautare a unui loc de munca.
7.3.1. Etapele planificarii carierei
A. Autocunoasterea:
— Personalitate
— Aptitudini si atitudini
— Cunostinte si realizari
— Valori si stil de invatare
— Interese si motivatii
— Spirit antreprenorial
B. Cercetari cu privire la profesie:

— CAautare de informatii
— Interviu de documentare
— Practica
— Voluntariat
— Constientizarea experientei practice
— Tendintele profesiei pe piata muncii
— Necesitati de formare
C. Luarea deciziei:
— Obiective de cariera
~ Obiective personale
— Servicii prestate pentru comunitate
— Invatare continua
D. Contacte pentru angajare:
— C4Autarea potentialelor locuri de munca
— Elaborare de CV si scrisori de intentie
— Interviuri de angajare
— Gestionarea posibilului refuz la angajare
E. Explorari privind piata muncii:

— Oferte de munca gi acceptarea lor
— Succese/esecuri in munca
F, Reevaluarea carierei:
— Bilant personal
— Reorientare profesionala
— Promovare
— Schimbarea locului de munca
7.3.2. Curriculum vitae (CV)
Nume, adresa, telefon, e-mail, adresi web

Este important si fie respectate cerintele acestei sectiuni si
oferite exact informatiile solicitate. Daca exista situatii de schimbare
a adresei in etapa imediat urmatoare, se recomanda precizarea datei
pana la care este valabild cea curenta.
Daca autorul CV-ului nu poate raspunde la telefon in anumite
intervale, se noteaza si un numar alternativ, la care se pot lasa mesaje.
Daca se include adresa de pagina WEB personala, autorul
CV-ului se va asigura ca formatul este unul profesional. Site-ul
personal poate sa includa un CV, exemple ale activitatii profesionale,
fotografii etc. Dacé autorul CV-ului nu este cetitean roman, va
preciza cetatenia.
Obiectivul de cariera / obiectivul pentru pozitia solicitata

Pentru locurile de munca cu program redus sau pentru diversele
colaborari, obiectivul de cariera nu este esential. El ofera, totusi,
angajatorului o idee despre planificarea personala a autorului
CV-ului. Pentru angajarea permanenté, pe baza unui contract de
munca, obiectivul personal pentru postul vizat este esential.
»Obiectivul de cariera” se intinde pe o perioada mai mare, in
timp ce obiectivul personal pentru postul vizat se refera la primii pasi
urmariti in organizatia / institutia la care se depune CV-ul (de
exemplu, cercetator in domeniul Bioingineriei Umane este un
obiectiv de cariera; acceptarea pozitiei de Tehnician de laborator este
un obiectiv pentru postul dorit).
Obiectivele trebuie formulate in termeni de genul ,,ce poti sd
faci pentru un angajator”, si nu ..ce poate angajatorul sa faci pentru
tine”. Se vor evita expresiile de tipul ,,...unde imi voi putea folosi
cunostintele si aptitudinile pentru a-mi largi nivelul de expertizd
in...”. Obiectivul trebuie formulat in functie de locul de munca vizat
(de exemplu, Programator sau Asistent Social) sau in funetie de
aria/departamentul in care se va lucra efectiv (de exemplu,
»Comunicare”, ,.Relatii Publice” etc.). Se recomanda pregatirea mai
multor versiunt ale CV-ului, in care se vor descrie sectiunile intr-un
mod strict legat de cerintele locului de munca vizat.
Sumarul calificarilor
Aceasta sectiune este, surprinzator, eliminata) de marea
majoritate a celor care igi redacteaza un CV, desi este poate cea mai
importanté componenta a CV-ului.
Sectiunea va oferi o imagine concisa asupra calificarilor, tinand
seama de obiectivele declarate. Orice angajator este interesat de
aceasta sectiune a CV-ului: el poate regdsi persoana ideala pentru
postul pe care il ofera, avantajele competitive pe care le pune la
dispozitie autorul CV-ului. Se recomanda evitarea redactarii
cronologice a valorilor oferite si includerea catorva cuvinte-cheie.
Acestea vor putea fi usor folosite in bazele de date ale angajatorilor.
Fiind atat de importanta, aceasta sectiune este si relativ dificila.
Este de preferat sa fie scrisa dupa ce a fost scris restul CV-ul, pentru
a avea o privire de ansamblu asupra informatiilor scrise, inainte de a
le rezuma. Se pot include 3-7 subpuncte, folosind substantive si
adjective (nu verbe de actiune). Se va urmari experienta de munea, de
voluntar si/sau pe baza unor activita{i extracurriculare in termeni de
duraté, scop, obiective atinse etc. Daca experienta relevanta este
sumara sau lipseste, se vor accentua aptitudinile dezvoltate in
termenii relatiilor interpersonale, organizationale etc. Prima fraza se
referd la experienta detinuta, tinand seama de obiectivul declarat (de
exemplu, un an de experienfa in design grafic). A doua fraza descrie
cunostintele legate de componentele si aspectele postului spre care
aspira autorul CV-ului (de exemplu, componente bugetare, scrierea
rapoartelor, planificare etc.). A treia frazi descrie aptitudini care
sustin indeplinirea efectiva a cerintelor locului de munca vizat (de
exemplu, capacitatea de a rezolva probleme, capacitatile de
comunicare, managementul timpului ete.). A patra fraza se refera la
formarea academicd, ceea ce completeazid experienta practica
acumulata (de exemplu, design, evaluarea resurselor, marketing etc.).
A cincea frazi enumera caracteristicile si atitudinile personale, aga
cum sunt ele cerute de locul de munca solicitat (incredere, abilitatea
de a lucra sub presiune, creativitate etc.).
Sumarul aptitudinilor
Aceasta sectiune este esentialaé in cazul CV-urilor care omit
obiectivul pentru pozitia solicitata si sumarul calificarilor. Ea va fi
inserata imediat dupa sectiunea ..Nume si adresa”. Are in componenta
3-6 subpuncte care subliniaza cele mai relevante puncte forte detinute
pentru locul de munca solicitat. Asa cum am aratat si in cazul
anterior, se vor descrie avantajele competitive si valorile oferite. Se
vor urmari experienta de munca, cea din pozitia de voluntar si/sau cea
pe baza unor activitati extracurriculare, in termeni de durata, scop,
70
obiective atinse etc. Daca nu existé experienta relevanta, se vor
accentua aptitudinile dezvoltate in termenii relatiilor interpersonale,
organizationale etc. Se vor mentiona formele de educatie/training
formale sau profesionale. Poate fi folositor s4 se mentioneze
cunoasterea limbilor straine (englezd, francez4, germana etc.), chiar
daca nu exista cerinte explicite in descrierea postului vizat.
Se vor enumera principalele arii de abilitati (de exemplu,
utilizarea calculatorului), precum si caracteristicile personale care
sunt cerute de pozitia solicitaté (de exemplu, responsabilitate,
flexibilitate, atentie la detalii etc.).
Educatia
Studentii in anii terminali vor scrie in CV daca sunt studenti in
sistem de stat sau privat, diploma pe care urmeazi si o obtina,
disciplinele pe care isi focalizeazi interesele, universitatea, anul
inceperii facultatii, diversele titluri obtinute sau cele spre care aspira
(de exemplu, student ASE, Finante -Banci, Bucuresti, | oct. 2013 —
pana in prezent). Nu este necesar s4 se mentioneze scoala primara si
gimnaziul absolvite, cu exceptia cazului in care acestea au fost
institutil prestigioase.
Se mentioneazé liceul absolvit, data, diploma si, eventual,
specializarea obtinuta (de exemplu, Bucuresti, Diploma Bacalaureat,
Liceul ,Jon Neculce”, 2012). Numele diplomelor obtinute nu se
abreviazda. Etapele educationale vor fi scrise in ordine invers
cronologica.
Cursuri Relevante este o subsectiune in care sunt trecute
cursurile ce au relevanté in raport cu locul de munca dorit. Se vor
alege 6-10 cursuri care au legadtura cu obiectivul declarat. Daca unul
dintre cursuri nu aduce, prin titulatura sa, informatii relevante cu
privire la legatura cu obiectivul declarat, se va explica de ce a fost
introdus in lista. Lista va trebui ,,aranjaté” in ordinea relevantei.
Pentru o citire mai facila, se poate opta pentru un aspect tabelar.
Proiecte este subsectiunea in care pot fi scrise proiectele,
rapoartele, tezele relevante. Daca titlul acestora este suficient de
expresiv, el va fi scris fara a fi date explicatii suplimentare.
Experienta IT
Vor fi mentionate atat cunostintele teoretice, cat si cele practice.
Poate fi realizat un tabel cu sectiunile: Hardware, Operating Systems,
Software, Limbaje de programare.
Experienta profesionala
Prezentarea cronologicé este cea mai acceptaté forma pentru
sublinierea experientei profesionale.
Cercetare stiintifica, certificare
Se va prezenta o lista a calificadrilor, tinand cont de obiectivul
postului. Daca se adauga date, ordinea va fi cea invers cronologica.
71
Premii, burse
Se mentioneaza numele premiilor, numele institutiilor care au
acordat aceste premii si datele. Ordinea prezentarii va fi invers
cronologicé. De asemenea, se pot da explicatii pe scurt referitor la
semnificatia premiilor/burselor mentionate.
Afilieri profesionale
Vor fi listate numai cele care au relevanta pentru pozitia
solicitata.
Articole publicate
Vor fi mentionate numai articolele aparute in revistele care ar
trebui s4 prezinte interes pentru angajator, precizandu-se articolele in
curs de aparitie. In aceastA sectiune pot fi incluse si documentele
prezentate din pozitia de invitat special sau lector invitat in cadrul
unor conferinte, seminarii, traininguri etc. Daca lista este foarte
lunga, se vor mentiona doar articolele / materialele relevante pentru
postul solicitat.
Limbi straine
Se mentioneaza limbile vorbite fluent, in care autorul CV-ului
poate si igi desfasoare activitatea (evident, altele decat limba
romana). De asemenea, se precizeaz4 nivelul competentelor de scris-
citit in limba/limbile straine respective.
Activitati / interese
Activitatile desfasurate ca voluntar pot fi incluse in mai multe
moduri, in functie de mesajul transmis. Se pot include activitatile de
voluntariat in aceasté sectiune (si nu in cea de experienta
profesionalé) daca acestea reprezinté o modalitate de petrecere a
timpului liber.
Dacé pentru postul solicitat au mare relevanta activitatile
voluntare intr-un domeniu specific, se poate crea o sectiune separata
numita ,Activitati voluntare”. Aici se vor mentiona organizatiile sub
umbrela carora se desfasoara activitatea de voluntariat si contributiile
aduse. Se recomand&é inceperea fiecdrui punct cu un verb.
Organizarea activitatilor va fi facuta in ordine invers cronologica.
La finalul acestei sectiuni se pot include interesele (de exemplu,
sporturi, Aobby-uri). Angajatorii vor sa stie cum isi petrec timpul liber
potentialii angajati. Aceasta este o sectiune facultativa.
Referinte / mapa personala

,Referinte la cerere” reprezinta o sectiune cu caracter facultativ.
Se poate adiuga numele persoanei care acordaé recomandarea, daca
este recunoscuta in domeniul angajatorului.
Persoana aleasa sa dea referintele trebuie intrebaté daca accepta
folosirea numelui sau in CV. De asemenea, ar fi de dorit ca persoana
care ofera referinte sa accentueze punctele tari.
Daca angajatorul cere 0 mapa personala (de exemplu, grafica,
design, proiectare), va trebui ca aceasta sa fie prezentata. Se
recomanda pregatirea si actualizarea mapei personale in mod regulat.
72
Alte recomandari pentru un CV de calitate:
— Se pot omite informatii personale ca: varsta, nationalitatea
sau starea civila, dar daca sunt elemente importante pentru postul
vizat, ele vor fi mentionate la inceput.
— Wu se scrie titlul Curriculum Vitae” sau .Resume” la
inceputul CV-ulut.
— Este important ca numele sa fie trecut in partea de sus a
fiecarei pagini.
— Paginile se numeroteaza, in partea de sus a_paginii,
exceptand prima pagina.
— Daca exista dificultati de intelegere a aptitudinilor /
abilitatilor cerute la locul de munca dorit, se poate utiliza un
Dictionar explicativ sau un Dictionar de specialitate.
— CV-ul se va verifica pentru acuratete, completitudine si
ortografie.
— CV-ul se va reactualiza permanent.
7.3.3. Redactarea scrisorilor
Scrierea efectiva a scrisorilor este un aspect esential al cautarii

unui loc de munca. Indiferent daci se redacteazi o scrisoare de
intentie sau de multumire, aceasta trebuie redactata astfel incat sa
reflecte personalitatea celui care o scrie.
Scrisorile vor fi scrise de mané numai dac4 aceasta este o
cerin{4 expresa a angajatorulul.
Informarea prealabila
in activitatile de planificare a carierei si de cdutare a unui post,
se va intra in contact cu foarte multi oameni. Acestia se grupeaza, in
general, in doua categorii:
1. persoane de precontact — cu care nu s-a comunicat
deocamdata (verbal sau scris);
2. persoane de post-contact — persoane cu care s-a intrat deja
in legatura.
Pentru categoria de precontact trebuie s4 se obtind numele si
functia persoanei careia i se va scrie. Este foarte importanta scrierea
corecté a numelui si a functiei persoanei respective. De aceea, se
recomanda verificarea acestor date inainte de expedierea scrisorii. De
asemenea, este importanté formula de adresare (Doamna/Domnule).
Scrisoarea va fi mai bine receptata daca este adresaté unei persoane,
si nu unei functii din organizatia/institutia vizata.
Pentru categoria de postcontact, este necesara obtinerea datelor
de contact, complete ale persoanei/persoanelor cu care urmeaza sd se
ia legdtura (nume, functie, adresa, telefon, fax, e-mail, telefon mobil
etc.), inca din timpul primei discutii.
Se recomanda notarea oricdrei informatii cu privire la postul
vizat sau organizatie/institutia in cadrul careia este descris acel post.
Aceste informatii sunt necesare in redactarea ulterioara a scrisorii.
Scopul, forma si continutul scrisorti
Primul pas consté in stabilirea scopului scrisorii, formei de
prezentare a informatiilor $I informatiile propriu-zise. Punctele
esentiale ale scrisorii trebuie sa fie expuse la obiect, in linia scopului
scrisoril.
Prima forma a scrisorii va fi verificataé de mai multe ori. Se vor
evita frazele care incep cu Eu”. Folosirea repetati a sintagmei ,.Eu”,
monotonia frazei, scrisul incoerent, plictisitor scad nivelul de atingere
a obiectivului scrisorii. Paragrafele se vor limita la 4-5 propozitii, iar
propozitiile nu trebuie si fie mai mari de doua randuri. Prima
propozitie a paragrafului are rolul de a introduce subiectul care va fi
dezvoltat in restul paragrafului.
Scrisoarea se va trimite in original, si nu in format copie, cu
aspect de reproducere in masa. Se va pastra o copie a scrisorii $i se va
contacta telefonic, in cel mai scurt timp, persoana careia i-a fost
adresata. Se pot folosi scrisori cu antet personalizat si cdrti de vizita
personalizate.
Tiparirea scrisorii trebuie sa fie de buna calitate. Scrisoarea va
avea aceeasi forma ca si CV-ul (in sensul cd se vor folosi acelasi tip
de hartie si acelasi stil grafic). Dispunerea in pagina, formatul paginti
si cel grafic sunt foarte importante. Se vor verifica claritatea, tonul
abordat, acuratetea, ortografia, punctuatia, gramatica.
Se recomanda transmiterea scrisorii si a CV-ul intr-un_plic
mare, pentru a se pastra forma hartiei.
Tipuri de scrisori
I. Scrisoarea de intentie acompaniazi CV-ul transmis unui
posibil angajator. Ea are rolul de a prezenta persoana ca pe un
candidat capabil. Scrisorile de intentie sunt de doua tipuri:
a. Cover letters sunt acele scrisori care se trimit pentru o
pozitie precisi, in urma unui anunt al organizatiei/institutiel
angajatoare. Numai 20% dintre posturile valabile la un moment dat
sunt anuntate (este ceea ce numim .piata de munca vizibila’). Vor
exista, deci, foarte multi competitori in incercarea de obtinere a
posturilor anuntate. in fapt, 90% dintre persoanele care cauta un loc
de muncd se orienteazi numai catre acest sector, de 20%, al
posturilor anuntate. De aceea, se recomanda sa nu se limiteze aria de
trimitere a scrisorii de intentie cdtre posturile anuntate.
b. Broadcast letters sunt scrisorile care se trimit catre locuri
de munca neanuntate. Ele informeaza angajatorul asupra potentialului
candidatului, cu scopul unei eventuale abordari ulterioare. Informarea
asupra posturilor neanuntate se poate face prin comunicarea directa
cu persoanele cunoscute, consultarea cataloagelor, _ziarelor,
periodicelor, organizatiilor profesionale si a Internet-ulul, Se pot
cAuta oportunitati in mediul de afaceri, industrie, servicii sociale,
educatie, guvern etc. Informarea se poate face direct, prin vizitarea
potentialelor locuri de munca, sau indirect, telefonic, prin stabilirea
unui interviu. © alta metoda uzitata este trimiterea unei scrisori scurte
prin care se solicita o audienta/intalnire.
74
Similaritati si diferente intre scrisorile de tip ,,cover” gi
, broadcast”
Cele doua tipuri de scrisori au similaritati si trebuie s4 includa
urmatoarele elemente: accentul va cadea pe punctele forte cerute de
post, astfel incat angajatorul si facd o conexiune usoara cu cerintele
organizatiei sale. Punctele forte vor fi elaborate pornind de la
calificarile prezente. Exemplele ce contin cifre conduc la cresterea
increderii in acuratetea scrisorii. Scrisoarea poate face diferenta fata
de ceilalti competitori, impulsionaénd angajatorul s& il cunoascé pe
autorul scrisorii. Linia generala trebuie sa fie pozitiva, s4 pastreze
caracteristicile de confidentialitate si de autovalorizare, fara a lasa
impresia de egocentrism.
Scrisoarea de tip ..cover” este adresata si trimisa unei persoane
sau unui departament specificat intr-un anunt. Daca nu este specificat
niciun nume, acesta poate fi obtinut din alte surse, pentru a
personaliza adresarea.
in primul paragraf trebuie trecut titlul postului din anunt.
Trebuie mentionate beneficiile pe care le poate aduce autorul scrisorii
si interesul acestuia fata de organizatie si postul solicitat. Dupa
transmiterea scrisorii, se poate telefona pentru a restarni interesul si
pentru a stabili data unui interviu.
Scrisoarea de tip ,,broadcast” este adresata si trimisd sefului de
departament in care este inclus postul respectiv. Daca organizatia este
mica, scrisoarea se va trimite direct managerului sau directorului
executiv. In primul paragraf, pe baza cercetarilor ficute, se mentionea-
z4 pozitia care suscitaé interes, ceea ce poate oferi autorul scrisorii,
corelat cu cerintele angajatorului, motivele de concordanta intre cerere
gi oferta. Eventual, se vor mentiona si numele persoanelor (cu permi-
siunea lor) de la care au fost preluate informatiile despre postul vizat.
Scrisorile trebuie s4 pund accent pe activitatile care pot fi
prestate la nivel superior, performantial, pentru angajator. O pagina
este maximul admis pentru acest tip de scrisoare. Tonul scrisorii
trebuie sa fie entuziast. Trebuie trezit si mentinut interesul cititorului,
de la inceputul si pana la sfarsitul scrisorii. Se vor evita fraze de
genul ,,asa cum puteti vedea”.
Calitatea scrisorii poate determina prima impresie a
angajatorului. Inainte de a incepe redactarea scrisorii, se vor analiza
atent cerintele locului de munca si competentele personale, realizand
o comparatie obiectiva intre cerinte si competente.
Care sunt ,.punctele tari”? Se va analiza organizatia/compania/
firma angajatoare si se vor identifica avantajele competitive care vor
trebui prezentate in scrisoare. Informatiile vor fi personalizate si
focusate asupra dorintei si motivatiei de a obtine acel post.
Scrisoarea va contine numai informatiile relevante, particula-
rizate prin experienta de angajat sau voluntar, educatie, obiective
atinse, atribute personale cerute de post. Scrisoarea are rolul de a
pune in lumina calitatile cele mai importante, CV-ul fiind mult mai
cuprinzator.
Tehnica redactarii
Pentru inceput. se vor scri¢ ideile, una sub alta, aga cum vin in
minte. Dupa aceastA etapa, se va analiza materialul, se vor grupa
ideile pe teme si se vor scrie frazele care vor incorpora temele in
paragrafe. Se vor accentua contributiile care se pot aduce organizatiei
/ firmei / companiei. Se va pune accentul pe achizitiile de pana acum
si pe modul in care ele se pot transfera asupra noului loc de munca,
Din cercetarea noului loc de muncd sau din anunt, se vor selecta
cuvintele care se refera la cerinte (,,este ceruta”, ,trebuie sa aiba”,
foarte necesar”, .cunoscator al”). Se va acorda atentie punctarii
fiecdrei cerinte. Ele sunt, de fapt, avantajele competitive. Se folosese
verbe de actiune. Nu este indicat sé se reproduca ce este scris in CV.
Se va evita folosirea cuvintelor negative si a sintagmelor cu conotatii
negative. De asemenea, se vor evita sintagmele de altfel”, ,oricum
ar fi” ete., deoarece au conotatii negative. Se va pune accentul pe
calificdrile pentru noua pozitie.
intr-o scrisoare tip broadcast”, alegerea modalitatii de frazare a
obiectivului personal pentru noul post trebuie realizata foarte prudent.
Dacd acest obiectiv este prea limitat, s-ar putea ca el sa nu fie
considerat suficient pentru postul respectiv, iar daca este prea larg,
poate fi perceput ca fiind nefocalizat, indecis, potrivit cdutarii unut
post oarecare. Cand se trimit scrisori pe piata ,ascunsa” de munca, nu
trebuie trimise sute de scrisori, pentru simplul motiv ca nu se va
putea face o cercetare obiectiva a tuturor organizatiilor. Rata de
raspuns nu justified timpul si costurile. Se recomanda focusarea
initiala asupra a 15-20 de organizatii. Apoi se va trece la urmatorul
grup de 15-20 de organizatii. Multe organizatii folosesc tehnici de
scanare a CV-ului in propriile baze de date. Este important sa fie
sugerate contextual, neexplicit, cuvintele cheie care pot individualiza
autorul scrisorii, in cazul unei cdutari in baza de date.
2. Scrisoarea de multumire
Se recomanda trimiterea scrisorilor de multumire oricarei
persoane care a oferit sprijin in primirea CV-ului, stabilirea unui
interviu sau acordarea unei referinte / recomandari. Este o
oportunitate pentru a exprima aprecierile gi pentru a primi informatii
cu privire la stadiul activitatilor solicitantului unui post. De
asemenea, se mentioneazi 1-2 aspecte care reprezinta situatii de
invatare. Promptitudinea scrisorilor este un element esential.
3. Scrisoarea de mulfumire postinterviu
Desi de multe ori neglijaté, aceasta scrisoare are rolul de a
informa un posibil angajator cu privire la interesul pentru postul
oferit. Se rezuma punctele tari si se exprima dorinta de a fi inclus in
urmatorul set de interviuri. Promptitudinea cu care se trimite
scrisoarea dupa interviu (maximum 24 de ore) este foarte importanta.
Se pot mentiona si alte informatii, care nu au fost mentionate la
interviu. Se reamintese intervievatorului calificadrile solicitantului
pentru pozitia doritd si posibilele beneficii pe care le-ar putea obtine
76
compania in urma angajarii solicitantului, De asemenea, se exprima
aprecieri pentru timpul si disponibilitatea intervievatorului.
4. Scrisoarea ca urmare a respingerii candidaturii
Dupa respingerea la interviu, se poate trimite un alt tip de
scrisoare. Se demonstreaza, atitudinea pozitiva fata de organizatia /
compania care te-a respins. Se poate transmite sugestia ca solicitantul
este interesat de un post similar celui pentru care a fost intervievat
sau pentru un alt post care se elibereaza in cadrul companiei.
Se mai pot scrie scrisori pentru scoaterea CV-ului din baza de
date a candidatilor, pentru refuzarea unei oferte de munca, pentru
acceptarea unui loc de munca etc. in principiu, orice aspect nou
aparut poate fi un bun motiv pentru o scrisoare. Totusi, se recomanda
si nu se abuzeze de aceasta metoda, pentru a nu obtine un efect
invers celui scontat.

— Etapele planificarii carierei sunt: autocunoasterea, cercetarile cu privire la profesie, luarea
deciziei, cdutarea contactelor pentru angajare, explorarea privind piata muncii, re-evaluarea carierei.
— Pentru elaborarea CV-ului, se respectd, pe de o parte, cerintele angajatorului legate de
redactarea acestui docuemnt si, pe de alta parte, recomandarile general-valabile privind sectiunile si
subsectiunile care trebuie sa se regdseasca.
— Scisorile sunt un alt tip de instrument care poate fi utilizat de catre un solicitant. Cele mai
utilizate tipuri de scrisori sunt: de intentie (cover letters si broadcast letters), de multumire, de
multumire postinterviu sau cele trimise ca urmare a respingerii candidaturii.
— Pentru o scrisoare de intentie de calitate, este importanta tehnica redactarii, care se refera la
elemente de continut (calificari/abilitati corespunzatoare postului solicitat) si de forma (modalitatea de
adresare, asezarea in pagina, intinderea, acuratetea exprimari!).
Planificarea carierei, etapele planificdrii, curricu/um vitae, scrisoare de intentie, scrisoare de

multumire.
|. Care sunt etapele planificarii carierei?

2. Descrieti utilitatea rubricii Sumarul clarificarilor in elaborarea CV-ului!
3. Explicati diferenta dintre cover-/etters i broadcast letters!
77
Marcati cu Adevarat sau Fals!

|. Broadcast letters sunt acele scrisori care se trimit pentru o pozitie precisa, in urma unui
anunt al organizatiei/institutiei angajatoare.
2. Pentru locurile de munca cu program redus sau pentru diversele colaborari, obiectivul de
cariera este esential.
e Jigdu, M., (2007), Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucuresti.

e Mois, A., Plosca, M., (2001), Consiliere privind cariera, Editura Dacia, Bucuresti.
78
TEORII ALE DEZVOLTARII CARIEREI
Cuprins
8.1. Introducere
8.3.1. Teoria lui Super
8.3.2. Teoria lui Krumboltz
8.3.3. Teoria lui Vroom
8.3.4. Teoria lui Holland
8.3.5. Tipurile psihologice si mediile de munca
oe
Ey 8.1. Introducere
Teoriile carierei ajuta la clarificarea procesului de orientare si
ofera indrumdri pentru practicieni. Una dintre cele mai cunoscute
teorii, cea a lui Holland, a avut o influenta majora asupra elaborarti
de chestionare si alte materiale de sprijin pentru activitdtile de
consiliere.
Dezvoltarea personala, ca parte componenta a consilierii si
orientarii carierei, este ilustrata prin teoria cu privire la durata si
spafiul de viata, teorie elaborata de Donald Super. Aceasta teorie
cuprinzdtoare oferd un cadru excelent pentru elaborarea
programelor de intervenjie in carierd.
Procesul de dezvoltare a carierei poate fi considerat si un
proces de invdjare. Acesta este documentat cu ajutorul teoriei
invafarii sociale a lui Krumboltz, Aspectul actual al procesului de
luare a deciziei a fost, de asemenea, subiect al teoriei dezvoltarii
carierei din perspectiva acestui autor.
Un model compensatoriu relativ la dezvoltarea carierei este
explicat prin modelul asteptarilor elaborat de Vroom.
a
8.2. Obiectivele si competentele unitatii de invitare
Obiectivele unitatii de tnvatare:
— definirea principalelor concepte utilizate in teoriile privind

dezvoltarea carierei;
— recunoasterea specificitatilor fiecarei teorii privind cariera.
— studentii vor fi capabili sa aplice teoriile privind dezvoltarea

carierei la cazuri concrete sau simulate;
— studentii vor fi capabili si realizeze comparatii intre teorii.
y/ 8.3. Continutul unitatii de invatare

8.3.1. Teoria lui Super
Desi aceasta teorie reprezinta rezultatul a 60 de ani de cercetari,

reflectii si feedback primit de la practicieni, Donald Super — autorul
uneia dintre cele mai cunoscute teorii privind dezvoltarea carierei —
considera cA teoria sa nu este ,comprehensiva”, ci! doar o
segmentala” si se mai poate dezvolta in continuare. in opinia
autorului, teoria duratei vietii si spatiului de viata este, de fapt, un set
de teorii reunite in mod larg, care se ocupa de aspectele specifice ale
dezvoltarii carierei si formeaza cadrul unei intelegeri mai bune a
procesului de dezvoltare a carierei gi a consilierii.
Aceasta teorie este construita in jurul a 14 afirmatil, care pot fi
grupate in jurul unor componente-cheie mai ample ale procesului de
dezvoltare a carierei. Fundamentalé in aceasta teorie este ideea
conceptiei de sine. Aceasta este semnificatia subiectiva acordata
calitatilor, intereselor, valorilor si alegerilor, precum si modului in
care ele sunt integrate in temele personale de viata. Aceasta
80
semnificatie subiectiva poate fi diferité faté de mdsuratorile obiective
prin care se identifica o persoana. Potrivirea dintre perspectivele
subiective si cele obiective ne ofera o idee despre .,realismul” si
~acuratetea” auto-evaluadrii. Conceptia de sine este definitorie pentru
toate rolurile din viata, din aceasta facand parte si conceptia despre
cariera. Totalitatea conceptelor despre sine ofera imaginea despre sine.
Super gi-a intemeiat afirmatiile pe observatia potrivit careia
sfera de calitati, caracteristici personale si alte trasaturi necesare
pentru cele mai multe ocupatii este limitata. Nu exista foarte multe
ocupatii care sa aiba nevoie de o deprindere, calitate sau cunostinte
atat de specifice, incat sd-i excludi pe cei mai multi oameni. Pe de
alta parte, sfera calitatilor si a caracteristicilor celor mai multor
persoane este atat de ampla, incat fiecare persoana indeplineste
cerintele necesare pentru a avea succes in multe ocupatii. Evident,
persoana care va indeplini cel mai bine cerintele necesare pentru
munca respectiva va avea, probabil, cele mai bune performante. Pe de
alta parte, persoana care posedi mai putine trasaturi ideale pentru
munca respectiva va avea performan{e mai putin stralucite, dar, atat
timp cat persoana depaseste minimul cerut, performanta va ramane
satisfacatoare.
in toate ocupatiile, modelul de calitati si deprinderi pentru
respectiva ocupatie este supus schimbarii. Acelasi lucru se intampla si
cu persoanele, Sub influenta procesului de invatare din momentul
exercitarii unei profesii, persoana poate sa isi ldrgeascd si s& isi
imbunatateasca deprinderile, si chiar sa isi dezvolte o alté conceptie de
sine.
Fiecare stadiu de dezvoltare se caracterizeazi prin anumite
activitati specifice si este legat, intr-o anumité masura, de varsta.
Conceptul stadiului de viata este sustinut de catre multi autori si
cercetari stiintifice, desi pot exista anumite discrepante referitoare la
varsta si delimitarea stadiilor. In opinia lui Super, se pot identifica
urmatoarele stadii:
— Stadiul de crestere (de la 4 la 10 ani), care include patru
sarcini de dezvoltare majore: aparitia preocuparii pentru viitor
(preocuparea pentru carierd), cresterea controlului personal asupra
propriei vieti (contro/ul), convingerea ca trebuie si fie obtinute
rezultate in scoala si la muncd (convingerea) si dobandirea unor
deprinderi gi atitudini de muncd competenta (competenta).
- Stadiul de explorare (de la 14 la 24 de ani) presupune
constientizarea faptului cd ocupatia este unul dintre aspectele
esentiale ale vietii: adolescentul/ténarul isi va exprima opfiunile de
cariera. Acestea sunt, adesea, nerealiste si temporare. Prin faurirea
unor visuri si prin testarea in conditii nepericuloase (activitati la
scoala, jocuri pe roluri cu colegii de generatie etc.), adolescentul isi
va dezvolta o mai buna intelegere a propriei persoane si a lumii
inconjuratoare (cristalizarea identitdfii). Aceasta va conduce la
restrangerea cercului de optiuni si va ajuta adolescentii/tinerii s&
devina mai realisti (specificarea alegerii). Dupa partea initiala a
acestui stadiu, adolescentul de varsté mai mare sau tanarul, in functie
de situatia individuala si de cariera educationala, va incerca sa
exercite 0 ocupatie si, deci, sa facd o alegere ocupationald.
— Stadiul de stabilizare (de \a 24 la 44 de ani) este legat de
intalnirea cu adevarata experienté de munca. Tanarul adult trebuie sa
isi asigure locul intr-o organizatie, prin adaptarea la regulile acesteia
si prin performante satisfacdtoare. Faza de mijloc a acestui stadiu
implica si consolidarea pozitiei prin acumularea de eficien{a si
dexteritate. A treia sarcind este avansarea la noi niveluri de
responsabilitate. Aceasta ultima sarcina nu este mereu evidenta si
realizataé intotdeauna de catre multi lucratori.
— Stacdiul de mentinere (de la 45 la 65 de ani) este stadiul
preocuparii pentru efectuarea in mod satisfacator a muncii, mentinerea
in functie prin revizuiri, schimbari si introducerea de inovatii pentru a
evita rutina sau pentru a descoperi noi provocari. Este gsi stadiul
problemelor (crizei) de la mijlocul vietii (.,Chiar imi doresc sa fac acest
lucru urmatorii 20 de ani?”)
— Dezangajarea (peste varsta de 65 de ani) implica acea parte
a vietii caracterizataé prin ,despartirea” de ocupatie si ,,intalnirea” cu
pensionarea. Aceasta va conduce la 0 noua structura si stil de viata.
Oamenii pot fi ajutati in carieré daca li se acorda sprijin in
dezvoltarea abilitatilor de a explora si de a alege, de a-si identifica
interesele si descoperi punctele forte si pe cele slabe de a-si construi o
imagine de sine pozitiva. Aceasta inseamna ca in programele de
orientare gscolara, elevii trebuie sa aiba posibilitatea de a se
autoexplora, in asa fel, incat sa igi descopere propriile abilitati,
preferinte, capacitati etc. Trebuie, de asemenea, si exploreze mediul
pietei muncii; nu numai sa achizitioneze cunostinte despre piata
muncii, ci si sa testeze ceea ce se potriveste cu profilul lor. De
asemenea, intervine problema pregatirii pentru luarea deciziei.
Importanta teoriei lui Super pentru practica orientarii este
extrem de mare. Aceasta ofera un cadru pentru interventia in cariera
unor persoane, precum si pentru activitati de educatie in vederea
alegerii carierei in mediul scolar sau in afara acestuia. Cele mai
importante, in cadrul acestei teorii, sunt conceptele utilizate pentru a
nuanta ideea de potrivire (proeminenta rolurilor de viata, identitatea
vocationala, maturitatea, conceptul vocational despre sine) si pentru
constientizarea faptului cA aceast4 corelare este un proces continuu,
repetat ori de cate ori individul trebuie sa ia o decizie in legatura cu
cariera sa. Aceasta sprijind notiunea unei consilieri ciclice si a unui
proces evolutiv.
De asemenea, pentru practica orientarii educationale, in teoriei
lui Super este foarte importanta recunoasterea importantei mediului si
a unor indicatii asupra modului in care poate fi inteles rolul acestuia.
Consilierea individuala este construita in jurul a ceea ce Super
numeste Evaluarea si Consilierea Dezvoltarii Carierei (C-DAC).
Acest program reprezinté un model intrinsec de corespondenta a
stadiului in care se regdseste o persoand, dar adaugd si o noua
82
dimensiune, legataé de proeminenta rolurilor asumate, precum gi de
conceptul ocupational despre sine, valori, maturitate si adaptabilitatea
carierei. Abordarea C-DAC este construita in jurul mai multor teste si
chestionare. elaborate de Super si echipa acestuia, aplicabilitatea lor
fiind flexibila. intregul sprijin acordat nu este foarte mult legat de
test. Informatiile esentiale necesare pentru activitatile de consiliere
pot fi completate prin observatie, interviu sau alternative la testele
standardizate.
8.3.2. Teoria lui Krumboltz
Teoria invatarii sociale a lui Krumboltz (Mitchell & Krumboltz,

1996, apud Mois, Plosca, 2001) se bazeaza pe teoria invatdrii sociale
a lui Albert Bandura (1977, apud Mois, Plosca, 2001); ea subliniazd
teoria consolidarii.
Krumboltz identifica patru factori care influenteaza luarea
deciziei cu privire la carierd:
— Zestrea genetica gsi calitatile speciale. Anumiti factori
biologici mosteniti, cum ar fi rasa, genul, aspectul fizic, pot avea o
actiune restrictiva asupra evolutiei carierei. Alti factori, influentati
doar partial de mostenirea genetica, inclusiv anumite calititi speciale
(cum ar fi cele muzicale, grafice sau coordonarea fizica), pot fixa, de
asemenea, anumite limite.
— Conditiile si evenimentele de mediu. Factorul mediu include
toate influentele care se afld in afara controlului individului, dar care
pot influenta ambianta in care exista individul. Anumite influente pot
fi de origine umana (de exemplu, conditiile de pregatire, legislatia
muncii, situatia economica etc.), altele pot fi determinate de unele
forte naturale (conditii climaterice, existenta resurselor naturale etc.).
— Experienfele de invajare. Toate experientele anterioare de
invatare influenteazi procesul curent de invatare al individului.
Krumboltz, desi recunoaste complexitatea procesului de invatare,
identifica numai doua tipuri de invatare: experientele de invdtare
instrumentald (situatii in care individul actioneaz4 asupra mediului
pentru a produce anumite rezultate) si experienjele de invajare
asociativa (situatii in care individul invafa prin reactie la stimuli, prin
observarea unor modele sau prin imbinarea a doud evenimente).
— Calitdjile de abordare a sarcinii. Acestea sunt calitatile pe
care le manifesta individul atunci cand se angajeaza intr-o sarcina
noua (de exemplu, deprinderile de munca, standardele de
performanta, calitatile perceptive etc.). Individul se confrunta in mod
constant cu experiente de invatare. Reactia individului va conduce la
consecinte care vor fi urmate, fiecare dintre ele, de recompense sau
pedepse, iar acestea, la randul lor, vor influenta individul. Interac-
tiunea dintre stimulii primiti (experienta de invatare) si reactiile la
consecintele produse va modela individul ca pe o persoana unica.
Modelarea actioneaza prin trei tipuri de consecinte:
— generalizarea autoobservarii — declararea deschisd sau
disimulata a propriilor performante in legatura cu standardele invatarii;
— dezvoltarea calitatilor de abordare a sarcinii — eforturile
persoanei de a proiecta in viitor generalizarile auto-observatiei pentru
a face previziuni asupra viitorului;
— actionarea — implementarea unor comportamente cum ar fi
c4utarea unui loc de munca sau schimbarea locului de munca. Este de
remarcat faptul ci un comportament prezent de acest tip produce
consecinte care afecteaza comportamentul viitor.
Teoria lui Krumbiltz se bazeazi pe ideea ca persoana intra
intr-un anumit mediu cu o anumita zestre genetica. In timp ce creste,
persoana se va confrunta cu diverse evenimente (sociale, economice,
culturale etc.) si astfel va invata din aceste confruntari si va aplica
(actiona) ceea ce a invatat noile evenimente si confruntari. Aceasta va
conduce la feedbuck-ul de la alte persoane (uneori, persoane care pot
fi considerate drept roluri-model) si va crea o imagine asupra
suecesului sau esecului propriilor actiuni. Totalitatea acestor reactii
va influenta noile alegeri ale individului ori de cate ori acesta va
trebui s4 opteze gi va ajuta la cresterea probabilititii efectuarii unor
alegeri care si evite pe viitor esecurile. Acest proces de invalare este
un proces continuu, care dureazi toata viata, deoarece atat individul,
cat si mediul se schimba in mod constant.
Evolutia carierei este un proces de invdjare care dureazd toata
viaja. Individul incepe cu un potential de crestere inifial, dar acest
potential este modelat de mediu si de interacfiunea dinire mediu si
individ. Confruntarea dintre aceste doud elemente conduce procesul
de invatare.
Pentru consilieri si alte persoane implicate in sprijinirea
procesului de evolutie a carierei, este important sa se inteleaga faptul
ca procesul de orientare incepe de la varsta scolara mica si continua
pe tot parcursul scolaritatii. De asemenea, este important s4 se creeze
toate oportunitatile posibile pentru ca elevii/adolescentii/tinerii sa igi
confrunte potentialul cu mediul. Altfel spus, este esential si se creeze
situatii in care elevii s& isi testeze convingerile, asteptarile, calitatile,
abilitatile, valorile in legatura cu aspecte ce pot fi importante pentru
deciziile si evolutia carierei lor viitoare. Aici pot fi incluse vizite la
companii/firme, perioade de voluntariat, proiecte scolare, prezentari
facute de personalitati respectate din unele domenii profesionale.
Toate acestea reprezinta o confruntare cu modelele de roluri care pot
oferi feedback elevilor.
8.3.3. Teoria lui Vroom
Teoriile prezentate anterior se ocupa de procesul de dezvoltare

si de alegere a unei cariere. Desi luarea deciziei reprezinta un aspect
important in acest proces, totusi aceste teorii acorda putina atentie
modului in care indivizii tau decizii. Exista gi teoril care se axeaz pe
luarea deciziei, iar una dintre acestea este reprezentata de asa-numitul
model al asteptarilor” elaborat de Vroom (1964, apud Mois, Plosca,
2001). In conformitate cu acest model, indivizii incearea sa ia
deciziile in aga fel, incdt sa ajunga la rezultatele cele mai dorite si sa
84
evite rezultatele indezirabile. Cu alte cuvinte, indivizii incearca sa
obtiné cea mai inalté .compensatie”. Acesta este motivul pentru care
teoria lui Vroom este numita si ..modelul compensatoriu”.
Cand un individ trebuie sa ia o decizie, este de asteptat ca el sa
se gandeasca la mai multe ..rezultate” care pot fi importante. Pentru
fiecare dintre acestea, individul face o evaluare, stabilind cat de
dezirabile sunt. Dezirabilitatea unui rezultat se numeste ,,valen{a”. Pe
langa valenta, individul va estima, pe baza experientei dobandite si a
stereotipurilor referitoare la ocupatii, in ce miasura alternativele
(ocupatiile) dintre care trebuie si aleaga il pot ajuta sa isi atinga
rezultatul. Aceasta se numeste ,.probabilitatea” sau ,,instrumentalitatea”
alternativei (ocupatiei) de a asigura setul de rezultate dorite.
in final, individul multiplied (constient sau inconstient), pentru
fiecare rezultat, ,,valenta rezultatului” cu ..probabilitatea alternativei”
si insumeaza aceste produse pentru toate rezultatele posibile. Suma se
numeste ,,dezirabilitatea” alternativei. In principiu, persoana va trebui
si aleaga alternativa cu cea mai mare dezirabilitate.
Cele mai multe persoane stiu ca nu toate alternativele
(ocupatiile) le sunt deschise. O persoana cu calitati foarte slabe la
matematica este constienté ca nu va putea si devina, de exemplu,
inginer. Persoanele au convingeri clare cu privire la posibilitatea de
realizare a alternativelor (ocupatiilor). Aceasta convingere se numeste
agteptare” si poate fi exprimatd ca un fel de sansa. Daca ,,speranta”
este inmultité cu ,.dezirabilitatea” alternativei, se face o estimare a
fortei” sau presiunii de a alege aceasta alternativa. In principiu,
persoana ar trebui sa aleaga alternativa cu cea mai mare ,.forta”,
pentru ca aceasta va duce la cel mai inalt nivel de ,,compensatie”
(satisfactie) si este o alternativa realizabila.
Modelul compensatoriu elaborat de Vroom este, fara indoiala, o
modalitate interesanté de abordare pentru a-i ajuta pe elevi/adoles-
centi/tineri s& inteleagd cum sa faca o alegere. In plus, ii poate sprijini
sa isi dezvolte o mai buna intelegere a sperantelor, convingerilor,
valorilor, intereselor lor, Evident, prin analiza rezultatelor pe care le
doreste 0 persoand, se realizeazi un anumit cadru ce ii permite
acesteia sa isi dezvolte o intelegere mai buna a ceea ce vrea cu adevarat
si a importantei fiecdrui rezultat pentru el. Reflectand asupra convin-
gerii realismului unei anumite optiuni (sansa de a patrunde in acea
ocupatie), persoana poate sa isi dezvolte o viziune mai matura asupra
posibilelor alternative. In mod deosebit, aceasta se leagd de explorarea
ocupatiilor si a rezultatelor la care se poate ajunge in profesie.
8.3.4. Teoria lui Holland
Teoria lui Holland (1997, apud Mois, Plosca, 2001) este un

exemplu de teorie ‘rdsdturd — factor, Aceasta se bazeazi pe mai
multe afirmatii:
— personalitatea individului este factorul primar in alegerea
profesiet;
— profilul intereselor reflectaé personalitatea;
85
— indivizii dezvolta pareri stereotipe cu privire la ocupatii (de
exemplu, consideram ca un contabil este punctual, relativ introvertit,
nesociabil etc.). aceste opinii ne modeleazi pairerea despre ocupatii si
joaca un rol fundamental in alegerea ocupatiei:
— orice persoana isi cauta o ocupatie care sa fie congruenta cu
personalitatea sa si care sa-i permita sa isi exercite atitudinile gsi sa igi
valorifice calitatile. O buna potrivire duce la succes si satisfactie.
Dupa parerea lui Holland, personalitatea este rezultatul interac-
tiunii dintre caracteristicile mostenite, esentiale pentru dezvoltarea
intereselor specifice, si activitatile la care este expus un individ.
Holland recunoaste cA interactiunea conduce in ultima instanta la
formarea personalitatii.
Autorul teoriei mentionate sustine ca foarte multe persoane pot
fi clasificate in sase fipuri pure: realist, investigator, artist, sociabil,
intreprinzator si conventional.
~ Tipul realist reactioneaza faté de mediu intr-un mod obiectiv,
concret, manipulativ din punct de vedere fizic. Evita sarcinile care
necesita calitati intelectuale, artistice sau sociale (nu sunt potriviti ca
lideri). Este materialist, masculin, nesociabil gsi stabil emotional.
Prefera profesiile tehnice, agricole sau mestesugaresti activitatilor care
implica lucrul cu masginile, 0 activitate fizica (de exemplu, sport) etc.
— Tipul investigativ reactioneaza fata de mediu folosind
inteligenta, manipuland idei, cuvinte si simboluri. Evita situatiile
sociale, este nesociabil, masculin, insistent si introvert. Prefera
sarcinile stiintifice, teoretice (de exemplu, cititul, algebra, colectio-
narea de obiecte) gi activitatile creatoare, cum ar fi sculptura, pictura,
muzica. Prefera sa lucreze intr-un mediu academic sau stiintific.
~ Tipul artistic face fata mediului folosind forme si produse ale
artei. Se bazeaza pe impresii subiective, este nesociabil, feminin,
supus, sensibil, impulsiv si introspectiv. Prefera profesiile muzicale,
artistice, dramatice si nu agreeazd activitatile masculine si rolurile
care implicé munea fizica.
~ Tipul sociabil prefera si intre in contact cu alte persoane.
Acest tip de personalitate cauté interactiunea social4 in mediul
educational, terapeutic gsi religios. Este considerat a fi sociabil, vesel,
cu simtul raspunderii, cu tendinta de a obtine succese si cu placerea
afirmarii.
~ Vipul intreprinzdtor are spirit de aventura, este dominant si
impulsiv. Este persuasiv, comunicativ, extravert, increzator, agresiv
si exhibitionist. Prefera ocupatii din domeniile vanzarilor si manage-
mentului, unde poate sd-i domine pe ceilalti. Are nevoie de putere si
de recunoasterea calitatilor sale de catre cei din jur.
— Tipul conventional are nevoie de aprobarea celor din jur.
Creeaza o impresie buna, deoarece este ordonat, sociabil, corect, dar
este lipsit de originalitate. Prefera ocupatii de tip functionar cu
activitati stabile si bine definite in domeniul afacerilor. Acorda o
importanta deosebitd chestiunilor economice gi este considerat a fi
masculin, dominant, rigid si stabil. In profilul siu de personalitate,
predomina calitatile matematice si mai putin cele verbale.
86
Holland sustine cA existé sase medii de muncd analoge cu
tipurile pure de personalitate descrise mai sus. Asa cum s-a aratat
deja, indivizii isi selecteaza mediul de munca congruent cu tipul lor
de personalitate. in interventiile de consiliere este importanta, asadar,
ajutarea clientului in a-si alege un mediu de munca in masura sa se
potriveasca cel mai bine cu tipul sau de personalitate.
Tipurile de personalitate pot fi structurate in functie de un
model consecvent, numit modelul hexagonal pentru interpretarea
relatiilor intra— si interclase (fig. 1).
Redia 2 Invaigntv
Eabeepr ums ites 65 Bosiebt

Fig. 1. Modelul hexagonal
pentru interpretarea relatiilor intra — si interclase,
(dupa Holland, J. L. (1994). Self-Directed Search: Technical Manual,
Odessa: Psychological Assessement Resources)
Evaluarea se intemeiaz4 pe masuratorile referitoare la tipul de

personalitate obtinute prin utilizarea unui inventar de interese. Unui
individ ji pot corespunde unul, doud sau toate cele sase tipuri de
personalitate. Profilul obtinut prin ierarhizarea tipurilor pentru o
persoana, dat de scorurile masuratorilor, se numeste ,subtip” si reda
codul intreg pentru toate tipurile. In mod curent, in evaluare si
interventie sunt folosite cele mai importante trei litere ale codului de
tip. Codul de trei litere, cunoscut, in general, sub numele de codul
Holland, permite intelegerea personalitatii individului. Pentru a
intelege acest cod, Holland defineste patru indicatori sau semne de
diagnostic.
— Congruenta: reflecta gradul de potrivire dintre personalitatea
individului si mediul sau de munca. Cel mai inalt nivel de congruentd
va fi daca respectivul cod de trei litere al personalitatii este acelasi, in
privinta continutului si a succesiunii, cu codul de trei litere al
mediului de munca in care respectivul individ doreste sa intre.
Indicatorii cu congruenta inalté au drept rezultat o alegere stabila a
profesiei, rezultate bune in aceasta si un grad inalt de satisfactie.
— Consecventa: este masura coerentei interne a punctajelor
obtinute de catre o persoand. Consecventa se calculeazi prin
examinarea pozitiei primelor doua litere ale Codului lui Holland de
pe hexagon (vezi fig. 1). Cu cat este mai apropiaté pozitia lor pe
hexagon, cu atét codul este mai consecvent. Subtipurile cu coduri
adiacente sunt consecvente (de exemplu, Conventional si
Intreprinzator). Se considera a fi tipuri inconsecvente cele care sunt
situate fata in fata, unul cu celalalt (de exemplu, Realist si Sociabil).
Claritatea scopurilor unui individ si perceptia lui despre sine,
definitorii pentru decizia in alegerea carierei, sunt direct propor-
tionale cu tipul Holland. Un tip consecvent va avea scopuri mai clare
si o perceptie despre sine mai limpede decat un tip inconsecvent.
Pentru tipul consecvent, alegerea carierei va fi mult mai usoara.
— Diferentierea: masoara cristalizarea intereselor si a profilului
individului. Diferenticrea este definita astfel: punctajul cel mai mare
minus punctajul cel mai mic al celor trei punctaje reprezentate de
codul de trei litere. Diferentierea cea mai mare (punctaj mare) se
constaté atunci cand se gaseste un grad inalt de conturare a
caracteristicilor unui anumit tip, iar o diferentiere scazuta se va
constata in cazul unui profil plat, cu punctaje relativ identice la toate
trei tipurile. Un tip diferentiat va avea scopuri mult mai clare si o
perceptie despre sine mai bine cristalizaté decat tipul nediferentiat.
Alegerea carierei va fi mai usoara pentru tipul diferentiat decat pentru
cel nediferentiat si aceste alegeri vor fi mai stabile.
— Identitatea: reflecté claritatea scopurilor, intereselor si
talentelor unei persoane. Este legata de diferentiere si de consecventa.
Relatiile intre tipurile de personalitate se presupune ca sunt
invers proportionale cu distantele intre tipurile aratate in figura 1. Cu
cat este mai mica distanta intre ericare doud tipuri, cu atat mai
mare este similaritatea lor sau asemdnarea_ psihologica, De
exemplu, Realistul si Investigativul sunt ,,prinse” amandoua in figura
mentionata; deci ele se aseamand unul cu altul. In contrast,
Investigativul si Intreprinzdtorul sunt departe unul de altul; deci, sunt
foarte diferite. Jnvestigativul si Socialul sunt la un grad intermediar
de asemanare.
Modelul hexagonal serveste “rei scopuri in teorie, inclusiv in
cea a consilierii, si defineste:
= gradul de consistenta in pattern-ul personalitafii unei
persoame, Folosind profilul unei persoane, cele mai inalte doua
scoruri ale scalei pot fi etichetate ca avand unul din trei niveluri de
consistenta. Patiern-urile profilului compuse din tipurile adiacente ale
hexagonului sunt cel mai consistente (de exemplu, Realist, Investigativ,
Jnvestigativ-Artistic etc.); pattern-urile profilului compuse din tipurile
opuse ale hexagonului sunt cel mai putin consistente (Realist-Social,
Investigativ-Inireprinzdtor, Artistic-Convenjional), iar _pattern-urile
profilului compus din oricare alt tip din hexagon formeaza un nivel
intermediar de consistenté (Realist-Artistic, Investigativ-Social,
A rtistic-Intreprii izator):
— consistenfa unui mediu. in acest caz, abordarea este
asemanadtoare cu cea a gradului de consistenté in pattern-ul
88
personalitatii, iar procentajul tipurilor (oameni reali) in fiecare dintre
cele 6 categorii e folosit pentru a forma un profil al mediului;
— gradele de congruenja intre persoand si mediu. Cea mai
congruenta situatie pentru o persoana sociala va fi — intr-un mediu
social. Cea mai incongruenta situatie pentru o persoana sociala va fi
intr-un mediu realist. Prin folosirea hexagonului, pot fi definite
cateva grade intermediare de congruenta.
Modelul hexagonal furnizeaza un calcul pentru teorie, un model
abstract astfel incat teoria lui Holland poate fi aplicaté atat pentru
probleme practice, cat si pentru probleme teoretice. Astfel, hexagonul
poate fi folosit in conjunctie cu formularile pentru tipuri si medii,
pentru a defini grade de consistent si congruenta si pentru a prezice
relatia rezultate-satisfactie-asteptare.
in modelul hexagonal, practica orientarii se bazeaza, in esenta,
pe administrarea unui Inventar al intereselor (de exemplu, Cercetarea
autodirectionata a lui Holland, Chestionarul de interese profesionale
al lui Strong sau cel pentru definirea Codului Holland). Codul
Holland reprezinté elementul esential al explorarii posibilitatilor
ocupationale si de carieri. Este necesari o imagine clara a
semnificatiei codului. Totodata, trebuie stabilit in ce masura acest cod
este diferentiat sau consecvent si daca reflect& scopurile si interesele
exprimate. Dac& nu, este necesar si se initieze o procedura de
autoexplorare. Daca se constaté consecventa, individul consiliat ar
trebui s4 isi caute ocupatia care se potriveste cel mai bine cu profilul
sau. Acest lucru se poate face utilizandu-se Lista de Ocupafii (0 lista,
in care fiecare ocupatie este caracterizata prin Codul Holland; lista a
fost elaborata de experti care au evaluat toate ocupatiile).
8.3.5. Tipurile psihologice $i mediile de munca
Tipurile psihologice desprinse din teoria lui Holland sunt

presupuse a reprezenta efecte obisnuite ale cresterii pana la un nivel
intelectual particular. Fiecare tip este descris in termenii unui model
teoretic cu cateva obiective, in principal:
— sa schiteze ..scheletul” simplu al experimentelor ce duc la o
categorie particulara a persoanei;
— sd arate cum un experiment al persoanei conduce la o
dispozitie speciala si cum acea dispozitie duce la o categorie larga a
comportamentului uman;
— sa prevadi modele teoretice ce vor fi corespunzatoare,
deopotriva, evidentelor vechi si celor noi asupra tipurilor psihologice.
e TIPUL REALIST. Ereditatea si experientele speciale ale
persoanei realiste conduc la o preferinta pentru activitati ce determina
manipularea explicita. ordonaté sau sistematicié a obiectelor,
uneltelor, maginilor si animalelor si spre o aversiune fata de activitati
educationale sau terapeutice. Aceste tendinte de comportare conduc, in
consecinté, la achizitionarea competentelor manuale, mecanice,
agricole, electrice si tehnice si la un deficit in insusirea competentelor
sociale si educationale.
Preferinte vocajionale gi nevocationale
Prefera ocupatii sau situatii realiste (de exemplu, electrician sau
mecanic) in care se poate angaja in activitati preferate si se evita
activitati cerute de ocupatii sau situatii sociale. Se poate, de
asemenea, asocia cu oameni avand convingeri, interese si valori
similare si evité oameni cu convingeri, interese si valori
neasemanatoare. Are nivel limitat de interese.
Obiective si valori de viata
Poseda valori traditionale. Prefera s4 munceasc4 in cadrul unor
restrictii institutionale. Crede in libertate (independenta sau sansa
libera). Se aliniazd cu ugsurint& fiind ambitios si auto-controlat, si
critica energic, dar este iertator. In general, valorile constituie lucruri
sau caracteristici personale tangibile. Posed& un sistem foarte inchis
de convingeri si valori (fara deschidere in a-si schimba parerile si
comportamentul) si are un domeniu limitat de interese.
Autoconvingeri
Se percepe ca avand abilitati mecanice, tehnice gi atletice. Se
bucura lucrand cu unelte, echipament electronic. Se percepe ca avand
abilitati in relatiile umane si crede cA anumite obligatii sociale (de
exemplu, invatarea) pot fi frustrante. isi aduce aminte de neplacerea
si aportul minim la obligatiile scolare. Are autoestimare relativ
scdzuta, dar are incredere in deprinderile sale realiste.
Stil de rezolvare a problemelor
Foloseste convingeri, competente si valori realiste, pentru a
rezolva probleme la munca gi in alte imprejurari. Prefera solutii sau
strategii concrete, practice si structurate ca opuse la activitati
clericale, scolare sau imaginative.
Trasaturi; conformist, dogmatic, materialist, realist, rezervat,
robust, pragmatic, persistent, retras in sine, inflexibil, practic,
neperspicace.
e TIPUL INVESTIGATIV. Ereditatea si experientele
speciale ale persoanei investigative conduc la o preferinta pentru
activitati ce determina investigatie observationala, simbolica,
sistematica si creativa a fenomenelor fizice, biologice si culturale si
la o aversiune fata de activitati sociale si repetitive. Aceste tendinte
comportamentale duc spre o achizitionare de competente stiintifice si
matematice, precum si spre un deficit in competente de elocventa.
Preferinte vocationale si nevocaftionale
Preferé ocupatii sau situatii investigative (de exemplu, biolog
sau tehnician medical) in care poate sf se angajeze in activitati
preferate, care cer competente de care este sigur, si si evite activitati
implicate de ocupatii si situatii de intreprindere. Poate, de asemenea,
si gdseascd oameni cu convingeri si valori similare gi sa evite oameni
cu pareri si valori neasemanatoare.
Obiective si valori in viata
Poseda valori stiintifice, caracteristice activitatilor si realizarilor
scolare; valori autodeterminate (independenta), care includ trasaturi
90
personale, fiind intelectual, logic si ambitios. Alte obiective si valori
de viata le considera ca fiind fara importanta, de exemplu, securitate
sau familie. Este voios, avand prieteni adevarati. Poseda un sistem
deschis de convingeri. Are obiective si valori liberale si este deschis
fata de noi idei si experiente. Are o serie larga de interese.
Autoconvingeri
Se percepe pe sine ca avand abilitate stiintifica si de cercetare,
precum talentul matematic. Se considera receptiv, analitic, curios,
scolastic si avand interese largi. Se bucura citind sau gandind asupra
solutiilor la probleme. Crede ca insistenta altora asupra unui anumit
curs al actiunii ar putea fi frustrant. Are auto-estimare moderata spre
inalta,
Foloseste convingeri, competente si valori de investigare pentru
a solutiona probleme la locul de munca si in alte locuri. Cauta
probleme interesante. Are incredere in rationament, informatie,
instruire, analiza, date obiective si practici relatate scolastic.
Trdsdturi: analitic, independent, radical, prudent, intelectual,
rational, complex, introspectiv, rezervat, critic, pesimist, retras,
curios, precis, modest.
e TIPUL ARTISTIC. Ereditatea si experientele speciale ale

persoanei artistice conduc la o preferinté pentru activitati ambigue,
libere si nesistematice, ce determina tendinta de manipulare a
materialelor fizice, verbale si umane in crearea de forme sau produse
de arté. Complementar, manifesta aversiune fafa de activitati
explicite, sistematice si ordonate. Aceste tendinte duc la achizitia de
competente artistice (de exemplu, lingvistica, arta, muzica, scris) si la
un deficit in competente clericale sau sistem de afaceri.
Preferinte vocationale si nevocationale
Prefera ocupatii sau situafii artistice (de exemplu, scriitor sau
decorator interior), in care poate si se angajeze in activitati si
competente preferate si s4 evite activitati necesitate de ocupatii $i
situatii conventionale. Poate, de asemenea, s4 se asocieze cu oameni
avand convingeri si valori similare si s evite persoane cu pareri si
valori nesimilare.
Poseda valori de experienta si realizare artistica, precum valori
de autoexpresie, fiind imaginativ si curios, dar nefiind obedient, logic
sau responsabil. Are cel mai deschis sistem de convingeri dintre
tipurile psihologice. Foarte deschis la sentimente si idei, fata de sine
si fata de ceilalti. Are obiective si valori liberale.
Autoconvingeri
Se percepe pe sine ca expresiv, deschis, original, intuitiv,
liberal, nonconformist, introspectiv, independent, dezordonat, avand
abilitati artistice, muzicale, actionale, de scriere si exprimare verbala.
Se bucuraé de angajarea in activitati ce folosesc aceste abilitati si
trasaturi, dar poate deveni frustrat daca este obligat sa desfasoare
activitati precum tinerea evidentelor complete si precise.
Suil de rezolvare a problemelor
Foloseste convingeri, competente si valori artistice pentru a
rezolva problemele la lucru sau in alte situatii. Percepe problemele in
context artistic, astfel incat talentele si caracteristicile personale
artistice (intuitie, expresivitate, originalitate) domina in procesul de
solutionare a problemei.
Trdsdturi: complicat, imaginativ, intuitiv, dezordonat, nepractic,
nonconformist, emotiv, impulsiv, deschis, expresiv, independent,
original, idealist, introspectiv, sensibil.
e TIPUL SOCIAL, Ereditatea si experientele speciale ale

persoanei sociale conduc la o preferinta pentru activitati ce determina
manipularea altora ca sa se informeze, antreneze, dezvolte, vindece
sau lumineze si 0 aversiune fata de activitati explicite, ordonate si
sistematice, cuprinzand materiale, unelte sau masini. Aceste tendinte
de comportament duc la o achizitionare de competente in relatiile
umane (de exemplu, interpersonale sau educationale) si la un deficit
de competente manuale si tehnice.
Preferinte vocafionale gi nevocafionale
Prefera ocupatii si situatii sociale (de exemplu, profesor sau
consilier) in care poate sA se angajeze in activitati preferate si si evite
activitati cerute de ocupalii si situatii realiste. Poate sé se asocieze cu
persoane avand convingeri si valori similare.
Poseda valori legate de activitati si probleme sociale si etice.
Doreste sa ii serveascé pe altii in contextul sprijinului medical,
serviciului institutional sau interactiunilor reciproce. Crede in
egalitate pentru toti gsi in oportunitatea existenfei ajutorului
dezinteresat si a iertarii, dar are tendinta sa critice, find o persoana
logica si intelectuala. Aspira si devina un parinte competent, profesor
sau terapeut. Apreciaza religia.
Autoconvingeri :
Se percepe ca plicandu-i sa ajute pe ceilalti, intelegandu-i pe
altii, avand abilitate de predare, deprinderi sociale gi lipsindu-i
abilitatea mecanica si stiintifici. Devine frustrat in pregatirea unui
manual pe o topicd abstracté sau facand ceva ce necesita rabdare si
precizie sau reparand un automobil. Este foarte multumit cand ajuta
sau invata pe altii. Are un sistem de convingeri moderat deschis, dar
are cateva valori traditionale. Are autoevaluare moderata.
Foloseste convingeri, competente si valori sociale pentru a
rezolva problemele la locul de munca sau in alte situatii. Percepe
problema intr-un context social, asa incaét problemele sunt privite,
mai ales, in termeni de relatii umane, competente si trasdturi sociale
(de exemplu, cautand interactiuni reciproce si ajutor de la ceilalti),
acestea fiind dominante in procesul de rezolvare a problemei.
Trasdturi: agreabil, responsabil, gata s4 ajute, cooperant,
idealist, sociabil, sensibil, amabil, plin de tact, prietenos, rabdator,
intelegdtor, generos, insistent, cald.
92
e TIPUL INTREPRINZATOR. Ereditatea si experientele
speciale ale persoanei intreprinzdtoare conduc la o preferinté ce
determina manipularea celorlalti pentru a atinge obiective organiza-
tionale sau economice, avand aversiune faté de activitati organi-
zationale. simbolice si sistematice. Aceste tendinte comporta-mentale
duc la o achizitionare de competente de lider, interpersonale si con-
vingatoare, si la un deficit in achizifionarea de competente stiintifice.
Prefera ocupatii si situatii de initiativa (de exemplu, vanzator
sau manager), in care poate s4 se angajeze in activitati preferate si sa
evite activitati cerute de ocupatii si situatii de investigare. Poate, de
asemenea, SA se asocieze cu persoane avand aceleasi interese, pareri
si valori similare.
Are valori traditionale (de exemplu, realizari economice $1
politice), valori legate de posibilitatea de control asupra altora, de
ocazia de a fi liber de controlul celorlalti si de a fi ambitios. Critica,
dar este iertator si acorda ajutor. Aspira sé devina un lider in comert,
un lider al comunitafii si influent in afaceri publice.
Autoconvingeri
Se percepe ca agresiv, popular, increzaitor in sine, sociabil,
posedand abilitéti de conducere gi discurs si lipsindu-i abilitatea
stiintifica. Doreste sa obtina pozitii de putere din ce in ce mai inalte.
Devine frustrat atunci cand are o pozitie de mica influenta. Are
autoapreciere ridicaté, Tine la valori traditionale. Are un sistem de
pareri oarecum inchis (de exemplu, nu este docil la schimbare in
convingerl, valori sau comportament).
Foloseste pareri, competente si valori de initiativa pentru a
rezolva probleme, la lucru sau in alte situatii. Percepe problemele
intr-un context intreprinzator, astfel incat problemele sunt, adeseori,
privite in termeni de influenta sociala. Trasaturile, competentele si
valorile de intreprinzator (control asupra altora, convingeri
traditionale) sunt dominante in procesul de solutionare a problemelor.
Trdsdturi; acaparator, energic, aventuros, entuziast, optimist,
ambitios, provocabil, inepuizabil, hotdrat, epatant, increzator,
dominator, extravert, sociabil.
e TIPUL CONVENTIONAL. Ereditatea si experientele

speciale ale persoanei conventionale conduc la o preferintaé pentru
activitati ce necesita manipulare explicitaé, ordonaté gi sistematica a
datelor (de exemplu, tinere de evidente, sortare materiale,
reproducere materiale, organizare masini de afaceri si echipament de
procesare date), pentru a atinge obiective organizationale si
economice. Are aversiune faté de activitati ambigue, libere, de
explorare sau nesistematizate. Aceste tendinte comportamentale duc
la o achizitionare de competente clericale, estimative si de sistem de
afaceri si la un deficit de competente artistice.
93
Preferd ocupatii sau situatii conventionale, in care sa se
angajeze in activititi preferate si sa evite activitati cerute de ocupatii
si situatii artistice. Poate, de asemenea, s4 se asocieze cu persoane
avand interese, convingeri si valori similare gi si evite oameni cu
calitati neasemanatoare.
Poseda valori de afaceri gi realizari economice. Aspira catre a fi
un expert in finanfe sau comert, a duce o viata confortabila gi a face
proiecte cu obiective importante. Prefera sa lucreze in cadrul
structurat al unei organizatii sau institutii. Valorile sale sunt
caracterizate prin virtuti traditionale (tinte conservatoare, religioase,
economice si politice). Crede ca este potrivit si fie ambitios, umil si
politicos. Crede cA activitatile estetice si societatea inchisa (tovarasia
ermetica de grup), fiind scuzabile sau imaginare, sunt fara prea mare
valoare. Are un sistem de pareri foarte inchis.
Autoconvingeri
Se percepe ca fiind conformist si ordonat, ca avand abilitate
clericala si cifrica. Consideré cd cele mai tari competente le are in
afaceri si cele mai slabe, in arte. Se bucura tinand evidente si facand
munca estimativa. Are autoestimare scazuta.
Foloseste convingeri, competente si valori conventionale pentru
a solutiona probleme la locul de munca si in alte situatii. Urmeaza
cai, practici si proceduri stabilite; priveste spre autoritati pentru
aprobare gi sfat. Cauta solutii practice si se angajeaza in planificarea
ordonata si minutioasa. Are dificultati cu probleme indoielnice sau in
sintetizarea informatiei din surse diverse.
Trdsdturi: atent, conformist, constiincios, dogmatic, inflexibil,
eficient, emotic, metodic, umil, ordonat, insistent, practic, meticulos,
chibzuit, fara imaginatie.
Pe langa tipurile psihologice, Holland descrie 6 medii de
munca (realiste, investigative, artistice, sociale, intreprinzatoare gi
conventionale), analoage cu tipurile de personalitate pura descrise
mai sus. Indivizii trebuie sa selecteze mediile vocationale care sunt
congruente cu personalitatea lor pentru a maximiza satisfactia si
succesele la locul de munca.
© Mediul realist implica sarcini concrete, fizice, care cer
aptitudini mecanice, persistentaé si miscare fizica. Se cer numai
aptitudini interpersonale minime. Cadrele tipic realiste includ un
garaj. un atelier de masini, o ferma, un santier de constructii sau o
frizerie.
* Mediul investigativ cere, predominant, utilizarea abilitatilor
abstracte si creative, in defavoarea perceptiei personale. Performanta
satisfacdtoare cere imaginatie si inteligenté. Succesele cer, de obicei,
© perioada mare. Problemele intalnite variaza ca nivel de dificultate,
dar vor fi de obicei solutionate prin aplicarea uneltelor si aptitudinilor
94
intelectuale. Munca se face mai mult cu idei si lucruri decat cu
oameni. Cadrele tipice includ un laborator de cercetare, o conferintaé
diagnostica de caz, o biblioteca, un grup stiintific de munca,
matematicieni sau ingineri cercetatori.
* Mediul artistic cere creativitate si utilizare interpretativa a
formelor artistice. Individul se bazeazA pe cunostinte, intuitie si viata
emotionala in rezolvarea problemelor tipice. Informatia este filtrata
prin criterii personale subiective. Munca necesita, de obicei,
implicare interna pe perioade prelungite. Cadrele topice includ
repetitia unei piese, o sala de concerte, un studio de dans, un birou de
studiu, o biblioteca si un studio de arta sau de muzica.
* Mediul social necesita abilitatea de a interpreta si a schimba
comportamentul uman gi interes in a-i proteja si ajuta pe ceilalti.
Munea necesita relatii personale frecvente si prelungite. Munca este
predominant emotionala. Situatiile de munca tipice includ scoli si
colegil, oficii de consiliere, spitale de boli mentale, biserici, centre
educationale si centre recreationale.
* Mediul intreprinzater necesita aptitudini verbale — si
directionarea $i convingerea celorlalti. Munca necesita activitati de
directionare, control si planificare a celorlalti si un interes pentru
ceilalti oameni la un nivel mai superficial decat mediul social.
Cadrele tipice includ un birou de agentie imobiliara, un sediu politic
sau 0 agentie de publicitate.
* Mediul conventional implica procesare sistematica concreta,
de rutina a informatiei verbale si matematice. Sarcinile necesita
frecvent operatii repetitive, ciclice, in functie de procedura stabilita.
Este nevoie de o aptitudine minimala in relatiile interpersonale,
deoarece munca se face in mare parte cu echipamente $i materiale de
birou. Cadrele tipice includ o banca, o firma de contabili, un oficiu
postal si un birou de afaceri.
Holland sugereaza ca fiecare model de mediu este cautat de
indivizi al caror tip de personalitate este similar cu mediul. Se
presupune cA ei vor fi fericiti intr-un mediu compatibil si nefericiti
intr-un mediu compatibil cu alt tip de personalitate. Un echivalent
persoana-mediu produce o alegere vocationald mai stabil, mai mari
succese vocationale, succese academice mai mari, mentinere mai
buna a stabilitatii personale si satisfactii mai mari.
Se pot face unele observatii fundamentale in legatura cu
aplicarea teoriei lui Holland:
— Cele gase tipuri de personalitate reprezinté un model
interesant de clasificare a intereselor unui elev/adolescent/tanar. Insa,
acest model nu este, fara indoialé, singurul valabil si are chiar
anumite limite. Tipurile definite initial, in mod ipotetic, de Holland
nu se regasesc gi la alti cercetatori. Alte combinatii de interese se pot
gasi freevent, in special, dacd acest lucru se face prin analiza
grupurilor ocupationale gsi analiza statisticé. Tipologia prestabilita,
bazata pe inventarul de interese, care urmareste numai mAsurarea
tipologiei nu va permite niciodata individului s4 isi descopere alte
95
interese, care s-ar putea sa fie mai importante pentru el decat cele
evidentiate de Holland. De exemplu, tipul omului .,caruia ti place sa
stea in aer liber”, mentionat frecvent de alti autori, nu va putea fi
detectat in clasificarea lui Holland. Cel mai apropiat in aceasta
clasificare ar fi tipul ,,intreprinzatorului”. Acesta, insa, nu coincide
total cu tipul celui care prefera actiunile in aer liber.
— Este esentialé o buna cunoastere a profilului intereselor
elevului/adolescentului/tandrului. Este foarte important sa-i oferim
acestuia posibilitatea de a-si testa profilul intereselor in mod
sistematic gi controlat.
— O potrivire corecté intre personalitate si profilul muncii
trebuie s& se afle in centrul oricdrui program de dezvoltare a carierei.

—Donald Super considera ci orientarea carierei este un proces evolutiv care dureaza intreaga
viata, urmand un maxiciclu, dar in care reapar minicicluri ori de cate ori trebuie sa se ia o decizie. El
ofera o explicatie cu privire la modul in care evolutia este rezultatul unei interactiuni intre indivizi,
luarea deciziei si mediu. Se explicd, de asemenea, modul in care ..profilul evolutiei carierei”
(maturitatea carierei) joaca un rol-cheie in dezvoltare.
— Krumboltz explica modul in care se ajunge la decizii printr-un proces de invatare ce dureaza
intreaga viata. El subliniaza, de asemenea, relatia reciproca dintre individ si mediu. Aceasta teorie ne
ofera indicatii cu privire la un posibil rol al situatiilor de invatare si al .,modelelor” in procesul de
luare a deciziei.
—Vroom ofera un model descriptiv, care permite intelegerea modului in care o persoana
ajunge la o decizie legaté de cariera prin maximizarea beneficiilor unei decizii. Desi pot exista
anumite dubii cu privire la aplicabilitatea acestei teorii, mesajul este clar: in multe cazuri, individul
incearca sa aleaga optiunea cea mai potrivita pentru sine.
—Holland clarificA modul in care functioneaza ideea de ,,potrivire” si importanta profilului
intereselor” elevului/tanarului, elaborand un model hexagonal al tipologiilor de personalitate. In
concordanta cu acestea, Holland descrie 6 tipuri de medii de munca.
— Cele mai multe dintre acest teorii au fost aplicate prin elaborarea unui mare numar de teste,
inventare, programe de interventie, programe de interventii computerizate etc. care sunt disponibile in
comert. Problema principala in legatura cu toate aceste materiale o reprezinta costul utilizarii lor si
dubiile cu privire la aplicabilitatea lor in alte culturi.
— Importanta teoriilor mentionate nu const in aceste materiale, ci in posibilitatea de a le utiliza
ca linii directoare sau cadru pentru o mai buna intelegere a procesului de dezvoltare a carierei sau ca
bazi pentru crearea de programe pentru dezvoltarea carierei.
Stadii de dezvoltare a carierei, relatia individ-mediu in luarea deciziei de carieré, maximizarea

beneficiilor, modelul hexagonal, tipologii de personalitate, tipuri de medii de munca.
1, Descrieti stadiile de dezvoltare a carierei descrise de D. Super!

2. Care sunt factorii care influenteazd luarea deciziei cu privire la cariera in concepfia lui
Krumboltz?
3. Explicati Modelul hexagonal elaborat de Holland!
Marcati cu Adevdrat sau Fals urmdtoarele afirmatii:

1. Conform teoriei lui Vroom, evolutia carierei este un proces de invatare care dureaza toata
viata.
2. Diferentierea este un indicator prezent in teoria lui Holland, care masoara cristalizarea
intereselor si a profilului individului.
3. Mediul conventional implica procesare sistematica concreta, de rutina a informatiei verbale
si matematice.
e Jigau, M. (2007), Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucuresti.

e Mois, A., Plosca, M. (2001). Consiliere privind cariera, Editura Dacia, Bucuresti.
97
RASPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE
Unitatea de invatare 1: 1b; 2c.
Unitatea de invatare 2: LF; 2F; 3A.
Unitatea de invatare 3: le; 2b.

Unitatea de invatare 4: 1F; 2A; 3F.
Unitatea de invatare 5: 1b; 2a; 3c.
Unitatea de invatare 6: 1F; 2A; 3A.
Unitatea de invatare 7: 1F; 2F.

Unitatea de invatare 8: 1F; 2F; 3A.
98
Redactor: Constantin FLOREA
Tehnoredactor: Marcela OLARU
Coperta: Magdalena ILIE
Bun de tipar: 22.06.2016; Continuare tiraj 2021;

Coli tipar: 6,25; Format: 19/70« 100
Editura Fundatiei Romania de Maine

Str. Fabricii nr. 46G, Bucuresti, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: editurafrm@spiruharet.ro
LUCRARI APARUTE ;
iN EDITURA FUNDATIEI ROMANIA DE MAINE
Aurelian Gh. Bondrea

SPIRU HARET — CONTEMPORANUL NOSTRU
Aurelian Gh. Bondrea

SOCIOLOGIA CULTURII
Florian Tanasescu
ISTORIE SOCIALA
Florian Tandsescu, Corina Bistriceanu Pantelimon

SOCIOLOGIE COMPARATA
loan Cauc, Beatrice Manu, Daniela Parlea, Laura Goran

METODOLOGIA CERCETARI! SOCIOLOGICE $I PSIHOLOGICE
Mihai Golu
FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI]; Vol. | si Il
Grigore Nicola
ISTORIA PSIHOLOGIEI
Elena-Claudia Rusu
Curente noi in psihologie.
INTRODUCERE IN ANALIZA TRANZACTIONALA
Gabriela Florenta Popescu

INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA CREATIVITATII
loana Omer
ELEMENTE DE PSIHOLOGIA
$I PSIHOSOCIOLOGIA MUNCII
cwvomce Il
EDITURA FUNDATIEI ROMANIA DE MAINE
e DATS RA
4/1";
NE

Consiliere Educationala - Curs IFR (99p)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Consiliere Educationala - Curs IFR (99p)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BS ee

_ MONICA DELICIA AVRAMESCU —

OUT DYG alte) L07 0

CONSILIERE EDUCATIONALA SI A CARIEREI

RAC ena Rena

Editura Fundatiei Romania de Maine este membra

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

Reproducerea integrali sau fragmentara, prin orice forma

Raspunderea pentru continutul si originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.

Lector univ. dr. MONICA DELICIA AVRAMESCU

CONSILIERE EDUCATIONALA SI A CARIEREI

Realizator curs in tehnologie ID-IFR

EDITURA FUNDATIEI ROMANIA DE MAINE

INTRODUCERE iN CONSILIEREA EDUCATIONALA

221. Introducere ........ 20

3.1. Introducere ........ 27

CONSILIEREA $I] ORIENTAREA PROFESIONALA

PLANIFICAREA CARIEREI SI INSTRUMENTELE DE PLANIFICARE

TEORI ALE DEZVOLTARII CARIEREI

Raspunsuri la testele de evaluare/autoevaluare .................0.0.0.0..0

¢ Obiectivul general al cursului este cunoasterea de catre studenti a principiilor, conceptelor,

Competente gi abilitati conferite

Dupa parcurgerea acestui curs, studentul va avea urmatoarele competente si abilitati:

Resurse si mijloace de lucru

Structura cursului in tehnologie ID-IFR

Cursul este compus din 8 unitati de invatare:

Unitatea de invatare |. INTRODUCERE IN CONSILIEREA EDUCATIONALA

Unitatea de invitare 2. ATITUDINILE CONSILIERULUI

Unitatea de invatare3. ABILITATILE CONSILIERULUI

Unitatea de invatare 4. COMUNICAREA DINTRE ADOLESCENTI SI PARINTI

Unitatea de invatare 5. ©PROIECTAREA CONSILIERIL EDUCATIONALE SI METODE

Unitatea de invatare 6. CONSILIEREA SI ORIENTAREA PROFESIONALA

Unitatea de invatare 7. PLANIFICAREA CARIEREI $1 INSTRUMENTELE

Unitatea de invatare 8. TEORIL ALE DEZVOLTARII CARIEREI

Teme de control (TC)

Desfasurarea seminariilor va fi structurata astfel: in prima parte a seminarului vor fi prezentari

*Baban, Adriana (coordonator) (2001), Consiliere educationala. Ghid metodologic pentru

INTRODUCERE IN CONSILIEREA EDUCATIONALA

Consilierea este un proces de sustinere a individului de cdtre o

1.2. Obiectivele si competentele unitatii de invatare

Obiectivele unitatii de invatare:

— cunoasterea conceptelor si terminologiei specifice consilierii

— studentii vor intelege si opera cu concepte specifice

1.3. Continutul unitatii de invatare

1.3.1. Definirea conceptelor

Consilierea este un proces in care un profesionist stabileste o

in consilierea educationala se regdsesc toate aceste situatil. Pot

Obiectivele consilierii au in vedere:

— sprijinirea persoanei consiliate in dezvoltarea_propriei

1.3.3. Forme ale consilierii educationale

Existé dou& forme importante de consiliere: consilierea

1.4. indrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unitatii de invatare I

Concepte si termeni de retinut

Consiliere educationala, autocunoastere si dezvoltarea imaginii de sine, etape ale consilierii,

1. Realizati o analiza comparativa intre consilierea individuala si cea de grup!

1. Consilierea educationalé presupune:

Consilierea educationald este un demers realizat de catre:

a) consilierul specializat, exclusiv

¢ Baban, Adriana (coordonator), (2001), Consiliere educationald. Ghid metodologic pentru

Procesul de consiliere presupune o relafie speciala intre

Obiectivele unitatii de invatare:

* intelegerea atitudinilor necesare consilierului;