3.

PRINCIPIILE DIDACTICE GENERALE

A. Principiile didactice generale:

1. Principiul intuiției- accesul în lumea credinței trece prin simțuri, cunoaşterea concretă,
senzorială, fiind baza abstractizării şi generalizării cunoştinţelor. Psihopedagogic-intuiția
vizează influența directă a obiectelor din lumea înconjurătoare asupra simțurilor noastre.
Mântuitorul: vorbirea directă, parabole.
2. Principiul accesibilității (al respectării particularităților de vârstă și individuale ale
elevilor / principiul psihologic)profesorul (bun psiholog) să adapteze conţinutul învăţării la
gradul de dezvoltare psiho-fizică a elevilor, luând în considerare particularităţile de vârstă și
sex, nivelul pregătirii anterioare, starea de sănătate, capacităţile intelectuale, mediul familial,
etc.

3. Principiul învățării active și conștiente - cere ca transmiterea cunoştinţelor să trezească

activitatea sufletească a elevilor, astfel încât elevii să asimileze cunoștințele participând cu
rațiunea, voința și sentimentul, pentru înţelegerea și învățarea lor conştientă.
4. Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor - pentru a putea fi predate sistematic
și continuu, cunoștințele vor fi integrate într-un sistem, astfel-noile cunoștințe să fie învățate
prin raportarea și integrarea lor la experiența și cunoștințele anterioare.
5. Principiul îmbinării teoriei cu practica- când transmitem elevilor cunoștințe să le legăm de
viață și să le transpunem în viață.  
6. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor (principiul temeiniciei şi
durabilităţii)- preocuparea profesorului asupra rezultatelor finale ale procesului instructiv-
educativ.
7. Principiul asigurării conexiunii inverse (al feed-back-ului, al retroacţiunii)- când dorim
să știm care sunt efectele acţiunii noastre, în vederea reglării şi autoreglării continue - ca bază
a ameliorării rezultatelor finale. Conexiunea inversă (feed-back) sau informația inversă este
urmărită de profesor în fixarea cunoștințelor predate.  
8. Principiul motivaţiei (principiul învăţământului interesant şi plăcut)- Motivația învățării-
totalitatea intereselor, idealurilor şi mobilurilor care îndeamnă, susţin energic şi direcţionează
desfăşurarea activităţii de învăţare. Motivația, numită „motorul învățării”, pune în mișcare
rațiunea, voința și sentimentul elevilor. „Doamne, fă-mă robul Tău, ca să fiu liber!"

B. Principii didactice specifice predării religiei: principiul hristologic și principiul

eclesiologic:
1. Principiul hristocentric (teocentric)  cere ca educația religioasă să se orienteze în jurul
persoanei Domnului Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, pentru că toate prin
El s-au făcut.
2.Principiul eclesiocentric cere ca profesorul de religie să transmită cunoștințele conform
învăţăturii Bisericii şi în legătură cu viața Bisericii.
Concluzii: interdependente/se condiţionează reciproc. Informarea/ luminarea minţii
lor si formarea caracterului moral creştin.